DREPT ROMAN

Curs 10
Organizarea familiei romane
Cuvantul "familia" provine de la "famullus" care in limba latina inseamna sclav.
Aceasta tipologie se explica prin faptul ca vechii romani nu faceau distinctie
intre familie ca forma de proprietate si familia ca forma de comunitate umana, d
ovada ca in textele juridice romane cuvantul familia este utilizat cu 3 sensuri.
Primul sens: familia desemneaza totalitatea sclavilor care se afla in prorpriet
atea unei persoane; in al doilea sens desemneaza totalitatea persoanelor si bunu
rilor care se afla sub puterea aceluiasi sef denumit "pater familias"; in al tre
ilea sens, apropiat de cel modern, familia desemneaza totalitatea persoanelor ca
re se afla subt puterea aceluiasi pater familias.
La origine, puterea pe care pater familias o exercita asupra persoanelor si bunu
rilor avea caracter unitar si era desemnata prin cuvantul "manus". Cu timpul ins
a, aceasta putere militara s-a dezmembrat in mai multe puteri distincte; astfel
in dreptul evoluat cuvantul "manus" insemna numai puterea pe care barbatul o exe
rcita asupra femeii maritate; puterea asupra descendentilor era denumita "patria
protestas"; puterea asupra sclavilor era denumita "dominica protestas"; puterea
asupra altor bunuri era numita "dominium"; iar puterea asupra ..... era denumit
a "mancipium".
In sanul familiei romane, persoanele se clasificau in doua categorii: unele erau
persoane "sui iuris", iar altele erau persoane "alieni iuris".
In epoca foarte veche numai pater familias era persoana "sui iuris" de vreme ce
femeia maritata se afla sub puterea barbatului, iar fii si fiicele sub puterea t
atalui lor. Insa pater familias nu inseamna neaparat tata de familie, deoarece p
utea fi pater familias si un barbat necasatorit, sau chiar un copil caci un barb
at necasatorit avea o familie constand in bunurile sale, pe cand femeia maritata
. fii, fiicele, nepotii din fii care se aflau sub puterea tatalui sau sub putere
a bunicului erau persoane "alieni iuris" si aveau o capacitate juridica limitata
.
Pe de alta parte, in sanul familiei se stabileau relatii de rudenie; rudenia era
de 2 feluri: rudenia civila|(agnatiune) si rudenia de sange(cognatiune).
Rudenia civila se intemeia pe ideea de putere si existau 3 categorii de aganti s
au 3 cercuri ale agnatiunii; din prima categorii de agnati faceau parte toti ace
ia care la un moment dat se aflau sub puterea aceluiasi pater familias, spre exe
mplu fratii, cata vreme tatal lor traiau; din a doua categorie faceau parte toti
aceia care s-au aflat in trecut sub aceeasi putere, dar ulterior au dvenit pers
oane sui iuris, ca de exempluu fratii dupa moartea tatalui lor; din cea de a tre
ia categorie faceau parte toti aceia care s-ar fi aflat sub aceasi putere daca p
ater familias ar mai fi trait in moemntul nasterii lor, spre exemplu verii prima
ri care s-au nascut dupa moartea bunicului lor si care s-ar fi aflat sub aceasi
putere daca acesta traia. Insa cele 3 categorii de agnati nu sunt fixe ci sunt m
obile in sensul ca doua persoane ideale, sa zicem doi frati in functie de anumit
e imprejurari pot face parte din orice categorie de agnati, spre exemplu doi fra
ti pe timp cat traieste tatal fac parte din prima categorie, tot acesti frati du
pa moartea tatalui lor trec in categoria a doua,iar daca unul dintre frati se na
ste dupa moartea tatalui, ei fac parte din categoria a treia.
Rudenia de sange este legatura dintre persoanele care au un autor comun. Rudenia
de sange este de doua feluri: in linie directa si in linie colaterala. Rudenia
de sange in linie directa este legatura dintre persoanele care descind una din a
lta, iar rudenia in linie colaterala este legatura dintre persoanele care nu des
cind una din alta, dar au un autor comun (spre exemplu fratele si sora), iar gra
dul de rudenia la cea din linie colaterala se stabileste numarand generatiile de
la prima persoana care ne intereseaza pana la autorul comun si coborand apoi pa
na la cealalta persoana care ne intereseaza => fratele si sora sunt colaterali d
e gradul II, verii primari sunt colaterali de dragul IV, unchiul si nepoata sunt
colaterali de gradul III.
Pe langa cognatiunea rela acare izvoraste din natura umana, romanii au cunoscut

cognatiunea fictiva care izvoraste dintr-un text al Legii celor XII Table confor
m caruia toti agantii sunt cognati, iar daca admitem acest lucru, trebuie sa adm
item si faptul ca nu toti cognatii sunt rude de sange; spre exemplu fiul de fami
lie adoptat trece sub puterea adoptantului, devenind agnat, iar mai apoi devine
si cognat, dar nu este ruda de sange cu adoptantul => sunt denumiti cognati fict
ivi toti acei agnati care nu sunt rude de sange; cu alte cuvinte, ei devin cogna
ti nu pentru ca sunt rude de sange ci pentru ca sunt agnati.
Puterea pe care pater familia o exercita asupra descendentilor este denumita "pa
tria potestas" si se exercita asupra fiilor, fiicelor si asupra nepotilor din fi
i si nu asupra nepotilor din fiice, intrucat acei nepoti se afla sub alta putere
. Aceasta putere prezinta doua caractere:
-in primul rand ea are un caracter perpetuum, in sensul ca dureaza pana la moart
ea lui pater familias indiferent de varsta si de statutul social ale fiului de f
amilie (spre exemplu fiul de familie poate sa fie consul, praetor, sa conduca le
giunile romane, sa aiba 60 de ani, cat timp traieste pater el este persoana alin
ei iuris si are o capacitate limitata in domeniul dreptului privat, in sensul ca
nu are patrimoniu propriu si nu poate incheia acte jurdice de drept privat in n
ume propriu => familia era mai puternica decat statul;
-in al doilea rand are un caracter nelimitat care se manifesta atat asupra perso
anelor cat si asupra bunurilor; acest caracter nelimitat isi gaseste dreptul in
expresia dreptului de viata si de moarte, dreptul de expozitiune si dreptul de a
vinde caci potrivit Legii celor XII Table, pater familias are asupra fiilor de
familie "ius vitae necisque" si dreptul de abandon
-in al trelea rand, pater familias avea dreptul de vanzare, putea sa il vanda de
3 ori, fiecare vanzare fiind valabila pe termen de 5 ani, iar dupa a treia vanz
are, fiul de familie iesea de sub tutela lui pater familias
Caracterul nelimitat al puterii se manifesta si asupra bunurilor in sensul ca f
iul de familie nu avea patrimoniu astfel incat toto ce dobandea prin munca propr
ie trecea in patrimoniul lui pater familias. De asemenea, fiul de familie nu put
ea inchia acte juridicede drept privat in nume propriu ci numai imprumutand capa
citatea lui pater familias si cu conditia ca prin efectul acelor acte situatia l
ui pater familias sa devina mai buna dpdv patrimonial adica sa devina proprietar
sau creditor si nu debitor pentru ca atunci situatia lui pater va fi mai rea.
Puterea parinteasca putea fi creata pe cale naturala prin casatorie si prin cale
artificala prin adoptiune si prin legitimare. La origine, in epoca foarte veche
, la romani casatoria a fost actul prin care femeia trecea sub puterea barbatulu
i si intrucat puterea barbatului asupra femeii maritate era denumita "manus: si
aceasta forma originala a casatoriei era denumita casatorie cu manus. Cu timpul
insa, dupa sute de ani, sub influenta popoarelor straine, femeile romane au ince
put sa traiasca in simple unuini de fapt ca sa nu treaca sub puterea barbatului
si de aceea, romanii au admis o noua forma de casatorie in cazul careia femeia m
aritata numai trecea sub puterea barbatului ci ramanea sub puterea lui pater fam
ilias din familia de origine si intrucat femeia maritata nu trecea sub puterea b
arbatului, aceasta noua forma de casatorie a fost denumita casatoria fara manus
("sine manus"). Casatoria cu manus presupunea repsectarea unor forme solemne, pe
cand casatoria fara manus nu presupunea respectarea unor forme solemne ci numai
instalarea femeii in casa barbatului ocazie in care se organiza o petrecere. Pe
de alta parte, casatoria presupunea si respectarea unor conditii de fond care e
rau comune, erau aceleasi pentru ambele forme de casatorie. Conditiile de fond s
unt in numar de 3: conubium, consintamantul, varsta.
Conubium are doua sensuri: un sens general sau obiectiv si un sens relativ sau s
ubiectiv; prin conubium in sens general intelegem aptitutdinea unei persoane de
a se casatorii ceea ce insemna ca toti cetatenii romani aveau conubium, pe cand
conubium in sens relativ desemneaza aptitudinea, posiblitatea a doua persoane de
terminate de a se casatorii intre ele, intrucat nu toti aceia care aveau conubiu
m in sens general il aveau si in sens relativ caci existau anumite piedici la ca
satorie, dintre care cele mai importante sunt rudenia de sange, alianta(legatura
dintr un sot si rudele celuilalt sot) in linie drepata, cea colaterala nu era i
nterzisa (incat barbayul se putea recasatorii cu sora fostei sotii), pe cand cea
in linie directa era limita de casatorie (barbatul nu se putea casatorii cu fii

ca foseti sotii) si conditia sociala.

In epoca veche, daca viitori soti erau persoane sui iuris, se cerea fireste cons
intamantul lor, dar pentru femeia sui iuris era necesar si consintamantul tutore
lui, fiindca asa cum o sa vedem, femeia sui iuris era pusa sub tutela perpetua a
agnatilor e, iar daca viitori soti erau alieni iuris nu se ceera consintamantul
lor ci era sufiecient constintamantul celor doi patre families. In dreptul clas
ic, chiar daca viitori soti erau persoane alieni iuris era necesar si consimtama
ntul lor.
Varsta casatoriei a fost controversata intre jurisconsulti, astfel incata impara
tul Justinian a decis ca fetele se pot casatorii la 12 ani, iar baietii la 14 an
i.
Casatoria genera si anumite efecte juridice care sunt deosebite, dupa cum avem i
n vedere casatoria cu manus sau casatoria fara manus.
La casatoria cu manus, femeia trecea sub tutela barbatului si dpdv civil era soc
otita "........."(fiica barbatului ei); de aceea femeia casatorita cu manus vene
a la succesiunea barbatului in calitate de fiica si daca nu avea copii capata in
treaga succesiune; fata de copii ei, femeia casatorita cu manus era considerata
"....." (sora a copiilor ei) si prin urmare venea la succesiunea copiilor in cal
itate de sora, dar pierdea drepturile succesorale in familia de origine, de vrem
e ce agratiunea era unicul fundament al succesiunii.
La casatoria fara manus, femeia maritata era considerata dpdv civil o strainasi
fata de barbat si fata de copii, prin urmare nu venea la succesiunea barbatului
si nici la succesiunea copiilor; in schimb ea isi pastra drepturile succesorale
in familia de origine, adica venea la mostenirea tatalui ei.
Pe cale artificiala, puterea parinteasca putea fi creata mai intai prin adoptiun
e; adoptiunea era actul prin care un fiu de familie trece de sub puterea unui pa
ter familias, sub puterea altui pater familias. Acest act juridic a fost creat d
e jurisconsulti prin interpretarea textului din Legea celor XII Table privitor l
a vanzarea fiului de familie, deoarece actul adoptiunii presupune iesirea fiului
de familie de sub putera parinteasca din familia de origine, intrucat altminter
i el nu putea trece sub alta putere, ori puterea parinteasca asupra fiului de fa
milie se putea stinge numai in conditiile prevazute de Legea celor XII Table, ce
ea ce presupunea sa treaca un interval de timp de 10 ani, ceea ce nu este practi
c si de aceea jurisconsultii au creat actul adoptiunii care se desfasura in doua
faze: prima faza a adoptiunii presupunea 5 operatiuni juridice constand in 3 v
anzari si 2 dezrobiri succesive care aveau loc intr-o singura zi, dupa care se t
rece la faza a doua care imbraca forma unui proces simulat,la care participa ado
ptantul si cumparatorul; adoptantul participa la proces in calitate de asa-zis r
eclamant, iar cumparatorul in calitate de asa-zis parat; in fata magistratului,
adoptantul afirma prin cuvinte solemne ca fiul de familie este al sau, iar cumpa
ratorul tace, nu il cotrazice, astfel incat fata de afirmatiile adoptantului si
fata de tacerea cumparatorului, magistratul propunta cuvantul "adico" prin care
ratifica declaratia adoptantului, recunoscandu-i astfel puterea asupra fiului de
familie.
Si adoptiunea genereaza anumite efecte juridice, caci fiul de familie trece sub
tutela adoptantului, devine agnat cu el si prin urmare dobandeste drepturi succe
sorale fata de adoptant, dar le pierde drepturile succesorale in familia de orig
ine de vreme ce agnatiunea este unicul fundament al succesiunii. In sens larg, a
ctul adoptiunii include si abrogatiunea, iar abrogatiunea este actul prin care o
persoana sui iuris denumita abrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris
denumita abrogant.Puterea parinteasca se putea naste tot prin cale artificiala p
rin legitimare; legitimarea= actul juridic prin care copilul natural, cel nascut
in afara casatoriei este asimilat copilului legitim, care este nascut in sanul
casatoriei. La romani, legitimarea se realizeaza prin oblatiune la curie, casato
rie subsecvneta si rescript imperial.
Oblatiunea la curie presupunea ridicarea fiului natural la rangul de decurion sa
u membru al Senatului Municipal, caci decurionii aveau obligatia sa stranga impo
zitele statului, iar daca nu reuseau sa le stranga raspundeau cu bunuri proprii,
astfel romanii refuzau sa devina decurioni si de aceea, pentru a-i incuraja sa
devina membrii ai Senatului Municipal, romanii au creat legitimarea prin oblatiu

ne la curie.
Imparatul Constantin a ales ca legitimarea sa se faca si prin casatorie subsecve
nta; daca parintii naturali se casatoreau, copilul natural devenea legitim si da
ca nu era posibial casatoria subsecventa, atunci legitimarea se facea prin const
itutiune imperiala.
Insa, asa cum puterea parinteasca se putea naste pe cale naturala sau pe cale ar
tificiala, ea se putea si stinge fie pe cale naturala fie artificiala.