POEZIA ROMANTIC:

- amestecul genurilor (epic, liric i dramatic) i al speciilor

- imaginarul poetic starea de contemplaie i de visare, cadrul nocturn
- Primatul fanteziei, sentimentelor, sensibilitii, originalitii.
- Teme i motive romantice: geniul, singurtatea, visul i reveria, meditaia nocturn, somnul,
extazul, melancolia, natura i iubirea, trecutul, viaa ca vis, poezia i condiia poetului, geniul
tragic,
timpul, istoria, revolta mpotriva condiiei umane, mitologia naional, miraculosul, cosmicul
etc.
Teme:
Natura surprinsa in ambele ipostaze: micro-a si macrocosmosul. (ordinea umana, si ordinea
astrala, contingentul si transcendentul (spaiul divin). Este un spaiu ocrotitor, securizat pentru
cuplul de indragostiti.
Iubirea proiectata intr-un cadru natural, cele doua teme fiind inseparabile la romantici
Istoria : naionala si universala.
Condiia omului de geniu
Supratema timpului (ambivalena timpului: uman-terestru finit ; universal-cosmic
infinit)
Motive: Noaptea (cadrul nocturn) sub luna; visul (dimensiunea onirica), codrul, izvoarele,
marea/oceanul, lacul, luna, stelele; muzica astrala, bolta cereasca, teiul, salcmul, trestia,
norocul
(viaa lipsita de noroc), motivul poetului damnat, ngerul, demonul, titanul, castelul singuratic,
ruinele, vestigiile, motivul amintirii, srutul, focul, lumnarea, vntul, ceata,
- compoziia romantic se bazeaz pe antiteze/opoziii: cosmic-terestru, geniu-omul comun,
lumin-ntuneric etc.
- expresivitatea:
Un loc primordial IL ocupa ANTITEZA.
real vs. ideal
angelic vs. demonic
om de geniu vs. Om comun
terestru vs. Cosmic.
materialitate vs. Spiritualitate
muritor vs. nemuritor
etern vs. efemer.
Un rol important in stilul romantic IL au:
exclamaia | invocaia | interogaia retorica
- epitetul, comparaia, metafora.

POEZIA SIMBOLIST
Simbolismul este un curent literar aprut in Frana, ca reacie mpotriva parnasianismului, a
romantismului retoric i a naturalismului, promovnd conceptul de poezie modern. Numele
curentului a fost dat de poetul francez Jean Moreas, care, in 1886, a publicat un articolprogram, intitulat LeSymbolisme.
Caracteristice curentului sunt:
- folosirea simbolului-a raportul dintre simbol i realitatea sufleteasc simbolizat nu este
dezvluit, ci

numai sugerat. Bacovia, de exemplu, nu spune c ploaia exprim sufletul zdruncinat, ci

sugereaz prin
simbolul ploii: De-attea nopi aud plound.
- cultivarea sugestiei - La baza tehnicii simboliste st sugestia; sentimentele nu sunt numite
direct, ci doar sugerate. Rolul sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare. Mallarme
susine c a numi un obiect este a suprima trei sferturi din plcerea poemului i aduga: a
sugera, iat visul!. De exemplu, Ion Minulescu vorbete despre corbii, mri, insule, faruri
etc. pentru a-i exprima aluziv, pe calea sugestiei, dorul de cltorii, tentaia deprtrilor.
- corespondenele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale realitii. Ideea
fundamental a simbolismului const in exprimarea unor raporturi intime intre eul poetului
(universul mic ) i lume ( universul mare ), care se traduc la nivelul receptivitii prin
simboluri. Starea naturii se va transfera sufletului uman.
- cultivarea sinesteziilor. Sinestezia este o figur de stil prin care se pun in relaie realiti
receptate de simuri diferite ( auz vz, auz miros: Primvar o pictur parfumat cu
vibrri de violet )
- muzicalitatea; simbolitii pledeaz pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de obinere a
inefabilului, a sugestiei: muzica nainte de toate ( Verlaine ), arta versurilor este arta
muzicii ( Al. Macedonski ); cultivarea refrenului, sintagmele care se repet etc.
- prozodia. Marea inovaie a simbolitilor in materie de prozodie o constituie folosirea
versului liber. Versul clasic apare multor simboliti ineficient, rima este considerat o simpl
convenie, de aceea ei ajung la concluzia c strofa asimetric, cu versificaie liber, in ritm
variabil, corespunde muzicii interioare. Versul liber, susin simbolitii, produce efecte
muzicale deosebite. Se folosesc refrenul, laitmotivul, armonia, asonanele, rima i ritmurile
elaborate.
Teme i motive specifice : condiia poetului i a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroz,
citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singurtatea, melancolia, spleen-ul,
misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul ( motive ).
MODERNISMUL
TRSTURILE MODERNISMULUI
- IN POEZIE tiinarea poeziei, modernizarea prozodic, intelectualizarea emoiei
poetice
- trecerea de la literatura rural la literatura citadin;
-incurajarea poeziei noi i a celei ermetice;
- accentuarea lirismului, lirism care devine, la nivelul limbajului, cea mai important valoare
a poeziei moderne;
- cuvintele, provenind din cele mai ndeprtate domenii de specialitate sunt electrizate liric;
- reflexivizare, intelectualizare, subiectivizare;
- sintaxa se dezarticuleaz sau se reduce la predicate nominale voit primitive. Comparaia i
metafora sunt mnuite intr-o manier nou,
-apariia unor categorii mai ales negative: absurditatea, tenebrosul, spaimele, atracia
neantului, nstrinarea, sfierea intre extreme, straniul, grotescul, anormalitatea;
- dispariia speciilor lirice consacrate (meditaie, elegie, pastel, idil), in locul crora apar
formule poetice novatoare (,,inscripie, ,,creion, ,,psalm etc.);
- conceperea volumului de versuri ca UN ntreg, prefaat de cele mai multe ori de o art
poetic, folosirea unui vocabular insolit (combinarea de termeni argotici, colocviali, abstraci
etc.);
- dispariia rigorilor prozodice (versul liber, alternana majuscul/ minuscul la nceput de
vers).

TRADIIONALISMUL
Trasaturile traditionalismului:
ntoarcerea la originile literaturii;
ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
promoveaz problematica taranului;
pune accent pe etic, etnic, social;
cultiva universul patriarhal al satului;
proza realista de reconstituire sociala;
istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un mod exaltat;
ilustrarea specificului national, in spirit exagerat.
ortodoxism, religiozitate
NEOMODERNISMUL
Particularitile liricii lui Nichita Stnescu:
- poezia contrariaz permanent ateptrile cititorului
- o poetic a existenei i a cunoaterii
- redefinirea poeticului, lupta cu verbul (necuvintele)
- cunoaterea deplin numai prin poezie, ca gest de participare la creaie
- intelectualismul
- reinterpretarea miturilor; mitul Cuvntului mit central al creaiei
- reflecia filozofic, abordarea marilor teme ale liricii
- ironia, spiritul ludic
- univers poetic original
- aspiraia metafizic spre unitate
- transferul dintre concret i abstract funcioneaz bivalent, punnd in discuie relaia dintre
contiin i
existen
- ambiguitatea limbajului mpins pan la aparena de nonsens, de absurd; rsturnarea
firescului;
ermetismul expresiei;
- subtilitatea metaforei, insolitul imaginilor artistice etc.