"Balint" - intrebari si raspunsuri

Indreptar de teorie si practica despre activitatea balint

Hegyi Csilla
Medic Serviciul de Ambulanta Odorheiu Secuiesc; e-mail: cs_hegyi@yahoo.com
1. Introducere
Michael Balint (1896-1970), psihanalist englez de origine maghiara, initiaza o miscare ce se
refera la umanizarea relatiei medic-pacient, la abordarea holistica a pacientului in cadrul unei
medicini psihosomatice. Grupul Balint este un grup specific alcatuit din cei care se ocupa de
bolnavi si care se reunesc sub conducerea a unuia sau doi lideri, avand ca obiect de studiu relatia
medic-bolnav, prin analiza transferului si contra-transferului intre subiecti.
Specificul Asociatiei Balint este de a fi apolitica, nereligioasa, inter-universitara, multidisciplinara, de formatie polivalenta. Are ca obiectiv formarea psihologica continua a
participantilor. Incearca sa imbunatateasca prin cuvant, calitatea relatiei terapeutice intre medic
si bolnav si a comunicarii dintre membrii diferitelor categorii profesionale. Detine rol de "pod"
intre etnii, confesiuni, categorii sociale, regiuni, tari. Cu toate ca in prezent exista grupuri Balint
si pentru pedagogi, teologi, psihologi, trebuie amintit, ca pentru M. Balint medicii generalisti si
diferitele categorii de medici specialisti practicieni insemnau grupurile tinta.
"Cazul Balint" este dificil de definit. Este focalizat asupra bolnavului, a problemei acestuia,
vazuta prin prisma celui care prezinta cazul, este axat pe transferurile emotionale ale bolnavilor,
reflectate prin emotiile terapeutului [7]. Printre temele unui caz Balint se numara: tulburarile
functionale, abordarea isteriei, a neurozei, definirea si diagnosticarea tulburarilor psihosomatice,
terapia familiei, instiintarea familiei despre situatia grava a pacientului, relatii intre medici,
posibilitatile si limitele activitatii profesionale, acestea fiind doar cateva dintre temele care se
abordeaza [10].
2. Grupul Balint:
desfasurarea practica
Grupul Balint reprezinta aplicarea practica a tot ce inseamna ideile balintiene. Este metoda
practica, ce formeaza o conceptie si o personalitate medicala focalizata pe psihanaliza, care isi
afirma raspunderea pentru bolnav in totalitatea lui, focalizandu-se asupra unei relatii medicpacient date, dar implicit ne poarta pe calea autocunoasterii. Sarcina grupurilor Balint este
diagnosticarea relatiei medic-pacient, pe baza careia medicul devine mai apt pentru tratament.
"A-l intelege pe bolnav nu inseamna a suferi cu el, afirma Balint, iar pentru a evita aceasta
greseala este nevoie de experienta. " [7,8]
In functie de numarul participantilor, grupurile Balint se pot defini ca grup "mic" sau grup
"mare". In grupurile mici participa clasic 8-12, maxim 15 persoane, asezate pe scaune aranjate
echidistant in cerc. De preferinta nu se interpune nimic intre participanti, nici macar o masa in
mijlocul cercului, acest mod de aranjare avand propria-i semnificatie. In cazul grupurilor mari
cercul interior este format din 12 persoane, ceilalti participanti se aseaza in cercul exterior
(cercul mare), pastrand pe cat este posibil echidistantarea intre scaune, si neintrepunerea niciunei

"bariere". Scaunele neocupate se scot din cerc, sau cel putin se intorc cu fata in afara cercului.
Deoarece in cadrul desfasurarii grupurilor, exista posibilitatea sa iasa la iveala sentimente, emotii
ascunse, care pot periclita relatia interpersonala intre cei aflati in relatii intime, de preferinta la
un grup nu participa impreuna sot-sotie, prieteni apropiati ? nu si in cazul rudelor ?, doar in cazul
in care ambii sunt de mult timp balintieni si considera ca relatia lor poate face fata unei astfel de
posibilitati. De asemenea, in cazul grupurilor mari, in cercul interior, ocupa loc doar unul dintre
ei, celalalt in cercul exterior.
Limba in care se desfasoara grupul trebuie sa fie una comuna, cunoscuta de toti membri
grupului. Uneori se mai adauga anumite dificultati de limbaj (vocabular) comun de conversatie,
nu atat lingvistic, ci mai degraba de subantelesuri multi-culturale [11]. Se poate intampla, ca
cineva sa nu cunoasca limba cunoscuta de majoritate, caz in care unul din membrii grupului se
ofera ca translator, situatie intalnita mai ales cand exista invitati din strainatate. In cazul
grupurilor eterogene, membrii grupului trebuie sa arate rabdare si intelegere fata de cei care au
dificultati de exprimare in limba comuna.
Grupurile Balint sunt conduse de unu sau doi lideri (lider-colider), care are (au) rol de ascultare,
de coordonare a discutiilor, de focalizare a acestora asupra problemei prezentate, de a nu permite
abateri de la "regulile de joc balintiene". Trebuie sa protejeze pe de o parte pe cel care a adus
cazul, pe de alta parte pe fiecare participant. Are rol de coordonare si mentinere a discutiilor la
subiect. Liderul de grup este stabilit inaintea inceperii grupului. Este fie cel (cea) care
organizeaza grupurile, sau este ales prin rotatie de participantii grupurilor, care se intalnesc
regulat, cu aproximativ aceeasi componenta, sau este desemnat de organizator in cazul
conferintelor. Coliderul, asezat la polul opus al cercului (nu neaparat!) este persoana care extinde
atentia liderului, poate interveni in dirijarea discutiilor. Uneori, se poate numi un observator
(supervizor) intern si/sau unul extern (in cazul unui grup largit), care la terminarea sedintei vor
analiza critic si constructiv-educativ desfasurarea sedintei, calitatea prestatiei conducatorului de
grup si dinamica grupului. El nu are voie sa intervina in desfasurarea discutiilor, sa puna
intrebari sau sa dea sugestii [9].
Clasic, unei sedinte de grup Balint i se acorda 90 de minute, timp stabilit dinainte de liderul
grupului, care are in continuare responabilitatea de a acorda fiecarei etape a sedintei atat spatiu,
incat sa se respecte acest timp.
In cazul in care la grup participa novici, persoana (ele) care se afla pentru prima oara la un grup
Balint, grupul incepe cu o scurta prezentare a lui Michael Balint, a desfasurarii grupului, a
structurarii acestuia, a "regulilor de joc". Cea mai importanta regula este respectarea
confidentialitatii, asemanator celei medicale. Identitatea persoanei al carei caz a fost prezentat nu
se desconspira in grup, iar persoana care a prezentat cazul, precum si cea a cazului in sine (daca a
fost recunoscut de participanti in cursul sedintei) vor ramane confidentiale pentru cei din afara
grupului [9]. Dupa inchiderea sedintei, membrii grupului pot discuta cazul in afara grupului doar
in anonimat, fara a da nici cel mai mic amanunt prin care ar putea fi identificate persoanele
prezentate in grup. In eventualitatea in care vreunui membru al grupului cazul respectiv ii
cauzeaza probleme, foarte probabil din cauza trairilor "dej? vu", poate aduce cazul la un alt grup.
In continuare participantii se prezinta, cu numele, functia, locul de munca, eventual pe scurt
despre activitatea lor balintiana, cum au ajuns balintieni, iar novicii povestesc despre cum au

ajuns la acel grup. Membrii grupului pot purta ecuson, cu numele intreg sau cu numele mic. Este
recomandabil, ca aceasta prezentare sa fie inceputa chiar de lider. Dupa acest moment,
compozitia grupului nu se mai schimba, nu se mai permite intrarea sau iesirea nimanui. Aceste
doua "etape" solicita cca 8-10 minute.
Urmeaza expunerea cazului de catre unul dintre participanti. Descrie evenimentele cazului,
problematica, dificultatile pe care le-a creat acest caz, sentimentele, trairile pe care le-a avut legat
de caz, da o descriere a persoanelor, fara mentionarea numelor. Nu este stabilit dinainte cine
aduce cazul, aceasta se contureaza de regula spontan. Cand exista exigenta pentru prezentarea a
doua sau mai multe cazuri, se prezinta pe scurt, in doar cateva cuvinte problematica acestora si
grupul decide pe care dintre ele vrea sa-l dezbata. In cazul in care timpul liber al participantilor
permite continuarea sedintei cu un alt caz, se decide asupra ordinii temelor, in caz contrar al
doilea caz se amana pana la proxima ocazie. Este important de mentionat, ca membrii grupului
nu decid legat de persoana, ci de caz, aleg acel caz care atinge mai mult sufletele, cazul pe care il
considera mai arzator de rezolvat. Cazul contrar este instalarea unei taceri, aparent tensionata,
mai ales pentru novici, cand intrebarea liderului "Cine are un caz?" parca ramane plutind in aer.
La grup pot veni membri cu cazuri deja formulate in suflete, arzatoare, la care asteapta
nerabdator alinare, sau pot fi realizate doar la insistenta liderului, care arata ca un caz "deja
arhivat" nu este totusi rezolvat. Tacerea se instaleaza aproape intotdeauna in acest ultim caz.
Inainte ca tacerea sa se exinda prea mult, liderul este acela care intervine, invitand pe membrii
grupului sa se gandeasca la ultimul pacient consultat, sau la pacientul care-i vine in minte. De
regula la aceste intrebari cineva "sparge gheata" si incepe urmatoarea "etapa", cea a prezentarii
cazului. "Ce se intampla daca totusi nimeni nu aduce un caz?" ? suntem intrebati jusificat de mai
multi sceptici, la care cel mai bun raspuns este cel dat de M. Balint insusi: dupa aproximativ 2030 de minute sedinta se considera incheiata, declaram grupul un grup fericit, fara probleme si
stabilim data urmatorului grup [10].
Urmeaza "etapa" adresarii de intrebari catre cel (cea) care a adus cazul. Clasic, pentru
adresabilitate mai directa, membrii grupului se tutuiesc. Persoanele carora le creaza dificultate
acest mod de adresare, sunt rugate sa se pronunte asupra acestui lucru. Intrebarile pot fi puse de
oricine din grup, in ordinea stricta a prezentarii lor, cu acordul liderului. Nu se permit intrebari
simultane si discutii interpersonale in particular. Intrebarile trebuie sa evite atacul la persoana, sa
se focalizeze pe cazul respectiv, fara deraieri spre alte cazuri asemanatoare. In faza intrebarilor
sunt permise doar intrebari, evitandu-se sfaturile sau opiniile proprii [9]. Intrebarile au rol bine
definit, sunt menite sa ajute conturarea problematicii, trebuie sa fie tintite, bine formulate. De
cele mai multe ori, prin intrebari cel (cea) care a adus cazul capata viziuni noi asupra acestuia,
aspecte care scot la suprafata sentimente, trairi ascunse, nedefinite inca. Liderul poate interveni
chiar in mijlocul intrebarii, daca o considera jignitoare pentru prezentator. Prezentatorul cazului,
daca considera ca intrebarea respectiva trece peste barierele sferei sale intime, poate decide, daca
vrea sau nu sa raspunda la intrebare. Scopul urmarit este ca intr-un grup Balint sa domine o
atmosfera prieteneasca, familiala, in care toti membrii grupului sa se simta in siguranta, protejati
de lider si de colegii din grup, astfel evitandu-se situatii tensionate. Etapei de prezentare si
adresare prin intrebari i se retin cca 20-30 de minute, dupa care liderul invita pe prezentator sa se
retraga din grup, simbolizat prin tragerea scaunului mai in spate.
In aceasta urmatoare "etapa", a fanteziilor, cel (cea) care a adus cazul nu mai are posibilitatea de
a interveni in discutii, ceilalti membri discuta intre ei, nu se mai pot adresa direct acestuia, mai
mult, nici nu se permite. Cea mai buna metoda pentru a evita acest lucru este ca vorbitorul sa se

adreseze, sa priveasca spre liderul grupului. In cele 40-50 de minute acordate acestei etape,
membrii grupului sunt invitati sa-si exprime sentimentele, parerile despre caz, sa se identifice cu
prezentatorul cazului, cu pacientul, sau cu oricare alta persoana amintita in povestirea
prezentatorului. In aceasta faza, a discutilor, participantii au dreptul (fara a fi obligatoriu) de a-si
prezenta modul in care ei ar fi actionat, gandit sau procedat in locul celui care a prezentat cazul,
evitand un mod paternalist si un comportament atotstiutor, care sa lezeze prezentatorul cazului.
Nu se vor formula indicatii, nu se va intra in detalii de tratament, diagnostic sau diagnostic
diferential. Participantii trebuie sa se axeze asupra relatiilor interpersonale deteriorate si asupra
relatiei medic-bolnav-boala, care constituie firul calauzitor in rezolvarea cazului [9]. Este
necesar, ca liderul sa dea suficient frau liber grupului, ca membrii lui sa-si exprime criticile sub o
forma constructiv-agresiva. Propozitiile trebuie formulate la persoana intai singular, de tipul "eu,
daca as fi XY", "eu in locul lui as fi simtit, as fi reactionat?". Ca regula trebuie subliniat, ca in
cadrul grupului nu se dau sfaturi, replici, nu sunt binevenite reprosurile, mustrarile de genul de ce
a facut sau n-a facut un anumit lucru. Scopul urmarit de participanti este de a alina durerile, de a
arata dupa caz rezolvari, dar cel mai important este ca asemanator mai multor oglinzi, sa arate
prezentatorului de caz opinii diferite, puncte de vedere diferite.
Dupa ce liderul de grup considera epuizata problematica abordata, sau in cazul expirarii timpului
acordat acestei etape, acesta incheie discutiile si invita prezentatorul cazului sa revina in grup, cu
gestul simbolic de a-si trage scaunul inapoi la nivelul cercului si sa aprecieze activitatea
grupului: A fost de vreun real ajutor si in ce masura? A putut sa focalizeze problema?
Alternativele prezentate au fost aproape sau pe langa adevar? Nu trebuie nici pe departe sa
sumeze cele auzite, sau ce crede utilizabil in continuarea cazului si ce nu, sau chiar sa spuna ce
va face in continuare, doar daca simte intr-adevar nevoia sa se afirme. Este mai benefic sa
exprime cum s-a simtit in timpul discutiilor. Membrii grupului sunt intrebati si ei la randul lor,
cum s-au simtit si ce cred despre munca in grup, in primul rand novicii. Trebuie accentuat ca nici
de la membrii grupului nu se asteapta sumarea celor discutate, ci mai mult impresiile, trairile,
sentimentele in timpul desfasurari. Liderul face o scurta sinteza si evaluare a activitatii grupului
si inchide sedinta, fara sa aiba dreptul de a comenta opiniile personale ale participantilor. Nu are
voie sa se puna in postura de atotstiutor, ci trebuie sa fie doar "primus inter pares" [9] (primul
intre egali).
3. Metoda Balint
Functia de "apostol" a medicului presupune, caracteristic, dorinta de nebiruit a medicului de a
dovedi pacientilor, intregii lumi, dar mai presus de toate pentru el insusi, ca el este bun, amabil,
competent, gata oricand sa sara in ajutor. Cine ar sti mai bine decat insisi medicii, ca ? vai, din
pacate ? aceasta este o imagine mult prea idealizata. Au si medicii dispozitii variate, repulsii,
antipatii, astfel nu intotdeauna sunt amabili si empatici, cum ne-am dori. Chiar si cunostintele
noastre au limitele lor, necesita perfectionare continua, si cu toate intentiile bune din lume, avem
bolnavi incurabili, pe care nu ii putem ajuta, doar pentru ca au fost si vor fi situatii incurabile. Cu
toate acestea, medicii doresc cu orice pret sa aline suferintele, pe masura posibilitatilor lor, atat
pe plan somatic, cat si psihologic. Cunoscuta de toti, terapia este bine sa se inceapa doar dupa un
diagnostic precis, dat fiind exemplul clasic: nu se da morfina unui pacient suspicionat cu
apendicita acuta. La fel si pe plan psihic, la semnele de anxietate al bolnavului linistirea
bolnavului nu trebuie sa fie prima reactie [1]. Trebuie scoase la suprafata adevaratele cauze ale

suferintei, iar conceptia Balint, grupurile Balint ne ajuta tocmai in aceasta directie.
Grupul Balint este un grup de dezbatere de caz, dar nu numai, este un grup al autocunoasterii, dar
nu numai, un grup al diagnosticarii, dar nu numai, un grup al terapiei, dar nu numai. Este un grup
focalizat asupra bolnavului, un grup alocentric. Difera de grupurile autocentrice de
autocunoastere, prin faptul ca in centrul lui stau transferurile emotionale ale bolnavilor si nu ale
participantilor la grup. Acestea au importanta prin reflectarea lor asupra bolnavului. Nu confera
un diagnostic clinic clasic, ci mai degraba un diagnostic situational, care reflecta anturajul psihosocial al bolnavului. Starile pe care ni le starneste un caz trebuie apreciate ca simptome. In cadrul
grupurilor Balint medicul parcurge un proces treptat de dezvoltare sufleteasca, devenind mai
consecvent, mai rabdator, mai ingaduitor [7].
In desfasurarea activitatii grupului, din cand in cand exista posibilitatea instalarii unei crize, daca
unul sau altul din grup nu-si accepta consecintele comportamentului fata de bolnav, sau a unei
laturi a personalitatii sale, pe care nici el nu o cunostea, sentimente pe care nu stia ca le are, sau
le poate avea. Aceste crize pot fi si trebuie suportate de grup, deoarece sunt si evenimente
colective, nu numai individuale. Pana cand identificarea reciproca a participantilor este destul de
puternica, fiecare membru devine capabil de a suporta suprasolicitarile, pentru ca simte sprijinul
grupului. Greselile, nereusitele nu-i vor crea senzatia de respingere, de neacceptare, doarece va
sti, ca problemele lui nu sunt individuale, deci va contribui nu numai la dezvoltarea lui, ci sunt
piatra de hotar si in dezvoltarea celorlalti. Criza poate fi considerata un semn, care arata, ca
grupul a periclitat o trasatura, un caracter personal al persoanei respective. Pe de alta parte,
evoluarea si mentinerea separarii de grup poate evidentia problema [1]. Scopul urmarit de cei din
grupul Balint este recunoasterea starilor de refulare, a transferului emotional, ca o realitate
concreta, care exclude interpretarea romantica a relatiei medic-bolnav. Diagnosticul de relatie
medic-bolnav trebuie sa contina dinamica si structura acestei relatii, care va lua caracterul unui
transfer emotional. Aceasta corespunde totodata si relatiei pe care o are bolnavul cu alte persoane
din anturajul lui, importante pentru el. Grupul faciliteaza infrangerea rezistentelor ascunse, abia
intuite, canalizand emotiile prin analiza. In grupurile Balint aceste tipuri si modele de relatii se
reflecta deseori spontan, oferind participantilor posibilitatea de a le trai si retrai. Acestea
reprezinta mijloace, care ajuta la diagnosticarea si terapia comportarilor patologice
interpersonale [7].
Grupurile Balint ne ajuta la scaderea reticentei fata de participari la grupuri de esenta
psihoterapeutico-psihanalista, creste interesul fata de autocunoasterea introspectiva colectiva, la
exprimarea sincera a caracterului si a personalitatii. Grupurile eterogene, aduc o nota in plus,
prin sensibilizarea celor din alte domenii de activitate fata de importanta actului medical
preventiv si curativ, precum si fata de notiunile de etica medicala. Ofera posibilitatea abordarii
multidisciplinare a subiectului ? din punct de vedere medical, economic, tehnic, didactic,
filozofic etc. ? cu semnificatie mai ales in cazurile care depasesc sfera hipocratica. Angreneaza
diverse unghiuri de vedere, in activitatea de ingrijire a sanatatii si luarea unor decizii
responsabile in pastrarea acesteia, printr-un auto-control constientizat, oferit de catharsisul
balintian [11]. La grupul Balint invatam unii de la altii, ne confruntam sub forma unui "joc" cu
problemele care se ivesc in viata de medic si de viitori medici in cazul studentilor, invatam ca
fiecare parere este pretioasa, invatam sa respectam bolnavul, dar si pe colegul nostru, si chiar si
pe noi insine [4]. Dinamica muncii in grup permite tuturor participantilor sa se "asocieze", astfel

cazul unuia devine cazul tuturor. Este o terapie a relatiei si nu terapia terapeutului. Desigur, in
legatura cu fiecare caz adus in discutie, poate fi pusa in cauza intreaga noastra personalitate [3].
Grupurile Balint nu ofera nici pe departe scheme de rezolvare fixe, unanime ale problemelor,
uneori spre marea dezamagire a catorva participanti. Mai degraba elaboreaza alternative, dintre
care medicul, iar ulterior pacientul trebuie sa aleaga. Metoda Balint are ca baza conceptionala
parerea, ca pacientul este caracterizat de factori psihici, psihosomatici si psihosociali. Balint
sublinieaza in repetate randuri, ca boala nu reflecta doar o lovitura a soartei, ci este reflectarea
anxietatii si a conflictelor. Important va fi faptul, cum poate medicul sa se "incadreze" in aceste
situatii, cum poate sa-si inteleaga bolnavul, pentru a fi apt sa recunoasca adevaratele cauze
determinante aparent invizibile. Psihosomatic deci, conform conceptiei balintiene, se realizeaza
un transfer si un contratransfer de emotii intre medic si pacient, ceea ce se va reflecta in relatia
medicului cu participantii la grup. Devin caracteristice relatiile emotionale intre medicul referent
si conducatorul de grup, precum si al acestora cu ceilalti membrii ai grupului [7].
Balint declara: "Mijloacele prin care medicul isi utilizeaza propria personalitate, convingerile,
cunostintele, felurile obisnuite de a reactiona ? tot ceea ce se poate rezuma prin termenul de
contra-transfer emotional, constituie materialul cel mai important al metodei noastre de formare".
Contratransferul poate fi regasit sub trei aspecte: relatia medic/pacient, relatia medic/lider de
grup, relatia medic/ grup [9]. Balint sublinieaza, ca medicul in munca sa necesita formare
emotionala proprie. Trebuie sa devina cat mai tolerant, fara prejudecati si judecare, sa accepte
propriile limite, sa nu se suprasolicite, si sa fie capabil sa pretinda de la bolnavi fara remuscari,
sa dea contributia necesara medicului, pentru ca acesta sa-l poate ajuta. Daca in cadrul grupului
medicul invata sa inteleaga mai bine bolnavul si propria persoana, devine mai apt pentru a-i ajuta
pe semenii sai, si munca ii va fi usurata. Devine capabil pentru a exercita mostenirea balintiana,
aceea de a deveni el insusi medicament pentru bolnav. Preferam sa stim tot atat de multe despre
farmacologia "medic-medicament", cat stim despre celelalte medicamente. Trebuie sa
constientizam, ca si acest medicament are indicatiile si contraindicatiile sale, exista diferente
intre doza de atac, terapeutic, si cea de sustinere, si nu in ultimul rand poate exista si
idiosincrazie din partea bolnavului. Aceste cunostinte le putem obtine prin munca si experienta
obositoare, dar care merita efortul [1, 12].
4. Activitatea Asociatiei Balint
Federatia Internationala Balint a fost recunoscuta oficial cu incepere de la 1 ianuarie 1986 drept
organizatie neguvernamentala de catre Consiliul Europei care cuprinde 21 de state. Este
recunoscuta de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii. Federatia este inclusa in Buletinul
Asociatiei Internationale pentru Congrese si Conventii, in Anuarul Organizatiilor Internationale
si in Enciclopedia Gale, una dintre enciclopediile americane cele mai importante din lume [9].
In anul 1990 cativa entuziasti din zona Ciucului au format grupuri Balint pe o criteriologie cu
sorgintea in lecturile unor carti in limba maghiara, engleza, franceza, la sugestia si cu sprijinul
unor membri a Asociatiei Balint din Ungaria. Pe data de 25 iulie 1993 s-a nascut oficial
Asociatia Balint din Romania (ABR), inregistrata la Judecatoria Miercuria Ciuc la data de 19
august 1993, urmand ca pe data de 19 februarie 1994 sa fie primita in Federatia Internationala
Balint [7,9].

Activitatea Asociatiei cuprinde organizarea de grupuri Balint, editarea Buletinului Asociatiei

Balint, formarea si supervizarea liderilor, colaborarea pe scara internationala. Sunt organizate
continuu intruniri si conferinte nationale, consfatuiri, week end-uri nationale, pre-, postrevelion
Balint, la care participa atat membrii vechi cat si membrii noi sau simpatizanti cu tot ceea ce
inseamna "Balint". Trebuie amintit de asemenea, ca ABR organizeaza si cursuri de
reimprospatare a cunostintelor de psihosomatica, tulburari afective, suicidologie, membrii ei
participand la diferite conferinte cu lucrari si prezentari, deruland si grupuri Balint.
Grupurile Balint studentesti (Grupurile Balint Junior) se adreseaza in special studentilor din anii
mai mari, dar nu numai. In asemenea grupuri vorbim despre relatia viitor medic/ pacient. Desi
acestui viitor medic aceasta problema nu pare a-i fi arzatoare, totusi grupurile studentesti isi au
rostul lor. Prin grupurile Balint studentii vin in contact mai direct cu bolnavii, cu practica
medicala, care nu va mai sustine temeri neintemeiate. Ii invata pe studenti sa realizeze insumarea
raspunderii personale pentru bolnavi, ii motiveaza spre medicina centrata pe bolnav, astfel
devenind capabili, ca pe langa examinarile clinice sa fie atenti si la conditiile sociale, economice
ale bolnavilor, modul lor de viata, capatand viziuni mai largi asupra lor. Va duce la intelegerea si
cunoasterea mai amanuntita a bolnavului, invata pe viitorul medic sa-si controleze si formeze
comportamentul, ca odata ajuns medic, sa poata ajunge la aceeleasi lungimi de unda cu bolnavul
sau [4,5,6, 10].
O alta alternativa balintiana este psihodrama Balint [3], care are ca scop esential aprofundarea
relatiei intre terapeut si pacient, prin conjugarea celor doua tehnici:
- Psihodrama analitica, care utilizeaza tehnica jocului in relatia medic-pacient, in care se regasesc
conjugate cuvantul si corpul in cursul unor scene ce reproduc situatii profesionale traite printr-o
dinamica ce pune in joc imaginarul si identificarile.
- Metoda Balint, in care se cere sa se ramana strict in domeniul relatiei profesionale fara a devia
spre viata privata, fiind deci o tehnica unde este analizata in grup relatia intre "Medic, Bolnavul
sau si Boala", sau in sens mai largit astazi, intre terapeut, pacient si simptom.
Formarea in Balint o putem considera deci ca fiind un element demn de a fi trecut in Curriculum
vitae al fiecaruia.

Bibliografie
[1] Balint M., Az orvos, a betege es a betegseg, Budapest, 1990, 87-90, 99-101, 166-167, 21522;
[2] Bobay K., Balint Group as antidote of professional and human alineation, Buletinul
Asociatiei Balint 2001, nr. 12: 11;
[3] Botan R., Psihodrama Balint, ca metoda de formare psihologica a medicilor
terapeutilor),Buletinul Asociatiei Balint, 2001, nr. 10: 14-16;
[4] Farkas E., Traditii??Traditii!, Buletinul Asociatiei Balint, 2000, nr. 6: 13;
[5] Harmaty E., Bobay K., Student Balint Groups in Hungary, Buletinul Asociatiei Balint, 2002,
nr. 13: 9;

[6] Hegyi Cs., Intre bolnav si medic: studentul medicinist, Buletinul Asociatiei Balint, 2002, nr.
13: 22;
[7] Hegyi Cs., Farkas E., Balint M., Grupul Balint, Buletinul Asociatiei Balint, 2002, nr. 15: 1011;
[8] Jakab Z., Wolhfart K., Farkas E., Balint csoport a paciens kozpontu medicinaban,
Tudomanyos Diakkori konferencia, 1999;
[9] Luban Plozza B., Dickhaut H.H., A Balint-csoportok elmeleti es gyakorlati kerdesei,
Animula, Budapest, 1998, 10-15, 90-94, 151-168;
[10] Moldovan Cs., Trif A.B., Zielinski R., Indrumator metodologic pentru grupul Balint,
Editura Quadrat, Botosani, 1997, 7-51;
[11] Moldovan Cs., Veress A., Veress E., Balintian approach of psichosomatic disorders,
Simpozion International de psihosomatica al fundatiei Humboldt "Recent progress and current
trends", Cluj 27-29.III.2003;
[12] Torok R., Inter-disciplinaritatea grupurilor Balint heterogene, observatii psiho-dinamice,
avantaje si limite, Buletinul Asociatiei Balint, 2000, nr. 5: 4-5.

ResurseInternet
Programul National de Educatie Medicala Continua
Buletinul Asociatiei Balint (Asociatia Balint Din Romania) 26. Buletin Informativ
Pt. Medicii de Familie (Societatea de MF Iasi ) 27. Cancerul (Soc. ...
www.colmedar.go.ro/EMC.h
LISTA PUBLICATIILOR
... 29. British Medical Journal Ro (V.TARUS RoAgencies Bucuresti) 2000 2002. 30. Buletinul
Asociatiei Balint (Asociatia Balint din Romania) 2002 2004. 31. ...
www.cmr.ro/educatie_1_7.html