Sunteți pe pagina 1din 119

MODULUL

Drept penal - partea general I

INTRODUCERE

Dreptul penal partea general este o materie ce se studiaz pe parcursul a dou semestre (semestrul 3 i 4). Pentru fiecare semestru a fost alc tuit câte un modul de

studiu: Drept penal partea general I (pentru semestrul 3) i drept penal partea general

II (pentru semestrul 4). Studiul p r ii generale a dreptului penal începe cu modulul Drept penal partea

general I. Acesta este structurat în mai multe p r i numite unit i de înv are. Ordinea

în care sunt structurate aceste unit i de înv are este f cut în scopul unei mai u oare

înv ri a no iunilor de drept penal ce in de partea general a acestei ramuri de drept. Prima unitate de înv are este consacrat aspectelor intoductive în materia dreptului penal i cuprinde informa iile legate de începutul studiului, de c tre student, a unei ramuri de drept noi. Începând cu cea de-a doua unitate de înv are se trece la studiul p r ii generale a dreptului penal fiind prezentate aspectele privind aplicarea legii penale române. Unitatea a 4-a marcheaz începutul studiului celei mai importante institu ii a dreptului penal – institu ia infrac iunii. Vor fi prezentate tr s turile esen iale ale infrac iunii i în continuare condi iile pe care legea le poate prevedea pentru ca o fapt

s devin infrac iune (con inutul infrac iunii). Urmeaz prezentarea pedepselor ce pot fi aplicate persoanei care a s vâr it o

infrac iune i se încheie cu o alt categorie de sanc iuni - m surile de siguran ce pot

fi luate fa de o persoan care a comis o fapt prev zut de legea penal .

Pentru fiecare unitate de înv are am prev zut i un timp de studiu. Acesta este orientativ i reprezint o durata medie necesar acumul rii de cuno tiin e la un nivel suficient spre mediu. De aceea pentru a ob ine rezultate superioare î i recomand alocarea unui timp suplimentar la fiecare unitate în parte. La fiecare tem propus ai posibilitatea s - i verifici singur nivelul de înv are cu ajutorul exerci iilor de autoevaluare i a testelor de verificare.

SUCCES!

Conf. univ. dr. Cristian Mitrache

2

CUPRINS

UNITATEA DE ÎNV ARE 1 - ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL

4

Sec iunea I - Dreptul penal ca ramur de drept

4

Sec iunea II- Principiile fundamentale ale dreptului penal

6

Sec iunea III-a - Izvoarele dreptului penal

8

Sec iunea IV - No iunea i structura legii penale

11

UNITATEA DE ÎNV ARE 2 - APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP

16

§ 1. Considera ii generale privind aplicarea legii penale

16

§ 2. Activitatea legii penale

16

§ 3. Aplicarea legii penale de dezincriminare

17

§ 4. Aplicarea legii penale mai favorabile pân la judecarea definitiv a cauzei

18

§ 5.

Aplicarea legii penale mai favorabile dup judecarea definitiv a cauzei

20

§ 6. Ultraactivitatea legii penale temporare

23

UNITATEA DE ÎNV ARE 3 - APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPA IU

25

§ 1. Principiile de aplicare a legii penale în spa iu

25

§ 2. Aplicarea legii penale în raport cu faptele s vâr ite pe teritoriul rii

25

§ 3. Aplicarea legii penale române infrac iunilor s vâr ite în afara teritoriului rii

27

§ 4. Extr darea

30

UNITATEA DE ÎNV ARE 4 - NO IUNEA I TR S TURILE ESEN IALE ALE INFRAC IUNII

36

Sec iunea I - No iunea de infrac iune

36

Sec iunea a II-a - Tr s turile esen iale ale infrac iunii

37

UNITATEA DE ÎNV ARE 5 - CON INUTUL INFRAC IUNII

45

Sec iunea I - Aspecte generale

45

Sec iunea a II-a - Factorii infrac iunii

47

UNITATEA DE ÎNV ARE 6 - CON INUTUL CONSTITUTIV AL INFRAC IUNII

56

§ 1. No iunea de con inut constitutiv

56

§ 2. Latura obiectiv

56

§ 3. Latura subiectiv

61

UNITATEA DE ÎNV ARE 7 - LIPSA PREVEDERII ÎN LEGEA PENAL I CAUZELE JUSTIFICATIVE

67

Sec iunea I - Aspecte generale

67

Sec iunea a II-a - Lipsa prevederii în legea penal

69

Sec iunea a III-a Cauzele justificative

69

UNITATEA DE ÎNV ARE 8 - CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE

80

Sec iunea I - Constrângerea fizic

80

Sec iunea a II-a - Constrângerea moral

81

Sec iunea a III-a - Excesul neimputabil

82

Sec iunea a IV-a - Minoritatea f ptuitorului

83

Sec iunea a V-a - Iresponsabilitatea

84

Sec iunea a VI-a - Intoxica ia

85

Sec iunea a VII-a - Eroarea

87

Sec iunea a VIII-a - Cazul fortuit

89

UNITATEA DE ÎNV ARE 9 - SANC IUNILE DE DREPT PENAL. PEDEPSELE

93

Sec iunea a I - Felurile sanc iunilor de drept penal

93

Sec iunea a II-a - Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice

94

Sec iunea a III-a - Pedepsele complementare i accesorii aplicabile persoanei fizice

99

Sec iunea a IV-a - Pedepsele aplicabile persoanei juridice

104

UNITATEA DE ÎNV ARE 10 - M SURILE DE SIGURAN

110

Sec iunea I - Aspecte generale

110

Sec iunea a II-a - M surile de siguran în special

111

BIBLIOGRAFIE MODUL

119

3

UNITATEA DE ÎNV ARE 1 Aspecte generale privind dreptul penal

PLAN

Sec iunea I - Dreptul penal ca ramur de drept

§ 1. No iunea dreptului penal

§ 2. Obiectul dreptului penal

§ 3. Necesitatea dreptului penal

Sec iunea II - Principiile fundamentale ale dreptului penal

§ 1. No iune

§ 2. Cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal

Sec iunea III - Izvoarele dreptului penal

§ 1. No iunea i cadrul izvoarelor dreptului penal

§ 2. Izvoarele dreptului penal în special

Sec iunea IV - No iunea i structura legii penale

§ 1. No iune i categorii de legi penale

§ 2. Criterii de clasificare a legilor penale

§ 3. Normele de drept penal

Test de verificare Rezumat Bibliografie

Obiective

• Înv area obiectului de reglementare a a ramurii dreptului penal.

• Înv area formei juridice în care se poate prezenta norma incriminatoare (izvoarele dreptului penal).

• Înv area categoriilor de legi i de norme penale.

Sec iunea I DREPTUL PENAL CA RAMUR DE DREPT

§ 1. No iunea dreptului penal

Timp de înv are aproximat: 2,5 ore

Preciz ri terminologice. O condi ie de existen a oric rei societ i a constituit-o, i o constituie, respectarea valorilor importante pe care aceast societate se întemeiaz . Ap rarea valorilor sociale esen iale ale societ ii împotriva faptelor periculoase, dup apari ia statului a devenit o func ie important a acestuia pe care o realizeaz cu ajutorul dreptului penal. Prin ar tarea faptelor periculoase pentru valorile sociale i a sanc iunilor aplicabile celor care s vâr esc astfel de fapte, dreptul penal contribuie la ap rarea acestor valori. În sensul de mai sus, termenul drept penal este folosit pentru a denumi ramura de drept, ca sistem al normelor juridice penale care reglementeaz rela iile de ap rare social ; dar acela i termen drept penal se folose te i pentru a denumi tiin a dreptului penal ca ansamblu de idei, teorii, concep ii, cu privire la dreptul penal. Între cele dou accep iuni nu se poate pune semnul egalit ii, de i între ele exist o leg tur organic , obiectul tiin ei dreptului penal, fiind dreptul penal ca ramur de

4

drept. În literatura juridic de specialitate str in , dreptul penal mai este denumit i drept criminal, denumire ce deriv de la cuvântul latin crimen – crim , adic fapta infrac ional interzis . În aceea i ordine de idei, denumirea „drept penal”, deriv de la cuvântul latin poena = pedeaps , deci de la sanc iunea aplicabil pentru fapta interzis . i într-un sens i în cel lalt, denumirea s-ar referi doar la una din institu iile fundamentale ale ramurii de drept, respectiv la pedeaps ori la fapt infrac ional .

Defini ia dreptului penal. În definirea dreptului penal trebuie re inute tr s turile specifice ale acestei ramuri de drept cu privire la obiect, metoda specific de reglementare, scopul acesteia ca i modul specific de realizare a acestui scop. Având în vedere elementele de mai sus, a a cum s-a sus inut în literatura juridic de specialitate apreciem c dreptul penal se poate defini ca: „sistemul normelor juridice care reglementeaz rela iile de ap rare social prin interzicerea ca infrac iuni, sub sanc iuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul ap r rii acestor valori, fie prin prevenirea infrac iunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le s vâr esc”. Ca ramur de drept, dreptul penal nu reprezint doar o sum de norme juridice, ci

un ansamblu de norme juridice structurat în sistem, dup criterii tiin ifice în jurul unor norme cu caracter de principiu i pe institu iile fundamentale ale dreptului penal – infrac iunea, sanc iunile de drept penal i r spunderea penal .

§ 2. Obiectul dreptului penal

Rela iile de ap rare social – obiect al dreptului penal. Obiectul dreptului penal îl constituie rela iile de ap rare social , rela ii ce se nasc între membrii societ ii pentru respectarea de c tre ace tia a unor valori cum sunt persoana cu drepturile i libert ile sale, lini tea i ordinea public , îns i societatea în întregul ei. Respectarea acestor îndatoriri ce privesc conduita social a membrilor societ ii asigur normala desf urare a vie ii sociale. Dup apari ia statului i a dreptului, rela iile de ap rare social constituie obiect de reglementare pentru dreptul penal care prin normele sale arat faptele periculoase pentru valorile sociale – infrac iunile – i sanc iunile penale aplicabile persoanelor care s vâr esc astfel de fapte.

Rela iile de represiune penal – obiect al dreptului penal. Într-o opinie, se sus ine c obiectul dreptului penal îl constituie rela iile sociale de represiune penal , rela ii ce se stabilesc dup s vâr irea infrac iunii, între stat i infractor, prin care statul are dreptul i obliga ia s trag la r spundere penal pe infractor, iar infractorul are obliga ia s suporte pedeapsa. Acestei opinii i se repro eaz c restrânge sfera dreptului penal, c pune la îndoial caracterul s u autonom normativ, c reduce obiectul dreptului penal doar la rela iile de conflict, de represiune penal , rela ii ce se nasc cu ocazia s vâr irii de infrac iuni i nu ine seama de rolul preventiv al dreptului penal, c realizarea normelor penale are loc prin respectarea de c tre marea majoritate a destinatarilor a obliga iilor instituite prin acestea. Mai mult, de i se sus ine caracterul normativ al dreptului penal, prin acceptarea acestei opinii se sprijin teza caracterului pur sanc ionator al dreptului penal, caracterul complimentar, subsidiar al acestuia în cadrul sistemului de drept – tez respins în doctrina penal înc de la apari ia ei.

Rela iile de ap rare social – represive i de conformare – obiect al dreptului penal.

O a doua opinie care cap t tot mai mul i adep i i la care ne raliem, consider c

obiectul dreptului penal cuprinde rela iile de ap rare social , rela ii care se nasc nu din

5

momentul s vâr irii faptei interzise, ci din momentul intr rii în vigoare a legii penale. Argumente în sprijinul acestei opinii se reg sesc în faptul c dreptul penal se realizeaz în marea majoritate a cazurilor prin respectarea de bun voie a normelor sale, destinatarii legii penale î i conformeaz conduita exigen elor normelor penale în cadrul unor rela ii sociale reglementate i nu în afara acestora. Atunci când a fost nesocotit obliga ia instituit prin norma penal – rela ia social care pân în acel moment a fost de conformare se transform în rela ie de conflict i pentru restabilirea ordinii de drept înc lcat , f ptuitorul este obligat s suporte sanc iunea prev zut de norma penal nesocotit . În cea de a doua opinie, obiectul dreptului penal are o sfer mai întins cuprinzând nu numai rela iile de conflict ci i cele de cooperare, de conformare, stabilite prin normele penale.

Sec iunea II PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL

§ 1. No iune

Principiile fundamentale ale dreptului penal reprezint idei diriguitoare, orient ri de baz care c l uzesc atât elaborarea cât i realizarea normelor penale, care se reg sesc în cadrul institu iilor dreptului penal: infrac iunea, r spunderea penal i sanc iunile penale. Principiile fundamentale ale dreptului penal român eviden iaz ideile, tr s turile legisla iei penale, scot în relief felul în care marile principii ale colii clasice, neoclasice, pozitiviste, neopozitiviste, ale ap r rii sociale se reg sesc în legisla ia noastr penal .

§ 2. Cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal

Apreciem c pot fi socotite ca principii fundamentale: principiul legalit ii, principiul umanismului, principiul egalit ii în fa a legii penale, principiul prevenirii s vâr irii faptelor prev zute de legea penal , infrac iunea este unicul temei al r spunderii penale, principiul personalit ii r spunderii penale, principiul individualiz rii sanc iunilor de drept penal.

Principiul legalit ii este un principiu unanim admis în doctrina penal român i str in i exprim regula c întreaga activitate în domeniul dreptului penal se desf oar pe baza legii i în conformitate cu aceasta. Principiul legalit ii în dreptul penal examinat în func ie de cele trei mari institu ii ale acestuia – infrac iunea, pedeapsa i r spunderea penal se poate exprima în regulile adagiile: „nullum crimen sine lege”, „nulla poena sine lege”, „nullum judicium sine lege”. Potrivit acestor reguli, o fapt chiar dac este periculoas nu poate fi considerat infrac iune atâta timp cât prin lege nu este calificat ca atare. Ori o constrângere aplicat unei persoane nu constituie o pedeaps decât dac a fost calificat prin lege, iar stabilirea r spunderii penale (judecata) trebuie s se fac potrivit legii. Principiul legalit ii este menit s constituie o garan ie a libert ii persoanei împotriva abuzurilor i arbitrarului din activitatea aparatului judiciar i totodat , o garan ie c legea ce incrimineaz „ex novo” nu se va aplica faptelor s vâr ite înainte de intrarea ei în vigoare Pentru a cuprinde i aceste aspecte s-a propus în literatura juridic de specialitate ca adagiile s fie completate i s devin : „nullum crimen sine lege praevia”, „nulla poena sine lege praevia” ori „sine lege poenali anteriori” adic infrac iunea i pedeapsa trebuie s fie prev zute în lege, anterior s vâr irii faptei.

6

Constitu ia României adoptat la 21 noiembrie 1991 prevede c legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale mai favorabile (art. 15 alin. 2), nici o pedeaps nu poate fi stabilit sau aplicat decât în condi iile i în temeiul legii (art. 23 alin. 12). Principiul legalit ii a fost afirmat în „Declara ia universal a drepturilor omului” adoptat de adunarea general ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 al. 2: „Nimeni nu va fi condamnat pentru ac iuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul în care ele au fost comise, un act cu caracter penal potrivit dreptului interna ional sau na ional”. Principiul legalit ii a fost afirmat de asemenea în „Pactul interna ional cu privire la drepturile civile i politice” adoptat de adunarea general ONU la 16 decembrie 1966 – (ratificat de România în 1974) art. 15. – „nimeni nu va fi condamnat pentru ac iuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului na ional sau interna ional, în momentul în care au fost s vâr ite”. Tot astfel într-o formulare asem n toare principiul legalit ii a fost înscris i în Conven ia European a drepturilor omului, adoptat la Roma la 4 noiembrie 1950 de c tre statele membre în Consiliul Europei – în art. 7. În actualul Cod penal principiul legalit ii este formulat prin dispozi iile a dou articole (art. 1 – legalitatea incrimin rii i art. 2 – legalitatea sanc iunilor de drept penal). Sub denumirea marginal a art. 1 legalitatea incrimin rii se prevede: „(1) Legea penal prevede faptele care constituie infrac iuni. (2) Nicio persoan nu poate fi sanc ionat penal pentru o fapt care nu era prev zut de legea penal la data când a fost s vâr it .” Conform art. 2 C.p. – legalitatea sanc iunilor de drept penal: „(1) Legea penal prevede pedepsele aplicabile i m surile educative ce se pot lua fa de persoanele care au s vâr it infrac iuni, precum i m surile de siguran ce se pot lua fa de persoanele care au comis fapte prev zute de legea penal . (2) Nu se poate aplica o pedeaps ori nu se poate lua o m sur educativ sau o m sur de siguran dac aceasta nu era prev zut de legea penal la data când fapta a fost s vâr it . (3) Nicio pedeaps nu poate fi stabilit i aplicat în afara limitelor generale ale acesteia.” A adar principiul legalit ii înseamn nu numai prevederea în lege a faptelor periculoase care constituie infrac iuni ci i existen a unei astfel de prevederi la data când faptele respective au fost s vâr ite. La fel i în cazul sanc iunilor ce se pot lua fa de f ptuitori, acestea trebuie s fi fost prev zute de lege la data când faptele periculoase au fost s vâr ite. Consacrarea principiului legalit ii în Codul penal are o importan deosebit , reprezentând o garan ie a drepturilor i libert ilor omului în sensul c împiedic extinderea legii penale prin analogie. Pentru legiuitor constituie o obliga ie ca în activitatea de incriminare s precizeze cu exactitate atât fapta interzis cât i sanc iunile aplicabile pentru aceasta, iar pentru organele de aplicare a legii reprezint o obliga ie de interpretare strict a legii, la cazul concret.

Principiul umanismului. Principiul presupune c întreaga reglementare penal trebuie s porneasc de la interesele fundamentale ale omului. În centrul activit ii de ap rare se afl omul cu drepturile i libert ile sale. În normele penale sunt prev zute exigen e c rora conduita omului li se poate conforma. În actuala reglementare penal sunt cuprinse dispozi ii ce reflect aspecte ale principiului umanismului, de exemplu în dispozi iile art. 4 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor i a m surilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: „Pedepsele i m surile privative de libertate se execut în condi ii care s asigure respectarea demnit ii umane”. În acela i sens se pot men iona i dispozi iile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 254/2013 care prev d: „Se

7

interzice supunerea oric rei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei alte m suri privative de libertate la tortur , la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente”. Un alt exemplu prive te sistemul sanc ionator prev zut pentru minorii infractori, diferit fa de majori, format numai din m suri educative.

Principiul egalit ii în fa a legii penale principiu care exprim regula c to i indivizii din societate sunt egali în fa a legii. În Constitu ia actual a României prin dispozi iile art. 16, este consacrat, acest principiu: „Cet enii sunt egali în fa a legii i autorit ilor publice f r privilegii i f r discrimin ri. Nimeni nu este mai presus de lege”. În legea penal nu este consacrat printr-o dispozi ie expres principiul egalit ii, dar el se deduce implicit din faptul c aceasta (legea penal ) nu prevede imunit i sau privilegii care s permit inegalit i de tratament, în aplicarea legii penale. Egalitatea în fa a legii penale func ioneaz pentru to i indivizii, fie în calitatea acestora de beneficiari ai ocrotirii penale, fie de destinatari ai exigen elor acesteia.

Principiul prevenirii s vâr irii faptelor prev zute de legea penal . Acest principiu presupune c întreaga reglementare juridico-penal trebuie s asigure prevenirea s vâr irii faptelor periculoase atât prin conformare, cât i prin constrângere fa de cei care s vâr esc astfel de fapte.

Infrac iunea este unicul temei al r spunderii penale. Acest principiu este consacrat prin dispozi iile art. 15 al. 2 C.p. Principiul func ioneaz ca o garan ie a libert ii persoanei, întrucât f r s vâr irea unei infrac iuni nu se poate antrena r spunderea penal a unei persoane. Acest aspect justific ridicarea la rangul de principiu fundamental a acestei reguli, care constituie i un principiu al r spunderii penale.

Principiul personalit ii r spunderii penale. Acest principiu con ine regula potrivit c reia atât obliga ia ce decurge dintr-o norm penal de a avea o anumit conduit , cât i r spunderea ce decurge din nesocotirea acelei obliga ii revin persoanei ce nu i-a respectat obliga ia, s vâr ind fapta interzis , i nu alteia ori unui grup de persoane. În dreptul penal nu se poate antrena r spunderea penal pentru fapta altuia. Caracterul personal al r spunderii penale implic aplicarea pedepsei numai celui ce a s vâr it o infrac iune, iar celelalte sanc iuni de drept penal, m surile de siguran în special se pot lua numai fa de cel ce prin fapta sa a dat în vileag starea de pericol social ce trebuie înl turat . Principiul apare ca o garan ie a libert ii persoanei i de aceea este considerat principiu fundamental, el constituind totodat i un principiu al r spunderii penale.

Principiul individualiz rii sanc iunilor de drept penal. Acest principiu presupune stabilirea i aplicarea sanc iunilor de drept penal – pedepse, m suri de siguran i m suri educative în func ie de gravitatea faptei s vâr ite, de periculozitatea infractorului, de necesit ile de îndreptare ale acestuia. Principiul î i are consacrarea în art. 74 C.p. care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar i în alte dispozi ii ce prev d criterii speciale de individualizare a sanc iunilor de drept penal (de ex. art. 61 alin. 3 teza a II-a C.p.) Îndeplinirea scopurilor i func iilor sanc iunilor penale are loc numai dac acestea au fost adaptate cazului concret, individual.

Sec iunea III-a IZVOARELE DREPTULUI PENAL

§ 1. No iunea i cadrul izvoarelor dreptului penal

No iune. În general prin izvor al dreptului se în elege forma juridic pe care o îmbrac o

8

norm pentru a deveni obligatorie. Având în vedere c prin normele de drept penal trebuie comb tut fenomenul periculos al infrac ionalit ii, pentru ap rarea valorilor sociale esen iale, prin prevederea celei mai grele forme ale r spunderii juridice – r spunderea penal – pentru infrac iunile comise, izvoarele dreptului penal, sub raportul formei prezint particularitatea c pot fi exprimate numai prin legi. Sensul no iunii de lege ca izvor al dreptului penal este acela, de act cu caracter normativ adoptat de Parlamentul României, dup procedura specific de adoptare a legilor organice – potrivit dispozi iilor art. 73 alin. 3 lit. h i i din Constitu ia României.

Cadrul izvoarelor dreptului penal. Normele de drept penal pot fi cuprinse numai în legi organice sau ordonan e de urgen ale Guvernului. Gruparea tuturor dispozi iilor penale într-o lege unic cod – nu a fost acceptat de legiuitorul penal român i se pare c nici nu va putea fi adoptat deoarece avantajele aduse sunt prea mici fa de neajunsurile ce le creeaz . În primul rând gruparea tuturor normelor penale ar duce la elaborarea unui cod penal voluminos, greoi de mânuit, cu consecin e pe planul aplic rii cât i al cunoa terii de c tre destinatarii acestuia. În al doilea rând unificarea dispozi iilor penale într-un cod penal ar expune codul penal unor frecvente modific ri cerute de mobilitatea rela iilor sociale i dinamica fenomenului infrac ional din cadrul acestora. Pe de alt parte nu toate dispozi iile penale intereseaz pe to i cet enii, în acela i timp i în egal m sur . În Codul penal au fost incriminate faptele periculoase care au o evolu ie lent , iar normele se adreseaz majorit ii indivizilor.

§ 2. Izvoarele dreptului penal în special

Constitu ia României ca izvor de drept penal. În cadrul izvoarelor de drept penal, mai întâi, trebuie men ionat Constitu ia României care prin normele sale consacr valorile sociale fundamentale ale statului român: suveranitatea, independen a, unitatea i indivizibilitatea sa, persoana uman cu drepturile i libert ile sale, proprietatea privat i public , ordinea de drept – valori ce vor fi ap rate împotriva înc lc rilor grave, prin norme de drept penal. De asemenea în Constitu ie sunt prev zute norme cu caracter principial care intere- seaz dreptul penal ca de ex.: „legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale mai favorabile” (art. 15 alin. 2); egalitatea în fa a legii (art. 16 alin. 1); „pedeapsa cu moartea este interzis ” (art. 22 alin. 3) .a. Tot aici pot fi men ionate i deciziile Cur ii Constitu ionale prin care se constat neconstitu ionalitatea unei legi sau unei ordonan e (ordonan a de urgen intereseaz domeniul dreptului penal), decizii care au efect obligatoriu.

Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal. A a cum am ar tat în sec iunea privind evolu ia dreptului penal român modern acesta a fost publicat în Monitorul Oficial la 24 iulie 2009 i a intrat în vigoare la 1 februarie 2014. De i mai întins decât partea general , partea special a codului penal nu cuprinde toate dispozi iile penale speciale ci doar majoritatea lor.

Legile penale complinitoare. A a cum arat i denumirea legile penale complinitoare sunt menite s completeze reglement rile penale (din Codul penal i legile nepenale cu dispozi iuni penale) cu norme de drept penal. Specificul acestor legi complinitoare const tocmai în faptul c nu con in incrimin ri noi ci cuprind în exclusivitate numai norme de drept penal. Dup con inutul lor, sunt considerate izvoare ale dreptului penal:

a) Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor i a m surilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicat în M. Of. nr. 514 din 14 august 2013) con ine norme privitoare la executarea pedepselor privative

9

de libertate i a m surilor educative privative de libertate. Este o lege complinitoare, multe din normele sale dezvolt pe cele din codul penal care au un caracter de principiu.

b) Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a

altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (publicat în M.Of. nr. 513 din 14 august 2013) con ine printre altele norme privind executarea pedepsei amenzii, pedepselor complementare i accesorii, a masurilor de supraveghere si a obliga iilor impuse de instan în cazul amân rii aplic rii pedepsei, suspend rii execut rii pedepsei sub supraveghere i liber rii condi ionate.

Legea nr. 252/2013 privind organizarea i func ionarea sistemului de proba iune

c)

Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic
Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic
Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic

Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic

Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic
Formatted: Font: 12 pt, Not Bold, Italic

(publicat în M. Of. nr. 512 din 14 august 2013) con ine dispozi ii privind organizarea serviciului de proba iune în România care are atribu ii în special în supravegherea celor care nu execut sanc iunile în regim privativ de libertate (de ex. m suri educative neprivative de liberate, amânarea aplic rii pedepsei, suspendarea execut rii pedepsei sub supraveghere, liberare condi ionat ). Dispozi iile Legii nr. 252/2013 vin în completarea celor din Codul penal care prev d implicarea serviciului de proba iune aducerea la îndeplinire a m surilor de individualizare a pedepsei i nu numai. d) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar interna ional în materie penal , (republicat în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011). Reglement rile din Codul penal în ceea ce prive te asisten a juridic interna ional în materie penal privitoare la extr dare sunt completate prin dispozi iile acestei legi. De i în Codul penal se precizeaz prioritatea conven iilor interna ionale în raport cu legea intern de extr dare (art. 14 alin. 1 C.p.) stabilindu-i acesteia caracter subsidiar, prin con inutul ei, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar interna ional în materie penal este o lege

complinitoare i poate fi considerat izvor de drept penal.

e) Legea privind gra ierea i procedura acord rii gra ierii nr. 546 din 14 octombrie

2002 (republicat în M. Of. nr. 287 din 2014). În aceast lege sunt dezvoltate

principiile de acordare a gra ierii individuale ori colective prev zute în Constitu ia României i în Codul penal.

f) Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar ( republicat M. Of. nr. 777 din 13

noiembrie 2009) cu modific rile i complet rile ulterioare.

Legile speciale nepenale cu dispozi iuni penale. Fac parte din aceast categorie legile care con in incrimin ri separate fa de Codul penal. Cu alte cuvinte, legile speciale sunt considerate, c au un caracter penal numai dac în con inutul lor sunt prev zute fapte sanc ionate penal. De ex.: Legea nr. 59/1934 asupra cecului; Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i sanc ionarea faptelor de corup ie; Legea nr. 143/2000 privind prevenirea i combaterea traficului i consumului ilicit de droguri; Legea nr. 196/2003 privind prevenirea i combaterea pornografiei; Legea nr. 241/2005 privind prevenirea i combaterea evaziunii fiscale; Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, etc. Din aceast categorie fac parte i ordonan ele de urgen ale Guvernului care potrivit dispozi iilor constitu ionale (art. 115 alin. 5) pot fi adoptate i în domeniul de reglementare al legilor organice (deci inclusiv cu privire la regimul infrac iunilor, pedepselor i al execut rii acestora, cu privire la acordarea amnistiei sau a gra ierii colective).

Tratatele i conven iile interna ionale. Tratatele i conven iile interna ionale devin izvoare de drept în m sura în care sunt ratificate. Deosebim între: a) tratate i conven ii prin care statul român s-a angajat s incrimineze i s sanc ioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori i interese comune ale societ ii omene ti, de unde i denumirea de in- frac iuni de drept interna ional, b) tratate i conven ii interna ionale privind asisten a

10

juridic interna ional în materie penal i c) tratatele interna ionale privind drepturile omului.

a) Prima categorie de tratate i conven ii interna ionale pot fi socotite ca izvoare

indirecte de drept penal, pentru c prin ele este asumat obliga ia statelor de a incrimina prin legea penal intern astfel de fapte.

b) Tratatele i conven iile interna ionale privitoare la asisten a juridic inter- na ional con in norme ce devin obligatorii dup ratificarea lor i sunt socotite izvoare directe de drept penal.

c) Tratatele interna ionale privind drepturile omului, prin ratificarea lor de c tre

România, devin izvoare directe ale dreptului penal român, fiindc au prioritate în aplicare fa de legile interne, astfel cum se precizeaz în dispozi iile art. 20 din Constitu ia României: „Dac exist neconcordan între pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Rromânia este parte i legile interne, au prioritate reglement rile interna ionale.”

Alte categorii de izvoare ale dreptului penal. Pe lâng cele prezentate mai sunt considerate izvoare de drept penal deciziile pronun ate de Înalta Curte de Casa ie i Justi ie privind asigurarea unei practici unitare: recursul în interesul legii i hot rârea prealabil pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Recursul în interesul legii este procedura (prev zut în art. 471 i urm. C.p.p.) la finalul c reia Înalta Curte de Casa ie i Justi ie se pronun prin decizie asupra unor chestiuni de drept care au fost solu ionate diferit de c tre instan ele judec tore ti. Hot rârea prealabil pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (art. 475 i urm. C.p.p.) este pronun at de c tre Înalta Curte de Casa ie i Justi ie prin care la sesizarea unei instan e învestit cu judecarea unei cauze în ultim instan se d o rezolvare de principiu chestiunii de drept de a c rei l murire depinde solu ionarea acelei cauze. Decretul Pre edintelui României prin care acord gra ierea individual unei persoane condamnate (art. 94 lit. d din Constitu ia României) ar putea fi considerat izvor de drept penal. De i decretul pre edintelui României nu are caracter normativ, totu i în ceea ce prive te persoana condamnat el produce efecte astfel c aceasta va fi iertat de executarea pedepsei sau doar de executarea unei p r i din pedeaps .

Sec iunea IV NO IUNEA I STRUCTURA LEGII PENALE

§ 1. No iune i categorii de legi penale

No iune. Conceptul de lege penal este examinat în doctrina penal în dou sensuri. Într-un sens larg - de regul ori norm de drept penal, acest sens îl are în vedere legiuitorul în dispozi iile art. 173 C.p.: „Prin lege penal se în elege orice dispozi ie cu caracter penal cuprins în legi organice, ordonan e de urgen sau alte acte normative care la data adopt rii lor aveau putere de lege”. În alt sens (restrâns) conceptul de lege penal , desemneaz actul normativ emis de parlament, dup o procedur special i care con ine norme de drept penal (art. 73 din Constitu ie).

§ 2. Criterii de clasificare a legilor penale

Legi penale generale i legi penale speciale. Aceast clasificare se face dup rolul pe care îl au în reglementarea rela iilor de ap rare social . La rândul lor legile penale generale pot fi considerate:

într-un sens – dispozi ii de drept penal cu caracter de principiu ce se aplic unui mare num r de norme speciale. Sunt în acest sens normele din partea general a codului penal;

11

în alt sens – legea penal general desemneaz codul penal în ansamblu ca lege

obi nuit (ordinar ) spre a fi deosebit de legea special – coduri penale speciale (al

justi iei militare, spre exemplu). i în cazul legilor penale speciale se disting:

într-un sens – partea special a Codului penal;

în alt sens – legile penale speciale care cuprind dispozi ii derogatorii de la dreptul

obi nuit (ordinar) ca i legile care con in numai dispozi ii cu caracter penal, ori legile care pe lâng dispozi iile extrapenale con in i câteva dispozi ii cu caracter penal.

Importan a acestei clasific ri trebuie observat în leg tur cu aplicarea acestora. Când ambele legi – cea general i cea special - vin în concurs, adic sunt incidente pentru solu ionarea unui raport juridic de conflict, problema se rezolv dup regula:

legea penal special derog de la legea general i se completeaz cu aceasta. O alt importan a clasific rii de mai sus se observ în leg tur cu structura lor diferit : legea penal general cuprinde norme cu caracter de principii, iar legea penal special cuprinde norme de incriminare.

Legi penale cu durat nedeterminat i legi penale temporare. Dup durata de timp – legile penale pot fi:

a)

Cu durat nedeterminat (permanente) – cum sunt marea majoritate a legilor penale

sunt cele obi nuite.

b)

Cu durat predeterminat (temporare). Aceste legi au cuprinse în con inutul lor i o

dispozi ie care limiteaz în timp aplicarea lor, pân la o dat calendaristic , ori pân la

data încet rii st rii care a determinat adoptarea acestora. Interesul distinc iei. Legea penal temporar se aplic i dup ie irea ei din vigoare, faptelor s vâr ite cât timp era în vigoare (va ultraactiva).

Legi penale ordinare i legi penale excep ionale. Dup natura necesit ii care a impus adoptarea legilor acestea pot fi:

a) Legile penale ordinare sau obi nuite. Acestea sunt legile penale adoptate în situa ii

normale, obi nuite, de evolu ie a societ ii;

b) Legi penale extraordinare sau excep ionale care sunt adoptate în situa ii de excep ie

(ex. calamit i naturale, stare de r zboi), determinate de ap rarea corespunz toare a

valorilor sociale. Interesul distinc iei. Legile excep ionale derog de la legile ordinare.

§ 3. Normele de drept penal

No iune: Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific, determinate de particularitatea reglement rii rela iilor de ap rare social . Structura normei este examinat pornindu-se de la distinc ia care se face între normele penale generale i normele penale speciale.

Structura normelor penale. Se apreciaz c norma penal general con inând precepte cu valoare de principiu, nu se deosebe te, prin structura ei, de alte norme de drept. Probleme deosebite sub raportul structurii sale ridic norma penal special (incriminatoare) care cuprinde pe de o parte descrierea conduitei interzise, iar pe de alt parte sanc iunea ce urmeaz s se aplice în cazul nerespect rii interzicerii. Cu privire la structura normei speciale în literatura juridic p rerile sunt diferite. Într-o opinie, se sus ine c aceasta ar avea o structur trihotomic :

ipotez , dispozi ie, sanc iune. În aceast opinie se precizeaz c ipoteza const în descrierea faptei, iar sanc iunea const în pedeapsa prev zut pentru s vâr irea faptei. Dispozi ia nu este prev zut explicit, ci rezult din îns i incriminare, fiind contopit cu ipoteza. Într-o alt opinie, se consider c norma penal special cuprinde numai dou elemente: dispozi ia i sanc iunea. Dispozi ia const în interzicerea unei ac iuni sau

12

inac iuni. Sanc iunea const în pedeapsa ce urmeaz s se aplice ca urmare a neres- pect rii dispozi iei. Aceste dou elemente sunt necesare i suficiente: dispozi ia pentru a disciplina conduita indivizilor (destinatarilor legii) i sanc iunea pentru a disciplina reac ia fa de înc lcarea dispozi iei. Prevederea faptei i a condi iilor în care aceasta este infrac iune nu este o ipotez în care intervine obliga ia, de a respecta regula de conduit , ci este prevederea acestei reguli. Dispozi ia normei de drept penal – regula de conduit (preceptul) nu ar putea fi exprimat altfel decât prin prevederea ac iunii sau inac iunii interzise.

Norme penale generale i norme penale speciale. Dup criteriul con inutului i sferei de inciden , se face distinc ie între: a) norme penale generale i b) norme penale speciale. Normele penale generale sunt acele norme care prev d condi iile în care se nasc, modific ori sting raporturile juridice penale. Normele penale speciale sunt acele norme care prev d condi iile în care o fapt constituie infrac iune, pedeapsa ce se aplic . normele penale speciale derog de la normele penale generale.

Norme penale unitare i norme penale divizate. Dup criteriul cuprinderii dispozi iei i sanc iunii în cadrul aceleia i norme se face distinc ie între: a) norme penale unitare i b) norme penale divizate. Normele penale unitare cuprind în con inutul lor atât dispozi ia cât i sanc iunea, deci sunt complete. Normele penale divizate sunt norme incomplete, în ce prive te con inutul lor. Normele divizate se împart la rândul lor în:

- norme de incriminare cadru (norme în alb) i

- norme de trimitere.

Normele de incriminare cadru sau normele penale în alb au în con inutul lor o

dispozi ie de incriminare cadru i o sanc iune corespunz toare acestei incrimin ri –

De ex.: art. 348

C.p. (exercitarea f r drept a unei profesii sau activit i): „Exercitarea, f r drept, a unei profesii activit i pentru care legea cere autoriza ie ori exercitarea acestora în alte condi ii decât cele legale, dac legea special prevede c s vâr irea unor astfel de fapte se sanc ioneaz potrivit legii penale, se pedepse te cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amend ”. În legile penale speciale se pot prevedea astfel de incrimin ri, ca de exemplu: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul s n t ii care prevede în dispozi iile art. 387 alin. 1 „Practicarea profesiei de medic de c tre o persoan care nu are aceast calitate constituie infrac iune i se pedepse te conform Codului penal” sau în art. 634 din aceea i lege „Practicarea profesiei de farmacist de c tre o persoan care nu are aceast calitate constituie infrac iune i se pedepse te conform Codului penal”. Un alt exemplu poate fi dat din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea i exercitarea profesiei de avocat în care potrivit art. 25: „Exercitarea oric rei activit i de asisten juridic specific profesiei de avocat i prev zut la art. 3 de c tre o persoan fizic sau juridic ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou i pe tabloul avoca ilor acelui barou constituie infrac iune i se pedepse te potrivit legii penale

Normele penale de trimitere. Normele de trimitere sunt norme incomplete în ce prive te dispozi ia ori sanc iunea care se completeaz de la alte norme la care fac trimitere. O precizare important aduce Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal prin dispozi iile art. 5 alin. 1 care prevede „atunci când o norm penal face trimitere la o alt norm determinat , de la care împrumut unul sau mai

prevederea faptelor interzise se face ulterior prin alte acte

13

multe elemente, modificarea normei completatoare atrage i modificarea normei incomplete”. De exemplu, dispozi iile art. 290 C.p. (privind infrac iunea de dare de mit ) prev d c promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase trebuie s se realizeze în condi iile art. 289 C.p. (infrac iunea de luarea de mit ) adic în leg tur cu

îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intr în îndatoririle de serviciu sau în leg tur cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri de serviciu (ale func ionarului public care prime te mita). În acest caz dispozi iile art.

290 C.p. reprezint norma de trimitere, iar dispozi iile art. 289 C.p. reprezint norma

completatoare (la care se face trimitere). Se poate observa c norma de trimitere (art.

290 C.p.) împrumut de la norma complinitoare doar o parte din dispozi ie (condi iile

în care se face promisiunea oferirea sau darea de bani). Orice modificare a dispozi iilor art. 289 C.p. privind condi iile în care se s vâr e te infrac iunea de luare de mit va conduce la aceea i modificare i a normei de la art. 290 C.p. privind infrac iunea de dare de mit .

Dac norma completatoare se abrog norma de trimitere va p stra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeaps , în forma existent la data abrog rii, afar de cazul când legea dispune altfel (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 187/2012). Prin urmare dependen a normei de trimitere (norma divizat ) de norma completatoare nu este absolut . În cazul abrog rii normei completatoare nu se va considera pe cale de consecin abrogat i norma de trimitere întrucât aceasta nu s-ar mai putea aplica fiind incomplet (de ex. îi lipse te sanc iunea). Norma completatoare se poate g si în acela i act normativ cu norma de trimitere, dar se poate g si i într-o alt lege care va trebui s îmbrace forma unui act normativ cu for juridic necesar reglement rii în domeniul dreptului penal (lege organic ).

Autoevaluare 1. Caracteriza i pe scurt principiul legalit ii în dreptul penal român. 2. Enumera i categoriile de izvoare ale dreptului penal român. 3. Ar ta i care este efectul asupra normei de trimitere ca urmare a abrog rii normei completatoare.

14

Rezumat

• Termenul drept penal este folosit pentru a denumi ramura de drept, dar i pentru a denumi tiin a dreptului penal.

• Obiectul dreptului penal îl constituie rela iile de ap rare social (de conformare i de represiune).

• Pot fi socotite ca principii fundamentale ale dreptului penal român: principiul

legalit ii, principiul umanismului, principiul egalit ii în fa a legii penale, principiul prevenirii s vâr irii faptelor prev zute de legea penal , infrac iunea este unicul temei

al r spunderii penale, principiul personalit ii r spunderii penale, principiul individualiz rii sanc iunilor de drept penal.

• Izvoarele dreptului penal român sunt: Constitu ia României, Codul penal, legile

penale complinitoare, legile penale speciale, tratatele i conven ile interna ionale, Deciziile Cur ii Constitu ionale prin care se constat neconstitu ionalitatea unor norme penale, Deciziile Înaltei Cur i de Casa ie i Justi ie (recursul în interesul legii i hot rârea prealabil pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), .

orice dispozi ie cu caracter penal cuprins în legi organice,

• „Legea penal ” este

ordonan e de urgen sau alte acte normative care la data adopt rii lor aveau putere de lege.

• Normele de drept penal sunt acele norme prin care se reglementez rela iile de ap rare social .

• Normele penale pot fi unitare i divizate. Normele divizate pot fi la rândul lor:

- norme de incriminare cadru (în alb) i

- norme de trimitere.

Bibliografie

C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român – partea general , conform Noului Cod

penal, Editura Universul Juridic, Bucure ti 2014;

C. Bulai, B. N. Bulai, Manual de drept penal – partea general , Editura Universul

Juridic, Bucure ti 2007;

V. Pa ca, Drept penal partea general , edi ia a III-a actualizat cu modific rile la zi

ale Codului penal, Editura Universul Juridic, Bucure ti 2014.

15

UNITATEA DE ÎNV ARE 2 Aplicarea legii penale în timp

PLAN

§

1. Considera ii generale privind aplicarea legii penale

§

2. Activitatea legii penale

§

3. Aplicarea legii penale de dezincriminare

§

4. Aplicarea legii penale mai favorabile pân la judecarea definitiv a cauzei

§

5. Aplicarea legii penale mai favorabile dup judecarea definitiv a cauzei

§

6. Aplicarea legii penale temporare

Test de verificare Rezumat Bibliografie

Obiective

• Identificarea situa iilor când exist o succesiune de legi penale.

• Înv area principiilor care guveneaz aplicarea legii penale în raport cu timpul.

Timp de înv are aproximat: 3 ore

§ 1. Considera ii generale privind aplicarea legii penale

Eficien a activ i eficien a reactiv a legii penale. Eficien a legii penale în ap rarea valorilor sociale este real din momentul intr rii în vigoare a acesteia. Respectarea exigen elor legii penale de c tre marea majoritate a destinatarilor îi confer legii penale o eficien activ . Fa de cei care s vâr esc faptele interzise (infrac iuni) ordinea de drept urmeaz s se realizeze prin constrângere, iar legea penal va avea o eficien reactiv . Eficien a legii penale se raporteaz la anumite elemente care îi determin limitele de aplicare. Aceste elemente sunt: spa iul, timpul, persoanele i faptele. De i cele patru elemente sunt importante în aplicarea legii penale, codul penal român a consacrat principii în leg tur numai cu spa iul i timpul, urmând ca problemele în leg tur cu persoanele i faptele s - i g seasc rezolvare în cadrul celor dintâi, f r a le minimaliza importan a în aplicarea legii penale.

§ 2. Activitatea legii penale

Determinarea legii penale în vigoare. Principiul activit ii este un principiu de baz al aplic rii legii penale în timp, ce d expresie i decurge din principiul legalit ii, ce corespunde nevoilor de ap rare social ca i al ap r rii drepturilor i libert ilor cet enilor. Potrivit acestui principiu legea penal se aplic infrac iunilor s vâr ite în timpul cât ea se afl în vigoare (art. 3 C.p.). Legea penal este în vigoare de la intrarea i pân la ie irea ei din vigoare. Intrarea în vigoare a unei legi penale nu coincide cu publicarea ei în Monitorul Oficial. Prin dispozi iile art. 78 din Constitu ia Revizuit a României s-a precizat intrarea în vigoare a legii: „Legea se public în Monitorul Oficial al României i intr în vigoare la 3 zile de la data public rii sau la o dat ulterioar prev zut în textul ei”. Termenul de 3 zile – numit de gra ie în literatura de specialitate – ofer posibilitatea

16

destinatarilor legii, persoane fizice, persoane juridice ca i autorit ilor s intre în posesia Monitorului Oficial i s ia cuno tin de prevederile legii c reia trebuie s i se conformeze. Intrarea în vigoare a unei legi penale poate avea loc i la o dat ulterioar public rii ei – când se prevede o astfel de dat în respectiva lege. Intrarea în vigoare a legii penale la o dat ulterioar ei poate fi determinat de:

a) necesitatea trecerii unui timp (vacatio legis – repausul legii) pentru a putea fi cunoscut atât de destinatari cât i de c tre organele de aplicare; b) pentru a da posibilitatea indivizilor s se conformeze noilor exigen e penale. Exemple de legi penale ce au intrat în vigoare la o dat ulterioar public rii. Codul penal anterior a fost adoptat la 21 iunie 1968, iar în vigoare a intrat la 1 ianuarie 1969 potrivit i dispozi iei art. 363 C.p. Codul penal actual a fost adoptat prin Legea nr. 286/2009 i a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 – potrivit art. 246 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Ie irea din vigoare a legii penale are loc prin abrogare. Abrogarea dup întinderea ei poate fi total – când întreaga lege este scoas din vigoare i par ial , când doar o parte din lege este scoas din vigoare. Abrogarea, dup caracterul ei poate fi: expres i tacit . O abrogare este expres când se prevede în legea de abrogare, ce anume se scoate din vigoare: legea nr. …, art. …, al. …, iar aceasta trebuie s fie regula în dreptul penal. Abrogarea este tacit sau implicit când aceasta se desprinde din economia legii, ori a normelor ce privesc acelea i rela ii sociale de ap rare, prev zând acelea i fapte ca infrac iuni, cu aspecte deosebite de legea anterioar în ce prive te condi iile de aplicare a unei sanc iuni penale, ori un nou regim de sanc ionare pentru minori: spre ex.: Decretul nr. 218/1977 (în prezent i el abrogat) a abrogat tacit dispozi iile din Codul penal anterior (1969) privind r spunderea penal a minorilor i unele dispozi ii privind executarea pedepsei închisorii prin munc corec ional . O modalitate de abrogare special o reprezint declararea ca neconstitu ional de c tre Curtea Constitu ional a unei dispozi ii sau legi, abrogare ce va opera la împlinirea a 45 de zile de la publicarea Deciziei Cur ii Constitu ionale în Monitorul Oficial dac în acest interval de timp Parlamentul nu pune în acord legea penal ori dispozi iile penale în cauz cu prevederile constitu ionale. A adar, în condi iile ar tate la împlinirea celor 45 de zile dispozi iile ori legea respectiv se consider abrogate.

Concursul de legi penale. a) Probleme speciale se pun în cazul infrac iunilor ce încep s fie s vâr ite sub inciden a unei legi i se epuizeaz sub inciden a altei legi. Este cazul infrac iunilor: continui, continuate, de obicei. Legea aplicabil infrac iunilor a c ror consumare se întinde pe durata a dou sau mai multe legi, este cea din momentul epuiz rii infrac iunii, a producerii ultimului rezultat. b) Determinarea legii penale aplicabile se va pune i în situa ia în care la reglementarea aceleia i rela ii sociale vin în concurs dou legi (una general i una special ), ambele în vigoare. Regula c legea special derog de la legea general va rezolva problema. Când în vigoare sunt dou norme care incrimineaz aceea i fapt , dar o norm este în partea special a codului penal, iar alta într-o lege penal special ori lege nepenal cu dispozi iuni penale, se va considera norma din partea special a codului penal norm general , iar norma aplicabil este cea din legea penal special .

§ 3. Aplicarea legii penale de dezincriminare

Cadrul legal al principiului. Aplicarea legii penale de dezincriminare este prev zut în dispozi iile art. 4 C.p.: „Legea penal nu se aplic faptelor s vâr ite sub legea veche , dac nu mai sunt prev zute de legea nou . În acest caz, executarea pedepselor, a m surilor educative i a m surilor de siguran , pronun ate în baza legii vechi, precum i toate consecin ele penale ale hot rârilor judec tore ti

17

privitoare la aceste fapte înceteaz prin intrarea în vigoare a legii noi”. Din aceste dispozi ii se desprinde regula c legea nou care dezincrimineaz (abolitio criminis) se aplic faptelor s vâr ite înainte de intrarea ei în vigoare. A adar, dispozi iile din art. 4 C.p. au în vedere situa ia în care la data când este s vâr it fapta, aceasta este prev zut de legea în vigoare ca infrac iune, dar ulterior, este adoptat o lege nou care dezincrimineaz fapta, o scoate în afara ilicitului penal. Aceast lege nou ce dezincrimineaz se aplic i faptelor s vâr ite înainte de intrarea ei în vigoare (retroactiveaz ).

Modalit i de dezincriminare a faptei. • O prim modalitate de dezincriminare rezult din prevederile art. 4 alin. 1 teza I C.p. conform c rora „Legea penal nu se aplic faptelor s vâr ite sub legea veche, dac nu mai sunt prev zute de legea nou . În acest caz fie legea care a incriminat fapta a fost scoas din vigoare, fie numai norma incriminatoare din cuprinsul legii respective a fost scoas din vigoare. • Cea de-a doua modalitate rezult din dispozi iile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 178/2012 care prev d: „Dispozi iile art. 4 din Codul penal privind legea penal de dezincriminare sunt aplicabile i în situa iile în care o fapt determinat , comis sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infrac iune potrivit legii noi datorit modific rii elementelor constitutive ale infrac iunii, inclusiv a formei de vinov ie, cerut de legea nou pentru existen a infrac iunii”. Spre deosebire de prima modalitate, în care dezincriminarea unei fapte se apreciaz prin abrogarea normei incriminatoare f r a exista pe mai departe o continuitate a acelei incrimin ri, în cazul celei de-a doua modalit i norma incriminatoare este doar modificat printr-o lege nou . În aceast modalitate de i din punct de vedere abstract exist o continuitate a incrimin rii, este posibil ca o fapt