VI.

MODELUL MILTON- CONSTRUIREA INTERVENTIILOR

METAFORICE N PSIHOTERAPIE
nvata-ma si voi uita,
Arata-mi si mi voi aminti,
Implica-ma si voi ntelege.
(Nadia Lalak, 2003)
1. Metafora terapeutica si modelul Milton
Metafora terapeutica este un tip de metafora conceptuala prezentata sub forma de poveste sau
alta paralela la o ntreaga situatie sau un aspect al ei, relatata de catre psihoterapeut clientului.
Cei mai cunoscuti utilizatori de metafore n lumea moderna sunt George Lakoff, unul din
cei mai de seama lingvisti din SUA, si Milton Erickson, asa-numitul parinte al hipnoterapiei
moderne. Conform cu Erickson metafora detine un rol crucial n comunicarea si experienta umana.
Comunicarea umana este privita n psihoterapia Ericksoniana ca fiind o metafora, iar metaforele
sunt utilizate n hipnoterapie pentru a comunica simultan la mai multe nivele.
Programarea neurolingvistica numeste modelul Milton tipul de limbaj care si are originile
n utilizarea limbajului de catre Milton Erickson, respectiv un model de contruire a propozitiilor
cuprinznd o multime de omisiuni, distorsiuni si generalizari. Folosirea limbajului complex distrage
mintea constienta si permite accesul mai facil la resursele inconstiente.
n sens larg modelul Milton se refera la utilizarea comunicarii de tip metaforic si a limbajului
Ericksonian. Metaforele realizeaza conexiuni creative ntre 2 evenimente sau experiente pentru a
crea un exemplu, iar Milton Erickson, maestrul terapiei metaforice, cnd a fost ntrebat care sunt
cele mai importante trei variabile ale terapiei a raspuns: observa, observa, observa, cu referire la
metaforele furnizate n terapie de catre clientul nsusi.
Cei mai de seama maestri contemporani ai comunicarii care au utilizat metaforele ca si
modalitate de comunicare au fost Nelson Mandela, Winston Churchill, John F. Kennedy, Mohamed
Ali si Martin Luther King.
Metafora functioneaza la mai multe nivele. Mintea constienta proceseaza continutul povestii
n timp ce inconstientul receptioneaza mesajul ascuns n metafora. Mesajul metaforei duce la
schimbare, iar mintea constienta se concentreaza pe suprafata povestii. n poveste se creeaza
realitati paralele, asa cum se ntmpla n vis, astfel nct problemele pot fi rezolvate la nivel
inconstient.
Pe de alta parte, ne spunem noua nsine, ncontinuu, n minte, versiuni diferite ale propriei
noastre povesti de viata. Versiunile auto-construite ale scriptului vietii proprii nu sunt nimic altceva
dect metafore personale, nu neaparat conforme adevarului realitatii externe.
2. Tipuri de metafore si interventii metaforice n psihoterapie
De cele mai multe ori folosirea sintagmei metafora terapeutica ne duce cu gndul la povesti,
parabole, aforisme, basme, si alte forme de comunicare verbala sau scrisa. nsa metafora terapeutica
se refera la toate tipurile de interventii care implica crearea de paralele cu situatia de viata a
clientului sau accesarea posibilitatii de identificare cu continutul metaforic prezentat. Astfel, n
marea familie a metaforelor terapeutice si gasesc locul povestile ai basmele, respectiv biblioterapia
ca metoda terapeutica, filmele si implicit video- sau cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia,
teatrul si ca urmare dramaterapia si psihodrama, jocurile si terapia prin joc, umorul, recadrarea,
sculptura familiala, temele de casa si ritualurile ca tehnici mprumutate din terapia cognitivcomportamentala.
De altfel, orice psihoterapie eficace implica utilizarea metaforelor ntr-o forma sau alta.
3. Bibilioterapia

Bibiloterapia se bazeaza pe citirea si discutarea povestilor. Conform biblioterapiei, o serie de

povesti clasice ne nvata despre diferite valori: Cartile junglei despre respect si prietenie,
Pinocchio despre dragoste, devotiune ai ndrazneala, Cenusareasa despre ncredere si armonie,
iar Harry Potter despre prietenie si bunatate, pentru a da doar cteva exemple.
Bruno Bettelheim, n The Uses of Enchantment, 1976, exemplifica din punct de vedere
psihanalitic care sunt mesajele pe care le transmite basmul sau povestea. n Cei trei purcelusi este
prezentat principiul placerii versus principiul realitatii. Acest basm l nvata pe copil sa nu fie lenes
si sa ia lucrurile usor pentru ca poate muri. Planificarea inteligenta ne poate face victoriosi. Este
prezentat ai avantajul de a te maturiza, pentru ca cel de-al treilea purcelus este cel mai mare si mai
vrstnic.
Casele simbolizeaza ai progresul istoric al omului de la casa de paie la cea de caramida, iar
din punct de vedere psihanalitic de la personalitatea dominata de id la cea influenaata de superego ai
controlata de ego.
Cei doi purceluai mai tineri traiesc n conformitate cu principiul placerii, cautnd gratificare
imediata. Cel de-al treilea a nvatat sa traiasca n conformitate cu principiul realitatii.
Copilul nvata de asemenea ca exista posibilitatea de a-ai dezvolta inteligenta pentru a fi
victorios asupra unui oponent mai puternic.
Lupul este o proiectie externa a rautatii copilului, a dorintei sale de a devora si a anxietatii ca
sa nu aiba cumva soarta similara lupului.
Copilul naelege subconstient si diferenta dintre a mnca si a devora, respectiv ntre principiul
placerii necontrolat si cel controlat (purcelul aduce si mncare n casa).
Purceluaul cel mai mare este superior celor mai tineri (atipic, pentru ca in povesti de obicei
fratele cel mai mic triumfa). Copilul poate identifica progresul sau, identificndu-se pe rnd cu
fiecare din cei trei purceluai.
Lupul primeste ceea ce merita, si astfel este adus n scena si principiul dreptatii.
Disparitia primilor doi purcelusi nu este dramatica: copilul ntelege ca trebuie sa ne debarasam
de formele de existenta anterioare daca dorim sa ajungem ntr-o forma superioara. Cei trei purceluai
sunt aceeasi persoana, n stadii diferite (raspunsul lupului este exact la fel).
Gndirea copilului este directionata spre propriul sau progres si el poate trage propriile
concluzii.
4. Povestile terapeutice
Unele din cele mai vechi povesti din lume sunt cele ale aborigenilor australieni, care povestesc
despre nasterea fenomenelor naturale. Se spune ca totul a nceput cu sapte femei care controlau
focul, si un barbat a venit si a furat focul pentru el nsusi. Neputincioase, femeile se ridicara la cer si
devenira constelatia sapte surori, n timp ce barbatul refuza sa mparta focul cu ceilalti. Enervat
de cererile oamenilor, el arunca cu carbuni n ei, si porni un incendiu n care el nsusi fu incinerat. si
mai traieste si azi, transformat n cioara.
Michael Yapko spunea ca povestile ca instrumente educationale au fost principala metoda de
educare si socializare n istoria umana.
Biblia este o poveste metaforica despre facerea lumii. Ca specie, oamenii au folosit povestile
pentru a explica lumea n care traiesc si propriile origini. Aceste povesti ne ajuta sa definim si sa
ntelegem multe lucruri care altfel ar fi de nenteles, si astfel ne permit sa ne cream lumea.
Isus si Budha nu tineau cursuri, ci foloseau parabole. Zen Budhiatii sunt cunoscuti pentru
povestile lor profunde. Piesele de teatru, baletul si opera sunt alte forme de metafore, ca si videoclipurile ai filmele. Povestile ne pot mplini visele si visele noastre sunt de fapt povesti.
Nadia Lalak (2003) spunea:
nvata-ma si voi uita,
Arata-mi si mi voi aminti,
Implica-ma si voi ntelege.
Povestile sunt o parte importanta de implicare a clientilor n ntelegerea informatiei.

Povestile au si puterea de a disciplina. De exemplu n Nepal exista traditia ca pedeapsa pentru

comportamentul neadecvat la copii sa fie nlocuita de povesti cu personaje nfricosatoare. Povestile
inspira si motiveaza, invoca emotii, promoveaza schimbarea, creaza legaturi minte-corp, au puterea
de a vindeca.
Milton Erickson utiliza povesti metaforice structurate n scop terapeutic.
Comunicarea metaforica n terapie prezinta mari avantaje. n primul rnd sunt ateoretice. O
astfel de comunicare aduce oamenii laolalta, ne ajuta sa ne conectam unii la altii, sa facem noi
nsine conexiuni si sa formam noi relatii. Povestea nu are leagatura doar cu continutul sau verbal, ci
n primul rnd cu conectarea. Povestile relateaza informatia mai eficace dect un simplu fapt si se
apropie mai mult de experienta personala.
Metaforele sunt o forma de comunicare indirecta, imaginativa si implicita cu clientul. De
multe ori cuvintele metafora terapeutica, poveste terapeutica sau poveste care vindeca sunt
folosite in acelasi mod.
Exista o diferenta ntre povestile orale si cele scrise. Povestile transmise pe cale orala sunt
dinamice, asa cum trebuie sa fie povestile, si ele sunt adaptate de la povestitor la povestitor si de la
un ascultator la altul.
Povestile au o serie de caracteristici ale comunicarii eficace:
1. sunt interactive
2. ne nvata prin atractivitate
3. nving rezistenta
4. dezvolta abilitatile de rezolvare a problemelor
5. creaza posibilitati
6. invita la luarea independenta a deciziilor
5. Basmele. Perspectiva psihanalitica
Copilul are nevoie de o modalitate prin care sa se nteleaga pe sine n lumea complexa n care
traieste. De obicei copilul gaseste ntelesuri n basme. Basmele comunica cu copilul la mai multe
niveluri. Conform modelului psihanalitic al personalitatii umane basmele poarta mesaje importante
la nivel constient, subconstient si inconstient.
Copiii, indiferent de nivelul lor intelectual si de vrsta pe care o au, par sa prefere basmele
populare oricaror alte povesti. Aceste basme fac referire la presiunile interne pe care copilul le
ntelege automat n mod inconstient si ofera solutii temporare si permanente la problemele sale.
Problemele cu care copiii se confrunta sunt multiple: dezamagiri, dileme, rivalitati ntre frati,
achizitionarea unei valori proprii, realizarea existentei sinelui, depasirea dependentelor.
Copilul nu poate ntelege mediul sau n mod rational, ci prin intermediul viselor cu ochii
dechisi, fanteziei si jocului. Astfel, continutul inconstient este ncorporat n fanteziile constiente.
Basmele ofera noi dimensiuni imaginatiei copilului, pe care probabil i-ar fi dificil sa le descopere de
unul singur. Mai important chiar, forma si structura basmelor sugereaza copilului imagini prin
intermediul carora si poate structura fanteziile si si poate gasi un drum n viata.
Att la copil, ct si la adult, inconstientul este un determinant important al comportamentului
inconstient. Conform teoriei psihanalitice daca materialului inconastent i este permis sa ajunga la
nivel constient si sa fie prelucrat prin intermediul imaginatiei, potentialul sau daunator (prin
reprimare presupunndu-se ca duce la personalitati rigide, obsesiv-compulsive) este mult redus, si
are, dimpotriva, un efect pozitiv.
Copilul are nevoie de sugestii n forma simbolica despre cum poate depasi diverse probleme si
poate ajunge la maturitate. Povestile corecte politic nu mentioneaza mbatrnirea sau moartea,
limitele existentei noastre, sau dorinta de viata eterna.
Basmele prezinta la modul imaginar procesul dezvoltarii umane si fac acest proces mai
atractiv pentru copil. Pe lnga ntelesul lor profund psihologic, basmele sunt o opera de arta.
Basmele nu ar putea avea impact daca nu ar fi o forma de arta. si n acest sens basmele sunt unice,
fiind o forma de arta pe care copilul o poate ntelege.

n basm este exprimata si mostenirea noastra culturala. n functie de punctul de vedere asupra
basmului, putem gasi n el ntelesuri diferite. De exemplu n Scufita Roaie faptul ca este nghitita
de lup este privit ca tema pentru:
1. noaptea care devoreaza ziua
2. iarna care nlocuieste anotimpurile calde
3. zeul care nghite victima sacrificata.
Basmele abunda si n elemente religioase, si multe povesti biblice au o structura asemanatoare
basmelor. De exemplu 1001 de Nopti este plina de referinte la religia islamica. Multe din
povestile fratilor Grimm fac referire la Dumnezeu.
Basmele sunt terapeutice pentru ca pacientul si gaseste propriile solutii prin contemplarea a
ceea ce basmul pare ca implica despre sine nsusi si conflictele sale interne n acel moment al vietii.
Basmele nu au pretentia sa descrie lumea asa cum este, si nici nu ne dau sfaturi referitoare la
ceea ce ar trebui sa facem. De obicei basmul nu are nimic de-a face cu viata exterioara a
pacientului, ci cu problemele sale interioare. Natura nerealista a basmului este foarte importanta
pentru ca devine clar ca el nu contine informatii despre lumea externa, ci despre procesele interne.
Miturile au multe lucruri comune cu basmele, dar n mituri eroul principal este frecvent
prezentat ca personaj demn de urmat.
Basmele raspund n mod sugestiv la ntrebari eterne:
Cum este lumea cu adevarat?
Cum mi voi trai viata n aceasta lume?
Cum pot fi eu nsumi?
Basmul este o experienaa de viata pentru copil, si adolescentii care nu au parte de basme n
copilarie ncearca sa compenseze acest lucru n adolescenta, prin credinta n astrologie, vrajitorie,
droguri, aderarea la un cult condus de un guru, etc. (Bettelheim, 1976). Basmele sunt o etapa prin
care omul trebuie sa treaca.
Cu ct o persoana se simte mai sigura n mediul sau, cu att mai putin are nevoie de proiectiile
infantile (basme, religie, mituri, etc.).
Basmele seamana de altfel cu visele. Prin intermediul basmului persoana se distanteaza de
continutul inconstientului, pe care-l poate vedea exterior lui, si asupra caruia poate dobndi
controlul.
Cnd copilul spune despre un basm mi place, nseamna ca are ceva sa i spuna si basmul
trebuie repetat.
6. Perspectiva analizei tranzactionale
Basmele ajuta la inocularea normelor societatii n mintea copilului la modul constient, dar la
nivel subconstient pot furniza roluri, locatii si orare atractive si stereotipe pentru un scenariu de
viata defectuos.
Analiza structurala a scenariului este bazata pe Matricea Scenariilor a lui Steiner.
Drama poate fi analizata ca schimbari ale rolului si locatiei ntr-un continuum al timpului.
Intensitatea dramei este influentata de numarul de permutari ntr-o perioada de timp (Viteza
Scenariului) si contrastul dintre pozitiile permutate (Gama Scenariului). O viteza si o gama scazute
nseamna plictiseala. Momentul fiecarei permutari variaza independent, de la supriza la suspans.
Asa cum analiza starilor eului este o parte a analizei tranzactionale structurale, analiza rolului
este o parte a analizei jocului si scenariilor, n definirea identitatilor implicate n actiune. Sloganul
de pe tricoul unui om poate reprezenta sloganul scenariului sau. Cu ajutorul acestui slogan se poate
determina, adesea printr-o ntrebare indirecta, ce rol joaca n viata.
Persoana care traieste ntr-un scenariu a simplificat de obicei vederea asupra lumii cu un
minimum de personaje dramatice. Diagrama rolurilor furnizeaza un mijloc de fixare a unui numar
prestabilit de identitati cheie vizualizate n terapie. Cnd o persoana cunoaste care a fost basmul
sau preferat rolurile cheie pot fi asezate n cerc si apoi se distribuie rolurile n viata. Mai putin

frecvent acest lucru poate functiona si invers, si povestea clasica gasita se potriveate cu rolurile.
Aceasta imagine n circumscrierea actiunii are o utilitate similara cu analiza jocului.
Sagetile din diagrama nu indica actiunea secventiala, ci regula ca toate rolurile se pot schimba
ntre ele, si ca o persoana poate juca orice rol ntr-un moment sau altul si poate vedea orice
persoana, inclusiv terapeutul, ntr-unul din aceste roluri la un moment dat. Unele persoane pot
prezenta semne de manierism a unora din acestea. Regula schimbarii rolurilor este aceeasi ca si n
analiza jocului, unde ntr-un anumit moment o persoana joaca cu toate cartile din joc, si analiza
visului, unde fiecare persoana din vis este cel ce viseaza. Tratamentul nu poate fi complet pna nu
este analizata pozitia persoanei n fiecare rol.
n analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a nfatisa miscarile emotionale care sunt
drame. Aceste roluri de actiune, spre deosebire de rolurile de identitate la care ne-am referit nainte,
sunt Persecutorul, Salvatorul si Victima. Drama ncepe cnd aceste roluri sunt stabilite sau
anticipate de public. Nu exista drama fara o schimbare a rolurilor. Aceasta este indicata de o
schimbare a pozitiei vectorului din diagrama. n urmatoarele trei exemple se poate urmari
permutarea rolurilor.
n Cntaretul din flaut eroul ncepe ca Salvator al orasului si Persecutor al sobolanilor, apoi
devine Victima a nselaciunii Persecutorului primar (care nu-i plateste onorariul) si ca razbunare
devine Persecutor al copiiilor din oras. Primarul se schimba din Victima (a sobolanilor) n Salvator
(angajndu-l pe cntaret), n Persecutor (dubla schimbare), n Victima (copiii lui mor). Copiii se
schimba din Victime Persecutate (sobolanii) n Victime Salvate, n Victime Persecutate de
Salvatorul lor (contrast crescut).
n Scufita Rosie eroina ncepe ca Salvator (mncare si companie pentru bunica; prietenie ai
instructiuni pentru lup). n schimbarea de suspans ea devine Victima pentru Persecutorul lup, care
ntr-o schimbare neasteptata este Victima a padurarului Persecutor, care n acest act joaca doua
roluri deodata (viteza crescuta), de asemenea Salveaza pe Scufita Roaie si pe bunica. ntr-o versiune
a povestii, Scufita Rosie, jucnd toate trei rolurile, se transforma n Persecutor ndesnd pietre n
burta lupului mpreuna cu padurarul.
n Cenusareasa eroina se transforma din Victima dublu Persecutata (mama si surorile
vitrege) n Victima triplu Salvata (zna ursitoare, apoi soarecii, apoi printul) si din nou n Victima
Persecutata (dupa miezul noptii), apoi Victima Salvata din nou. O analiza bruta a intensitatii dramei
pentru ea, prin totalizarea transformarilor, ne da un numar de 8 transformari.
Drama se compara cu jocurile tranzactionale, dar drama are un numar mai mare de
evenimente, un numar mai mare de permutari per eveniment si o persoana adesea joaca doua sau
trei roluri odata. Jocurile sunt mai simple si exista o miscare majora. Victima devine Persecutor ai
Salvatorul devine Noua Victima.
Diagrama locatiei simplifica miscarile de locatie prin vectorul axei majore Aproape si Departe
care au subdiviziuni n nchis si Deschis, n Public si Privat (spatiu). Drama este mutarea locatiei, si
este intensificata de Gama Scenariului (de la casa la sala de bal a castelului, de la Rascruce de
Vnturi n China, din curtea din fata n Oz) si Viteza Scenariului (aventurile n schimbare ale lui
Pinocchio, Ulise, etc).
Multi alti factori pot fi adaugati pentru a creste gradul de contrast precum si pentru a
intensifica drama rolurilor, cum ar fi momentul zilei, anotimpul, temperatura, nivelul zgomotului,
lumina, dimensiunile, simbolurile inconstiente, etc. China si peisajul joaca un rol important n
romanele istorice care arata transformari ale personajului odata cu transformarile istoriei.
n terapie diagrama locatiei poate fi folosita pentru a ilustra vizual schimbarile de locatie
facute de o persoana, si cteodata pentru comparatie cu altele. Poate fi util pentru a arata tiparele de
calatorie ale unei persoane si a le asemana cu tiparele scenariului. Multe povesti clasice au tipare de
tip Odisee care includ multe calatorii, n timp ce altele au perioade lungi de somn fara nici o
calatorie, cum este Frumoasa din padurea adormita. Un tipar de calatorie dintr-un basm, de
exemplu casa- padure- luminis departat- casa de turta dulce, poate fi cartografiat numeric pentru
referinta.

Structurarea spatiului, ca ai a timpului, poate fi utila n mod similar. Vizual ilustreaza opt
preferinte posibile si arata unde-si petrece timpul o persoana. Pentru tiparul unui scenariu, scena
sfrsitului tragic al cuiva poate fi localizata dinainte si o calatorie a scenariului poate fi evitata.
Schimbarile n spatiile vietii pot duce la schimbari semnificative. Se pot stabili decizii
importante n viata intrnd n noi localizari ale scenariului, cum ar fi o slujba noua, o casa noua, o
vacanta sau intrarea n terapie. Schimbarile de spatiu pot duce nsa si la anxietate de separatie sau
anxietate de sosire, adesea cu semnificatie pentru scenariu.
Interpretarile referitoare la camera n care locuieste o persoana din punct de vedere psihologic,
cu imaginatia si concretizarea realitatii, a fost multa vreme o parte a tehnicilor terapeutice n analiza
tranzactionala. Oamenii si pot cara camerele din scenariu dupa ei, ducnd la lucruri cum sunt
conferinte publice n dormitor, vorbitul n baie singur, etc. Injunctiile parentale pot influenta aceste
lucruri, de exemplu: Nu as parasi niciodata casa si Fii n doua locuri deodata.
Un copil este expus la mituri influente, basme sai povestiri clasice ntr-un mod care difera de
la o familie la alta si de la o cultura la alta. Culturile difera nu numai prin selectia naturala a
povestilor populare care sunt spuse si tiparite, dar si n versiunile disponibile ale acestor povesti. De
exemplu Cenusareasa si Scufita Rosie au mai mult de 6 finaluri artificiale diferite. O mama
care citeste povestea copilului ei are posibilitatea de a alege versiuni fericite, triste, violente, lipsite
de autenticitate, etc. Vrsta si starea civila a mamei sau preferinta pentru copil i pot influenta
alegerea. Multe povesti includ a scapa de copil pentru un timp indicnd ca ar putea fi terapeutice
pentru mama, un mod de comunicare cu copiii, si ele trec de la o generatie la alta att datorita
preferintei mamei ct ai a copilului. Cititorii furnizeaza copilului un rol din scenariu. Uneori o
persoana nu-si poate aminti povestea preferata din copilarie, dar mama acelei persoane si va aminti
cu siguranta.
Matricea scenariului a fost folosita pentru urmarirea permisiunilor parentale si injunctiilor.
Zmbetul cald al mamei poate nsemna acesta esti tu si poate adauga un Nu gndi! Fii
Cenuaareasa! n matricea scenariului. n spiritul amuzamentului si al contractului Hai sa ne
prefacem dintre copil si mama, pot apare importante injunctii: Nu gndi, cum ar fi: Nu observa
personajele minore, Nu acorda atentie finalului(Pay-off), si Treci prin asta iar si iar. Basmul
este foarte eficace si prinde daca reitereaza mitul familiei din jurul copilului si daca furnizeaza
matricea timpului longitudinal pentru injunctia care trebuie ndeplinita.
7. Dramaterapia, videoterapia, jucariile ca metafore
Se bazeaza pe crearea unei piese de teatru n jurul unei povesti si ajuta astfel la identificarea
cu personajul, descoperirea finalului si retinerea rezultatului.
Prin punerea n scena a povestii se creeaza o metafora de tip experiential.
McCormack (1989) sustinea ca nsasi psihoterapia este o metafora de tip piesa de teatru.
Videoterapia sau cinematerapia este folosita ca interventie metaforica. Clientii se pot
identifica cu probleme similare celor pe care le au pentru a construi strategii eficace de iesire din
situatie. Clientii sunt rugati sa urmareasca anumite filme si subiectul lor este discutat n sedintele de
terapie.
Videoterapia foloseste imagini care cer clientului sa introduca n poveste continutul personal
pentru a construi ntelesuri relevante, ducnd la o schimbare.
n cinematerapie sau videoterapie exista de altfel liste de filme care se utilizeaza pentru
diferite problematici, iar unele din aceste filme sunt folosite n mod similar interventiilor hipnotice.
Jucariile sunt folosite att n psihoterapia copilului, ct ai a adultului.
Jucaria ca obiect are o ncarcatura metaforica, ea simbolizeaza un anumit personaj, fantezie
sau situatie de viata. De multe ori este mai usor sa atribuim comportamente, sentimente sau gnduri
papusii, si papusa si poate lua libertatea de a spune sau a face ceea ce clientul considera ca nu poate
face el nsusi.

Jocul ajuta la dezvoltarea sinelui, la interactiunea minte-corp si la rezolvarea conflictelor.

Faciliteaza dezvoltarea identitatii si aptitudinilor sociale, si modeleaza comportamentul si rolurile
adecvate cultural.
Umorul ca metafora
Rsul este o activitate umana timpurie, care apare n jurul vrstei de 4 luni. Rsul pare a fi un
mecanism functional care ajuta la adaptarea la problemele vietii. Umorul este folosit pentru a ne
descurca cu diferite situatii de viata, pentru a ne ajuta sa ne schimbam sentimentele, si pentru a ne
conecta cu alti oameni. Ne poate ajuta sa ne dezvoltam stima si coerenta, sa crestem calitatea
interactiunilor noastre cu alti oameni si sa punem bazele unei bune relatii. Umorul poate ajuta la
aplanarea conflictelor, schimbarea dispozitiei si mbunatatirea perceptiei vietii.
Alte metafore
Ritualurile terapeutice, recadrarea, sculptura familiala, obiectele, imageria ghidata,
meloterapia, art-terapia, sunt forme de psihoterapie metaforica.
Unele din cele mai importante metafore sunt cele experientiale. Crearea experientei posibilei
schimbari este importanta n terapie. Metaforele experientiale se refera, ca exemplu, la o tema de
casa care sa ajute clientul sa ajunga la rezultatul dorit sau la desfasurarea unei activitati n cadrul
sedintei terapeutice sau n afara ei.
nvatam mai mult prin experienta, asa cum copilul nvata sa mearga prin propria experienta, n
care parintii i ntind o mna de ajutor.
Hipnoza ca tehnica metaforica
Hipnoza n sine este o interventie de tip metaforic. Ea se bazeaza pe crearea unei imagini, pe
accesarea nivelului inconstient, pe limbajul de tip Ericksonian.
Metafora se aplica n confruntarea cu acele probleme care pe de o parte sunt reflectate, traite
de client ca fiind imposibil de rezolvat, dar n care terapeutul ntrezareate posibilitatea efectiva de a
fi modificate, n cadrul carora clientul se declara incapabil sa produca solutii viabile sau abordari
care ar putea fi aplicate cu succes. n toate aceste cazuri recursul la metafora poate furniza un
brnci pentru a iesi din punctul mort al deznadejdei, al neputintei sau blocarii de care da dovada
clientul cnd se simte paralizat n fata dificultatilor.
Seamana mult cu interpretarea viselor. Clientul este ntrebat: Dupa tine, asta ce ar putea
nsemna? si prin asociere libera se ajunge la gasirea ntelesului.
O aplicatie des utilizata a hipnozei ca metafora este aceea din hipnoanaliza, respectiv
catalizarea prin metafora hipnotica a analizei trairilor, comportamentelor ai gndurilor clientului,
precum si analiza visului hipnotic. Clientul se angajeaza n verbalizare, dramatizare, joc
terapeutic, desen, etc., si se poate elimina astfel intelectualizarea procesului analitic. Astfel
hipnoanaliza faciliteaza expresivitatea. Hipnoanaliza cuprinde ca tehnici de baza asociatia libera,
inducerea visului hipnotic, scrisul automat, desenul hipnotic, jocul terapeutic, regresia, privirea
n oglinda, inducerea conflictului experimental, metaforele pentru abordarea inconstientului.
Metafora terapeutica din perspectiva psihologica
Metafora nu este pur ai simplu un fenomen lingvistic. Este un mecanism conceptual prin care
ntelegem concepte abstracte ai realizam judecati abstracte. Desi o buna parte din sistemul nostru
conceptual este metaforic, o parte semnificativa este non-metaforica. Metafora ne permite sa
ntelegem un subiect abstract n termeni mai concreti sau cel putin n forma mai concisa.
Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaza mai degraba pe corespondenta
experientelor noastre dect pe similitudine. Este o modalitate compacta de reprezentare a unui

subset de trasaturi cognitive si perceptive si permit unui numar mare de informatii sa fie transferate.
Metafora ne permite sa vorbim despre experiente care nu pot fi descrise literal. Prin imagerie
metafora asigura o reprezentare vie si astfel memorabila a experientei percepute.
Peivio (1993) spunea ca metaforele sunt procese cognitive care au loc n cadrul unei
reprezentari cognitive si a unei retele de memorie. ntelegerea metaforei implica retinerea
informatiei pe termen lung, asociata cu termenii metaforici.
Metafora implica imagerie, asociatii verbale, reprezentari abstracte si productie lingvistica,
respectiv imageria si procesele verbale sunt combinate. Imageria ajuta la stocarea eficienta a
informatiei si asigura flexibilitatea.
Se presupune ca metafora este o structura lingvistica care poate fi conceputa ca matrice sau
punte care favorizeaza functionarea la nivel de gndire si emotie prin intermediul simbolului,
nainte ca emotia sa apara n limbaj sub forma de gndire constienta. Metaforele au att nteles
emotional, ct si cognitiv.
Lakoff (1980) clasifica metaforele n termeni de structuri cognitive care permit procesarea
informatiei:
1. metaforele ontologice, care se nasc din experienta corporala si sunt legate de obiecte
nensufletite
2. metaforele de orientare, care furnizeaza orientarea n dimensiuni sau coordonate care se
schimba
3. metafore emotionale, ce functioneaza ca matrici ce permit exprimarea emotiilor si starilor
afective
4. metafore structurale sau cognitive, n care se compara concepte abstracte, cum sunt
dragostea sau liberatatea, si sunt un amestec de metafore ontologice si de orientare.
Extensiile metaforice produc schimbari ale ntelesului la nivel de limbaj. Dar n toate culturile
metaforele si mentin calitatea structurala pentru ca:
1. produc imagini
2. compara doua cuvinte, perceptii, lucruri sau concepte diferite
3. au un nteles literal si unul figurativ
4. ntelesul literal iase din context
Lokoff si Johnson (1980) spuneau ca metafora combina doua tendinte conceptuale diferite
pentru a produce o noua semnificatie. Acest fenomen de cartografiere a unui domeniu cognitiv se
realizeaza printr-o serie de entitati ce formeaza un domeniu sursa si calitatile transferate devin
un domeniu tinta. Asemenea cartografieri sunt asimetrice si partiale. Se pot proiecta tipare din
domeniul sursa n domeniul tinta.
3.1. Abordarea metaforica n programarea neurolingvistica
n conformitate cu John Grinder Tot ceea ce nu este concret este metaforic- n mod clar,
aceasta implica marea majoritate a experienaelor noastre de zi cu zi. Relaaia pe care o avem cu
inconatientul este cel mai important factor care determina succesul nostru n viaaa, ai aceasta este o
metafora.
Metafora este parte integranta a noului cod NLP. Ea asigura cadrul de initiere a schimbarii si
de dezvoltare a competentelor prin povesti, activitati si exemple care n aparenta nu au prea mult
de-a face cu problema clientului. Aceasta aparenta confuzie ne permite sa transmitem idei si sa
invitam la noi asociatii, care apoi devin experienta de viata.
Metafora are si functia de initiere si mentinere a schimbarii organizationale, din perspectiva
programarii neurolingvistice, compunerea si utilizarea metaforelor devenind o abilitate utila la nivel
de management, astfel nct prin utilizarea metaforelor sa se reduca rezistenta la schimbare n
cadrul organizational.
John Grinder ai Carmen Bostic sunt maeatrii metaforei n programarea neurolingvistica n
ultimii ani, att n ce priveate metaforele verbale ct ai cele non-verbale.
Conform teoriei NLP metafora este mai uaor de acceptat ca forma de comunicare verbala ai
utilizarea ei se bazeaza din punct de vedere teoretic pe paradigma lui Wolfram. Paradigma lui
Wolfram asupra schimbarii susaine ca procesele non-liniare sunt n mod tipic reprezentate de seturi

de ecuaaii diferite. Atunci cnd ne confruntam cu un fenomen complex anticipam acel fenomen
printr-un complex corespondent, respectiv prin reprezentarea proceselor non-liniare ca seturi de
ecuaaii diferenaiale, care din punct de vedere matematic sunt dificil de calculat. Wolfram arata nsa
ca exista o alternativa, strns legata de teoria automatului (care sta la baza teoriei programarii
neurolingvistice), ai anume crearea de sisteme de reguli nonconformiste. Cu un simplu set de reguli
nonconformiste este posibila generarea unui fenomen extrem de complex ai aceste seturi de reguli
pot servi drept modele pentru procesele non-liniare. Aceasta este practic o metafora matematica
asemanatoare cu geometria non- Euclidiana, abstractizata nainte de posibilitatea aplicarii sale
practice, geometrie care face abstracaie de axioma paralelelor.
Sistemele formale sunt astfel privite ca tipuri speciale de metafore.
John Grinder l cita de altfel pe Carl Marx, spunnd ca daca nu ar exista diferenae ntre
aparenaa ai realitate, nu am avea nevoie de atiinaa.
Cu alte cuvinte, orice explicaaie sau descriere a unui fenomen este o metafora, ai uneori
metaforele sunt verbale, alteori formale- ca de exemplu teoria automatului sau a sistemelor
nonconformiste. Toate explicaaiile reduc n acest fel complexitatea fenomenului descris. n
consecinaa, utilizarea metaforei terapeutice poate fi o modalitate de evitare a reducaionismului.
Practic programarea neurolingvistica se bazeaza pe combinaaia dintre modelul Meta a lui John
Grinder ai Richard Bandler, ca metodologie lingvistica de explorare ai influenaare a modelului
clientului asupra lumii- respectiv experienaa senzoriala, ai modelul Milton, referitor la arta
limbajului pentru a utiliza experienaa nespecifica ai conceptuala n scop terapeutic.
La ora actuala David Grove a introdus o noua metoda de abordare derivata din NLP n care se
lucreaza direct cu experienaa metaforica ai simbolica a clientului. Abordarea la acest nivel necesita
un nou model lingvistic, numit limbajul curat, abordarea n sine fiind descrisa ca modelul
metaforic. NLP-ul este extins cu ncorporarea constructelor simbolice ai metaforice.
Metaforele Groviene difera de cele clasice prin faptul ca sunt generate n ntregime de
experienaa clientului, sunt reprezentate ca ai constructe interne folosind modalitaai vizuale, auditive
ai kinestezice, ai sunt codificate prin atribute simbolice care au naeles ai semnificaaie pentru client.
De exemplu, daca clientul folosate o expresie de genul Continui sa ma lovesc de un zid, atributele
zidului sunt considerate ca avnd semnificaaie pentru problema de prezentare (Ct de mare este
zidula Din ce este facuta Cte caramizi conainea, etc). n plus locaaia zidului n relaaie cu cel care l
descrie, secvenaa evenimentelor, direcaia din care este privit devin evenimente n cadrul metaforei
ai parte a comportamentului repetitiv. Grove numeate aceasta mecanismul replicativ.
3.2. Abordarea metaforica n psihoterapia cognitiv- comportamentala
Psihoterapia cognitiva se centreaza pe gndurile ai credinaele care produc stressul emoaional.
Scopul psihoterapiei este acela de a ajuta clienaii sa renunae la gndurile distorsionate ai sa le
nlocuiasca cu gnduri sanatoase.
Prin procesele interactive din terapia cognitiv- comportamentala se apeleaza practic la
metafore terapeutice, folosite ca metode de nvaaare cognitiva sau comportamentala. Graniaele
gndirii ai credinaelor sunt extinse.
Una din tehnicile frecvent folosite pentru schimbarea perspectivei clientului asupra
semnificaaiei evenimentelor este cea a caleidoscopului. Caleidoscopul, o jucarie pentru copii,
reflecta lumina n diverse moduri pe masura ce lentila este rotita. Persoana roteate caleidoscopul ca
metafora pentru schimbare, pentru reconstrucaie
De altfel cele mai multe tehnici cognitiv- comportamentala sunt de natura metaforica. Se
presupune ca experienaa umana a nvaaarii este dominata de analogie ai metafora. nvaand
transformam ceea ce este strain n ceva familiar, ca de exemplu atunci cnd comparam inima cu o
pompa. Atunci cnd cream, modificam contextul ai transformam ceva familiar n ceva nefamiliar.
Procesele de comparare a diferenaelor ai similitudinilor ajuta la conceptualizarea unei noi
perspective. De altfel teoriile moderne susain ca relaaiile sociale umane sunt asemanatoare fizicii
cuantice.
Ideea clasica a obiectivitaaii- aceea ca lumea are o stare difinita a existenaei independenta de
oservaaie, a fost radical schimbata de fizica cunatica. Pagels, n 1982, spunea ca Starea actuala a

existenaei depinde paraial de modul n care o observam ai de ceea ce alegem sa vedem. Realitatea
obiectiva trebuie nlocuita de realitatea creata de observator. Cadrul conceptual al realitaaii create
de observator este transpus n lumea nconjuratoare prin funaionarea minaii umane.
3.3. Abordarea metaforica n psihanaliza
n comparaaii un lucru este ca ai celalalt; n metafore un lucru este celalalt. n metaforele vii
ecuaaia este naeleasa ca analogie, n timp ce n metaforele moarte este acceptata identitatea de
termeni. n psihanaliza metaforele vii au tendinaa de a regresa spre metafore moarte prin
gndirea ai acaiunile analistului ai analizandului. Conceptele anlitice sunt uneori simple reiterari ale
fanteziilor inconatiente, care sunt metafore moarte. Ceea ce se ncearca este procesul invers, de
re-transformare a metaforelor moarte n unele vii.
Pe de alta parte psihanaliza n sine este la rndul sau o abordare terapeutica metaforica. Se
pleaca de la premiza ca cele mai multe evenimente cotidiene pot fi privite ca fiind metafore. Visele
sunt un exemplu clasic de metafora pentru lumea conatienta, iar interpretarea viselor este o metoda
metaforica.
Metafora nu este doar o forma de exprimare verbala, ci un mod de gndire larg raspndit,
fundamental ai sistematic, din perspectiva psihanalitica. Se susaine ca adesea ne gndim la obiecte,
proprietaai sau relaaii dintr-un domeniu (numit domeniu ainta) ai n mod sistematic ncadram aceste
obiecte ai proprietaai n alt domeniu (numit domeniu sursa). Acestea sunt ceea ce numim metaforele
conceptuale.
Probabil cele mai cunoscute metafore n psihanaliza sunt metodele Jungiene, respectiv
amplificarea mitologica ai imaginaaia activa. Miturile sunt considerate valoroase din punct de
vedere psihologic pentru anumite vise, fantezii ai experienae ale oamenilor moderni, prin
similitudinea acestora cu miturile. Jung argumenta ca zeii exista, dar numai metaforic ai n marime
naturala. n conformitate cu teoria sa psihismul este intrinsec mitopoetic, iar psihologia este o
mitologie moderna.
Psihanaliza considera metafora o realitate subiectiva bazata pe reflectare. Ceea ce vedem ai
traim cnd ne privim n oglinda este un chip cu noi dimensiuni. Prin percepaia imaginii reflectate
apare o noua realitate. Astfel, prin reflectare ne aprofundam cunoaaterea proprie prin faptul ca avem
experienae proprii care nu ar fi fost posibile fara ajutorul oglinzii.
3.4. Abordarea metaforica n psihodrama
Psihodrama se bazeaza n primul rnd pe metafora, pe plus-realitate. Imaginaaia este
dimensiunea vieaii noastre care se afla la baza plus-realitaaii. Invitaaia de a face apel la imaginaaie
este punctul central al psihodramei, ca ai al hipnozei ai terapiei prin joc.
Psihodrama asigura, ca metafora, distanaarea ai protecaia eului, funcaioneaza ca intermediar
ntre acaiune ai reflecaie pasiva, subiectivitate ai obiectivitate, spontaneitate ai calcul; duce la
schimbarea seturilor atitudinale ai prin utilizarea imageriei ne ajuta sa intram n lumea complexa a
sentimentelor, complexelor mitologice ai dimensiunilor spirituale.
Psihodrama se bazeaza n mare masura pe teoria rolurilor. Se pleaca de la presupunerea ca
oamenii ai definesc rolul propriu ai pe al altora prin nvaaare sociala, ca ai formeaza expectanae
legate de rolul propriu ai al altora, ca i ncurajeaza pe ceilalai sa acaioneze conform rolului n care
i-au distribuit ai ca vor acaiona n conformitate cu rolul adoptat.
Prin implicarea teoriei rolurilor este implicat modelul pluralist al psihismului, conform cu
teoria psihodramatica. Psihoterapia care trateaza fiecare parte a psihismului ca rol ce poate fi pus n
scena are mai mari aanse de promovare a schimbarii.
Este utilizata nclinaaia naturala de a spune poveati, ca metoda de schimbare terapeutica, de
la trairea propriei vieai ca air de evenimente la gasirea unor sensuri care pot fi interpretate ca parte a
procesului de nvaaare ai dezvoltare.
Prin aceste caracteristici psihodrama devine o metafora experienaiala.
<!--[if !supportLists]-->4. <!--[endif]-->Funcaiile metaforei terapeutice
In context terapeutic metaforele sunt utilizate ca unelte pentru transformare, facilitnd noi
moduri de gndire, simaire ai comportament. Construite adecvat ele sunt foarte puternice ai eficace

n facilitarea schimbarii pentru ca ele comunica direct cu mintea inconatienta, ocolind facultaaile
critice ale minaii conatiente.
Dupa
Esparza
(2001)
metaforele
ai
poveatile,
n
context
terapeutic
pot:
- Sa furnizeze un mecanism cheie pentru schimbarea modului propriu de reprezentare a lumii.
Sa
determine
amintirea
a
ceva
Sa
ilustreze,
demonstreze
sau
explice
un
punct
de
vedere
Sa
creeze
realitaai
alternative
Sa
deschida
noi
posibilitaai
ai
strategii.
- Sa normalizeze sau sa recontextualizeze o poziaie particulara sau un anume conainut.
Sa
transporte
multiple
nivele
de
informaaii.
Sa
faciliteze
noi
tipare
de
gndire,
simaire
ai
comportamente.
Sa
stimuleze
gndirea
laterala
ai
creativitatea.
Sa
recadreze
sau
reformuleze
o
problema
sau
situaaie.
- Sa introduca un dubiu ntr-o poziaie care susaine ca exista doar o singura cale.
Sa
ofere
sau
ghideze
asociaaii
ai
gndirea
n
anumite
direcaii.
- Sa permita clientului sa-ai formuleze o opinie sau sa ai gaseasca direcaia proprie.
Sa
ocoleasca
defensele
egoului.
- Sa permita clientului sa proceseze direct la nivel inconatient (sugestii indirecte)
Sa
schimbe
subiectul
sau
sa
redirecaioneze
discuaia.
Sa
sugereze
soluaii
sau
noi
opinii.
Sa
creeze
un
pasaj
ntre
conatient
ai
inconatient.
Sa
trimita
sugestii
minaii
inconatiente
Sa
mbunataaeasca
alianaa
terapeutica
ai
comunicarea
Sa
faciliteze
accesarea
experienaelor
resursa
- Sa mbunataaeasca dispoziaia.
Recitarea de formule, practicarea ritualurilor sau jocul pot pregati din punct de vedere
psihologic acei clienai care au dificultaai n confruntarea cu situaaii dureroase sau trarile asociate
evenimentelor neplacute. Procesul terapeutic poate fi n mod constant sabotat de catre client, prin
rezistenaele mobilizate- cel puain din punct de vedere analitic. Pe de alta parte introducerea
metaforelor terapeutice poate facilita procesul schimbarii prin utilizarea rezistenaelor ca material
care promoveaza schimbarea.
<!--[if !supportLists]-->5. <!--[endif]-->Metaforele generate de client n psihoterapie
Frecvent clienaii ai aduc propriile metafore n terapie ai daca i ascultam cu atenaie le putem
sesiza. Expresiile folosite de client au adesea ncarcatura metaforica, ai pe de alta parte clientul
poate exprima metaforic ceea ce doreate ai nu poate exprima n mod direct.
Nota: cazurile clinice prezentate un sunt publicate pentru a respecta confidentialitatea
<!--[if !supportLists]-->6. <!--[endif]--> Ambalajul
Fiind o metoda de comunicare indirecta, metafora are valoare mai ales n acele situaaii clinice
n care comunicarea directa este ineficienta.
Metafora poate ajuta sau motiva clienaii care cred ca problema lor nu are o soluaie, este
eficienta atunci cnd clientul nu poate accepta ceea ce i spune terapeutul sau este folositoare atunci
cnd se vehiculeaza o idee ce ar putea fi deranjanta pentru client. Dar mai mult dect att, mesajul
metaforic are impact mult mai mare dect comunicarea directa.
Strategia metaforica leaga problema de rezultatul dorit.
Cum am construi o interveaie metaforica prin care sa aratam care este valoarea metaforeia
Probabil pornind de la ideea ca psihoterapia n sine este o metafora ai ca se bazeaza n primul rnd
pe teatru.
Bibliografie:
<!--[if !supportLists]-->1. <!--[endif]-->Bandler, R., Grinder, J. The Structure of Magic,
Science and Behavior Books, 1975

<!--[if !supportLists]-->2. <!--[endif]-->Bandler, R., Grinder, J. Patterns of the hypnotic

techniques of Milton erickson, vol. I ai II, 1975-1977, Science and Behavior Books
<!--[if !supportLists]-->3. <!--[endif]-->Barker, P. Using metaphors in psychotherapy,
Brunner- Mazel, 1991
<!--[if !supportLists]-->4. <!--[endif]-->Battiello, G. Cognitive- behavioral therapy and
metaphor, Perspectives in psychiatric Care, 2007
<!--[if !supportLists]-->5. <!--[endif]-->Berlin, R.M., Orlson, B., Cano, C.E., Engel, S.
Metaphor and psychotherapy, American Journal of Psychotherapy, 1991 Jul;45(3):359-67.
<!--[if !supportLists]-->6. <!--[endif]-->Bettleheim, B. The uses of enchantment, Richard
Clay Publishers, 1976
<!--[if !supportLists]-->7. <!--[endif]-->Blatner, A. Useful metaphors in psychotherapy,
Metaphoria, 2006
<!--[if !supportLists]-->8. <!--[endif]-->Burns, G.W. 101 Healing Stories for Adults, Wiley
Publishing, 1990
<!--[if !supportLists]-->9. <!--[endif]-->Erickson, M. My voice will go with you, Sidney
Rosen, 1982
<!--[if !supportLists]-->10. <!--[endif]-->Erickson, M. The nature of sugegstion and
hypnosis, Irvington Publishers, 1989
<!--[if !supportLists]-->11. <!--[endif]-->Friedelberg, R., Gorman, A. Integrative
Psychotherapeutic Processes with Cognitive Behavioral Procedures, published online, 2007,
www.springerlink.com
<!--[if !supportLists]-->12. <!--[endif]-->Gargiulio, G. Ontology and metaphor: reflections
of the unconscious and the I in the therapeutic setting, The Chicago Open Chapter for
Psychoanalysis, 2005
<!--[if !supportLists]-->13. <!--[endif]-->MacCormack, T. , Believing in make-believe:
looking at theater as a metaphor for psychotherapy, Family process, 1997 Jun;36(2):151-69.
<!--[if !supportLists]-->14. <!--[endif]-->Oates, J.D. Metaphor restructuring: a new approach
to therapy, www.adam.com.au, 2007
<!--[if !supportLists]-->15. <!--[endif]-->Tompkins, P., Lawley J. Meta, Milton and
Metaphor: Models of subjective experience, Rapport Magazine, 36,1996
<!--[if !supportLists]-->16. <!--[endif]-->White, M., Epston, W. Narrative means to
therapeutic ends, Norton and Company, 1990