Testament

Modernismul reprezinta un curent literar al secolului XX ce se manifesta in literatura si

arta si defineste in literature o miscare larga ce cuprinde toate manifestarile postromantice.
Denotand, in sens general, tendinta de innoire specifica spiritului uman si promoveaza
imperativul sincronizarii cu modelul civilizatiei europene, considerand ca perpetuarea
canoanelor etniciste invechite genereaza o inadmisilbila provincializare si izolare a culturii
romanesti( E. Lovinescu). Lirica moderna exploreaza orizonturile interioare ale omului modern
si limitele limbajului. Metafora devine figura de stil preferata si reprezinta fantezia nelimitata.
Poezia se intelectualizeaza, asumandu-si functia cunoasterii, indepartandu-se de sentiment,
aceasta fiind explicatia discontinuitatii, haosului ideilor si reducerea la lirism. Poezia este
descirsa de Hugo Friedrich prin ceea ce el numeste categorii negative: spaima, straniu, atractie
spre neant, tenebru, instrainare, grotesc, anormaliatate..
Poezia Testament face parte din volumul Cuvinte potrivite i este o art poetic
modern. Fiind prima poezie din volumul de debut al autorului, ea a fost considerat
un manifest literar care sintetizeaz ideile din ntregul volum. Arghezi i exprim opinia despre
menirea literaturii i despre rolul poetului n societate. Poetul este vzut n ipostaza
de artizan al limbajului deoarece el deine puterea de a crea i de a schimba lumea prin
intermediul cuvntului. Testament este o art poetic modern deoarece nu se limiteaz s
vorbeasc doar despre rolul poetului i al poeziei, ci trateaz i problema limbajului, a
transfigurrii socialului n estetic (estetica urtului), a raportului dintre inspiraie i tehnica
poetic. Textul este unul complex n care se disting trei idei fundamentale: aceea a legturii
spirituale ntre generaii i a responsabilitilor urmailor n faa mesajului primit de la strbuni,
aceea a luptei cu materia limbii i cea a menirii poeziei.
Tema poeziei este creaia literar vzut sub dou ipostaze: ca meteug, punndu-se
accentul pe efortul creator al poetului, i ca motenire, creaie transmis urmailor ca dovad i
ca mijloc de cunoatere.
Poezia este scris sub forma unui monolog sau dialog imaginar adresat de tat unui
fiu spiritual cruia i este lsat drept motenire cartea, care simbolizeaz de fapt creaia,
opera literar. Conceptia despre arta este exprimata in discursul liric si demonstreaza puterea
cuvantului, un alt stapan al universului, opera literara fiind rodul harului divin.
Motivul central al poeziei este acela al cartii, care simbolizeaza ideea de cunoastere,de
legatura spiritual intre generatii,pentru ca ea oglindesteseara razvratita a stramosilor ce au
urcat prin rapi si gropi adanci,dar si ideea de truda, de mestesug, de pasiune. Atitudinea
poetului este ca: Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte,aceasta atitudine apare in
poezie printr-o serie de imagini si motive ale poetului faurar framantate mii de saptamani, dar
si de rob supus unui stapan.Motivul revoltei imbraca forme semnificative, dar nu
dramatice,ceea ce contureaza ideea ca poetul constientizeaza care este rolul sau, de
parinte,creator de noi universuri inchise in cartea-treapta. Motivul metamorfozei,al
transformarii uneltelor de creatie,este cheia de bolta a poeziei.Motivul transfigurarii lirice a
realitatii este nucleul esteticii uratului.

Titlul face trimitere la Biblie, la Vechiul i Noul Testament deoarece motenirea pe

care o las eul liric urmailor este una spiritual. Testamentul este unul simbolic n care
beneficiarii sunt att cititorii, ct i ceilali poei care se vor inspira din ideile transmise.
Testamentul indica relatia spirituala dintre generatii si responsabilitatile urmasilor fata de
mesajul primit de la strabuni. Titlul sugereaza conditia creatorului, caci Arghezi isi propune sa
lase dupa moarte cititorilor, valoarea spirituala de o mare importanta datorita mesajului
transmis.
Poezia este structurata in cinci strofe, neregulate ca numar de versuri. Fiecare secventa
poetica este o definitie metaforica a simbolului carte, acesta identificandu-se pe rand cu o
treapta, hrisovul vostru cel dintai, cuvinte potrivite , bici rabdat, slova de foc si slova
faurita..
Structura ***

Legatura dintre incipit si final se realizeaza tocmai prin modul profund in care este
abordata scrierea operei. Poezia debuteaza astfel cu directa adresare catre cititor, fiu
spiritual si continuator al tiparului operei argheziene Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa
moarte.
Confesiunea lirica tradeaza intelepciunea creatorului si apropierea sufleteasca de
generatiile urmatoare de poeti. Daca opera valorifica mostenirea spirituala a generatiilor
trecute, ea este scrisa de generatiile viitoare de poeti ce nu vor schimba tehnica scrierii.
Tehnica esteticii uratului impune astfel un permanent contact intre cele trei momente
temporale: inspiratia (trecutul) scrierea si munca de creatie (prezentul), valorificarea muncii
creatore in poezie (viitorul).
Finalul operei Testament arata esenta esteticii uratului si cele doua componente esentiale
ale cartii, ale poeziei Slova de foc si slova faurita/ Imperechiate-n carte se marita,/Ca
fierul cald imbratisat in cleste. Slova de foc reprezinta patosul, impulsul, tot ceea ce regasit
in forma primara il inspira pe un poet. Slova are la baza Framantarea mii de saptamani a
cuvintelor pentru a regasi perfectiunea formei si a semnificatiei, devenind astfel cuvinte
potrivite.

Opera Testament este scrisa pentru a fi citita. Cele doua ipostaze ale recepetarii poeziei
sunt suprinse prin intermediul stapanului si al domnitei.
Cele doua ipostaze de cititor sunt cititorul insensibil, cel care se manifesta grotesc,
neintelegand mesajul operei si cititiorul ce ia parte afectiv la actul creatiei, simtind
aceleasi sentimente precum creatorul. Cele doua versuri finale fac legatura dintre poet,
poezie si cititor Far-a stii ca-n adnacul ei/Zace mania bunilor mei. Daca poetul este roba

cuvintelor, robul cuvintelor, robul a scris-o, cititorul este un simplu observator al operei finite
pe care o interpreteaza sau nu estetic Domnul o citeste.
La nivelul limbajului se observa acumularea de cuvinte nepoetice care dobandesc valente
esteticii uratului (de exemplu bube, mucegaiuri si noroi, ciorchin de negi). Ineditul
limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri
surprizatoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (gramadii) cuvinte si expresii populare(ropi,
rapi pe branci, plavanii) termeni religiosi (cu credinta, icoane, Dumnezeu), neologisme
(obscur). Seriile antonomice cand sa-mbie, cand sa-njure sugereaza diversele tonalitati
ale creatiei poetice argheziene. Versul Facui din zdrente muguri si coroane exprima ideea
transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitatii degradate sau efectul expresiv al
cuvintelor triviale (abiguitatea expresiei poetice). Metafora seara razvratita si a osamintelor
varsate face trimitere la sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
La nivelor morfosintactic, sugestia trudei creatorului se realizeaza cu ajutorul disclocarii
topice si sintactice (de ex Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/Rodul durerii de veci
intregi).
Dei este structurat sub aceast formul, nu apare a doua instan, lirismul fiind unul de
tip subiectiv. Eul liric i transmite n mod direct atitudinile, fapt subliniat i de mrcile
lingvistice ale subiectivitii, cum ar fi pronumele personale: eu, mine, adjectivele
pronominale posesive: mei, mea, noastr i verbele la persoana I: am ivit, am
prefcut, fcui, am preschimbat, am luat, am pus.
Elemente de modernism

Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism:

poezia peste expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre
stari contradictorii sau incompatibile, tentatia absolutului , exista unor categorii negative:
estetica uratului si crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a regulilor, libertatea
absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic ale realitatii altadata respinse. Lumea
marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj optimist: mizeria sau pacatul nu
distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima data in poezia romana, implinirea prin
iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie, limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate,
magia limbaului si forta sa de sugestie se realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul
lexical si sintactic. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici,
religiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a
potrivi cuvintele; sparge tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic)
fantezia metaforica provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile,
innoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente ale
prozodiei clasice).