Te-ai simtit vreodata singur si gol pe dinauntru?

Si nu este vorba de faptul ca nu ai

pe nimeni langa tine sau ca persoana cu care esti s-a inchis in ea.
Este un alt fel de singuratate, care nu are legatura cu ceilalti. Este vorba de o
senzatie de pustiu interior, ca si cum ai pluti in deriva si nu ai avea niciun sprijin.
Singuratatea inseamna sa nu te poti apropia de altii. Acest sentiment de singuratate
si pustiu inseamna ca nu ne-am conectat la noi insine si la o sursa superioara de
iubire. Acest sentiment de singuratate este rezultatul abandonului de sine.
Imagineaza-ti un copil mic lasat singur sa-si poarte de grija. Copilul plange si nimeni
nu vine la el. In scurt timp, copilul devine disperat si in cele din urma va inceta sa
mai planga, amutit de teama ca va muri daca nu va veni cineva la el.
Acest lucru se intampla si la nivelul sinelui, atunci cand nu avem grija de propriile
noastre emotii. Cand ne simtim anxiosi, deprimati, furiosi, vinovati, singuri, tradati,
tristi sau neputinciosi in relatia cu altii si ignoram aceste sentimente, ajungem sa ne
simtim singuri si pustiiti pe interior.
Sentimentele de anxietate, depresie, manie, vina sau rusine pe care le simtim sunt
semne ca ne abandonam pe noi insine, iar singuratatea, suferinta, tristetea si
neputinta in relatia cu altii sunt indicii ca ar trebui sa fim mai plini de compasiune
fata de noi insine si ca, poate, este timpul sa cerem ajutor. Cand nu acceptam
aceste sentimente si nu incercam sa le rezolvam, ne simtim lipsiti de viata si
singuri.