n 1807 Napoleon a anexat Portugalia.

n 1808 l-a fcut pe fratele sau Joseph rege al

Spaniei i i-a fcut cadou cumnatului su Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui
Joseph n Spania a dat natere unei rebeliuni cunoscut sub numele de Razboiul
Peninsular. Napoleon a aprut n scurt timp i a obinut victorii, dar dup plecarea sa,
lupta a continuat nc cinci ani, englezii ajutnd Spania cu arme i lupttori. Razboiul
Peninsular a costat Franta 300.000 de victime i sume imense de bani, i a contribuit la
slabirea imperiului.
In 1809 Napoleon i-a nvins pe austrieci din nou la Wagram, anexnd Provinciile
Illyriane (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei,Hertegovinei, Serbiei si
Muntenegrului), i a abolit Statele Papale.
De asemenea a divorat de Josephine i n 1810 s-a nsurat cu arhiducesa de
Habsburg, Marie Luise, fata mparatului austriac. n 1810 imperiul a atins cea mai mare
expansiune prin anexarea Brmenului, Lubeckului i a altor pri ale Germaniei de nord
mpreuna cu ntregul regat al Olandei care a urmat dupa abdicarea for at a lui Louis
Bonaparte.
Genial osta, Napoleon a fost un strlucit administrator. Dornic sa puna bazele unui
imperiu carolingian n care Frana s domine, marele general era con tient de rolul i
importana unei bune organizri in statornicia si functionarea unui astfel de stat gigant ce
avea sa devin Frana. Armele nu puteau hotr totul, o buna gospodarire si planificare
urma sa trainiceasca biruintele militare. Napoleon, adept al conceptiei romane ca ceea ce
se cucereste cu armele trebuie cucerit a doua oara cu plugul si cu legea, inca de la
inceputul carierei nu uita niciodata ce trebuie sa insemne pentru stat o buna si sanatoasa
politica economica si administrativa. De fapt, calitatile sale incontestabile de bun
gospodar nu pot surprinde ; un general genial care intuia pe moment cea mai potrivita
strategie si cea mai buna tactica (el insusi recunoscand ca nimic nu e mai greu dacat sa
iei o hotarare ), in conformitate cu locul, cu timpul si cu materialul uman de care
dispunea. El stia sa fie soldat printre soldati, impartind cu ei greutatile si bucuriile
luptelor si biruintelor.

Consolidandu-si puterea, Napoleon stiu totodata si cum sa procedeze cu cei din jur,
fiind constient ca teama si interesul pot juca un rol hotarator printre mobilurile care-i
pun in miscare pe oameni. De aici, politica sa elastica trecea de la teroare la favoruri, da
la recompensa la pedeapsa si de la toleranta la constrangere.
Fara a fi ateu declarat, Napoleon era indiferent in materie de credinta ; ca
intotdeauna, el subordona totul politicii si intereselor urmarite, caracteristici ce-i
dezvaluie personalitatea hotarata, gata sa faca orice pentru a-si atinge scopul, dar si tenta
de ipocrizie pe care si-o recunoaste, precum si curajul si inteligenta : ca sa-i atrag pe
musulmanii din Egipt m-am facut musulman, ca sa potolesc Vandeea m-am facut catolic,
ca sa atrag preotii din Italia m-am facut ultramontan ; daca as carmui un popor de evrei,
as reconstrui templul lui Solomon1. Astfel, desi era clar ca Revolutia crease un puternic
curent ateist si ca armata franceza si unii din conducatorii ei nutreau sentimente ostile
bisericii, misticismul si bigotismul religios al Evului Mediu era inca foarte puternic in
masele de tarani, care ramasesera cei mai statornici aparatori ai catolicismului, asa ca
Napoleo, constient ca aramata sutanelor negre ii putea fi de folos alaturi de celelalte
instrumente de dominare si sprijin pe care si le faurise, hotarasete sa recunoasca religia
catolica religie a majoritatii poporului francez si sa o puna sub ocrotire, chiar daca nu
mai era religie de stat, caci altfel, nu numai ca pierdea un aliat pretios, dar libertatea
cultului religios avea sa franeze dezvoltarea gandirii libere, a ideilor iluministe si a
ideologiei revolutionare care nu putea fi pe placul celui care pregatea temeliile
imperiului autiritar, inca de la inceput Bonaparte construindu-si propria imagine de tip
monarhic, in 1799 infiintindu-si garda personala, in 1800 atribuindu-si un palat, intre
1800-1802 petrecand la receptiile de la Curte cu costume fastuoase, in 1804 creionand o
dinastie iar in 1808 o noua nobilime.

1 Gregory Fremont b.,-Napoleon Bonaparte, litera, 2014