GEORGETA CORNI

MANUAL DE STILISTIC

Editura Umbria
Baia Mare 1995

Refereni: prof. univ. dr. Gheorghe Pop

prof. univ. dr. Mircea Borcil
conf. univ. dr. Vasile Stanca
Toate drepturile rezervate editurii Umbria
ISBN 973-96223-7-2

I. STILISTICA. DELIMITAREA
CONCEPTULUI. OBIECTUL STILISTICII

partinnd stiintei limbii, stilistica a

prezentat o
evolutie sinuoas, cu
numeroase cderi n umbr si tot attea
revirimente, cel mai spectaculos si mai complex fiind cel
care se ntmpl n ultimul timp, cnd sub diferite
aspecte si denumiri , influentat, cum era si normal, de
teoriile informationale, stilistica revine n actualitate
cutndu-si n continuare identitatea.
Cu rdcini recunoscute n retorica antic,
stilistica s-a subsumat initial acesteia. Art a exprimrii
artistice, dar si a exprimrii corecte, retorica cuprindea
prescriptii riguroase privind tehnica elaborrii unui
discurs, avnd drept scop convingerea. Prtile
constitutive ale unui discurs erau considerate: inventio
(descoperirea ideilor, a argumentelor), dispositio (
regulile de dispunere de ordonare a acestora) si elocutio,
cuprinznd regulile privitoare la utilizarea mijloacelor de
expresie: limba si figurile.1
Cu timpul retorica si-a restrns domeniul la
elocutio, parte al crei rol era considerat fundamental
1

Heinrich F. Plett, Stiinta textului si analiza de text, Semiotic,

lingvistic, retoric, 1983, p.153-159

pentru formarea oratorului. Folosirea textului literar ca

model va produce o deplasare a interesului dinspre
cuvntul rostit spre creatia literar scris, astfel nct
Aristotel va distinge curnd dou domenii care se ocup
din unghiuri diferite de elocutio: retorica si poetica.
Retorica va fi interesat de productiile genului oratoric
si de mijloacele lui de realizare, iar poetica de structura
operei literare, potrivit genurilor liric, epic si dramatic,
dar avnd ca element comun, si una si cealalt, folosirea
mijloacelor de expresie ale limbii. Prin apropierea celor
dou arte sub semnul comun al lui elocutio, elocutiunea
din retoric, extins si asupra literaturii se confund cu
notiunea de stil.2
Urmnd sinuoasele interpretri ale stilului,
stilistica si-a delimitat domeniul si si-a clarificat metoda
la nceputul secolului XX, ca stilistic lingvistic,
datorit lui Charles Bally. Acesta i stabileste ca obiect
de studiu mijloacele de expresie ale vorbirii unei
comunitti considerate din punctul de vedere al
continutului lor afectiv, n spet limba vorbit, iar ca
metod, propune metoda social - psihologic, stabilind
principiile metodologiei cercetrii stilistice. Bally nu
consider stilul ca obiect al stilisticii pe care o defineste
drept stiinta care se ocup cu studiul mijloacelor de
expresie ale vorbirii unei comunitti lingvistice, din
punctul de vedere al continutului lor afectiv, adic
exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj si
actiunea faptelor de limb asupra sensibilittii,[La
2

Dup Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare,

1995, p.100

stylistique tudie donc les faits dexpression du language

au point de vu de leur contenu affectif, cest-a-dire
lexpression des faits de la sensibilit par le language et
laction des faits de language sur la sensibilit.]3
Definitia dat de Bally se opune vizibil celei acceptate
pentru stilistica estetic, mai veche si mai cunoscut,
care studiaz stilul, adic mijloacele lingvistice
folosite de un scriitor (sau orator) pentru a obtine
anumite efecte de ordin artistic 4 De altfel, nu numai
obiectul de studiu este diferit, n primul caz limba n
manifestarea sa cea mai vie - limba vorbit - n cel deal doilea, stilul, ca aspect individual - estetic,
apartinnd domeniului restrns al limbii scrise, ci si n
ceea ce priveste metoda de cercetare si rezultatele.
n contextul culturii romne actuale, n interiorul
stilisticii lingvistice s-au afirmat dou directii principale:
pe de o parte o stilistic a expresivittii cu rdcini n
traditia estetico-filozofic si n lingvistica idealist,
reprezentat de Stefan Munteanu, iar pe de alt parte o
stilistic functional cu rdcini n sociolingvistic si
lingvistica functional praghez, reprezentat prin
academicianul Ion Coteanu. 5
Pentru Stefan Munteanu stilistica are ca obiect
studiul limbajului n ntregimea lui, n cazul su
limbajul artistic examinat din perspectiva teoriei
3

Charles Bally, Trait de la sylistique francaise, p.16

Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne,1975, p.11

Pentru ideea de complementaritate a celor dou directii, vezi

Mircea Borcil, Aspecte ale unei sinteze teoretice n stilistic, n
CL, 1972, XVII, p.309

10

expresivittii, expresivitate privit ca raport de dubl

dependent: pe de o parte o relatie ntre dou forme ale
elementelor semnului lingvistic (expresie si continut), pe
de alt parte - si concomitent - o relatie ntre aceast
unitate constituit si realitatea desemnat prin ea.6
Cele dou stilistici (stilistica expresivittii si
stilistica functional - n.n.) nu se exclud, ci sunt
complementare, afirm Mircea Borcil n articolul citat,
adugnd c Stefan Munteanu adopt n fond tot o
perspectiv functional (prin concentrarea asupra
caracterului motivat, impus al ntrebuintrii semnului),
dar dezvolt si o teorie proprie, a expresivittii, pentru
care propune o fundamentare mai larg, lingvistic si
psihologico-estetic.
Analiznd stilistica din perspectiv lingvistic,
Stefan Munteanu sesizeaz, de altfel, vastitatea
domeniului stilisticii functionale care cuprinde, dup
prerea sa, cel putin trei zone:
1. Stilistica variantei vorbite (spontane, naturale), a
limbii, caracterizat prin functia ei expresiv,
motivat afectiv.
2. Stilistica variantei artistice a limbii sau (cu o
terminologie ce i se pare mai adecvat) stilistica
operei literare, motivat estetic, corespunznd unei
functii pe care a numit-o functie stilistic generatoare
de efecte estetice.
3. Stilistica limbajelor socio-profesionale (stiintifictehnic, oficial-administrativ, publicistic) a cror
functie de diferentiere, mai ales lexical si sintactic,
6

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, 1972, p.122

11

este dependent de scopul, teoretic sau practic,

implicat n mesaj.
Din cele trei variante, stilisticianul opteaz pentru cea
de-a dou zon drept corespunztoare conceptiilor sale n
ceea ce priveste domeniul stilisticii7.
Pentru Ion Coteanu stilistica este studiul limbii
n actiune (n sens larg), aceasta nteleas ca totalitate
de deprinderi verbale ale unei comunitti lingvistice
constituite istoric, adugnd c stilistica este deci
functional, multimea de deprinderi lrgindu-se si
ngustndu-se n functie de vorbitori si de necesittile
particulare de utilizare a ei.
Ca studiu al uzului lingvistic este o disciplin
descriptiv, nu d norme si constituie baza activittii
de cultivare a limbii.
Uzul limbii conduce la o continu adaptare a
structurilor acesteia la necesittile socio-culturale ale
vorbitorilor. Rezultatele sunt limbajele si stilurile.
Rolul stilisticii este de a le descoperi, a le explica si a
le compara.8
Stilul, ca obiect de studiu al stilisticii, este
acceptat abia dup aparitia stilisticii lingvistice, dar
aceasta nu nseamn c ideea de stil nu a preocupat,
ncepnd cu antichitatea, pe multi cercettori ai limbii si
literaturii, ca si pe filozofi, esteticieni, antropologi.
7

Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare, 1995,

p. 33
8

Ion Coteanu, Stilistica functional a limbii romne, vol.I, 1973,

p.7,8,9

12

n retorica antic stilul este conceput ca un

element esential al artei oratorice, corespunznd etapei
elocutio. El reprezint un sistem de norme, prin aplicarea
crora se pot realiza scopurile urmrite ntr-o expunere
oral sau scris. ntreaga teorie antic a stilului, ca form
a expresiei adecvate continutului, este cuprins n
conceptul de prepon, din care grecii, si dup ei latinii, au
fcut un element estetic fundamental ce prezideaz arta
cuvntului.
Prin stoici, termenul a ajuns s capete si o
semnificatie etic. Pentru realizarea fuziunii dintre etic si
estetic, retorica si poetica antic recomand selectarea
mijloacelor de expresie n acord cu intentia de care este
strbtut opera.
Modelul vechilor antici din perioada clasic:
Lysias, Demostene, Tucidide, este recomandat de Cicero
datorit sobriettii si clarittii, precum si purittii
expresiei, ca semn al bunului gust. Derivate din
principiul msurii si al potrivirii, al armoniei dintre idee
si cuvnt (prepon), acestea sunt nsusiri ale stilului care
dau expunerii eleganta necutat a simplittii si
alctuiesc atributul artei clasice.
Mult mai trziu, Buffon va da cea mai condensat
definitie a stilului:Le style cest lhomme meme,
introducnd ideea modern a individualittii stilului.
Termen fundamental al stiintelor umaniste din
epoca cea mai veche, stilul apartine unui inventar
conceptual pe care istoria l-a regndit periodic afirm
Ileana Oancea n Istoria stilisticii, (p.111). n estetic,
dar si n filozofia culturii, notiunea de stil ntr-o larg
acceptiune a avut un caracter unificator al tuturor

13

manifestrilor spirituale ale unui anumit grup uman,

conceptul de stil devenind definitoriu pentru conditia
uman, prin el omul definindu-se n ntreaga
complexitate a naturii sale: n rationalitatea, dar si n
subiectivitatea sa esential9
La nceputul secolului XX, stilul reintr
exploziv n atentia lingvisticii, fiind din nou gndit ca un
fenomen de limbaj. Obiect de studiu al unei discipline
autonome, constituit ca ramur a lingvisticii, dar cu
intrri si dinspre estetic sau filozofie, dinspre critica
literar sau sociologie etc, stilul, n complexitatea sa ,
va orienta ntreaga miscare stilistic a secolului.
Pentru Bally, stilul reprezint aspectul individual
al artei literare, rezultat din intentia artistului de a crea
efecte de ordin estetic, apartinnd deci esteticii. Obiectia
lui Bally n ceea ce priveste includerea stilului n
cercetarea faptelor expresive ale limbii este c limbajul
poetic opereaz nu cu mijloacele expresiei spontane, ci
cu un produs elaborat al acestora, asadar cu procedee
strine comunicrii naturale. Dar, asa cum va afirma
Leo Spitzer, faptele stilistice din expresia comun stau si
la temelia limbii scriitorului, iar cele de stil se pot regsi
si n limbajul vorbitorului obisnuit, stilistica si stilul
nefiind notiuni ce se exclud, ci variante ale unuia si
aceluiasi concept.
Karl Vossler, adept al stilisticii estetice, consider
stilul ca ntrebuintare individual a limbii, afirmnd c
orice expresie lingvistic trebuie s fie explicat ca o
creatie liber si individual (nscut) din intuitiile
9

Ileana Oancea, Istoria stilisticii romnesti, p. 114

14

individuale ale individului vorbitor. Dar, asa cum a fost

interpretat critic conceptia sa10, explicatia faptelor de
limb drept creatii individuale, produse ale spiritului
estetic, transform lingvistica ntr-o stilistic, iar aceasta
nu ar fi dect un compartiment al esteticii.
Lingvistul german Leo Spitzer se bazeaz pe
aceeasi conceptie asupra limbajului ca si Vossler
(idealist si/sau individualist), dar pentru el stilul este
un domeniu comun unde se pot ntlni limba si literatura.
Stilul este, dup Spitzer, limb interpretat ca art.11
n spatiul romnesc, definind stilul din
perspectiv literar, Tudor Vianu arta c acesta
reprezint unitatea structurii artistice ntr-un grup
de opere raportate la agentul lor, fie acesta artistul
individual, natiunea, epoca sau cercul de cultur.
Unitatea si originalitatea sunt cele dou idei mai
particulare ce fuzioneaz n conceptul stilului.12
Referindu-se la dubla intentie a limbajului si problema
stilului, Vianu adaug: Ceea ce vom numi *stilul*
unui scriitor va fi ansamblul notatiilor pe care el le
adaug expresiilor sale tranzitive si prin care
comunicarea sa dobndeste un fel de a fi subiectiv,
mpreun cu interesul ei propriu-zis artistic.13
Desigur c definitiile date de Vianu sunt n primul rnd
ale unui estetician, cercettor al operei literare, care,
influentat de structuralismul lingvistic si raportndu-se la
10

Stefan Munteanu, op.cit.,, p. 44

11

Ibidem, p.45

12

Tudor Vianu, Studii de stilistic, 1968, p. 31

13

Tudor Vianu, op.cit., p. 35

15

comunicare si expresie, continu ideile lui Leo Spitzer,

introducnd si fundamentnd o stilistic modern care
accept n aceeasi msur ideea de stil si ideea de limb
n raportul discursiv, fie el oper literar sau nu.
n lucrarea sa din 197214 Stefan Munteanu
propune o sintez a termenilor de stil si expresivitate ca
si a celor dou domenii definite de fiecare. Prin
introducerea conceptului de atitudine stilistic, sinteza
este posibil ntruct si ntr-un caz si n altul avem de a
face cu manifestarea unei atitudini a emittorului
mesajului care transpare n faptele de limb devenite
astfel fapte expresive, adic fapte de stil15
Vorbind despre acest aspect16, Mircea Borcil
arat c paradoxul stilisticii fr stil ajunge s fie
solutionat prin acest concept de atitudine stilistic, ce
este corelat pe plan subiectiv celui de situatie din
stilistica functional.
Pentru Stefan Munteanu, termenul de stil si
gseste motivarea ntrebuintrii lui n stilistica literar,
pe care o concepe ca o stilistic a mijloacelor de
expresie artistic. Stilul este n conceptia sa organizare
textual rezultat din selectia mijloacelor lingvistice
aduse dintr-o stare semantic potential si general
(nivelul paradigmatic), n stare de actualizare
concret si individual (nivelul sintagmatic), si
devenit form a expresiei, solidar ca modalitate de

14

Stefan Munteanu, op. cit

15

Ibidem, p. 41

16

Mircea Borcil, art.cit., p.312

16

existent si manifestare cu forma continutului,

continut exprimnd o atitudine implicat n mesaj.
Ca factor comun pe lng expresie si continut,
purtnd marca originalittii, aceast form se realizeaz
prin colaborarea dintre semnificant si semnificat,
genernd efecte estetice, pe care, din punct de vedere al
disciplinei n discutie, autorul le atribuie functiei
stilistice a limbii, facultate apt s sugereze sau s
propun prin organizarea ei lingvistic o viziune artistic
recunoscut de cititor drept proprie scriitorului. 17
Din perspectiv functional, Ion Coteanu
consider stilul (limbajul) ca o adecvare a schemei
limbii la ceea ce ar trebui exprimat. Gradul adecvrii
depinde de stadiul de dezvoltare a limbii si de
capacitatea unui subiect sau a altuia de a o folosi n acest
scop.
Stilul si limbajul, ca scheme verbale izomorfe
cu limba, se deosebesc de ultima prin pozitia si ierarhia
elementelor constitutive, iar ierarhia este conditionat n
primul rnd de factorul social - cultural, datorit
cruia se si organizeaz de altfel mai multe ori mai
putine limbaje si eventual stiluri.18
17
18

Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare, p.38

Ion Coteanu, Stilistica functional..., vol.I, p. 83, unde autorul

completeaz: Raportul dintre planul de structur care face din stil
sau din limbaj o unitate izomorf cu limba si planul care determin
adecvarea la obiect este un raport recursiv. De aceea schimbrile
determinate de adecvarea schemei la situatie tind s fie ncorporate
apoi n structur. Operatia are loc prin autocontrolul fonic al limbii,
care asigur segmentarea expresiei, delimitarea enunturilor, a
mesajelor etc., asamblarea si orientarea ntregului material verbal
ctre obiect etc. op.cit. p.83

17

Pentru a ajunge la aceast definitie, Ion Coteanu

face o pertinent analiz critic a conceptiilor despre stil
si a factorilor ce pot fi luati n considerare n definirea
stilului, dintr-o perspectiv integratoare, acceptnd
ideea c nici unul nu poate fi eliminat.19
Dac n anumite conditii, afirm lingvistul, stilul
poate fi acceptat ca fiind constituit din organizarea
semnelor si simbolurilor verbale directe - orale - si a
celor derivate - scrise - n enunturi, mesaje sau texte,
fiind o problem de expresie20, n altele stilul poate fi
considerat si ca partea limbii comune actualizat de un
artist..., rezultat si imagine a unei alegeri (G. Antoine)21,
dar si ca selectie si combinare (R. Jakobson)22, ca adaos
afectiv la nucleul unei comunicri (T. Vianu)23, ca
sistem de opozitii prin care exprimrii lingvistice,
procesului de comunicare minimal I se aduc modificri
expresive (intensificarea reprezentrii, coloratura
afectiv, conotatia estetic) (M.Riffaterre)24, sau ca
19

Ion Coteanu, op.cit.,p.86

20

Expresia privit ca redare a unui continut - a unei gndiri sau a

unei stri psihice - prin semne si simboluri plastice, grafice, mimice,
sonore sau verbale care nsotesc inevitabil orice activitate uman.
op.cit., p.15
21

G. Antoine, n Revue de lEnseignement superieur, 1, 1959, 60,

n Ion Coteanu, Stilistica..., p.56
22

Roman Jakobson, Lingvistic si poetic,/Probleme de stilistic,

p.137, n Ion Coteanu, op.cit.,p.59
23
24

Tudor Vianu, Probleme de stil si art literar, 1955, p.199

M. Riffaterre, n Romance Filology, XIV, 3,1961, 217, n Ion

Coteanu, op.cit., p.62

18

deviere (Paul Valery), deviere care se defineste cantitativ

n raport cu o norm (Paul Guiraud)25.
Ion Coteanu atrage astfel atentia asupra faptului
c oricum i-am privi geneza: ca deviere, ca selectie, ca
adaos emotional la nucleul comunicrii, ca expresie a
unei functii etc., stilul nu e mesajul. Stilul este o sum
de proprietti ale acestuia, suma regulilor pe baza
crora un emittor alege, combin si eventual
modific materialul de limb disponibil.
Mesajul ca aspect concret, limitat si particular
al stilului este considerat spatiul lingvistic, materialul
care poart n sine propriettile amintite. El constituie
prin urmare concretizarea stilului, de unde rezult c
raportul dintre mesaj si stil seamn cu raportul dintre
sistemul limbii si manifestarea lui concret.26
ntr-o ncercare de realizare a unei teorii
lingvistice asupra stilului, Dumitru Irimia defineste stilul
ca reprezentnd unitatea fundamental a dimensiunii
stilistice a enuntului, cu o unitate minimal
supraordonat, marca stilistic, aceasta cu originea
ntr-un procedeu stilistic. Indirect, stilul este considerat
n acest caz o rezultant a interactiunii factorilor care
delimiteaz cele dou
axe ale cmpului semiotic:
context - cod, emittor - receptor. Direct, n organizarea
textului, a crui constant este un anumit continut
informational obiectiv, stilul este o variabil n functie de
raportul social - individual,
imanent functionrii

25

Ion Coteanu, op.cit., p.66

26

Ibidem, p.84

19

semnului lingvistic si care determin subiectivarea n

diferite grade a mesajului.27
Dictionarul de termeni lingvistici defineste stilul
(de la gr. stylos, lat. stilus - stilet, betisor cu care se scria
pe tblitele de cear) ca totalitate a particularittilor
lexicale, morfologice, sintactice, topice si fonetice,
precum si a procedeelor caracteristice modului de
exprimare - oral si scris - al unui individ, al unei
categorii sau colectivitti de vorbitori, definitie din
care se desprinde ideea existentei unui stil individual,
propriu unui individ , si a unui stil functional, propriu
unor grupuri de oameni care au o formatie cultural
comun si actioneaz n acelasi domeniu de activitate.
Din definitiile oferite se poate contura nu numai
ceea ce deosebeste o conceptie de alta, dar si ceea ce le
uneste, ntoarcerea spre retorica si poetica antic fiind
poate si n acest context motivat de valoarea
redescoperit a continutului lor.
Sancionat mult timp pentru caracterul ei
accentuat normativ, retorica a revenit n actualitate nu
numai dinspre directia literar a acesteia, ci si din interes
filozofic - ca teorie a argumentatiei, avndu-si suportul
n logic, adic n sfera denotatiei, cuprinznd
semnificatiile, notiunile, judectile si rationamentele; ea
depseste ns aceast sfer, ntruct opereaz n zona
infra-logic a atitudinilor pragmatice si afective,
cristalizate n conotatia semnificatiei.28
27

Dumitru Irimia, Structura

contemporane/1986, p. 8
28

stilistic

limbii romne

Henri Wald, Neoretorica, n Romnia literar, 1981, nr.2

20

Interesul crescnd al noilor directii ale cercetrii

(lingvistica pragmatic, teoria comunicrii, semiotica si
poetica mai nou) fat de descrierea si evaluarea
caracterului persuasiv al textelor tinde s impun retorica
drept o stiint care depseste dimensiunea normativ a
textului si aspir s devin o stiint a literarittii si
eficacittii textului.29
Stilistica, considerat n ceea ce are stabil,
suficient de bine fundamentat stiintific, baz pentru
explozia inovatiilor si n acelasi timp reper pentru
acestea, se defineste ca stiint a limbii care studiaz
stilurile individuale si functionale (limbajele),
caracteristicile, structura si normele acestora. Ea se
prezint ca un ansamblu sistematic de cunostinte
referitoare la un obiect determinat, n cazul su stilul, n
manifestare individual sau colectiv,[ ntelegnd prin
acestea folosirea original, personal, n scopuri
expresive, a limbii], cu o conceptie bine precizat
privind metoda de cercetare si obiectivele sale.
Stilistica rmne ns n continuare o stiint
*deschis*,
aflat
sub
semnul
interpenetrrii
metalimbajelor, deci sub semnul evolutiei lingvisticii30.
29
30

Stefan Munteanu, op.cit.p.116

Lingvistica integratoare a lui Eugen Coseriu, de exemplu,

deschide o cu totul alt perspectiv pentru cercetarea lingvistic n
general si pentru cea stilistic n special, perspectiv prefigurat deja
din 1955 cnd afirm c stilistica este o lingvistic a textului care
actualizeaz vorbirea (=la parole) ntr-o ambiant special estetic si
istoric, (Eugen Coseriu, Determinacion y entorno, n
Romanistischeh Jahrbuch, IV, 1955, 58, n Ion Coteanu,
op.cit.,p.56), iar mai trziu, n Thesen zum Thema, Sprache und

21

Aceasta, pentru c este o stiint flexibil si , asa cum

afirma D.Caracostea descoperirile se fac acolo unde se
ntretaie mai multe discipline31
Stilistica este o disciplin stiintific, apartinnd stiintei
limbii, ce studiaz stilurile individuale si functionale,
caracteristicile, structura si normele acestora.
Stilul reprezint totalitatea particularittilor lexicale,
morfologice, sintactice, topice si fonetice sau textuale, precum si
a procedeelor caracteristice modului de exprimare - oral si
scris - al unui individ, al unei categorii sau colectivitti de
vorbitori.
Stilul este fie individual, propriu unui individ, fie
functional propriu unui grup de oameni care au o formatie
cultural comun si actioneaz n acelasi domeniu de activitate.
Stilul (limbajul) este adecvarea schemei limbii la ceea
ce ar trebui exprimat32.
Stilul este organizare textual rezultat din selectia
mijloacelor lingvistice aduse dintr-o stare semantic potential
si general (nivelul paradigmatic), n stare de actualizare
concret si individual (nivelul sintagmatic) si devenit form a
expresiei, solidar ca modalitate de existent si manifestare cu
forma continutului, continut exprimnd o atitudine implicat n
mesaj.33

Dichtung, n Stempel, 1971, p. 184, vorbind de raportul dintre

poetic si lingvistic, el afirm: Prin urmare, limba poetic apare nu
ca o ntrebuintare, ntre altele, a limbii, ci pur si simplu ca limb, ca
realizare a tuturor posibilittilor lingvistice,, dup St. Munteanu,
Introducere..., p. 40
31

Ileana Oancea, op. cit., p. 279

32

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.83

33

Stefan Munteanu, Introducere..., p.38

22

II. SCURT ISTORIC AL STILISTICII

nticii sunt cei care descoper conceptul de

stil, clasific stilurile potrivit unor criterii ce
implic simetria
si armonia, definesc
majoritatea notiunilor cu care opereaz stilistica azi,
studiaz figurile de stil, literaturizeaz retorica.
Retorica antic st la baza stilisticii expresiei
formulat de Charles Bally, dar se constituie si ca surs
direct a poeticii contemporane, a noilor teorii privind
expresivitatea, argumentatia sau textualitatea34.
34

Lucrrile lui Aristotel (Retorica si Poetica), ale lui Teofrast

(Despre stil) si Dionisios din Halicarnas (Despre potrivirea
cuvintelor), ale lui Demetrios (Peri Hermeneias) si PseudoLonginos (Despre sublim), sau ale lui Cicero (Orator si De
oratore), Horatiu (Epistule ad Pisones)
si Quintilian (De
institutione oratoria) dezvluie preocupri de studiu al procedeelor
de exprimare si de compozitie ce se impun celui ce foloseste
cuvntul rostit. Pentru antici, stilistica este n primul rnd normativ,
suprapunndu-se retoricii. Pn la Cicero aceasta este o art a
persuasiunii, iar post - Cicero, o art sau stiint a exprimrii corecte,
potrivite (ars bene dicendi), adic un ansamblu de reguli tehniciste,
stiintifice, care fac ca o comunicare s fie perfect (ars pulchrae
loquendi). Dup scolastici, retorica ncepe s devin o stilistic
practic (ars ornandi), ocupndu-se de ornamentul lingvistic. Din
aceast epoc ncepe literaturizarea retoricii, etap ce se ncheie n
Evul Mediu cu gramaticalizarea stilisticii. Pentru antici, retorica a
reprezentat o disciplin filozofic, o logic a valorilor, care ngloba
preocupri pentru limb, stil si structura compozitional a
discursului, numai n msura n care ele erau legate de argumentatie

23

Pn la nceputul secolului XX, lucrrile de

retoric si poetic ale anticilor rmn ca modele. Teoriile
acestora sunt imitate, rareori se emit preri originale35.
Dezvoltarea lingvisticii, aparitia psiholingvisticii,
neogramaticile, studiul limbii vii, a graiurilor, aparitia
curentelor romantic si simbolismului n secolul XIX vor
afecta nnoirea limbii literaturii si vor deschide drum
stilisticii.
si comunicare. Devenit o art a artelor sau o stiint a stiintelor (ars
artium / scientia scientiarum), retorica se impune ca o stiint de
tip interdisciplinar. Curnd, folosind exemple din literatur, va
ptrunde n teoria stilului, sau mai bine zis, anticii au inclus n
retoric teoria stilului, ntlnindu-se cu poetica. Chiar dac excesiv
de normativ si oarecum rigid, retorica antic a oferit aproape toate
notiunile cu care opereaz azi stilistica.(vezi si cap. I)
35
Dante n De vulgari eloquentia sugereaz posibilitatea
constituirii unei stilistici a vrstelor, a sexelor sau a grupurilor
sociale, dar nu insist pe cercetarea valorilor stilistice ale limbajului,
ci mai degrab pe cele estetice. Boileau n LArt poetique reia
ideile anticilor privind bunul simt ca principiu n art si ratiunea ca
izvor al frumusetii si al valorii artistice. Secolul XVIII nu aduce
noutti privind definirea stilului. Sunt de remarcat doar cteva
ncercri de clasificare a stilului: Voltaire distinge stilurile simplu
si nalt, Marmontel, stilurile simplu, mijlociu si sublim,
La
Harpe, stilul potrivit genului, Mauvillon, stilurile sublim,
mediocru, burlesc si comic, iar Feraud, stilul simplu al
conversatiei, diferit de cel familiar, stilurile polemic,critic,
satiric, comic, glumet. Filozoful Condillac face pentru prima dat
deosebirea dintre limbajul intelectual si cel afectiv, dar ideea
se va impune mult mai trziu. ncepnd cu secolul XIX ncep s
apar idei noi cu privire la psihologia limbii (W. von Humboldt, H.
Steinthal, H.Schuchardt, Wundt). Ferdinand de Saussure introduce
conceptele de limb si vorbire si de sincronie si diacronie ,
deosebit de importante pentru cercetarea lingvistic.

24

Ca disciplin stiintific, stilistica se va constitui

la nceputul secolului XX, pstrnd cele dou orientri:
stilistica lingvistic si stilistica literar, orientri
existente si azi. Charles Bally creatorul stilisticii
lingvistice, consider ca obiect al stilisticii faptele de
expresie ale limbii si nu stilul ca aspect individual al
artei literare. Expresia este echivalat cu sensul
psihologic si afectiv acordat fiecrui element lingvistic
de o stare emotional36 .
36

Creatie a lui Charles Bally, stilistica lingvistic se opreste numai

la mijloacele de expresie cu continut afectiv, produs al strilor
sufletesti afective, deci numai la limba vorbit. Dup Bally, stilistica
studiaz mijloacele de expresie ale vorbirii unei comunitti
lingvistice din punctul de vedere al continutului lor afectiv, adic
exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj si actiunea faptelor
de limb asupra sensibilittii. Considernd cuvntul ca fiind
caracterizat printr-un sens strict intelectual si un sens afectiv, Bally
apreciaz c pe lingvistul stilistician trebuie s-l intereseze
procedeele utilizate de vorbitor pentru a se exprima si nu efectele, de
care, n conceptia sa, trebuie s se ocupe estetica. Pentru Bally
limba scris este ceea ce el denumea limbaj intelectual (stil), iar
limba vorbit este considerat limbaj afectiv. Dup prerea sa,
limba vorbit este mai natural si mai liber dect cea scris, asadar
mai bogat n cuvinte, formule si constructii expresive, produse ale
afectului. Stilistica trebuie s se ocupe numai de limba vorbit care-i
deci mult mai bogat n material expresiv. Limbajul scris este
acceptat numai dac contine aspecte ale limbajului vorbit. Valoarea
stilistic a unui cuvnt, a unei constructii sintactice este, dup Bally ,
identic cu valoarea ei afectiv. Pe de alt parte, el stabileste
principiile metodologiei stilistice constnd n delimitarea faptelor de
expresie si identificarea celor cu continut afectiv, prin raportarea
acestora la limbajul intelectual sau notional cruia i se opun. Charles
Bally desprinde stilistica de retoric si o plaseaz pe terenul faptelor
de limb vii, dar aceast conceptie exclusivist
a mpiedicat
constituirea unei teorii generale a stilului n cadrul scolii pe care a

25

Stilistica literar, dezvoltat de Karl Vossler ca

reactie fat de neogramatici, are ca obiect expresia n
forme lingvistice considerate ca art, arta fiind
echivalat cu expresia si cu limba. n conceptia sa,
lingvistica pare s devin astfel o parte a esteticii. Pentru
Vossler toate faptele de limb sunt creatii individuale
(deci stil), iar expresia este un element estetic apartinnd,
ab initio, oricrui material lingvistic.37
Pe o pozitie intermediar se situeaz Leo Spitzer,
pentru care limba este si un produs estetic, indiferent
dac este limb scris sau vorbit. Stilul devine pentru
creat-o. Conceptia lingvistic a lui Charles Bally a fost continuat de
Charles Bruneau si Jean Marouzeau,care, mai ales prin ultimul,
anexnd limba literaturii, lrgeste considerabil cmpul de cercetare
al stilisticii. n ultimul timp noile ramuri ale stilisticii: pragmatica
sau sociolingvistica, revin, practic, la o bun parte din conceptiile
lui Bally privind limbajul.
37
Karl Vossler gseste fundamentul teoretic al conceptiei sale n
estetica lui Benedetto Croce, pentru care arta, fiind intuitie, se
identific cu expresia prin care se manifest, iar expresia este de
fapt limb. Aceast echivalare a limbii cu expresia si cu arta conduce
la concluzia c estetica este o stiint a expresiei ca form de
manifestare a spiritului, iar lingvistica este o parte a esteticii. Pentru
Vossler ca si pentru Croce, expresia este un element estetic, imanent
oricrui material lingvistic dintr-un enunt (unind spiritul cu forma
creatiei). Transformarea lingvisticii ntr-o stilistic, iar a acesteia
ntr-un compartiment al esteticii conduce, practic, la o identificare
a istoriei limbii cu istoria artei, si, implicit, la confuzii ntre
individual si general , ntre estetic, uzual si social n limb.Prin
studiile sale, Vossler impune ca metod de cercetare a limbii,
interpretarea faptelor de limb n functie de factorii culturali si
intelectuali care le-au influentat, contribuind la apropierea dintre
studiul limbii si acela al literaturii, precum si la cercetarea faptelor
de limb n strns legtur cu istoria culturii.

26

Spitzer comun limbii si literaturii. Fenomenul lingvistic

este la origine individual (ca la Vossler), dar el aparine
deopotriv limbii si literaturii.38
Stilistica secolului XX si mai ales stilistica
actual prezint o imagine dominat de tendinte
divergente39. n esent, apare optiunea ori nonoptiunea
38

Leo Spitzer poate fi asezat ntre Bally si Vossler n ceea ce

priveste conceptia stilistic. El studiaz ambele aspecte ale
limbajului uman. Operele literare l intereseaz nu numai din punctul
de vedere al figurilor de stil, ci si din perspectiva celorlalte mijloace
de expresie la care se poate constata interventia afectului si a
fanteziei. Spitzer aplic principiile lui Bally si la limba scris,
considernd c procedeele nu difer esential unele de altele. Desi
apropiat de Vossler n conceptie, Spitzer nu echivaleaz stilistica cu
studiul stilului, ci mai degrab transform stilul ntr-o ramur a
stilisticii lingvistice, aplicnd aceeasi metod si asupra limbii
scriitorilor. Dup Spitzer, si limba vorbit si limba scris sunt limb
avnd acelasi izvor: sufletul omenesc. Explicnd faptele lingvistice
stilistic, Spitzer accept, spre deosebire de Bally, c limba vorbit
posed si calitti estetice, orict ar fi ea de spontan si de natural,
apropiindu-se n acest caz de Vossler si Grammont. Metoda de
cercetare propus de Spitzer este individual - psihologic, indiferent
dac avem de-a face cu un fenomen stilistic individual sau general.
Metoda sa porneste de la o particularitate stilistic frapant, lrgind
apoi cercul observatiilor, pn la fixarea unei imagini care s reflecte
sensul spiritual al ntregii opere de la suprafata operei de art
nspre centrul ei vital, observnd mai nti detaliile aparent
superficiale ale operei respective, apoi grupnd aceste detalii,
ncercnd s alctuim din ele un principiu creator nrudit cu
sufletul artistului; si n sfrsit, ndreptndu-ne spre celelalte
grupuri de observatie pentru a afla dac *forma intern* ne
poate da imaginea ntregului
39
G. Devoto limiteaz cu claritate notiunea de limb ca institutie de
aceea de stil sau de limb individual, determinat social si existent
deci n virtutea acestui raport. Conceptia sa este foarte important
pentru fundamentarea lingvistic obiectiv a cercetrii stilistice.

27
n conceptia lingvistilor rusi, notiunea de stil capt un continut
determinat n mod direct de sfera de activitate. Este un punct de
vedere socio-stilistic, bazat pe ideea existentei stilurilor functionale
(limbajelor). Scoala structuralist de la Praga, reprezentat de B.
Havranek, J. Mukarovski, B. Trnka, Roman Jakobson s.a., a
contribuit, printre altele, si la studierea functiilor limbii, n mod
deosebit la studierea functiei poetice . Structuralistii praghezi opun
limbajul poetic limbajului uzual, artnd c primul cuprinde unitti
cu valoare autonom si este guvernat n permanent de tendinta de
actualizare a valorilor expresive, n timp ce limbajul uzual cuprinde,
practic, unitti dependente si manifest tendint de automatizare.
Reprezentativ pentru Scoala de la Praga, Roman Jakobson reia
ideile lui Buhler privind functiile limbajului (acesta considera trei
functii: de exprimare, impresiv si de reprezentare, crora
Mukarovski le adaug functia estetic) si propune sase functii:
referential [de orientare spre context],emotiv sau expresiv
[centrat pe atitudinea vorbitorului], conativ [privind destinatarul],
fatic [sustinnd contactul verbal], metalingvistic [de comentariu,
explicativ], poetic [centrat asupra mesajului]. Pentru Jakobson,
studiul lingvistic al functiei poetice depseste studiul poeziei, iar
studiul poeziei nu poate fi redus la studiul functiei poetice. Dup
destinatie, textul lingvistic este caracterizat de o functie dominant,
care odat determinat, ofer perspectiva unei interpretri corecte a
mesajului.Criteriile de studiu sunt deduse pe baza celor dou
principii ce guverneaz exprimarea: selectia si combinarea, functia
poetic proiectnd principiul echivalentei de pe axa selectiei pe
axa combinrii. Dup Jakobson, functia poetic nu anihileaz
informatia, ci o ambiguizeaz. Punnd n valoare rezultatele obtinute
n domeniul teoriei informatiei, Michael Riffaterre, lingvist
american, apartinnd scolii structuraliste, ofer puncte de vedere
variate si originale n ceea ce priveste stilul. Dup Riffaterre, stilul
reprezint o exagerare (expresiv, afectiv sau estetic) adugat
informatiei exprimate de textul lingvistic, fr alterarea ntelesului.
Metoda sa de analiz stilistic presupune s se determine constanta
[ potentialele codificate], adic judectile de valoare s fie transpuse
n judecti de existent. Constanta nu este abaterea de la norm, ci
particularittile de expresie esentiale pentru cititor, elementele

28

pentru o rentoarcere la retorica veche. Chiar

structuralismul american se apropie de retoric, n ciuda
imprevizibile generate de context. El consider c insertia n context
a unui element neasteptat d nastere unui efect de ruptur si
provoac intensificarea stilistic. Consideratii interesante are
Riffaterre n legtur cu convergenta (despre care vorbea si
Marouzeau). Riffaterre consider convergena ca o acumulare de
trsturi stilistice acionnd mpreun. Convergena reprezint,
dup prerea sa, un caz de extrem contiint n folosirea limbii i
poate cea mai complex form stilistic. Riffaterre defineste
contextul stilistic [microcontextul si macrocontextul] si subliniaz
c acesta se bazeaz pe ocurenta [existenta n acelasi timp] a
procedeelor stilistice identice sau similare, bruscnd tiparul
conventional prin procedeul contrastului. Analiza stilistic trebuie
s se limiteze la faptele accesibile cititorului, ceea ce nu nseamn
coborrea limitei de sus a expresivittii stilistice. Principiile
formulate de Riffaterre conduc la concluzia c stilul si mijloacele
expresive prin care el se realizeaz n limbajul artistic pot fi
integrate ntr-o teorie. Neoretorica, presupune valorificarea retoricii
antice, mai ales n ceea ce presupune a fi elocutio. Elocutio, cuvnt
ce se traduce si prin stil, s-a desprins din schema celor cinci partes
artis [inventio, dispositio, elocutio, memoria, pronuntiatio] si si-a
cstigat o anumit autonomie. Una din urmri, consider H. Plett,
este c retorica si stilistica ncep s fie considerate unul si acelasi
lucru. Grupul autor al unei retorici generale, realizeaz o
reactualizare a figurilor de limbaj prin prisma modelului semnului
lingvistic elaborat de Louis Hjelmslev [continut, expresie, fiecare cu
o form si o substant]. Datorit lui Charles Morris se impune
pragmatica, vzut ca parte constitutiv a unei stiinte care se ocup
de studiul limbajelor (semiotica), dar care, mpreun cu stilistica
lingvistic se constituie ca manifestri distincte ale unor intuitii
comune. Retinem acceptiunea ei ca disciplin care studiaz
expresiile dependente de emittor (Emile Benveniste, J.L. Austin,
John Searle, Richard Montague).

29

aparentelor unei nonoptiuni. De altfel, dintre cele trei

raporturi ce domin lingvistica modern: limb vorbire, context - alegere, denotare - conotare, cel deal doilea a fost aplicat nc de Aristotel n interpretrile
sale din Poetica .
Dezvoltarea semiologiei, n general, evolutia
lingvisticii,
n
particular,
explozia
teoriilor
informationale, si, mai ales, o valorificare superioar a
tuturor contributiilor de natur stilistic, ncepnd cu
retorica antic, au permis n ultimul timp o diversificare
fr precedent a stilisticii ca disciplin stiintific, astfel
nct uneori ea pare s fi disprut
pur si simplu,
lsnd n loc psiholingvistica, sociolingvistica, poetica,
neoretorica, pragmatica, sociopoetica, textualitatea etc.
Considerm ns c o asemenea substituire este doar
aparent, n primul rnd pentru faptul c fiecare dintre
disciplinele lingvistice enumerate reprezint o
intersectare interdisciplinar, dar care nu rezolv n
totalitate problemele ce apartin prin traditie stilisticii. Pe
de alt parte, considerm c stilistica, privit cel putin ca
stiint a stilurilor, ntr-o acceptiune suficient de larg,
mai are multe de spus, iar rentoarcerea spre stilistic nu
nseamn altceva dect o rentoarcere la surs.

30

III. STILISTICA ROMNEASC

1.PREZENTARE GENERAL

reocuprile pentru stil n spirit retoric sunt

prezente ncepnd cu Dimitrie Cantemir,
pentru care limba latin este modelatoare a limbii
literare, deturnat astfel de la uzul popular. Limba
utilizat de scriitor este
integratoare, estetizant,
conducnd la expresia intentional, spre un uz artificial,
elaborat.
ncepnd cu cronicarii, este vorba mai ales de
Miron Costin, urmati de Dosoftei cu Psaltirea sa , de
Eustatievici si Macarie, cu prti din gramaticile lor, se
constituie o retoric cu interes pentru limb si stil, pentru
o estetic a limbii, pentru expresivitate (mai ales pentru
prozodie).
Secolul XIX se afl sub o puternic influent
francez. Sunt cunoscute lucrrile lui Marmontel sau La
Harpe. Preocuprile sunt pentru stil ca art de a scrie,
revalorificarea retoricii avnd un profund caracter
didactic (Radu Melidon si Timotei Cipariu - prozodii,
Ion Molnar Piuaru si Simeon Marcovici - retorici,
I.H.Rdulescu - elemente de retoric la Scoala

31

Filarmonic, D. Gusti - retoric, G.Ionescu-Gion si Ion

Manliu - studii de poetic).
B.P.Hasdeu face printre cele dinti consideratii
de natur lingvistic asupra limbii si stilului (vezi Limba
poetic n Cuvinte din btrni), relevnd rolul intuitiei
n selectia materialului necesar artei literare. Limba
poetic se diferentiaz astfel calitativ de limba comun si
intr n opozitie cu aceasta pe baza selectiei realizate de
creator prin instinctul su. Tot Hasdeu atrage atentia
asupra prudentei n formularea aprecierilor asupra
expresivittii poetice.
Garabet Ibrileanu consider stilul ca element
component al artei literare, analiza stilistic fiind un
capitol al exegezei literare. Fondator al criticii stilistice
romnesti, Garabet Ibrileanu a artat felul n care
analiza stilului operei literare poate si trebuie s
depseasc descrierea unor trsturi de expresie
individuale, privite independent de unitatea artistic a
operei.Formula sa de analiz critic de tip formal a
operei literare este deosebit de actual, fiind aplicat
prima dat asupra operei lui Eminescu.
Secolul XX este marcat de aceleasi cutri pentru
determinarea obiectului stilisticii ca si n restul Europei.
Stilistica estetic si are reprezentantii si n
Ovid Densusianu care realizeaz o prim estetic a
limbii romne literare, Eugen Lovinescu care
teoretizeaz n legtur cu functiile sugestiv si notional
ale limbajului, Mihail Dragomirescu, cu preocupri de
aceeasi natur cu primii, sau n Dumitru Caracostea

32

care mbin viziunea estetic cu cea lingvistic n studiul

critic al operei literare.
n perioada interbelic se dezvolt o stilistic
filozofic si estetic reprezentat de Mihail
Dragomirescu, Lucian Blaga, Liviu Rusu si, partial, de
Tudor Vianu.
Liviu Rusu aplic analiza stilistic pe straturi ale
expresiei, ntr-o conceptie structuralist-lingvistic, n
timp ce Lucian Blaga promoveaz o stilistic
integratoare care se ocup de stil ca fenomen de cultur,
intuitia fiind considerat o modalitate cognitiv total.
Teoriile noi privind stilistica lingvistic si
stilistica estetic vor influenta diferit pe stilisticieni ca
Iorgu Iordan, Tudor Vianu sau Ion Coteanu.
Iorgu Iordan si Ion Coteanu, sub influenta
Scolii structuraliste si vor defini conceptiile pe linia
deschis de Charles Bally si Leo Spitzer, n timp ce
Tudor Vianu va fi influentat mai ales de Leo Spitzer.
n ncercarea de unificare ntr-o stilistic a operei
literare a teoriei limbajului poetic si a stilisticii limbii,
Stefan Munteanu va dezvolta, ntr-o manier original,
stilistica expresivittii, n timp ce Gheorghe Ivnescu
va propune o rentoarcere transant la retorica antic si la
stilistica francez clasic.
Aceeasi diversitate de conceptii, cu tendinte mai
clare de specializare, se constat n continuare. De la
lucrri de istorie a stilisticii (Ileana Oancea), de
stilistic lingvistic (Eugen Cmpeanu, Gh. Bulgr,
Ladislau Galdi, Dumitru Irimia), de stilistic literar
sau retoric (G.I. Tohneanu, Mihaela Mancas, Elena

33

Slave, Paula Diaconescu), pn la poetic (Paul

Miclu, Elena Dragos, Solomon Marcus, Mircea
Borcil) sau psiholingvistic, pragmatic, textualitate
(Em. Vasiliu, Tatiana Slama Cazacu, Sanda
Galopentia-Eretescu,
Carmen
Vlad),
ntregul
panoramic al preocuprilor pentru cercetarea stilistic
sustine realitatea acestei diversitti.

2. CONCEPTII STILISTICE: IORGU IORDAN,

TUDOR VIANU, ION COTEANU, STEFAN
MUNTEANU, Gheorghe IVNESCU

2.1. IORGU IORDAN

ac D. Caracostea a reprezentat directia

vosslerian n stilistica romneasc de
nceput,
Iorgu
Iordan
reprezint
incontestabil directia impus stilisticii de Charles Bally
si de Leo Spitzer.
Personalitate stiintific de o mare eruditie, Iorgu
Iordan, prin lucrrile sale apartinnd unor domenii
dintre cele mai diferite, si-a adus o contributie esential
la dezvoltarea stiintei limbii n general, si a stilisticii n
particular. El a teoretizat asupra faptelor de limb, dar a
si practicat o analiz minutioas a acestora.

34

Studiile despre limba si stilul unor scriitori40,

lucrrile de lingvistic teoretic sau aplicat41 si nu n
ultimul rnd lucrarea fundamental Stilistica limbii
romne aprut ntr-o prim editie n 1944, cu mai multe
reeditri, ultima n 1975, atest interesul autorului pentru
cercetarea lingvistic si modernitatea gndirii sale
filologice.
Preocupat de cercetarea sincronic, Iorgu Iordan
utilizeaz metodele noi propuse de Bally, pe care le
prezint n lucrrile sale Introducere n studiul
limbilor romanice... (1932), Limba romn actual - o
gramatic a greselilor (1943) si Stilistica limbii
romne (1944).
Stilistica, cu cele dou ipostaze clasice, este
amplu discutat din punct de vedere teoretic deja n
lucrarea sa din 1932, Introducere n studiul limbilor
romanice..., lucrare reluat si completat n 1962 si
intrat n circuitul european ca studiu de referint. Iorgu
Iordan apropie, prin ideile din aceast lucrare, stilistica
romneasc de cea european, dezvoltnd cea de-a doua
mare ipostaz a ei, stilistica afectiv.
Analiznd cele dou directii din stilistica
romanic, Iorgu Iordan consider doctrina vosslerian
deschiztoare de drumuri, dar nu este de acord cu
40

Limba si stilul lui Ion Neculce n culegerea De la Varlaam la

Sadoveanu (1958), Limba eroilor lui Caragiale, Limba lui
Creang n Contributii la istoria limbii romne literare n secolul
XIX (1956) etc.
41

Introducere n studiul limbilor romanice. Evolutia si starea

actual a lingvisticii romanice(1932); Limba romn actual o gramatic a greselilor (1943),

35

supralicitarea
aportului
intuitiei n
aprecierea
fenomenului lingvistic. Pe de alt parte, apreciaz
metoda de cercetare vosslerian, de factur individualpsihologic, care deschide perspective noi lingvisticii
prin considerarea limbii ca produs cultural si ca produs
estetic. Reticenta lui Iordan n fata idealismului lui
Vossler se explic ndeosebi prin conceptia lingvistului
de formatie saussurian, care actioneaz n spiritul
stiintific al lingvisticii.
Un interes deosebit va acorda ns doctrinei lui
Leo Spitzer, mai ales pentru preocuparea acestuia n
aceeasi msur pentru limba scris ct si pentru limba
vorbit. De asemenea, Iordan apreciaz receptivitatea
lui Spitzer fat de ideile si conceptiile unor scoli si
curente diferite, considernd c acest fapt i-a permis s
depseasc ngusta interpretare estetic a limbii, ns
recunoaste c metoda spitzerian este destul de mult
influentat de elemente extralingvistice pentru a putea fi
considerat potrivit pentru o cercetare obiectiv.
Stilistica lui Spitzer este echivalat de Iorgu Iordan cu
o retoric ce si-a pierdut substanta sa pluridisciplinar.
Preocupat de delimitarea obiectului de studiu al stilisticii
ca stiint autonom, Iordan consider c numai dup ce
stilistica se va delimita clar de lingvistica general va
putea recupera din aspectele perene ale acestei
paleostilistici.
Analiznd conceptia lui Bally, Iorgu Iordan si
exprim acordul cu aceasta si stabileste clar termenii
antinomici att de evidenti la Bally: stilistica - studiu al
stilului si stilistica - studiu al limbii, dar, influentat si
de conceptia lui Spitzer, n editia urmtoare a

36

Introducerii... va ncerca s pun de acord ideea de stil,

ca particularitate individual, cu ideea de limbaj afectiv,
ca obiect al stilisticii lingvistice, numai cu conditia ca
primul s apartin limbajului familiar. Astfel c, dac n
prima editie Iordan afirm c Stilistica se ocup de
elemente comune din limba unui grup social, pe cnd la
stil avem n vedere numai particularittile individuale;
ntr-un caz studiem limba (langue), n cellalt caz,
vorbirea (parole)42, n editia a dou adaug elementul
individual este indisolubil legat de cel social, rolul de
cpetenie revenindu-i, nendoios, acestuia din urm,
cci tocmai el este cel care conditioneaz nssi
existenta limbii.
Relund ideile n Introducerea la Stilistica
limbii romne, Iorgu Iordan prezint ncercarea de
apropiere a conceptiilor celor doi mari stilisticieni, Bally
si Spitzer, acordnd totusi ntietate lui Bally, a crui
conceptie este considerat mai apropiat de lingvistica
propriu-zis. Un merit incontestabil al acestei lucrri se
datoreaz extinderii analizei la toate compartimentele
limbii, oferind pentru prima dat un studiu de stilistic
aplicat asupra limbii comune.
De altfel, n Introducerea la ultima editie a
Stilisticii, autorul accept o extindere destul de
cuprinztoare a conceptului de stilistic, relevnd trei
trepte stilistice, privite din punct de vedere al ierarhiei lor
n sistemul limbii: stil(uri) individual(e) sau
idiostil(uri), stiluri functionale si stilul general al
42

Iorgu Iordan, Introducere n studiul limbilor romanice..., pp.

370-371

37

limbii sau stilul limbii comune, ultima categorie intrnd

de fapt n vechile tipare ale stilisticii lingvistice. El
remarc si disproportia ce se mentine ntre numrul
studiilor de stilistic literar si de stilistic lingvistic, n
favoarea primelor, si atentioneaz asupra lipsei celor de
stilistic functional. Sesizeaz, de asemenea, aparitia
poeticii pe care o consider mai mult o retoric sau o
ramur a stilisticii.
n aceeasi Introducere la Stilistica limbii
romne, Iorgu Iordan defineste stilistica preciznd c
se ocup cu studiul faptelor de limb ale unei
comunitti lingvistice, privite din punctul de vedere
al continutului lor afectiv. Acestea sunt produse ale
afectului si ale fanteziei, sunt mai expresive, adic mai
plastice, mai concrete, deoarece materializeaz notiunile
respective. Expresivitatea se poate datora ns si altor
cauze de natur lingvistic: elementelor fonetice sau
lexico- gramaticale, toate guvernate de spontaneitate si
naturalete. Stilul scriitorilor nu este luat n considerare
dect n msura n care utilizeaz elemente din limba
vorbit. Metoda de cercetare este declarat socialpsihologic, dar va fi evident depsit prin
acceptarea si a celei individual - psihologice propus
de Spitzer.
Lucrarea Stilistica limbii romne contine un
bogat material lingvistic selectat din limba vorbit, din
operele scriitorilor sau din pres. Faptele de limb
cercetate sunt grupate n patru capitole mari: Fenomene
fonetice, Fenomene morfologice, Fenomene sintactice
si Fenomene lexicale. Analiza minutioas, dar si
prudent n acelasi timp, este nsotit de comentarii

38

teoretice si de referiri la fenomene similare din alte limbi

romanice.
Stilistica lui Iorgu Iordan reprezint astfel o
surs inepuizabil de informatii pentru cel ce studiaz
specificul limbii romne, iar prin raportarea constant la
elementele traditionale ale gramaticii n care este
cuprins si fonetica, reprezint o veritabil gramatic
afectiv.
Importanta stilisticii lui Iorgu Iordan const si n
faptul c si-a gndit obiectul pe coordonate stiintifice
europene, ntr-o conceptie stiintific unitar, nu ns si
absolut imobil.
Dincolo de intentiile autorului, prin deschiderile
create nspre studiul limbii vorbite, limbii familiare sau
populare, lucrarea lui Iorgu Iordan serveste n mod
evident criticii literare, mai ales n ceea ce priveste
exegeza operelor literare scrise n stil popular sau n stil
familiar.
Foarte interesante si cu totul noi se dovedesc, de
asemenea, consideratiile sale de stilistic lingvistic
comparat ca si alte studii de stilistic n care
observatiile ce tin de obiectivele stilisticii lingvistice sunt
completate cu altele asupra stilului individual.
n general studiile sale43 sunt ample, cu mult
material si mbrtiseaz un cmp larg de cercetri,
cutnd s trag concluzii cuprinztoare.
43

Limba lui Creang, n VR, XXIX/1937, Limba lui Eminescu, n

RFR, VII/ 1940, Limba romn actual - o gramatic a
greselilor/1948, Stilistica limbii romne/1944, Cteva observatii
asupra limbii unor opere literare, n CV, III/1951, Observatii
asupra limbii lui Mihail Sadoveanu, n SA/1952, Despre limba
literar, n SCL,V/1954, Pe marginea discutiilor asupra limbii

39

2.2. TUDOR VIANu

ntemeietor , alturi de Mihail Dragomirescu, al
stilisticii literare totalizante, Tudor Vianu
elaboreaz conceptul de stil nu numai n domeniul
literaturii, dar si n acela al artelor sau filozofiei culturii.
Interferenta diferitelor conceptii (filozofic,
psihologic, estetic, retoric si lingvistic) asupra
stilului constituie pentru Vianu baza teoretic din care se
vor dezvolta modelele de analiz a stilului scriitorilor.
Conceptia sa stilistic se va cristaliza deci la intersectia
mai multor influente: retoric, neoretoric, lingvistic
sau estetic, depsindu-le ns constant tocmai prin
modul n care asimileaz influentele si le prelucreaz n
tipare proprii. Stilistica lui Vianu se deosebeste astfel de
clasicele arte poetice si tratate de oratorie prin faptul c
rmne
constant
o
disciplin
aplicat
ce
sistematizeaz, clasific, defineste creatia deja
mplinit si realizat, fr s absolutizeze stiluri sau
s impun modele. Recunoaste primatul fondului
creatiei artistice, rolul activ si creator al omului de litere,

literare, 26.1,/1955, Problemele limbii literare. Pentru cultivarea

limbii, n GL:7.1, Cultivarea limbii, n LR,V/1956, Despre studiul
limbii literare, n C 50.1,4, Limba si stilul lui Ion Neculce, n
Varlaam-Sadoveanu/1958, Literatura si lingvistica, n
LR,VIII/1959, Discutii despre limba literar, n LIII/1960,
Observatii asupra limbii romanului Nicoar Potcoav, n VR,
XIII/1960, Mihail Sadoveanu, n LR, X/1961, Despre magia
cuvintelor, n GL, IX/1962, Probleme actuale de lexic si stilistic,
n G, XIV/1963, La langue des poesies dEminescu, n RRL,
IX/1964, Tudor Vianu, n LR,XIII/1964, Despre perenitatea
limbii literare, n SLU, II/1970

40

dar inovatiile au un sens justificat n conceptia sa numai

dac corespund imperativului literar, dac ele contribuie
la perfectionarea limbajului artistic, adugnd un plus de
valoare celor pe care le-au mostenit.
Tudor Vianu consider stilistica drept o stiint
autonom si nu o parte a lingvisticii sau a esteticii.
Domeniul ei este acela al faptelor de expresie n care
transpare reactia atitudinii individuale, subiective,
adugat la comunicarea obiectiv general.
n conceptia sa, limbajul este animat de dou
intentii: una reflexiv si alta tranzitiv, fiindc n
limbaj se reflect omul care l produce si sunt atinsi
prin el toti oamenii care l cunosc.
Functiile
psihologic/
subiectiv
si
social/obiectiv ale limbii rmn solidare, dar raportul
dintre ele este de invers proportionalitate. Limbajul
stiintific va fi tranzitiv, constatativ, n timp ce
limbajul artistic va fi reflexiv. Intentia reflexiv a
comunicrii, cu originea n sentimentele si viziunea
scriitorului se exprim prin fapte particulare de
limb sau prin note nsotitoare adugate la
comunicarea lingvistic tranzitiv (la materialul
neutru si general al limbii). Opera literar, precizeaz
Vianu, reprezint o grupare de fapte lingvistice reflexive
prinse n pasta si purtate de valul expresiilor tranzitive
ale limbii. Cercetarea stilistic se va ndrepta spre aceste
fapte, a cror analiz, afirm Vianu, va trebui fcut
tinndu-se seama de ceea ce apartine felului propriu al
scriitorului de a nregistra si comunica impresiile asupra
lumii, prin mijloacele limbii, privite ca ecouri emotionale
ale sensibilittii sale.

41

Stilul unui scriitor va fi, dup Vianu,

ansamblul notatiilor pe care el le adaug expresiilor
sale tranzitive si prin care comunicarea sa
dobndeste un fel de a fi subiectiv, mpreun cu
interesul ei propriu-zis artistic, trsturile
pertinente ale stilului unei opere literare, raportat la
autorul ei, la epoca si mediul de cultur n care apare,
fiind considerate unitatea structurii si originalitatea.
O astfel de conceptie n care cercetarea stilului si
gseste fundamentarea n testura lingvistic a textului
literar, examinat dintr-un unghi particular si valorificat
estetic, aminteste de ideile lui Leo Spitzer. Dar Tudor
Vianu nu face o distinctie net ntre faptele de stil ale
limbii vorbite si cele apartinnd limbii poetice. Pentru
Vianu stilistica lingvistic nu intr dect ntr-un conflict
aparent cu cea literar. Limba este aceeasi. Chiar
spontan, limba vorbit nu este lipsit de colorit estetic.
Alegerea actioneaz si la acest nivel. Limbajul comun nu
este lipsit de intentii stilistice, dar faptul lingvistic,
identic prin natura lui, se manifest diferit si are rezultate
doar calitativ deosebite. Scriitorul, afirm Vianu,
fructific superior posibilittile limbii, n operele
literare frumoase ale unei literaturi, posibilittile stilistice
ale unei limbi fiind duse pn la gradul cel mai nalt al
realizrii lor, astfel c stilistica operelor literare este
o prelungire a stilisticii limbii comune, dup cum
expresivitatea scriitorilor este o prelungire a puterii
generale de expresivitate a limbii, o potent mai
nalt a acesteia.44
44

Tudor Vianu, Iorgu Iordan si stilistica, n LR VIII/1958, p.10

42

Studiul stilului unui scriitor, la Vianu ca si la

Bally, dar ca si la Leo Spitzer, va urmri s fixeze
modul si unghiul n care a fost utilizat limba comun
pentru a crea fapte inovatoare de limb, expresii adecvate
modului individual de a ntelege, a vedea si a simti
lumea si viata. Prin studiul stilului, Vianu descifreaz,
explic, descompune si recompune fenomenul artistic
individual, urmrind, pe de o parte, felul cum forma
poetic plasticizeaz ideea, si pe de alt parte, cum
ideea poetic, bogat n semnificatii, cere form
poetic egal.
Recunoscnd rolul capital al limbajului n
definirea particular a operelor de art, Vianu sustine
ideea c forma operei literare este nsusi continutul ei,
sesizat n ceea ce el cuprinde mai original. Formele,
expresiile, inovatiile pe care le descoper marele
creator de limb se afl latent n limbajul general, ele
trebuind doar trezite.
Arta literar si miestria stilistic, afirm Vianu,
nu numai c folosesc elementele puse la dispozitie de
vorbirea comun, dar n acelasi timp extind si
perfectioneaz procedee care nu sunt strine vorbitorului
obisnuit.
Apare fireasc n aceste circumstante asertiunea
c cercetarea limbii artistice reprezint una din formele
cele mai mature ale lingvisticii.45
n Prefata la volumul Despre stil si arta
literar, Marin Bucur afirm c originalitatea stilisticii
lui Vianu const tocmai n ncercarea de a surprinde
45

Tudor Vianu, Problemele metaforei..., p. 150

43

mecanismul delicat al mestesugului poetic, s-i dezvluie

secretele si s ne tlmceasc felul n care continuturile
poetice si dobndesc ntregul lor relief si ntreaga lor
bogtie. n studiile sale Vianu a probat si a verificat
soliditatea fenomenului literar romnesc, prin
componentele sale formale, n legturile sale materiale,
argumentnd si sustinnd creatia romneasc.
Stilistica sa va fi, alturi de istoria si critica
literar, preocuparea care ntregeste cercetarea operei de
art si care nu poate fi suplinit nici de o critic restrns
la text si nici de analiza morfologic si sintactic.
Studiile sale de stilistic46 nu codific si nu dau
norme de creatie. Problemele metaforei este o carte de
46

Lucrri teoretice: Paradoxul poeziei, n Studii de filozofie si

estetic/1939, Ut pictura poesis n Omagiu lui Gheorghe
Oprescu/1961, Stilul n Estetica, vol I, 1934, Dubla intentie a
limbajului si problema stilului, n Arta prozatorilor romni/1941,
Atitudinea stilistic, n Steaua, Cluj/1958, Cercetarea stilistic, n
Probleme de stil si art literar/1955, Statistica lexical si o
problem a vocabularului eminescian n Probleme de stil si art
literar/1955; Lucrri de stilistic a limbii literare: Structura
timpului si flexiunea verbal, n Bulletin linguistique/1943,
Pseudo-imperativul la Eminescu, n Bulletin linguistique/1947,
Problema stilistic a imperfectului, Mai mult ca perfectul si
tehnica naratiunii, Prezentul etern n naratiunea istoric, n Arta
prozatorilor romni/1941, reluate n Problemele metaforei si alte
studii de stilistic/1957, Locuri comune sinonime si echivocuri, n
Figuri si forme literare/1946, Contexte legate si nelegate din punct
de vedere stilistic, n Problemele metaforei.../1957, Etape din
dezvoltarea artistic a limbii romne, n LL/1961; Lucrri
privind stilistica autorilor: Epitetul eminescian,
Nicolae
Blcescu, artist al cuvntului, Aspecte ale limbii si stilului lui
I.L. Caragiale, Observatii asupra limbii si
stilului lui Geo
Bogza, Arta lui Rablais, Despre constructia Anei Karenina de
Tolstoi, n Probleme de stil si art literar/1955,Expresia negatiei
n poezia lui Eminescu, n LL, VII/1958, Expresia juvenilului la

44

lucru, afirm Marin Bucur, prin caracterul monografic al

temei (Originile metaforei, Functiunile metaforei,
Categoriile formale ale metaforei), iar n Arta
prozatorilor romni, Vianu pronunt, prin intermediul
analizei procedeelor si a stilurilor, o judecat de valoare
asupra unui secol de proz romneasc. Problema
stilistic a imperfectului, Mai mult ca perfectul si
tehnica naratiunii, Prezentul etern n naratiunea
istoric dezvluie functii artistice noi ale acestor
categorii gramaticale.
Dubla intentie a limbajului si Cercetarea
stilului, lucrri cu caracter teoretic si practic de
necontestat, rezum conceptia stilistic a lui Vianu si-i
dezvluie metoda.
n lucrarea Dubla intentie a limbajului, Vianu
arat c orice om care vorbeste o face pentru a-si
mprtsi gndurile, dar n acelasi timp comunicrile
sale nzuiesc s ating o sfer anumit a semenilor si
care ntrebuinteaz acelasi sistem de simboluri
lingvistice. El adaug cine vorbeste comunic si se
comunic, deci se poate spune c, n dubla sa intentie,
Eminescu, n LL, XIII/1964, Tehnica basoreliefului n proza lui
Blcescu, Observatii asupra limbii si stilului lui Al. Odobescu, n
Problemele metaforei si alte studii de stilistic/1957, Stil verbal la
St. O. Iosif, n Figuri si forme literare/1946, Sinonime, metafore si
grefe metaforice la Tudor Arghezi, n LR, XII/1963; Lucrri
privind formele poetice: O form poetic rar, n Figuri si forme
literare/1946, Problemele metaforei, n Problemele metaforei si alte
studii de stilistic/1957, Simbolul artistic, fragment, n
Postume/1966, Observatii asupra metaforei poetice, n Iasul
Literar XII/1961, Observatii asupra refrenului, n Studii de
poetic si stilistic/ 1966. Not: majoritatea studiilor enumerate se
regsesc n volumul Studii de stilistic/1968.

45

faptul lingvistic este n acelasi timp reflexiv si

tranzitiv.
Cele dou intentii ale limbajului sunt solidare,
dar ntr-un raport de invers proportionalitate: Cu ct o
manifestare lingvistic este menit s ating un cerc
omenesc mai larg, deci cu ct creste valoarea ei
tranzitiv, cu att scade valoarea ei reflexiv, cu att se
mputineaz si pleste reflexul vietii interioare care a
produs-o. Tudor Vianu atentioneaz asupra pericolului
reflexivittii excesive sau a tranzitivittii excesive, care
pot conduce la obscuritate, superficialitate si respectiv, la
conventionalism, si adaug: Expresia literar se
organizeaz pe linia de demarcatie a celor dou
intentii ale limbii.
n lucrarea Cercetarea stilului, Vianu si expune
principiile fundamentale privind cercetare stilistic.
El subliniaz c particularittile de expresie pe care
le studiaz stilisticianul nu trebuie privite ca simple
fapte de constatare, ci ca fapte de apreciere,
valorizri ale acestora.
Notele expresive, faptele de limb nu trebuie numai
ntelese, ci si simtite.
Pentru a ntelege stilul unui scriitor trebuie ntelese
mai nti raporturile lui cu celelalte stiluri, apoi cu
limba n general.
Valorile de stil se grefeaz totdeauna pe nucleul
comunicrii: sunete, lexic, morfologie, sintax,
topic, categoriile stilistice fiind de aceeasi natur.
Ordinea n care se studiaz faptele de stilistic
porneste de la fonetic, cu distribuirea sunetelor,
vecinttile, accentul, intonatia, simbolismul fonetic,

46

armoniile imitative (numai n legtur cu continutul

comunicrii), la grafic, lexic, flexiune, pn la
figurile de stil.
Faptele de stil vor fi gsite n functie de ecoul pe care
l au n propria sensibilitate, fapte care revin cu o
oarecare frecvent si compun o unitate.
Stilul scriitorului trebuie privit n raport cu
premergtorii si urmasii si.
Orice cercetare stilistic trebuie fcut n strns
legtur cu istoria literar si cu istoria societtii.
Cercetarea stilistic, conchide autorul, este locul n
care istoria limbii si istoria literaturii se ntlnesc.
Conceput ca o justificare filozofic a studiului
despre metafor (Problemele metaforei) studiul
Simbolul artistic publicat n Postume47 n1966 aduce
precizarea c simbolul este o categorie, propune o
clasificare a diferitelor simboluri si fixeaz locul
simbolului artistic n sistemul acestei clasificri, struind
ndeosebi asupra diferentei dintre simbolul lingvistic si
cel artistic, ntre cuvnt si art.48
Autorul porneste de la premisa c orice
comunicare este simbolic, deoarece nlocuieste
semnificatul printr-un semn, substituie prin ceva pe un
altceva. Domeniul simbolurilor este deci foarte ntins,
cuprinznd cuvntul sonor si scris, reflexul si gestul
instinctiv, indicator sau imitativ, numrul si celelalte
semne matematice, formulele si ecuatiile chimice,
47

Tudor Vianu, Postume, Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic,

Tezele unei filozofii a operei, cu o postfat de Ion Ianosi, 1966
48

Tudor Vianu, op.cit.,p.99

47

simptomul medical si prezumtia judiciar. Mitul, stiinta,

arta, precum si limba prin care ele se exprim, sunt toate
simboluri, de unde imperativul furirii unei teorii
generale a simbolurilor, riguros ncadrat ntr-un sistem
categorial si supus ea nssi unei clasificri interne.
Referindu-se la simbolul lingvistic, Tudor
Vianu subliniaz nu numai mecanismele ndeprtrii
acestuia de real, dar si corespondenta dintre simbol si
obiectul semnificat. Concludente n acest sens sunt
modul n care refuz s vad n cuvinte doar semne
arbitrare si argumentele pe care le aduce n favoarea
lrgimii ariei onomatopeice, a simbolismului fonetic, a
tendintelor picturale, a expresivittii lingvistice.
Polemiznd cu punctul de vedere dup care evolutia
limbilor marcheaz o trecere exclusiv de la simbolurile
naturale la cele arbitrare, autorul consider c o
asemenea apologie unilateral a abstractizrii poate usor
duce la concluzia c poezia reprezint o form de limb
arhaic, retrograd, refractar spiritualittii moderne.
Dezvoltarea lingvistic, evolutia constiintei urmeaz, n
viziunea autorului, dou ci opuse si complementare,
gradul tot mai nalt al abstractizrii mbinndu-se organic
cu succesele expresivittii concrete.
Clasificarea simbolurilor se bazeaz pe principiul
contrariilor si este valoroas mai ales pentru stabilirea
distinctiilor dintre comunicarea lingvistic obisnuit si
cea artistic, respectiv caracterizarea acesteia din urm.
Dedublrile nasc un sir ntreg de categorii-perechi:
nelingvistic / lingvistic, individual /conceptual (sau
individual-conceptual), cu semnificatie anterioar
semnului / cu semnificatie creat o dat cu semnul,

48

simboluri privative / integrative, arbitrare / naturale,

plane / profunde, limitate / ilimitate, discontinue /
continue, tranzitive / reflexive. Orice simbol poate fi
caracterizat prin gsirea acelor concepte din aceste
perechi de categorii, care i convin ca atribute afirm
Vianu, exemplificnd cu simbolul aritmetic care este
privativ, conceptual, lingvistic, cu o semnificatie
anterioar semnului, discontinuu, arbitrar, tranzitiv,
profund, limitat.49
Simbolul lingvistic este considerat ca sintez a
unui semn perceput cu un concept, iar n unele situatii
ca sintez a unui semn perceput cu o ierarhie de
concepte, si n cele din urm, cu un concept postulat,
dar nu realizat, cum este cazul unor cuvinte
nedeterminate, semnificnd o idee transcendent, ca:
natur, materie, fort etc.
n raport cu acelasi tablou categorial, Tudor
Vianu determin si atributele simbolului artistic.
Autorul precizeaz c, pe de o parte, creatiile
artei sunt simboluri lingvistice de o anumit calitate,
caz n care, constituit ca sinteza unui semn perceput cu
un obiect individual si cu specia acestuia, notiunea
manifest tendinta de a elimina obiectul individual,
pentru a retine n unitatea sa numai semnul si
semnificatia sa, iar, pe de alt parte, ele sunt simboluri
artistice. Din sinteza simbolului artistic nu dispare
niciodat reprezentarea obiectului individual,
semnificatia acestuia pstrndu-se n el, contopit cu
el, si neputnd fi asimilat dect prin el. Astfel c dac
49

Ibidem, p.147

49

un cuvnt al limbii poate fi eterogen, arbitrar fat de

realitatea semnificat, solidaritatea semnului cu
semnificatia lui face din simbolul artistic un simbol
natural. Un cuvnt al limbii, considerat ca un corp
fonetic, poate fi cu totul eterogen fat de realitatea
semnificat si simbolurile lingvistice sunt adeseori
arbitrare, spune Vianu, dar simbolurile artistice
niciodat. Si aceasta pentru c semnificatia simbolului
artistic nu trebuie cutat dincolo de el, ci n el si prin
el.
Simbolurile
lingvistice
sunt
adeseori
discontinue, n timp ce simbolurile artistice sunt
ntotdeauna continue, afirm Vianu, adugnd c n
creatia de art continuitatea este att de mare, nct
raportul dintre fragment si ntreg se relev ntr-un mod
special. Dou versuri desprinse dintr-un poem ne pot
face s-l recunoastem pe acesta, chiar dac detaliile lui
nu s-au pstrat n mintea noastr, ntr-att ntregul artistic
este imanent fiecreia dintre prtile lui50 afirm autorul.
De aceea, pe de alt parte, simbolul artistic este o
expresie adecvat a vietii interioare, caracterizat
prin aceeasi continuitate. Reflexiv ca reprezentare,
creatia artistic este integrativ pentru c desi nu
retine realitatea ntreag, functia eliminrii, accenturii
sau stilizrii este invariabil cuprinderea ct mai bogat a
vietii, n semnificatiile ei cele mai adnci. Dar simbolul
artistic este n aceeasi msur profund si ilimitat.
Alegoria, de exemplu, este considerat un simbol
profund, dar limitat, considerndu-se c i lipseste
50

Ibidem, p.154

50

adncimea ilimitat a semnificatiei. Spiritul trebuie s

afle semnificatia n simbol, nu n afar de el, spune
Vianu, iar aceast semnificatie trebuie s aib un fel de a
fi ilimitat, pentru a recunoaste simbolului caracterul
artistic.51
Vorbind despre metafor, Tudor Vianu atrage
atentia asupra deosebirii dintre metafora interpretat
alegoric, limitat, ca o comparatie prescurtat, si
metafora profund, n care temeiul care permite
comparatia subnteleas este postulat, dar nu formulat.
Ratiunea apropierii dintre aceste cuvinte si aspecte se
pierde ntr-o adncime ilimitat, adaug autorul,
vorbind despre metaforele sora noastr si fratele
nostru folosite de Francis din Assisi pentru ap si foc.52
n continuare, Tudor Vianu prezint alte trei
modalitti ale ilimitrii simbolului artistic: ilimitarea
volumului vital, si exemplific prin Grandet, personajul
balzacian, care nu poate fi practic etichetat, deoarece este
o individualitate vie, complex; ambivalenta etic, si
exemplific prin Shylock, eroul shakespearean, a crui
vinovtie sau inocent nu poate fi stabilit, caracterul
eroului avnd o perspectiv etic nelimitat, opus
personajelor din melodrame; ilimitarea enigmatic, si
exemplific prin Hamlet, Kirilov al lui Dostoievski sau
Heathcliff al lui Emily Bronte, adugnd c n cazul
acestor personaje avem uneori impresia c ajungem s
subordonm caracterul lor unui concept anumit, dar
51

Ibidem, p.155

52

Ibidem, p.156

51

dincolo de acesta enigma lor se reface si se prelungeste

ntr-o perspectiv ilimitat.53
Practic, simbolul artistic trebuie s fie profund,
adic semnificatia lui s apartin unui plan mai adnc
dect semnul, si ilimitat, pentru ca, orict de nuantat si
de multilateral am asimila imaginea artistic, dincolo de
reprezentrile noastre s rmn ntotdeauna un rest
neasimilat.
Simbolul ilimitat este concluzia final cea mai
important a studiului54. Consecintele sale se ntrevd, n
primul rnd n ideea imposibilittii transpunerii exacte a
unui continut artistic n limbajul vorbirii curente sau al
analizei logice. Aceasta deoarece, substituind n mod
necesar simboluri limitate celor ilimitate, se sterge din
specificul si farmecul artei.
Observatiile lui Vianu legate de caracterul
ilimitat al simbolului artistic, de modalittile si
consecintele ilimitrii pledeaz pentru o maleabilitate
maxim n interpretri, pentru o suplete organic,
conform cu nssi esenta intim a artei. Revelatoare este
si legtura pe care o stabileste autorul ntre caracterul
ilimitat al simbolului artistic si perspectiva istoric,
mereu deschis, a artelor, posibilitatea reexplorrii si
reinterpretrii lor vesnice.55 Marile opere de art triesc
n eternitatea omenirii fiindc simbolul lor este
nelimitat afirm Vianu, si adaug: Fiecare epoc se
poate recunoaste prin anumite din tendintele ei n marile
53

Ibidem, p.157

54

Ion Ianosi, Postfat la vol. Tudor Vianu, Postume, p.215

55

Ibidem

52

opere ale artei, fiindc nelimitarea nseamn si

totalitate(subl. autorului).56
n finalul studiului su, Tudor Vianu
preconizeaz depsirea superficialittii estetice, a unei
viziuni pur senzoriale si formaliste, n favoarea
descoperirii adncimii artistice, n care se mpleteste
armonios eticul cu esteticul.
Studiul su asupra simbolului artistic, desi s-a
oprit la sensul cuprinztor al termenului, prin care opera
de art se identific n ansamblul ei cu simbolul, prin
fundamentarea filozofic si prin conceptia dup care
simbolul artistic este o categorie estetic general,
reprezint o interesant si solid baz pentru cercetarea
procedeelor simbolice particulare.
Pe de alt parte, prin caracterul integrator al
conceptului si prin valorizrile pe care le impune n
planul cercetrilor stilistice, studiul lui Vianu reprezint
o revizuire a multora dintre prerile sale privind opera
literar si interpretarea ei.

2.3. ION COTEANU

ingvist de formatie structuralist, eminent

filolog, Ion Coteanu si expune conceptia
stilistic n lucrarea intitulat Stilistica functional a
limbii romne, aprut n 1973 (vol.I - Stil, Stilistic,
Limbaj) si 1985 (vol.II - Limbajul poeziei culte), dup

56

Tudor Vianu, op.cit.,p158, 159

53

ce o serie ntreag de alte lucrri si articole prefiguraser

acest rezultat.
Vorbind de revirimentul stilisticii, Ion Coteanu
motiveaz acest fapt prin aparitia structuralismului, a
statisticii matematice, prin dezvoltarea ideilor
formalistilor rusi, a lingvisticii matematice, ntr-un
cuvnt, prin ntreaga miscare de idei produs n epoca
noastr de cibernetic si de teoria informatiei57.
Dup Ion Coteanu, stilistica, n cea mai larg
acceptiune a termenului, este studiul limbii n actiune,
cercetarea modului n care vorbitorii se folosesc de graiul
lor ntr-o mprejurare sau alta. Considerat o lingvistic
practic, stilistica nu poate fi dect functional,
deoarece urmreste variatiile limbii n functie de
vorbitori si de necesittile particulare ale utilizrii ei.
Raportul dintre totalitatea de deprinderi lingvistice si
necesitatea unei exprimri particulare formeaz
functia stilistic a oricrei limbi. Uzul limbii reprezint
deci o miscare permanent de adaptare a structurii
idiomului la necesittile social-culturale ale vorbitorilor.
Pentru Ion Coteanu functional nseamn socialfunctional, cu alte cuvinte, social - cultural si functional
n acelasi timp.
n cadrul lucrrii, lingvistul propune o clarificare
a conceptelor cu care opereaz stilistica lingvistic si
introduce notiunile noi de idiostil, ca rezultat al presiunii
exercitate de model asupra fiecrui vorbitor n parte, si
de diasistem, pentru limba comun, model de baz,
esent a limbii ntr-un anumit moment al evolutiei ei, n
57

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 7

54

functie de care se poate defini structura stilistic a limbii

n limbaje (popular-oral, limb literar, limbaje artistice
si non-artistice sau functionale).
Stilistica functional are, n conceptia lui Ion
Coteanu, ca obiect de studiu tocmai limbajele (stilurile
functionale sau stilurile limbii): Orice limbaj nu este
dect limba creia i se atribuie o destinatie special.
Din punct de vedere functional, stilul (limbajul)
reprezint o adecvare a schemei la ceea ce trebuie
exprimat. 58
Stilistica functional preconizeaz astfel
cercetarea unor serii stilistice - limbaje - ierarhizate
n primul rnd dup un factor social - cultural, iar la
nivelul fiecrui stil, analiza unor trepte stilistice, de la
general si particular la individual.
Reinterpretnd semnul lingvistic, Ion Coteanu
afirm c orice semn trimite la ceva, la un referent real
sau imaginar, abstract sau concret; orice semn se red
printr-un suport material care-l concretizeaz si-i
conditioneaz existenta; simetria dintre obiectul propriuzis si cel care serveste semnului ca suport nu este
perfect, cci suportul trebuie s aib calitatea de a putea
fi mai usor de mnuit dect obiectul, si nu este niciodat
imaginar, cum este uneori obiectul propriu-zis; din teoria
semnului nu poate lipsi ns nici unul din cei patru
termeni prezentati (obiectul, imaginea obiectului,
imaginea suportului, obiectul-suport), desi numai
imaginea obiectului propriu-zis si imaginea obiectuluisuport alctuiesc semnul.
58

Ion Coteanu, op.cit., p. 45

55

Semnul verbal este deci o entitate sui-generis,

care constituie o clas specific de semne, putnd trimite
la alte semne, n acest caz devenind simbol (verbal).
Domeniul de transformare a semnului verbal
n simbol este considerat de Ion Coteanu mesajul
poetic, transformarea n cauz conducnd spre o
poetizare a mesajului. De aici, definitia limbajului
poetic drept limbaj n care un numr de entitti semne verbale - se transform n simboluri.
Ion Coteanu defineste mesajul ca unitate de
baz a stilisticii functionale, fiind asimilat unor negri
succesive, cnd ale conotatiei, cnd ale denotatiei,
aceasta deoarece nu exist limbaj conotativ pur sau
limbaj denotativ pur, ci numai limbaj dominat de
conotatie sau de denotatie, unde conotatia , respectiv
denotatia sunt privite ca valori ale semnului, bazate
fiecare pe alt raport59.
Mesajul, n conceptia lui Ion Coteanu, nu este
totuna cu stilul, el este doar forma de concretizare a
stilului. El se ordoneaz prin coerenta continutului su,
reprezentnd o unitate de structur cu reguli de
segmentare
asemntoare
celor
utilizate
la
descompunerea altor unitti lingvistice. Mesajul este o
unitate stilistic, reprezentnd nu ideile dintr-o oper, ci
expresia oricror idei din oper, iar termenii nchis sau
deschis folositi pe lng mesaj, nseamn apt sau inapt
de continuare de ctre cititor.
Desi reprezentant categoric al stilisticii
lingvistice, Ion Coteanu supune unei revizuiri
59

Ibidem, pp.35-44

56

interesante conceptiile traditionale, n special pe cele ale

lui Bally. Recunoscndu-i limbii vorbite (graiului),
capacitatea de a germina stil, prin calitatea expresiv a
limbajului afectiv, lingvistul i recunoaste de fapt
valoarea estetic, afirmnd clar: cum principalul mijloc
prin care gndim este graiul (parole), el devine si
purttor al functiei poetice60. Alegnd n primul rnd
limbajul popular pentru a-l supune unor observatii de
natur stilistic, Ion Coteanu precizeaz c, practic,
acesta a fost superficial cercetat, fiind considerat cnd ca
o surs inepuizabil de forme, sensuri si expresii spre
care erau trimisi inovatorii de limb s mai nvete, cnd,
dimpotriv, ca un fenomen prea putin interesant, care nu
contine dect formule stngace, simpliste si lipsite de
nuante. Ambele idei sunt false, si lingvistul arat n
continuare c limbajul popular nu este nici tezaur
inepuizabil, nici schematismul imaginat de Caragiale,
nici paratax rudimentar cum credea Ovid
Densusianu.61 Pentru a exprima exact ce este , el
trebuie studiat, trebuie s I se gseasc variantele
stilistice, s fie comparate, si n ultim instant s I se
gseasc un cadru de analiz asemntor cu al celorlalte
limbaje, afirm Coteanu, dnd n continuare cteva
caracteristici ale limbajului popular (polisemia,
simplitatea si uniformitatea sintactic, repetitia si
anacolutul, elipsa, determinrile circumstantiale,
brevilocventa).

60

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. II

61

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 10

57

Influentat de Jakobson, Coteanu va formula

preri interesante n ceea ce priveste poetizarea
graiului. El va sublinia fenomenul de ambiguizare
voit a enuntului prin existenta unei duble
semnificri: una vizibil si alta sugerat.62 Rolul de a
descoperi sensul sugerat revine, dup Coteanu, nu
stilisticii, ci poeticii care se ocup de operatiile de
codare si decodare a textului.
O alt problem abordat de Coteanu n lucrarea
sa este cea a informatiei continute n limbajul poetic,
demonstrnd c numrul de cuvinte si cantitatea de
informatie sunt invers proportionale, n timp ce
expresivitatea si cantitatea de informatie sunt n raport
direct proportional.
Recunoscnd rolul functiei poetice n ordonarea
ambiguittilor, Ion Coteanu afirm c la baza lor st
ntotdeauna o posibil deviere semantic, limbajul poetic
fiind de fapt un mod special de asociere a conotatiilor si
denotatiilor, elaborat n vederea crerii de noi conotatii,
dar si ca mod de armonizare a formei expresiei cu forma
continutului.
Limbajul poetic este privit de autor n primul
rnd ca proces si abia apoi ca inventar. Ca mecanism sau
ca sistem, limbajul poetic este n fond un fel de
gramatic, adic o serie de reguli de producere a
propriilor lui enunturi, n timp ce ca totalitate a acestora
din urm, este literatur. Limbajul poetic rezult astfel
din remodelarea zonelor de variatie liber ale graiului;
cea mai liber dintre ele este semantica, apoi sintaxa, iar
62

Ion Coteanu, op.cit., p. 24

58

cea mai putin liber e morfologia. Dup Ion Coteanu,

gramatica limbajului poetic romnesc ar trebui s
rezulte n primul rnd din cercetarea zonelor de variatie
liber. n acest sens, autorul discut pe larg constituentii
expresiei poetice, n spet grupul nominal si grupul
verbal, prin care se construieste imaginea lumii din text,
substantivul si verbul fiind singurele care trimit prin ele
nsele la un referent. De asemenea, revine asupra
expresiei poetice ca o concentrare a exprimrii, dar si ca
o continu nnoire a acesteia, si conchide c pentru ca
un grai obisnuit s devin limbaj poetic, o singur
conditie este neaprat necesar: dorinta vorbitorului emittor de
a-si imagina si de a prezenta datele din
lumea nconjurtoare ntr-un mod inedit, fie n proz, fie
n versuri. Toate celelalte conditii decurg de aici63.
Analiza limbajului poetic se va realiza tocmai prin
scoaterea la lumin a formulelor si tehnicilor
adoptate sau dezvoltate n si prin textul poetic,
respectiv prin raportarea cadrului la creatiile
elaborate n interiorul lui si totodat la graiul care-i
pune la dispozitie material si sugestii. Conditiile
fundamentale ale exprimrii poetice rmn
ambiguizarea si concentrarea.
Cu preocupri n domeniul gramaticii, stilisticii,
semioticii, pragmaticii, poeticii sau textualittii64 ,
63
64

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. II

Dislocarea ca procedeu stilistic n poezia noastr

contemporan, n RUB,2-3/1955, Creatia lexical n poezia
noastr nou, n LL, II/1956,Despre tehnica stilului lui M.
Sadoveanu, n Varlaam - Sadoveanu/1958, Pentru
studierea
stilurilor limbii noastre literare, n LR,VIII/1959, Stilurile
moderne ale limbii romne literare, n LR, IX/1960, Locul

59

Ion Coteanu reuseste s ofere cea mai complex si mai

modern descriere a fenomenului lingvistic, impunnd
prin vastitatea informatiei si prin forta argumentelor.

2.4. STEFAN MUNTEANU

tefan Munteanu reprezint directia stilisticii

expresivittii
n
stilistica
lingvistic
romneasc, conceptia sa regsindu-se prima dat n
lucrarea Stil si expresivitate poetic, publicat n 1972,
si reluat n lucrrile sale ulterioare, Limba romn
artistic, n 1981 si Introducere n stilistica operei
literare, n 1995.65
stilului artistic n limba literar, n LR, X/1961,
Discontinuitatea, un procedeu al stilului artistic actual,
n
LR, XI/1962, Structura stilistic a limbii, n LR,XI/1962, Moduri
de exprimare, n GL, X/1963, Posibilitatea si
limitele
formalizrii n stilistic, n PLG/1967, Elemente de lingvistic
structural/1967, Idiostilul, n SL/1970, Reflectii asupra stilisticii
functionale, n SLLF, II/1972, Raportul dintre denotatie si
conotatie, n LL, III/1972, Semn, simbol, mesaj poetic, n SCL,
XXIII/1972, Stilistica functional a limbii romne, vol.I- Stil.
Stilistic. Limbaj/1973 si vol.II- Limbajul poeziei culte/1985,
Morgenstimmung sau poemul ntoarcerii ctre lume, n SCL,
XXVI/1975, Ipoteze pentru o sintax a textului, n SCL,
XXIX/1978, Principii de analiz a textelor poetice, n SCL,
XXIX/1978, cu Lucia
Wald, Semantic si semiotic/1981,
Antologie de texte poetice (ed.)/1986, Gramatic, Stilistic,
Compozitie/1990
65

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, Ed. Stiintific,

1972; Limba romn artistic, Ed. Stiintific si Enciclopedic,
1981; Introducere n stilistica operei literare, Editura de Vest,
1995

60

Avnd n vedere faptul c teoria expresivittii

elaborat de Stefan Munteanu a fost perceput ca fiind
complementar teoriilor functionaliste, am ales ca baz a
prezentrii noastre articolul lui Mircea Borcil66, care
realizeaz o pertinent si deschis interpretare a
conceptiei stilistice a lui Stefan Munteanu.
Pornind de la analiza lucrrii acestuia, aprut n
1972, Stil si expresivitate poetic, Mircea Borcil face,
asa cum va afirma J.M. Klinkenberg67, prima dintre
marile sinteze n domeniu, ncercnd s demonstreze
complementaritatea celor dou directii din cadrul
stilisticii lingvistice, n contextul culturii romne actuale:
stilistica expresivittii si stilistica functional.
Observatiile schitate pe marginea crtii lui Stefan
Munteanu confirm pozitia anterioar a lui Ion Coteanu,
dup care, teoria stilurilor si limbajelor ar trebui s fie
precedat n lucrrile de ansamblu asupra stilisticii, de
teoria expresivittii (Ion Coteanu, Structura stilistic a
limbii romne, p. 220), care, dup prerea aceluiasi
Mircea Borcil, ar trebui s asigure o baz general
suficient de larg, att pentru a explica aceast opozitie
fundamental dintre limbajul uzual si cel artistic, cu alte
cuvinte pentru a putea ntemeia o teorie a limbajului
poetic, ct si pentru ilustrarea diverselor trepte de

66

Mircea Borcil, Aspecte ale unei sinteze teoretice n stilistic, n

CL, XVII, 2, 1972, 309-322
67

n Le sens rhetorique/1991 si n Stylistics and Poetics in

Rumania Today, n International Journal of Roumanian
Studies, vol.I, 1976, 1-2

61

concretizare din structura stilistic a limbii, deci pentru a

ntemeia stilistica functional68
Stefan Munteanu propune, n aceast idee, o
sintez proprie a teoriilor stilistice traditionale (stilistica
retoric, teoria expresivittii, stilistica psihologicoestetic sau literar), fr s fac abstractie, ns, de
orientrile mai noi (poetica lingvistic, dezvoltat de
structuralismul praghez si danez, stilistica italiana
actual).
Demersul su teoretic se dezvolt din postulatul
c semnele sunt purttoare de semnificatii. Stilistica
porneste pentru noi de la aceast tez teoretic
fundamental a lingvisticii ca stiint a semnificatiilor,
cutnd ndrtul semnelor motivarea ntrebuintrii lor n
functie de un continut de gndire, care a impus utilizarea
lor.69
Ca si n teoria functional, autorul nu consider
limba n sine, ci ca reflex al unei realitti
extralingvistice; ambele conceptii interpreteaz apoi
aceast relatie ca una de determinare, opunndu-se n
acest fel, radical, tuturor teoriilor formaliste sau
imanentiste ale stilului.
Deosebirea dintre orientarea functionalist si cea
a expresivittii const n utilizarea a dou concepte
diferite :continut social-cultural, baz de pornire
pentru stilistica functional, si continut de gndire
pentru stilistica expresivittii, ultimul fiind de fapt un
pas spre reabilitarea retoricii clasice, care presupunea
68

Mircea Borcil, art.cit., p.320

69

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, p. 8

62

adaptarea organic, necesar, a expresiei la continutul

variat al comunicrii, deci primordialitatea substantei
n comunicare.
Pentru Stefan Munteanu conceptul continut
de gndire este legat de conceptul individual, n
jurul cruia urmreste s circumscrie domeniul stilisticii.
El afirm: o stilistic conceput ca un studiu al
individualului n limb nu este dect ntr-o contradictie
aparent cu cercetarea limbii ca sistem, ntruct cele
dou aspecte - si functii - ale limbii alctuiesc o unitate
dialectic.70 Individualul nu exclude factorul social,
dac se ia n considerare faptul c prin continut de
gndire trebuie nteles, cel putin n parte, ceva
determinat obiectiv, social.
Ca o sintez ntre conceptele de stil si
expresivitate si ntre domeniile pe care le reprezint,
Stefan Munteanu introduce termenul de atitudine
stilistic drept manifestare a unei atitudini a emittorului
mesajului care transpare n faptele de limb devenite
astfel fapte expresive, adic fapte de stil.71 Prin acest
concept-sintez pare s se rezolve opozitia dintre
atitudinea social-psihologic
a lui Bally si cea
individual- estetic a lui Vossler - de fapt opozitia
dintre aspectul afectiv-sociologic al expresiei la Bally si
cel imaginativ-estetic la Vossler - sintez ce pare a fi
cuprins n pozitia individual-psihologic a lui Spitzer,
anihilndu-se astfel, dup prerea lui Mircea Borcil,
distinctia arbitrar fcut de Bally pe de o parte si de
70

Ibidem

71

Stefan Munteanu, op.cit., p. 41

63

Vossler pe de alta, n ceea ce priveste domeniul

stilisticii.72
Conceptul de atitudine stilistic, corelat pe
plan subiectiv cu cel de situatie dezvoltat de stilistica
functional, este integrat de Stefan Munteanu n teoria
comunicatiei, atitudinea stilistic devenind un punct de
contact ntre planul emittorului mesajului si acela al
receptorului lui, care se realizeaz si se obiectiveaz ntro zon de interferent sau de coincident dintre dou
planuri ale aceleiasi comunicri73. Restrngerea la
emittor prea s fie limita esential a teoriei, pentru a
crei depsire, Mircea Borcil propunea definirea unei
functii stilistice a limbii care s prezinte o serie de
avantaje:
a) s nu se confunde cu functia de comunicare,
dar nici s nu I se opun disjunctiv, ci s existe ntre ele
un raport de implicatie;
b) s nu se restrng la un anumit domeniu de
manifestare a limbii si nici s nu se defineasc exclusiv
prin structura formal a mesajului (cum este si cazul
functiei poetice a lui R.Jakobson sau al functiei stilistice
a lui M. Riffaterre), aspecte reluate de Stefan Munteanu
n lucrarea sa cu caracter aplicativ din 199574.
Dezvoltndu-si teoria, Stefan Munteanu gseste
izvorul expresivittii n raportul de solidaritate ce se
stabileste ntre forma expresiei si forma continutului,
acest raport fiind pus, totodat, n relatie cu realitatea
72

Ibidem, p.47, 48

73

Ibidem, p.19

74

Stefan Munteanu, Introducere..., p. 18, 33

64

extralingvistic, nteleas ca substant, determinat

ontologic, a gndirii umane.75
Expresivitatea apare astfel determinat printr-un
raport de dubl dependent:pe de o parte o relatie ntre
dou forme ale elementelor semnului lingvistic (expresie
si continut), pe de alt parte, si concomitent - o relatie
ntre aceast unitate constituit si realitatea desemnat
prin ea,76 reevaluare conceptual ce pare, dup Mircea
Borcil, s constituie adevrata contributie original a
lucrrii.
n noua sa fundamentare lingvistic, conceptul de
expresivitate
recstig
perspective
teoretice.
Expresivitatea nu mai apare ca o functie opus celei de
comunicare, dar nici ca un aspect sau ca o nsusire a
vorbirii (parole), depinznd direct de executia mesajului
si de relatia concret, foarte variabil dintre emittor si
receptor (cf. Lidia Sfrlea, Stilul si obiectul stilisticii,
CL, XIV, 1971, 1, 122-124), ci ea tine de natura intim a
limbajului, manifestndu-se n procesul de functionare a
semnului lingvistic.
Fiind postat ntr-o dubl relatie, dintre care una
angajeaz aspectul obiectiv al structurii semnului,
fenomenul expresivittii poate servi drept baz unei
delimitri fundamentale, de principiu, ntre limbajul
artistic si cel non-artistic, n functie de gradul sau tipul
de expresivitate: stilul artistic (sau limbajul poetic) se
opune tuturor celorlalte luate n bloc, dar nu att ca
form mai ngrijit sau prelucrat, ct ca limbaj mai
75

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p. 122

76

Ibidem

65

expresiv (cf. si Ion Coteanu, Consideratii..., p.77 si

Structura stilistic a limbii, n Elemente de lingvistic
structural/1957, p.219).
Stefan Munteanu delimiteaz, desi nu suficient
de aprofundat, consider Mircea Borcil, modul n care
se realizeaz concret expresivitatea stilistic n sfera
esteticului (expresivitate poetic) si n afara ei
(expresivitate lingvistic), oferind un argument
conceptual mai potrivit pentru definirea statutului
functional al limbajului poetic n sistemul limbii, dect
conceptele traditionale de abatere, deviere (fat de
limba comun) sau alegere, selectie (din mijloacele
oferite de aceasta).
Pe de alt parte, n timp ce teoria stilurilor limbii
concepe functionalitatea lingvistic exclusiv din directia
determinrilor exterioare, extralingvistice, Stefan
Munteanu alege locul de intersectie al determinrii
exterioare cu perspectiva semiotic a functionrii
semnului, solutia din urm prezentnd avantajul c se
potriveste cu conceptul de reflectare si angajeaz, n
acelasi timp, dinamica interioar a semnului, care tine de
esenta limbajului.77
Pentru autor, perspectiva functional nu apartine
stilisticii, n centrul creia preconizeaz drept sectiune
principal o teorie a expresivittii poetice.78 El nu
exclude ns din cercetare trsturile specifice dispuse n
dimensiunea social-cultural a limbii, ci le atrage n

77

Mircea Borcil, Aspecte..., p.317

78

Stefan Munteanu, op.cit, p.18

66

perspectiv proprie79, unde acestea si schimb

functionalitatea, dobndind valori stilistice.
n spiritul tezei lui Blaga despre caracterul
integral metaforic al limbajului poetic (prin fuzionarea
substantei sonore si a semnificatiei), expresivitatea
poetic este n acceptiunea lui Stefan Munteanu
reprezentare profund si revelatorie.80
Desi nu revine n mod special asupra teoriei sale,
n lucrarea Introducere n stilistica operei literare,
Stefan Munteanu aduce precizri importante privind
conceptele de stil si stilistic ( vezi si cap.I), de limbaj
poetic nefigurat sau de limbaj figurat, apropiindu-se de
puncte de vedere mai noi ale cercetrii stilistice si
oferind pentru fiecare asertiune modele pertinente si
analize partiale elocvente.

2.5. Gheorghe Ivnescu

utor al unor impresionante lucrri de

lingvistic, istoric al limbii literare,
Gheorghe Ivnescu a lsat numeroase
studii asupra creatiei unor scriitori romni, n care si-a
expus indirect conceptiile sale stilistice. Prin aceste
studii, Gheorghe Ivnescu face o distinctie clar ntre
normele literare si normele stilistice, limbajul poetic
fiind n ultim instant un aspect special al limbii
literare. Interesat de limbajul artistic, Gheorghe
Ivnescu si va expune sugestiile si observatiile
79

Ibidem, pp.157-158, 237-266

80

Ibidem, pp.185-186

67

referitoare la geneza si evolutia limbajului poetic n faza

de modernizare a limbii romne literare si la stilurile
limbii n dou studii fundamentale: Limba poetic
romneasc81 si Stilurile limbii romne literare.82
Pentru Gheorghe Ivnescu, stilistica este o
stiint a stilurilor limbii, dar nu din perspective
lingvistice sau estetice, ci din perspectiva retoricii
antice si stilisticii franceze clasice. Propune ntoarcerea
la retoric si la stilistica literar a clasicismului francez,
deoarece, afirm el: stilistica lingvistic contemporan e
n situatia paradoxal de a nu ntelege mai nimic din
stilistica antic si a epocii clasicismului, care au
identificat si definit stilurile fundamentale valabile
pentru toate epocile, valabile pentru c sunt determinate
de atitudinile intelectual-afective fundamentale ale
omului fat de realitatea despre care trateaz n opera de
art 83, desi - adaug autorul - pe mai multe ci,
lingvistica actual revine la ideile fundamentale ale
acestei stilistici84
Lingvistul nu preia necritic ideile si terminologia,
ci ncearc s le adapteze si s le explice. Limbajul
poetic este preluat n acceptiunea antic, fiind
caracterizat prin anumite fapte de limb care nu sunt
81

Publicat mai nti n Limb si literatur, II, 1956, pp. 197-224 si

mai trziu n volumul Studii de istoria limbii romne literare,
1989
82

Publicat n Convorbiri literare, 5, 15 martie 1972, 11

83

Gheorghe Ivnescu, Studii de istoria limbii romne literare,

p. 231
84

Ibidem

68

uzuale si care apar de obicei numai n poezia liric si

n general nesatiric, n dram, n tragedie si n proza
poetic. Ele sunt ca si figurile de stil un fel de sinonime
ale altora, mai putin rare, uzuale, banale si tocmai pentru
aceea evitate, dar - extinznd - sinonimia nu cuprinde
numai lexicul si frazeologia, ci se ntinde si asupra
elementelor morfologice si sintactice.85
Autorul face deosebirea dintre limbajul poetic
nefigurat, diferit de limba literar, ca limbaj care si
capt valoarea sa artistic numai pentru c nu este cel
curent (limbaj poetic n antichitate) si limbajul figurat
n care sunt incluse figurile de stil. Limbajul poetic
nefigurat este n conceptia lui Gheorghe Ivnescu,
intermediar ntre limba literar si limbajul figurat si
se naste din diferite materiale ale limbii, prin antitez
cu cel obisnuit.86 n timp ce n asa numitele figuri de
stil, limbajul este art prin sensurile cuprinse n el, si nu
prin partea material, sonor a cuvntului ca semn,
limbajul poetic nefigurat conceput ca sonoritate si ritm
este art prin partea sa material, prin semn. Prin aceast
latur sonor - devenit acum expresie ct mai adecvat a
unui fond - arta literar se apropie de muzic, pstrndusi ns caracteristica ei esential, aceea de a crea o
imagine indirect, prin limbaj.87
Vorbind despre prerile privind caracterul strict
individual al limbajului poetic nefigurat, Gheorghe
Ivnescu afirm c limbajul poetic, chiar figurat este n
85

Gheorghe Ivnescu, op.cit., p.160

86

Ibidem

87

Ibidem, p.157

69

cea mai mare parte ceva colectiv, este un aspect special

al limbii literare, aspect care se ntlneste la toti poetii
sau mcar la unii, n special la cei dintr-o anumit scoal
si epoc. Se prefigureaz astfel un limbaj grec, latin,
francez etc.88
n limba romn literar, limbajul poetic
nefigurat s-a format ntr-un timp scurt si evolutia lui a
rmas nestudiat. Subliniind cele trei surse ale
limbajului poetic nefigurat: limba veche a cronicilor,
limba bisericeasc; limba popular si neologismul,
cnd se deosebeau de limba curent, Gheorghe
Ivnescu atrage atentia asupra existentei unei zone a
limbajului poetic n limb, format dintr-o sum de
virtualitti, actualizate numai n parte de un
scriitor.89 Nscndu-se prin antitez cu limbajul
obisnuit, din sinonimele de care dispune limba, limbajul
poetic variaz n raport cu variatiile limbajului obisnuit.
Optnd pentru o stilistic n spiritul retoricii
clasice, Gheorghe Ivnescu caut s recunoasc n
operele cercetate cele trei variante ale stilului: stilul
sublim sau nalt, stilul de mijloc si stilul umil.
Teoretiznd, el vorbeste de stilul poetic distins, elegant,
si de stilul vulgar sau burlesc, admitnd ns c
termenii care sun oarecum ru (pentru c sunt vulgari,
ineleganti sau duri, deci nepotriviti cu sentimentul
exprimat) pot fi ntrebuintati n poezia liric, fr a
strica impresia de gravitate pe care o exprim poezia.90
88

Ibidem

89

Ibidem, p.204

90

Ibidem, p.205

70

De altfel, autorul precizeaz c burlescul nu este

neconform cu poezia cnd tema este burlesc.91
n acelasi spirit clasic vehiculeaz Gheorghe
Ivnescu si idealul de armonie, echilibru, distinctie,
elegant si mretie, notiuni operatorii n analiza
limbajului poetic. Dar desi afirm c limbajul frumos
este caracteristic poeziei: Limba poetic, fie ea figurat
sau nefigurat, se naste din tendinta spre frumos a
omului, care stpneste orice activitate omeneasc, si
deci si pe aceea a exprimrii92 Gheorghe Ivnescu
admite c problema este cea a continuturilor care pot
impune un anume tip de limbaj: frumos, urt sau
intermediar (dur, aspru).
Vorbind despre stiluri, Gh. Ivnescu adaug c :
ntocmai ca stilisticienii antici si din epoca
clasicismului european, am distins, alturi de stilul
neutru, un stil nalt si unul vulgar, precum si stiluri
concretizate prin recurgerea la graiul popular, la dialect,
la jargon sau la limba veche - aspecte discutate si n
Istoria limbii romne93-n.n. - si am considerat aceste
stiluri ca o expresie a sentimentelor dominante n opera
literar si a continutului operelor literare.94
Originalitatea conceptiei lui Gheorghe Ivnescu
se poate rezuma ntr-o scurt sintez:
n limb exist o zon a limbajului poetic n
opozitie cu zona limbajului obisnuit.
91

Ibidem, p.177

92

Ibidem, p.207

93

Gheorghe Ivnescu, Istoria limbii romne, 1980, pp.717-727

94

Gheorghe Ivnescu, Stilurile limbii romne literare

71

Limbajul poetic se concretizeaz n limbajul

figurat si n limbajul poetic nefigurat, ultimul
nscut din diferite materiale ale limbii, prin
antitez cu cel obisnuit.
Elementele sale sunt sinonimele unor termeni
uzuali, cuprinznd nu numai lexicul si frazeologia
ci si elementele morfologice si sintactice, supuse
actiunii functiei estetice.
Valoarea poetic a unor fapte lingvistice se
stabileste, nu izolat, ci prin raportare la alte
elemente ale limbii.
n limbajul poetic tendinta spre expresia aleas,
care d sentimentul de armonie, echilibru,
distinctie, elegant si mretie se completeaz cu
tendinta spre expresia tare, grotesc, burlesc,
vulgar, urt.
Limbajul figurat este art prin sensurile cuprinse
n el, n timp ce limbajul poetic nefigurat este art
prin partea sa material, prin semn.
Limbajul poetic, figurat sau nu, frumos sau urt,
ca de altfel si limbajul ritmic, este art prin el
nsusi si apare ca limbaj al scriitorului, spre
deosebire de limbajul de caracterizare care exist
nti de toate n afara literaturii si nu devine art
dect atunci cnd un scriitor vrea s caracterizeze
personajele, epocile, locurile.
Limbajul figurat este, n general, de factur
individual, n timp ce limbajul poetic nefigurat
este n cea mai mare parte ceva colectiv, ca aspect
special al limbii literare.

72

Limbajul poetic romnesc s-a format din cele trei

surse care procur scriitorilor si limbajul de
caracterizare: din limba veche, din cea popular
si din neologisme, atunci cnd se deosebeau de
limba curent.
STILISTICA - EVOLUTIE
RETORICA ANTICA/POETICA

I. art a persuasiunii
II. art a exprimrii corecte (ars bene dicendi)
III. art a exprimrii frumoase (ars pulchrae loquendi)
IV. art a ornamentului literar (ars ornandi)
V. art a artelor, stiint a stiintelor (ars artium,
scientia scientiarum)

are caracter normativ;

este preocupat de discurs (vorbire), de corectitudinea acestuia si

de frumusetea exprimrii;

stilul (elocutio) este expresia adecvat continutului (prepon);

ofer aproape toate notiunile cu care opereaz astzi stilistica si

disciplinele adiacente;

STILISTICA
ESTETICA
obiect de studiu: stilul
(aspect individual al
artei verbale )

STILISTICA
LINGVISTICA
obiect de studiu: limba
(enuntul cu valoare
afectiv-expresiv)

STILISTICA
EXPRESIVITTII

STILISTICA
FUNCTIONAL

NEORETORICA
I. urmreste discursul ca intentionalitate
II. Este preocupat de ornatus (figurile limbajului)

valorific ideile retoricii antice;

adapteaz retorica la descoperirile lingvisticii;

73

asigur continuitate stilisticii, prin retoric;

deschide drum diversificrii stilisticii;

[POETICA
SOCIOPOETICA
PRAGMATICA]

74

IV. Orientare n CERCETAREA

STIlistica
1. Concepte. Principii. Metode

uccinta prezentare a unor conceptii stilistice

romnesti, ancorate, cum era si firesc la
miscarea (miscrile) stilistic european si
extra-european, este, considerm noi, relevant pentru
caracterul dinamic, destul de frmntat, al ideilor din
interiorul disciplinei n discutie si al lingvisticii n
general.
n aceste conditii, pentru cercettor este oarecum
dificil s se orienteze si s se decid pentru o cale de
cercetare sau alta, dac nu sesizeaz, nu ceea ce desparte
aceste teorii si conceptii, ci ceea ce le uneste si
constituie, n ultim instant, fundamentarea teoretic a
disciplinei.
Chiar si n aceste conditii lucrurile sunt destul de
delicate, de aceea ne-am propus s prezentm n sistem
oglind termenii fundamentali ai disciplinei, care, prin
comparare, s poat oferi posibilitti de optiune.
Procedeul este didactic si n limite didactice.
Pentru nceput, au fost selectate pentru a fi
prezentate cteva din conceptele de baz ale stilisticii:

75

stil - limbaj; limbaj artistic - limbaj non-artistic;

simbol lingvistic - simbol artistic; expresivitate;
mesaj; text; toate frecvent utilizate n practica cercetrii
stilistice.

Stil - limbaj
Pentru majoritatea lingvistilor mentionati,
notiunile de stil si limbaj semnific, de regul, domenii
foarte apropiate, n sensul c se vorbeste despre stilul
artistic (beletristic), despre stilul stiintific, tot att de
mult si n aceleasi circumstante ca si despre limbajul
artistic (poetic) sau limbajul stiintific. n acest caz,
perspectiva din care sunt considerate este, evident, cea
functional. De altfel, Ion Coteanu defineste stilul
(limbajul) drept schem a limbii adecvat la ceea ce
trebuie exprimat, subliniind c: modalittile de
distingere a limbajelor de stiluri (ne referim la stilurile
individuale - n.a.) sunt mai reduse, dat fiind c ambele
fenomene fac parte din aceeasi serie, desi cele dinti au
fost numite si stiluri functionale sau stiluri ale limbii,
mai ales dup studiile lingvistilor praghezi.95
Dintr-o alt perspectiv si ntr-un alt raport sunt
privite limbajul si stilul n cazul lui Tudor Vianu, de
exemplu, sau Gheorghe Ivnescu.
Pentru Vianu, stilul apartine scriitorului si
reprezint ansamblul notatiilor pe care el le adaug
expresiilor sale tranzitive si prin care comunicarea sa
dobndeste un fel de a fi subiectiv, mpreun cu
95

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. I, p.46

76

interesul ei propriu-zis artistic96, n timp ce limbajul

[artistic (reflexiv) sau stiintific (tranzitiv)] corespunde
unei zone functionale mai largi, definite n raport cu
limba comun, partial surs a primului.
n conceptia lui Gheorghe Ivnescu, limbajul este
o zon functional a limbii, n timp ce stilul este
considerat n spirit retoric, ca o particularitate a expresiei
n raport cu continutul exprimat. Limbajul poetic se
opune, n sistemul limbii, limbajului obisnuit, neutru,
fiind, la rndul lui, structurat n dou subzone cu
particularitti bine precizate: limbajul poetic figurat, n
care sunt circumscrise figurile de stil, si limbajul poetic
(artistic) nefigurat, reprezentnd fondul de virtualitti
expresive ale limbii.
Preocupat de stilistica operei literare, Stefan
Munteanu va delimita mai clar conceptul de limbaj
poetic de acela de stil. Pentru autor, stilul nu este
limbajul poetic n general, ci o anume organizare a sa
datorit unui factor intern, psihologic, atitudinea
stilistic, care actualizeaz potenta limbii ntr-un mod
individual si concret prin punerea ntr-o stare
solidar a formei expresiei cu forma continutului.97
Forma, ca marc a originalittii, se realizeaz prin
colaborarea dintre semnificat si semnificant, genernd
efecte estetice care, din punct de vedere al stilisticii
literare, sunt atribuite functiei stilistice a limbii,
facultate apt s sugereze sau s propun prin

96

Tudor Vianu, Studii de stilistic, p.35

97

Stefan Munteanu, op.cit., p.38

77

organizarea ei lingvistic o viziune artistic recunoscut

de cititor drept proprie scriitorului.98
Cu aceast precizare, considerm c stilul si
limbajul si circumscriu suficient de clar domeniile prin
particularizarea primului.
n ultim instant, termenul de limbaj acoper o
arie conceptual mai larg dect stilul, n majoritatea
cazurilor ntr-o interpretare functionalist, n timp ce
conceptul de stil tinde s-si restrng domeniul spre o
interpretare estetic-individualist.
Preocupat de elaborarea unui sistem stilistic al
limbii romne, vzut ca o ierarhie de restrngeri
succesive ale liberttii de utilizare functional a limbii,
restrngeri determinate de obligatii din ce n ce mai putin
generale impuse exprimrii anumitor continuturi de
idei99, Ion Coteanu construieste o schem mai ampl,
n care, n raport cu diasistemul ca tipar, model,
chintesent a unui idiom natural, se regsesc la un prim
nivel dou tipuri de limbaje: limbajul cultivat si
limbajul popular (dar nu graiuri si dialecte - n.a.), iar la
nivelul inferior, corespunznd fiecruia, limbajul
artistic si limbajul non-artistic. Ultimele se regsesc si
ele divizate la un alt nivel n limbajul prozei si poeziei,
pe de o parte si n limbajul standard, limbajul
stiintific, familial, de conversatie, pe de alta, cu
precizarea c limbajul popular l exclude pe cel
stiintific propriu-zis. La ultimul nivel, indiferent de
98
99

Ibidem

Ion Coteanu, Structura stilistic a limbii, n Elemente de

lingvistic structural, 1967, p.219

78

limbaj, acestea se diversific n mesaje, considerate

ns altceva dect stilul.100

Limbaj artistic - limbaj non-artistic

Revenind la nivelul limbajelor artistic si nonartistic, acestea sunt definite de Coteanu, primul, drept
limbajul n care semnul verbal se transform n mod
constant n simbol, prin valorificarea conotatiilor, iar al
doilea, ca limbajul dominat de denotatii, si care n
semnul verbal trimite de regul direct la referent.101
Dup Tudor Vianu, limbajul artistic este
domeniul n care simbolul lingvistic devine, sub actiunea
functiei estetice, simbol artistic, n timp ce n limbajul
stiintific sau n limba comun acesta si pstreaz
caracterul limitat.
Interesat n mod declarat de limbajul operei
literare, deci de limbajul artistic, inclus de autor ntre
cele trei variante considerate ca subdomenii ale stilisticii:
varianta limbii vorbite, varianta artistic a limbii si
domeniul
limbajelor
socio-profesionale,
Stefan
Munteanu l consider alt modalitate de utilizare a
limbii si cu alt scop (functie) dect cea din varianta ei
cotidian.102 n afar de functiile potential si esential
ale limbii, limbajul poetic si asum si o functie
creatoare, existential, cu mijloace noi de exprimare.
100

Ion Coteanu, Stilistica..., vol I, p.50

101

Ibidem

102

Stefan Munteanu, Introducere..., p.122

79

Citndu-l pe Gheorghe Ivnescu, Stefan

Munteanu recunoaste existenta n limb a unei zone a
limbajului poetic nefigurat, - a crui functie estetic
fusese sugerat nc de Aristotel - , intermediar ntre
limbajul figurat si limba literar si opus limbajului
obisnuit, si arat c, dup Gheorghe Ivnescu, exist n
limb cuvinte poetice, figuri fonologice, forme,
constructii si structuri sintactice si prozodice prin care
gramatica unei limbi se constituie ntr-o stilistic a operei
sau a scriitorului, adic ntr-un alt nivel al comunicrii,
ndatorate expresivittii si motivate estetic.103
Ideea existentei unei zone speciale n limb, zon
ncrcat de virtualitti expresiv-estetice, care asteapt s
fie puse n evident n opera literar, si la care trebuie s
se raporteze n primul rnd cercettorul cnd studiaz
opera literar, se regseste si la ceilalti lingvisti, chiar
dac nu att de clar formulat. Astfel Ion Coteanu,
vorbind despre varietatea mesajelor n limbajul
artistic mentioneaz c: exist o distinctie global ntre
limbajul literar artistic si limbajele stiintifice. Ea pare c
nu se aplic ns raportului dintre limb si limbajul
artistic, pentru c si limba se caracterizeaz prin
varietate, si conchide: Dac admitem ns c ea
(limba - n.n.) cuprinde limbajul artistic, atunci lucrurile
sunt clare.104 Vorbind despre simbolul artistic, Tudor
Vianu sublinia: orict de mari ar fi deosebirile ntre
art si limba comun, nu nseamn c limba comun
nu contine si simboluri artistice. Actiunea creatoare
103

Stefan Munteanu, op.cit., p.126

104

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 47

80

de art - adaug autorul - nu este coextensiv cu

limba, dar se poate oricnd interfera si se
interfereaz necontenit cu ea.105 Scriitorul, afirm
Vianu, fructific superior posibilittile limbii, n
operele literare frumoase ale unei literaturi, posibilittile
stilistice ale unei limbi fiind duse pn la gradul cel mai
nalt al realizrii lor, astfel c stilistica operelor
literare este o prelungire a stilisticii limbii comune,
dup cum expresivitatea scriitorilor este o prelungire
a puterii generale de expresivitate a limbii, o potent
mai nalt a acesteia.106
n studiul su Despre lexicul poeziei lui Lucian
Blaga107, Mircea Borcil insist asupra recunoasterii
principiului dup care limba scriitorului
se
subordoneaz limbajului poetic si se raporteaz mai
nti la acesta si nu direct la limba literar, si adaug: ea
(limba scriitorului - n.n.) nu trebuie si nu poate fi
practic studiat de lingvist dintr-o perspectiv exterioar,
dect prin intermediul acestui gen proxim al su.108 n
acest caz este evident recunoasterea stilului individual,
ca fiind limbaj poetic sau limbaj artistic supus
interventiei novatoare a scriitorului. Existenta acestei
zone de raportare pentru creatia artistic, supus analizei
n individualitatea sa, poate oferi cercettorului puncte de
reper pentru a discerne corect ce este viziune artistic
105

Tudor Vianu, Postume, p.152

106

Tudor Vianu, Iorgu Iordan si stilistica, n LR VIII/1958, p.10

107

Mircea Borcil, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga, n

Studii de limb literar si filologie, vol.II, 1972, p.95-124
108

Mircea Borcil, art.cit., p.95

81

general, datorat potentei expresive a limbii, si ce este

cu adevrat viziune artistic proprie scriitorului. Asa
dup cum si raportarea oricrui stil functional la nivelul
limbii literare standard conduce pe cercettor s
determine particularittile, de regul semantice si
sintactice, care le diferentiaz.

Simbol lingvistic - simbol artistic

Pentru studiul limbajului poetic (artistic) o
deosebit valoare o are introducerea conceptului de
simbol. Ion Coteanu definea de altfel limbajul artistic
drept limbaj n care semnul verbal se transform
constant n simbol, prin valorificarea conotatiilor, iar
Tudor Vianu considera acelasi limbaj ca domeniu al artei
verbale n care simbolul lingvistic devine simbol
artistic nelimitat.
n cea mai mare parte, semnul lingvistic trimite
direct la referent (la obiect) fiind un semn simplu,
dominat de denotatii, dup cum afirm Coteanu, sau ca
simbol lingvistic, sintez a unei perceptii particulare cu
un concept, dup Tudor Vianu. n acest caz, intuirea
sensului unui cuvnt, adic trecerea de la perceptia lui
senzorial la semnificatia lui conceptual, este intuirea
unei diferente, a unei opozitii care fixeaz locul
cuvntului respectiv n interiorul seriei lui sintagmatice
si asociative.109 Exist deci un continuum al sistemului
lingvistic, pe care Vianu l pune n relatie cu ideea de
continuitate a vietii interioare pe care reuseste s o
109

Tudor Vianu, Postume..., p.128

82

exprime. Deci simbolul lingvistic este un fapt de

comunicare. Simbolurile lingvistice graviteaz ctre
polul discontinuittii sau al continuittii, dup cum
sunt dominate de una sau alta dintre cele dou
intentii ce coopereaz n orice fapt de comunicare:
intentia tranzitiv si intentia reflexiv, comunicarea
pentru altii sau comunicarea de sine.
Sintez a unui semn perceput cu un concept
(ceva n locul a altceva), simbolul lingvistic poate
fi o sintez produs ntre un semn si un concept creat
o dat cu semnul lui, sau ntre un semn si un concept
existent mai dinainte, ultimul caz fiind cel mai adesea
al limbii stiintifice.110
O alt problem important legat de simbolul
lingvistic este aceea a afinittii semnului cu conceptul
sau a eterogeniei dintre semn si concept. Teza cea mai
veche este a afinittii, dar teoriile limbii au demonstrat
convingtor arbitrarul semnului lingvistic. Totusi
Vianu atrage atentia asupra faptului c s-a exagerat si n
aceast privint, cuvintele nefiind totdeauna niste semne
arbitrare (F. De Saussure). Uneori ele sunt simboluri
naturale, aria simbolismului fonetic depsind cu mult
sectorul
onomatopeelor
propriu-zise
si
al
exclamatiilor.111 (Vezi si Iorgu Iordan, Stilistica...)
Si chiar dac accept o dat cu Cassirer112 c n
stadiul ei ultim si cel mai spiritualizat, limba renunt la
110

Tudor Vianu, op.cit.,p.134

111

Ibidem, p.138

112

E. Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen, I. Die

Sprache, 1923,p.17, n Tudor Vianu, Postume..., p.117

83

functiunea concret a indicrii pentru a dezvolta

functiunea abstract a semnificrii si o dat cu aceasta
ideeea c, n general, cuvntul nu mai este sinteza
perceptiei cu un obiect individual si cu specia lui, ci
sinteza pur a semnului cu conceptul, Vianu arat c de
fapt dezvoltarea limbilor urmeaz dou ci, din care
una elimin treptat simbolismul fonetic, si suntem pe
teritoriul limbii stiintifice, n timp ce cealalt l
ntreste tocmai si-l adnceste, si suntem pe
teritoriul limbii artistice sau al limbii-izvor pentru
creatia artistic.
Vorbind despre caracterul plan sau profund,
limitat sau ilimitat al semnului lingvistic, Tudor Vianu
arat c acesta este destul de dificil de disociat n planuri
diferite, dac se are n vedere gradul de contopire a
semnului si semnificatiei, a exteriorului cu interiorul
acestuia. Chiar dac s-a constatat (F.de Saussure) c
orice cuvnt apartine unei serii sintagmatice si uneia
asociative, si c ntelesul lui se precizeaz printr-o
anumit opozitie fat de celelalte cuvinte cu care se
leag, nu se poate spune totusi c un cuvnt pronuntat
este simbolul altui cuvnt cu care se leag prin raporturi
sintagmatice sau asociative, deoarece ntre ele nu
opereaz o substitutie, ci o opozitie, chiar
o
complinire.113
Asociatiile observate de Saussure au caracter
intelectual, spune Vianu, adic sunt subsumabile unor
concepte. n afar de aceste asociatii, exist asociatiile
afective, asociatii determinate de o anumit atitudine
113

Tudor Vianu, op.cit., p.141

84

afectiv a sufletului, care dau profunzime simbolului

lingvistic si, n unele situatii, i confer caracter
ilimitat.
Dac simbolul lingvistic, n general, este sinteza
unui semn perceput cu un obiect individual si cu
specia acestuia, o sintez care are tendinta de a
elimina obiectul individual, pentru a retine n
unitatea ei numai semnul perceput si semnificatia lui,
simbolul artistic, ca particularizare a simbolului
lingvistic, include obligatoriu n sinteza sa
reprezentarea obiectului individual a crei
semnificatie n-o cutm...dincolo de el, ci n el, si prin
el.114 Solidaritatea semnului artistic cu semnificatia sa
este att de strns, nct nu putem altera pe unul fr s
n-o alterm si pe cealalt115 spune Vianu, si adaug:
dar suntem att de liberi de a cuta o semnificatie
dincolo de cuvintele limbii si independent de ele, nct le
putem nlocui pe acestea cu alte cuvinte noi, dac le
gsim mai proprii pentru a substitui o anumit
semnificatie.116
Aceeasi solidaritate a semnului cu semnificatia
sa face din simbolul artistic un simbol natural.
Simbolurile lingvistice sunt adeseori arbitrare, dar
simbolurile artistice niciodat, subliniaz Vianu,
insistnd pe faptul c semnificatia simbolului artistic nu
trebuie cutat dincolo de el, ci n el si prin el.

114

Ibidem, p.151

115

Ibidem, p.152

116

Ibidem, p.152

85

Cu toate c atunci cnd vorbeste despre simbolul

artistic ca simbol natural, Vianu se raporteaz la art, la
creatia artistic, el recunoaste c si limba comun contine
simboluri naturale, deci cuvintele limbii comune nu sunt
ntotdeauna arbitrare, ori, la aceast arie ntins a
simbolurilor lingvistice naturale face apel deseori arta
cuvntului, poezia.117 n acelasi mod va pune problema si
Gheorghe Ivnescu atunci cnd va vorbi despre limbajul
poetic ca parte a limbii comune ce contine o serie de
virtualitti care asteapt s fie trezite de poet/scriitor,
virtualitti datorate n mare msur tocmai acestei
solidaritti a semnului cu semnificatia sa.
n raport cu simbolul lingvistic, n mare parte
discontinuu, simbolul artistic, afirm Vianu, este
continuu, n concordant cu continuumul reprezentat
de manifestrile vietii interioare pe care le reflect:
Comunicarea artistic este att de intim aderent cu
agentul ei, nct prin ea l ntrezrim pe el, prin
continutul comunicrii percepem felul subiectiv al
oricrui creator de art118 Pe de alt parte, creatia de art
stilizeaz realul pentru a ne face s-l cuprindem n viata
lui mai bogat, n semnificatia lui mai adnc. Deci
simbolul artistic este integrativ, dar este si profund,
asemenea simbolului n general, si nelimitat.
Interesant este delimitarea pe care o face Vianu
n cadrul simbolurilor artei, ntre simbolurile profunde,
dar limitate, asa cum este alegoria, si adevratul simbol
artistic care este ntotdeauna ilimitat (vezi metafora).
117

Ibidem, p.153

118

Ibidem, p.155

86

Ca modalitti ale ilimitrii, Vianu aminteste de

unificare (unitate n diversitate), urmrit n studiul
despre metafor; volumul vital al simbolului obtinut din
interferenta de semnificatii/concepte limitate (vezi
Grandet); ambivalenta etic, determinat de faptul c
marile simboluri ale artei sunt ntr-un fel exterioare
evaluatiei morale (vezi Shylock); caracterul enigmatic
al ilimitrii, dat de imposibilitatea nchiderii ntr-un
concept a unor semnificatii, deoarece dincolo de concept,
enigma lor se reface si se prelungeste ntr-o perspectiv
ilimitat.119
Selectnd din clasificarea categoriilor de
simboluri conceptele care se refer la simbolul lingvistic
n general si ordonnd atributele pentru simbolul
artistic, s-a prefigurat un model cu urmtoarea
configuratie: simbol lingvistic, reflexiv, profund,
ilimitat, continuu, natural, individual-conceptual,
integrativ, cu semnificatie creat o dat cu semnul, n
opozitie cu modelul simbolului matematic ntocmit de
Vianu, care este: simbol lingvistic, tranzitiv, profund,
limitat, discontinuu, arbitrar, conceptual, privativ, cu
semnificatie anterioar semnului, ambele posibil de
utilizat ca repere n cercetare.
Acest complex studiu asupra simbolului sustine
ndeosebi perspectiva estetic a abordrii operei literare,
dar prin discutia asupra simbolului lingvistic n general
si asupra simbolului natural, Vianu contribuie n acelasi
timp la determinarea unor repere stilistice si pentru

119

Ibidem, p.157

87

celelalte limbaje sau stiluri ale limbii, n raport cu limba

comun.
Pentru Ion Coteanu simbolul lingvistic
reprezint o modificare a raporturilor obisnuite din
semnul lingvistic, vzut ca un complex de sunete
articulate care trimit la altceva dect la el nsusi.
Suportul material prin care este redat, care-l
concretizeaz si-i conditioneaz existenta, trebuie s fie
mai usor de mnuit si s nu fie niciodat imaginar cum
este uneori obiectul propriu-zis. Aceast modificare,
afirm autorul, atinge nsusi mecanismul semnului,
fiindc ntrzie aparitia imaginii obiectului substituit,
ascuns un timp prin echivalarea lui cu un alt semn(vezi
luceafr - poet). Dac recunoasterea gradelor de
simbolizare reprezint o problem de estetic, pus de
altfel, din acest unghi, de Tudor Vianu, Ion Coteanu
consider c determinarea mecanismului de transformare
a semnului lingvistic n simbol intereseaz stilistica sau
poetica.120
Pornind de la premisa c un mesaj nu devine
poetic dect n msura n care reuseste s realizeze un
simbol, Ion Coteanu afirm c limbajul poetic nsusi nu
este dect domeniul de transformare a semnului
lingvistic n simbol.
n final, autorul conchide:
1. Semnul verbal (lingvistic) este o entitate suigeneris, care constituie o clas specific de semne.
2. Semnul verbal este capabil s genereze
sisteme derivate (cu autonomie semiotic).
120

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.23

88

3. Semnul verbal poate trimite la un alt semn. n

acest caz el devine simbol (verbal). (O sintez a unui
semn cu un concept - la Vianu).
4. Domeniul de transformare a semnului
verbal n simbol este mesajul poetic, transformarea
fiind o poetizare (deturnare) a mesajului.121 (La
Vianu, simbol artistic, simbolul lingvistic, cu atribute
diferite, fiind caracteristic si altor tipuri de limbaje).
Opunnd semnului verbal (lingvistic), arbitrar,
semnul stilistic (expresia), motivat, investit cu o nou
calitate suprasemantic, simbolic, n raport cu
semantica prozei, gratie unui limbaj inventat de
poet,122 Stefan Munteanu insist asupra delimitrii
ultimului, ca fiind determinat de functia stilistic a
cuvntului, adic de semnificatia mesajului, marcat
conotativ la nivelul semnificantului (v. Damaso Alonso,
Poezia spaniol, p.20).

Expresivitatea
Ceea ce asigur limbajului poetic conditia de a se
mpotrivi arbitrarului este, dup prerea lui Stefan
Munteanu, expresivitatea. Aceasta reprezint un
fenomen specific si complex bazat pe un raport de dubl
dependent: pe de o parte o relatie ntre dou forme
ale elementelor semnului lingvistic (expresie si
continut), pe de alt parte - si concomitent - o relatie

121

Ibidem

122

Stefan Munteanu, Introducere..., p.14

89

ntre aceast unitate constituit si realitatea

desemnat prin ea.123
Urmrind evolutia conceptului de expresivitate,
Ion Coteanu subliniaz c acesta a cunoscut si cunoaste
interpretri diferite n functie de teoriile lingvistice si
stilistice care sunt luate n considerare. Astfel, pentru
stilistica lingvistic domeniul expresivittii rmne
limbajul afectiv spontan, opus limbajului intelectual,
care, n principiu, nu se subordoneaz emotiei spontane
sau nespontane. n mod concret, afectivitatea atinge cu
deosebire semantica, sintaxa si fonologia. Din
perspectiva stilisticii estetice, expresivitatea este
vzut ca frumusete latent a unui idiom, pentru a
crui scoatere n evident se cere ns o prelucrare, o
filtrare sau transformare artistic (estetico - imanent
- regsit la Dumitru Caracostea, dar si la Vianu sau
Gheorghe Ivnescu). De
altfel, vorbind despre
expresivitate, Gheorghe Bulgr mentiona: Sursele
expresivittii sunt mai complexe, mai adnci si mai
difuze dect logica, dect cadrul gramatical, dect
norma... valorile expresiei se ntind pe un spatiu imens,
zonele expresivittii se nasc pretutindeni n jurul
formulelor conventionale.124
Distinctia net dintre expresivitate si estetic a
fost fcut de Roman Jakobson. Dup el, expresivitatea,
ca functie emotiv, n care s-ar putea recunoaste
expresivitatea spontan, priveste exclusiv pe
123
124

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p.122

Gheorghe Bulgr, Aspecte ale expresivittii limbajului, n

Studii de stilistic si limb literar, 1971, p.198

90

emittor, iar estetica, sub denumirea de functie

poetic, priveste mesajul (cu completarea c Jakobson
atentioneaz asupra faptului c n mesaj trebuie avut n
vedere existenta mai multor functii si ierarhia lor).125
Relund, Ion Coteanu arat c dac ntr-un
numr de cazuri, ea este spontan, iar ntr-altul
contemplativ, si dac n prima ipostaz o numim
afectivitate, expresivitate, functie expresiv sau emotiv,
iar n a doua, afectivitate, expresivitate, dar si element ori
functie estetic sau poetic, aspectele teoretice implicate
n aceast terminologie si gsesc solutia n urmtoarea
formul: expresivitatea spontan este manifestarea
verbal a emotiei corespunztoare, n timp ce
expresivitatea deliberat este manifestarea verbal a
emotiei contemplative.126 Evitarea constient a
expresivittii spontane poate duce la un limbaj voit
neutralizat, numit intelectual, dar poate duce, dup
prerea autorului, si la un limbaj marcat stilistic prin
emotia contemplativ.
Urmrind n acest proces raportul dintre emittor
si receptor, Ion Coteanu precizeaz c expresivitatea se
defineste si ca diferent dintre emisie si receptie,
dintre intentiile autorului de mesaje si efectele lor
asupra destinatarului: Intentiile si efectele continute
n mesaj ne conduc fie spre psihologia participantilor la
actul comunicrii, fie spre determinarea conditiilor

125

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.75

126

Ibidem

91

social-culturale particulare ale efecturii acestui act, fie,

n sfrsit, spre calittile intrinsece ale mesajului.127
Expresivitatea datorat emotiei spontane nu este o
functie specific limbii, consider Ion Coteanu, ci o
functie a subiectului fat de ceea ce-l nconjoar, dar
poate deveni functie n momentul n care
consecintele ei verbale se fixeaz ntr-un idiom si
produc sau amintesc stri emotive128, cci prin
cuvinte, sensuri etc., realizeaz un efect similar cu cel
produs de un stimulent exterior de natur neverbal
asupra subiectului. Ca functie derivat, ea seamn cu
expresivitatea din muzic, pictur si din orice alt art n
care anumite structuri, odat ncrcate expresiv, dau
nastere, prin combinarea lor la noi valori de acelasi gen
cu cele initiale.129
Natura expresivittii raportat de Ion Coteanu la
factori disjunctivi fie n afara semnului, fie n
raportul de solidaritate, n forma lui, este considerat
de Stefan Munteanu ca fiind determinat de factori
corelativi, raportul de solidaritate stabilindu-se ntre
forma expresiei si forma continutului, acest raport
fiind pus, totodat, n relatie cu realitatea
extralingvistic, nteleas ca substant, determinat
ontologic, a gndirii umane.130
Dup Stefan Munteanu, expresivitatea, ca
raport necesar ntre form si substant si gseste n
127

Ion Coteanu, op.cit., p.76

128

Ibidem, p.77

129

Ibidem

130

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p.122

92

exprimarea poetic realizarea lui deplin ca semn

revelatoriu al ideii poetice.131 Fie c se serveste sau nu
de mijloace figurate si de celelalte procedee ale artei
poetice, adaug autorul, esentialul st ns n
capacitatea ei intrinsec de a fi o modalitate de
cunoastere si trire, prin reducerea pn la
identificare a <distantei> dintre concept si complexul
sonor, fuzionate ambele n mijloace de reprezentare
semantic si emotional, cu semnificatiile gndite si
simtite astfel de autor si receptate ca atare de
destinatar.132
Expresia (semnificantul) preia practic o parte
din functia de comunicare a limbii, colabornd cu
semnificatul la realizarea functiei stilistice (poetice)
care este o functie particular de evocare si sugestie;
si prin aceasta o functie de potentare intuitivemotional a cunoasterii.133

Mesaj - text
Frecvent utilizat n practica cercetrii stilistice
termenul de mesaj cunoaste cteva acceptiuni ce se
impun prezentate.
Stabilindu-i pozitia n actul de comunicare,
Roman Jakobson defineste mesajul ca pe unul din
factorii constitutivi ai procesului lingvistic, care face
legtura dintre emittor si receptor si care trimite la
131

Stefan Munteanu, op.cit., p.120

132

Ibidem, p.121

133

Stefan Munteanu, Introducere..., p.51

93

un referent (context), la un cod comun, mai mult sau

mai putin, emittorului si destinatarului, si la un
canal de comunicare prin care se stabileste si se
mentine legtura. Diversitatea mesajelor deriv din
modul diferit n care se realizeaz ierarhizarea functiilor
limbii, structura verbal a mesajului depinznd nainte de
toate de functia dominant si de scopul elaborrii
mesajelor.
n Stilistica functional..., Ion Coteanu consider
mesajul drept aspectul concret, limitat si particular
al stilului, caracterizat prin trei trsturi specifice: 1.
Este, n genere, o suit de propozitii si fraze coerente,
integrate ntr-un tot. 2. Are un nceput si un sfrsit. 3.
Este concretizarea unei structuri lingvistice, numit
stil.134 El se ordoneaz deci prin coerenta continutului
su, reprezentnd o unitate de structur, cu reguli de
segmentare
asemntoare
celor
utilizate
la
descompunerea altor unitti lingvistice.
Lungimea unui mesaj variaz de la un enunt pn
la o oper ntreag, dar el este altceva dect enuntul sau
fraza, fiind o unitate stilistic. Un mesaj poate fi, dup
Ion Coteanu, un roman, o nuvel, dar si o parte a lor,
dac se supun ideii de coerent. Deci opera se subdivide
n mesaje partiale, care, ns nu sunt totuna cu ideile
principale, ci expresia oricror idei din oper, subliniaz
autorul, adugnd c mesajul nu se confund nici cu
subiectul, considerat ca fiind cea mai important
unitate semantic (dup J.Mukarovski).135
n
134

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.16

135

Ion Coteanu, op.cit., p.17

94

legtur cu tipurile de mesaje, Boris Cazacu vorbea de

mesaje poetice nchise si mesaje poetice deschise136,
iar Ion Coteanu va extinde aceste trsturi si la celelalte
tipuri de mesaje. Mesajul este nchis sau deschis, n
functie de posibilitatea pe care o ofer cititorului de a-l
continua sau nu. Desigur c mesajul deschis este cel care
creeaz conditii favorabile pentru tensiunea din arta
literar.137
Fat de limbajul stiintific unde mesajele se
distribuie cu o anume uniformitate, limbajul artistic
prezint o mare varietate de mesaje. Aceasta, deoarece,
explic Ion Coteanu, cu ct continutul este mai vag, mai
elastic, mai pasibil de elaborare individual, cu att poate
fi exprimat mai variat, si cu ct este mai limitat, mai
strns legat de ceea ce stim n mod pozitiv despre un
obiect, un fenomen, o relatie, cu att redarea lui este
ncorsetat de necesitatea unei formulri riguroase.
Regula calittii stilistice inverse138 pare s
caracterizeze, dup Ion Coteanu, mesajele stiintifice,
unde apare ca rezultat al tendintei de economie.
Vorbitorul recurge la formule-tip, cu continut precis,
interesat s fie nteles exact, trecnd pe nesimtite de la o
modalitate de exprimare la alta.
Uniformitatea aparent a exprimrii a fcut ca
limbajele stiintei s fie mai putin supuse studiului, desi
mai ales la nivel semantic si sintactic pot fi relevate
136

Boris Cazacu, Mesaj poetic nchis si mesaj poetic deschis, n

SCL, XIX, 5, 1968, p.465
137

Ibidem

138

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.47

95

particularitti ce le individualizeaz, unele n raport cu

altele, si pe fiecare n raport cu limba standard sau cu
limba comun.
n general, consider lingvistul, succesiunea de
imitatii si creatii lingvistice este o regul general a
compunerii mesajelor, la fel ca si succesiunea de
denotatii si conotatii.139 n mesaj, denotatia si
conotatia actioneaz ca valori ale semnului. Denotatia
ca valoare bazat pe raportul dintre semn si obiect n
genere, iar conotatia ca valoare bazat pe raportul
dintre semn si unele nsusiri ale obiectului, ntelese ca
atribute ale semnului (leu - animal; leu - noblete,
mretie, cruzime). Conotatia se suprapune denotatiei ca
o reprezentare suplimentar, avnd origini foarte variate,
dar care se rezum ca proces la o asociatie de idei,
datorat cnd practicii, cnd imaginatiei.140
Pentru Stefan Munteanu mesajul reprezint ceea
ce se transmite de ctre locutor cu ajutorul limbii, si,
la fel ca si Ion Coteanu, accept diversificarea lor.
Vorbind despre cele dou tipuri fundamentale de mesaje:
mesajul stiintific si mesajul artistic, autorul stabileste
c deosebirea esential ntre cele dou este aceea dintre
model si realitatea pe care acesta o reprezint.141
Citndu-l pe G.G.Granger, Stefan Munteanu spune:
contrar operei stiintifice care este si ea un mesaj si chiar
n mod necesar mesaj lingvistic, opera de art ni se
prezint ca model abstract al unei experiente... Ea se
139

Ion Coteanu, op.cit., p.57

140

Ibidem, p.35

141

Stefan Munteanu, Introducere..., p.44

96

nftiseaz pe ea nssi nu ca model, ci ca realitate.142

Ideea de realitate este asociat organic cu opera literar
ca mesaj, fat de conceptul de model, asadar de
abstractie, propriu mesajului stiintific.143
Cercetarea stilistic urmreste mesajul, dar n
concretetea sa de text. De altfel, Stefan Munteanu chiar
afirm c textul, n definitiv, este forma organizat
verbal a unui mesaj susceptibil s fie transmis si
receptat de un interlocutor144, dar referindu-se la
opera literar, el precizeaz : opera literar este text,
dar este text plus altceva, iar acest altceva este ceva
esential si inerent ei, si exemplific: nu-l putem citi (pe
Dostoievski - n.n.) reducndu-l la text, fiindc n textele
literaturii se vorbeste despre viat si moarte, despre
fericire si suferint, despre iubire si ur, despre alegere si
renuntare, adic despre lumea tririlor, a experientelor
noastre, a biruintelor si a esecurilor noastre, care
debordeaz marginile textului, devenit nencptor,
orict de labile i-ar fi dimensiunile. Privit n acest fel,
opera literar este perceput de fapt ca simbol artistic
ilimitat, asa cum apare la Vianu, textul devenind el
nsusi un semn, a crui semnificatie este n el, este
contopit cu el si nu poate fi nregistrat dect prin el.
Orice interpretare a semnificatiilor operei literare privit
ca mesaj sau text, va fi obligatoriu urmat de refacerea

142

G.G.Granger, Essai dune philosophie du style, Paris, A. Colin,

1968, p.209, n Stefan Munteanu, Introducere..., p.44
143

Stefan Munteanu, op.cit., p.44

144

Ibidem, p.43

97

sintezei descompus pentru moment, adic de a cuprinde

semnificatia n semnul ei si prin el.145

Principii. Metode
Spre deosebire de analiza lingvistic a textului, n
general, care are ca rezultat o gramatic generatoare de
enunturi, analiza stilistic este mai curnd descriptiv,
clasificatoare dect predictiv, urmrind s determine
ndeosebi o tipologie a trsturilor comune unei clase
particulare de mesaje, ca si trsturile prin care ele pot fi
ulterior separate n subclase. Pe de alt parte, n timp ce
lingvistica se ocup cu descrierea unui cod, stilistica este
interesat de diferentele dintre mesaje, generate n acord
cu regulile acestui cod.146
Pentru a enunta aceleasi relatii ntr-un mod diferit,
lingvistica opereaz cu tipuri, iar stilistica cu simboluri,
sau cel mult cu tipuri mai generale. n lingvistic unitatea
maxim este enuntul propozitional, n timp ce n
stilistic baza o formeaz textul.
Datorit teoriilor emise de Roman Jakobson
privind actul de comunicare si functiile limbii, stilistica
de diverse nuante s-a ndreptat spre text, privit ca o
unitate coerent global. Curnd textul a devenit locul
de ncercare a fortei explicative a teoriilor limbajului,
inclusiv semiotice. Pentru ele textul poate fi echivalat
cu un semn complex, iar semnele au o component
145

Tudor Vianu, Postume..., p.152

146

Dup Sol Saporta, n Probleme de stilistic, pp.167-170

98

pragmatic, reprezentnd efectul exercitat de ele asupra

receptorului lor.147 Comportarea receptorului este strict
individual, dar si social n acelasi timp, cci fiecare ins
poart cu sine un punct de vedere general, comun
colectivittii din care face parte.
Ordonarea semnelor si legarea unora de altele se
supun acelorasi reguli care formeaz cu semnele un cod.
Limba este ea nssi un cod care, datorit
calittilor particulare ale semnelor ei, dezvolt mai multe
coduri dependente de cel general, dar care se deosebesc
de el si ntre ele prin modul n care-si aleg semnele si
regulile (vezi comparativ alegerea realizat de stilul
stiintific si de cel beletristic).
Codurile nu numai c variaz, dar n diverse etape
de dezvoltare a unei culturi se conditioneaz, unele
dominnd pe celelalte. Un exemplu concludent l
reprezint modul n care limbajul standard cult suport
astzi influenta variantelor stiintifice vehiculate de
cibernetic, fizic atomic, matematic, semiotic etc.148
Dup Ion Coteanu, recunosterea codului
reprezint o prim etap n cercetarea stilului. Aceasta va
ajuta la descoperirea semnificatului si implicit a
semnificatiei. Semnificatul este de altfel bnuit de la
prima lectur, dar numai n linii generale, codul nsusi
subordonndu-se din principiu unui registru stilistic care
indic domeniul su de miscare si sugereaz natura
general a claselor de obiecte la care se va aplica, deci si
categoria de texte. Se impune astfel un proces de
147

Ion Coteanu, Analize de texte poetice, p.7

148

Ion Coteanu, op.cit., p.9

99

lectur a textului, ca o decodare nentrerupt, fcut

cu scopul de a descoperi sensul textului.
Plasat mai nti n categoria lui general, se trece
la ierarhizarea fragmentelor si la determinarea
blocurilor sintactico - semantice, prin luarea n
considerare a mrcilor specifice si a mrcilor
pregtitoare.
Analiza contextual poate continua cu
determinarea legturilor explicite (realizate pe cale
gramatical, prin adverbe, conjunctii, locutiuni
adverbiale sau conjunctionale, prin prepozitii, prin
pronume, printr-un nume din blocul anterior sau care
este n relatie cu altul din blocul anterior), si a
legturilor implicite, ascunse, aluzive. n general,
legturile explicite caracterizeaz proza, iar cele
implicite, poezia si opera dramatic.
Textul presupune existenta a dou structuri :
una de suprafat, observabil n primul rnd la nivelul
semnului lingvistic, si alta de adncime, bnuit,
urmnd s fie descoperit pe baza intuitiei si a deductiei
logice. Analiza va merge spre determinarea structurii
limbajului, n spirit glosematic, dup care cele dou
planuri ale limbii, deci si ale limbajului (planul expresiei
si planul continutului) iau forme proprii cnd se
organizeaz n mesaje.
Adugnd la aceast idee si pe aceea c
nlntuirea planurilor amintite depinde si de ierarhia
functiilor limbii, se poate ajunge, dup Ion Coteanu, la
determinarea particularittilor unui limbaj sau altul, iar
prin limbaj, la ceea ce este dincolo de el si trebuie
descifrat sau dedus.

100

Referindu-se n special la cercetarea stilistic a

operei literare,149 Tudor Vianu va elabora o serie de
principii care s-i sustin metoda. Incluznd intuitie,
stiint, eruditie, metoda de cercetare propus de Tudor
Vianu este de tip structuralist, fr ns a se supune
tehnicismului riguros al acestui curent.
Pentru Vianu, cercetarea stilului porneste de la
testura lingvistic a textului literar, examinat dintr-un
unghi particular, urmrind:
cum forma poetic plasticizeaz ideea;
cum ideea poetic cere o form poetic egal,
un rol deosebit revenind formei, care contine
latent forme, expresii, inovatii trezite de marele
creator.
Ca principii ce trebuie respectate n cercetarea
stilului, Tudor Vianu consider:
necesitatea
identificrii
si intuirii valorilor
expresive, pornind de la ideea c particularittile de
expresie sunt fapte de apreciere, valori;
ntelegerea raporturilor stilului scriitorului cu alte
stiluri, cu limba n general;
determinarea modului n care valorile de stil se
grefeaz pe nucleul comunicrii: sunete, lexic,
morfologie, sintax;
studierea, n ordine, a faptelor de stilistic fonetic
(distribuirea sunetelor, vecintti, accent, intonatie,
simbolism fonetic, armonii imitative, grafie), a
lexicului, a flexiunii, mai ales a substantivului si
149

Tudor Vianu, Cercetarea stilului, n Studii de stilistic/1968,

p.40

101

verbului, a sintaxei (topic, structuri), a figurilor de

stil;
identificarea faptelor particulare de stil, cu ecou n
propria sensibilitate, ce revin cu oarecare frecvent si
care presupun o anumit unitate;
raportarea stilului scriitorului la premergtori si la
urmasi;
raportarea si integrarea operei literare n istoria
literar.
n esent, Vianu propune intuirea valorilor
stilistice, ncadrarea stilistic a textului, cercetarea
nucleului comunicrii, identificarea particularittilor
stilistice, ncadrarea literar si istorico-literar a
operei. Practic, la Tudor Vianu, demersul analitic este
cel spitzerian: faimosul cerc filologic, de la detaliu la
tema general si napoi la alte detalii, analiza stilului
incluznd identificarea si stabilirea abaterilor de
diferite grade, prin care mesajele pot diferi. Este un mod
de a vedea lucrurile, fiindc, fr s mai expun principii
de analiz, n Postume..., si n special n Simbolul
artistic, Vianu nainteaz o idee oarecum diferit, n care
opera literar, privit ca simbol artistic ilimitat, impune
un demers analitic specific, deja prefigurat n discutiile
anterioare.
Pentru poezie, n modelele sale de stilistic
aplicat,150 Roman Jakobson propune un demers care
merge de la o privire asupra structurii metrice n
ansamblu, ctre natura versificatiei, compozitia
gramatical a frazelor poetice, rolul prtilor de
150

Roman Jakobson, n Probleme de stilistic, pp.83-125

102

propozitie, felul si structura lor, ctre rigoarea

selectiei substantivelor si verbelor, pn la
determinarea figurilor de stil, a topicii, a simetriilor,
a ritmului, ncheind cu reunirea prtilor analizate
ntr-un ntreg.
Pentru Jakobson esenta stilului const n formele
limbii menite s potenteze semnificatiile cuprinse n
context, modelul analitic fiind n concordant cu aceast
conceptie.
Referindu-se tot la opera literar, ntr-un scurt
articol n care dezbate o parte din ideile expuse de
Mircea Borcil n Despre lexicul poeziei lui Lucian
Blaga151 Gheorghe Ivnescu formuleaz cteva principii
pentru studierea limbajului poetic.
Observnd c limba unui scriitor cuprinde att
elemente ale stilului neutru, lipsite de valoare poetic
(artistic), ct si elemente ale stilului poetic, mai exact
ale diverselor stiluri poetice, lingvistul confirm ideea
naintat de Mircea Borcil, sustinnd c primele trebuie
raportate la limba literar ca atare (stilul neutru al ei), iar
celelalte trebuie, ntr-adevr, raportate la limba poetic,
n evolutia ei. Pe de alt parte, Gheorghe Ivnescu atrage
atentia asupra posibilittii de a interpreta gresit limitele
limbajului poetic, considernd astfel doar limbajul operei
literare. Aceasta ar nsemna ns s se fac abstractie de
aspectele expresive, poetice, ale limbajului (vorbirii),
n general.
151

Gheorghe Ivnescu, Limba lui Lucian Blaga. Principiile

studierii limbajului poetic, n Studii de istoria limbii romne
literare,1989, pp.230-232

103

Revenind la studiul stilului, Gheorghe Ivnescu

consider c, fiind vorba de stilistica lingvistic, trebuie
s se realizeze o ntoarcere la conceptele stilistice ale
antichittii si ale secolelor XVII si XVIII, deoarece,
sustine lingvistul, stilistica antic si stilistica epocii
clasicismului au identificat si definit stilurile
fundamentale valabile pentru toate epocile, valabile
pentru c sunt determinate de atitudinile intelectualafective fundamentale ale omului fat de realitate si,
deci, si ale scriitorului fat de realitatea despre care
trateaz el n opera de art152
Promovnd, asa cum s-a observat, cercetarea
interdisciplinar, stilistica nu se reduce la explicatia de
text sau la un comentariu literar al operei..., nu se
confund nici cu tehnica studierii unui sir de fapte izolate
si selectate dintr-un text dup criterii convenabile, adic
mai mult sau mai putin subiective, astfel nct s nu
contrazic si s nu dezmint o judecat aprioric,
formulat tacit..., nu poate fi nici studiul formalizat al
unui text redus la o radiografie153, cercetarea stilistic
presupune studiul
complex al limbajului (poetic,
ndeobste), elaborat si organizat ntr-o structur stilistic,
pluristratificat, n vederea exercitrii functiei stilistice a
limbii, motivat functional sau estetic, ntr-o oper dat
si potrivit unui mesaj inerent ei. Interpretarea stilistic
este legat ndeobste de realitatea unui text, vzut ca
unitate coerent de semne, marcate stilistic, purttor al
152

Gheorghe Ivnescu, op.cit., p.231

153

Stefan Munteanu, Introducere..., p.10

104

unui mesaj n procesul comunicrii si structurat pe dou

planuri: planul paradigmatic si planul sintagmatic, si pe
nivele sau straturi interdependente ale limbii: fonetic,
morfosintactic si lexico-semantic. Acceptnd aceast
structurare, evident c descrierea elementelor
componente ale structurii stratificate a textului reprezint
punctul de plecare pentru o interpretare a acestora, nu n
sine, ci privite ca efecte ale relatiilor si conditionrilor
dintre ele si ale actiunii functiilor limbii (a functiei
poetice, n cazul textului poetic).
Rezultatul acestor relatii si conditionri si a
actiunii functiei stilistice se ntrevede n momentul n
care se realizeaz trecerea de la sistemul general al limbii
la actualizarea lui n si prin limbaj, pn la ipostaza lui
de mesaj sau unicat stilistic (limba scriitorului), unde se
ntrevd particularittile stilistice n modul de
functionare a semnului lingvistic. Dar cercetarea stilistic
nu poate s rmn la simpla expresie lingvistic, fie si
structural a textului, ea trebuie s studieze si expresia
de gndire a acestuia, pentru a reface imaginea de
ntreg a mesajului pe care l contine. Fiind vorba n acest
ultim caz de intuitie sau de capacitate de sintez,
particular fiecrui cercettor, ceea ce poate fi oferit
drept sprijin tine mai mult de cele dou planuri ale
mesajului si de nivelele limbii, marcate specific, prin
actiunea functiei stilistice, ca zone ale sistemului limbii.
Marca stilistic si procedeul pot fi puse astfel n valoare
pe nivelele limbii, pentru fiecare limbaj n parte sau
pentru grupuri de limbaje, constituindu-se n genuri
proxime pentru o raportare particular.

105

V. Limbaj artistic - limbaj

non-artistic
posibile Repere pentru cercetarea
stilistic

1. NIVELUL FONEMATIC

tteam pe gnduri eu si gloata,

La roata morii ne uitam
Si de-n zadar ne frmntam,
C de-adevr noi tot nu dam:
De ce se-nvrte roata?
- Pi, nu-ntelegi tu romneste?
- Vezi scocul? - Vd. - Si ce-i pe scoc?
- E ap. - Bun! St apa-n loc?
- Ba vine. - Ei, acum cioc-poc
Si roata se-nvrteste!
Moraru-si scutur luleaua
Rznd. Avea el azi ce-avea
Cci alte dti cnd ne vedea
n jurul morii ne fcea

106

Primire cu nuiaua.
Eram voiosi c sta s-asculte
Si ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era putin nprui
Fcea ca din cioc-pocul lui
S nu-ntelegem multe.
- Da roata carului ce face?
Se-nvrte? - Da. - Ba cum, ehei!
Se-nvrte ea de capul ei?
- Ba cnd o-mpingi. - Eu ce spusei?
Se-nvrte-asa si pace.
Iar roata ici... o-mpinge apa.
Acum noi toti am hohotit.
Morarul sta e smintit:
Cnd vrea s doarm pe-odihnit,
El pat si face grapa!
C de-ar mpinge-o, ea nebuna
S-ar npusti, iesind din scoc,
S-ar duce pe pru, cioc-poc Dar uite, roata st pe loc
Si totusi umbl-ntruna.
(George Cosbuc - Roata morii - fragment)
Lin frunzele cad, plng apele-n vad,
Lung buciumul toamnei n noapte rsun.
Prin ramuri de tei ning molcum scntei,

107

si cerne vrjirea vpaie de lun.

Trec nori dup nori n veci cltori
Pe-ntinsele sesuri n zboruri desarte.
Pe-al inimii gol se-asterne domol
Durerea trecut cu frunzele moarte.
(Ion Pillat - Cntec de toamn)
Si cum stam subt vnt si frig,
Frnt crlig,
Iscodind cu ochii treji
Mai n sus de brn drumul
Unde seara tese fumul
Multor mreji,
Pe subt vreascuri vzui bine
Repezit nspre mine
O gusat cu gteji.
Chiondors,
Cta la cale;
De pe sale
Cnd la deal si cnd la vale,
Curgeau betele trs,
Iar din plosca ei de guse
De mtuse
Auzeai cum face <hrsi>...
Plns prelung, cum scoate fiara
Plns dogit,
Cnd vreun sarpe-i musc gheara,
Muget aspru si lrgit
De vuia din funduri seara...

108

(Ion Barbu - Dup melci -fragment)

n ulit auzi clopotul bisericii. Suna singur.
Vaierul bronzului se rotea ca o flfire zgrunturoas
n vnt, amestecndu-se cu jeluirea salcmilor si cu
plesnetele scurte ale panglicilor de hrtie colorat
prinse cu arce n ramurile de brdisor. Ene Lelea
cercet atent santurile, trgnd cu cismele prin
troienii spulberati de furtun, ddu ocol maidanului,
privi n curtile vecine, dar nu descoperi nimic.
Strigtul prbusit n el, ca gletile ntr-o fntn, i se
zvrcolea n piept, ascutit, dureros. Cobor la ru,
printr-o vgun cu petice de stuf si plmid.
Vntul venea suiernd din susul albiei, drcea
mrcinii si se arunca slbatic n cmpia
nemrginit. Dup vreo cinci sute de pasi, biciuit,
apsat de vijelie, Ene Lelea urc vadul n ulit. Nu
ntlnise nimic, totusi linistea nu i se aseza la loc n
suflet, alb, legntoare, cum o avusese.
(Fnus Neagu - n vpaia lunii - Strigtul)
Culmile Scripetelui se desluseau n aceast zi
cu soare, dup multele ploi de pn aci, colturoase si
limpezi ca o cunun de securi. Scripetele se aduna de
jur mprejur, si cldea la mijloc fundul Iablanicioara,
fund adpostit si locuit de un pumn de oameni. ntr-o
parte, zidul mbrcat n codri se stirbea, ca s lase,
printre lespezii zdrobiti si printre fagii cositi mereu la
rdcin, undele otelite ale Iablanicioarei. Izvorul ei
era n munte, sub o stnc, si ciobanii l adunau si-l
depnau n jgheaburi, ct tinea o poian, iar pe urm

109

i ddeau drumul n crestetul brazilor. Alte cteva

praie tsneau mai jos de printre pietre si ntreiau
puterile prului. Pe lng el, cobora, chinuit,
singura crare mai lesnicioas celor cteva case de
oameni, ntemeiate n acest cuib de vulturi.
(Gala Galaction - La Vulturi! - fragment)
Atunci Harap Alb, iesind dintre dnsii, se
nftosaz cuviincios naintea mpratului, zicnd:
- Preanltate mprate! Luminarea sa, nepotul
preaputernicului Verde mprat m-a fi asteptnd cu
nerbdare... De-acum nainte cred c mi-ti da fata, ca
s v lsm n pace si s ne ducem n treaba noastr.
- Bine, voinice, zise mpratul, uitndu-se la
dnsii, cam acru oarecum. A veni ea si vremea
aceea... Dar acum deodat, ia s osptati ceva, ca s
nu ziceti c ati iesit din casa mea ca de la o cas
pustie.
- Parc v-a iesit un sfnt din gur, luminate
mprate - zise atunci Flmnzil - c ne ghioriesc
matele de foame.
- Poate ni-ti da si ceva udeal, mria-ta - zise
Setil - c ni sfrie gtlejul de sete.
- Ia lsati, mi - zise Ochil, clipocind mereu
din gene - c luminarea sa stie ce ne trebuie.
(Ion Creang - Harap Alb)

tudiul expresiei sonore n relatie cu continutul

vizeaz, n special, zona limbajului poetic
nefigurat, n ntelesul pe care i-l acord

110

Gheorghe Ivnescu, dar se opreste de cele mai multe ori

la opera literar concret, unde se poate recunoaste
solidaritatea deplin dintre semn si semnificatia sa,
existenta simbolului natural ca simbol artistic.
Vorbind despre poezie, Greimas154 propune
conceptul de adecvare structural ntre expresie si
continut. El arat c poezia nu se defineste n relatiile
ei cu literatura pur si simplu prin adugarea unui plan
suplimentar, al expresiei..., poezia rezult mai curnd din
fuziunea intim a celor dou planuri: planul expresiei si
planul continutului.
Structural, afirm Greimas, se ajunge la o
adecvare a distributiilor din planurile expresiei si
continutului, la nivelul unor categorii dispuse n matrice
femice si semice.
Fenomenelor de adecvare le este comun
reducerea distantei dintre semnificant si semnificat,
pentru c, dup afirmatia lui Greimas, s-ar zice c
limbajul poetic, desi tot limbaj rmne, caut s ajung
la strigtul originar, situndu-se astfel la jumtatea
drumului ntre articularea lingvistic simpl si dubla
articulare.155
El va numi aceast adecvare efect de sens, mai
putin ntlnit n alte tipuri de limbaje dect cel poetic.
Cercetat de Jakobson, Levi-Strauss sau Ruwet n
analizele de sonete, adecvarea dintre form si fond poate
constitui n orice analiz stilistic un punct de pornire.

154

A.J. Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice/1975, p.219

155

A.J. Greimas, op.cit., p.292

111

Referindu-se la limba vorbit n general, Iorgu

Iordan, abordnd nivelul expresiei, evidentia faptul c
sunetele pot uneori prin natura lor s trezeasc n mintea
noastr anumite reprezentri, gratie nrudirii sau
identittii pe care o prezint cu diverse sunete si zgomote
din lumea nconjurtoare si d cazul onomatopeelor.
Acestora nu le atribuie valoare afectiv, considernd c
expresivitatea lor vine exclusiv de la elementele fonetice
din care sunt alctuite, elemente care desteapt n noi
reprezentarea unor obiecte sau actiuni din lumea
exterioar, dnd cuvntului o nuant oarecum material,
plastic.156
Iorgu Iordan afirm c sunetele pot avea valoare
expresiv si atunci cnd ntre ele si ntelesul cuvintelor n
care apar se stabileste, printr-o asociatie de idei, o
legtur strns, asa nct prezenta unor anumite
sunete s confere cuvntului respectiv o nuant
semantic determinat. Astfel, exemplific Iordan, o si
a, mai ales sub accent, pot trezi imaginea unui obiect
mare si ndeprtat, n timp ce i ne trimite la obiecte mici
sau apropiate. Dar el nu consider numai vocalele
expresive. Consoanele evoc si ele imagini, datorit
acelorasi asociatii dintre existenta lor n anumite cuvinte
si sensul acestora. Lichida l, de exemplu, singur sau
alturi de labiale, desteapt ideea de moale, de lichid, n
timp ce vibranta r, singur sau cu labiale, indic
miscarea zgomotoas a unui obiect, eventual chiar
obiectul care se caracterizeaz printr-o astfel de miscare.
(mare, mic, pleostit, brambura).
156

Iorgu Iordan, Stilistica..., pp.15-17

112

Recunoscnd imposibilitatea de a delimita foarte

clar onomatopeele de simbolismul fonetic, Iorgu Iordan
propune pentru ultimele denumirea de cuvinte
expresive.157
Dup Iordan, expresivitatea cuvintelor este
sustinut la acest nivel si de alte mijloace, n afara
sunetelor. Este vorba de accent si intonatie sau de alte
mijloace extralingvistice (mai ales pentru limba vorbit),
cum sunt: lungirea consoanelor, a vocalelor,
accelerarea sau ncetinirea ritmului vorbirii, dar si de
modificri de sunete, disparitii de sunete, rim, ritm,
asonant si aliteratie, vorbire ritmat etc.
Vorbind despre problema afinittii semnului cu
conceptul sau a eterogeniei dintre semn si concept,
Tudor Vianu subliniaz caracterul limitat al arbitrarului
semnului lingvistic, dac se are n vedere existenta
onomatopeelor, a exclamatiilor, dar si a cuvintelor
expresive, sau a gesturilor articulatorii numite
astfel de Grammont, ca si existenta simbolismului
fonetic, destul de ntins n limb. Astfel Vianu arat c
unele cuvinte ca murmur, susur, fsit, suerat, auzit,
rbufneal, dngnit poart n ele intentia clar de a
picta impresii sonore. La fel lin, aspru, dur, profund,
zgronturos, zgltit, hurducat etc.
Cuvintele expresive sunt considerate acele
cuvinte care instituind o comparatie ntre senzatiile de
diferite categorii si senzatiile auditive, exprim pe cele
dinti prin simboluri ale celor din urm, si exemplific:
suflet cald, un gnd amar, o amintire dulce, un
157

Iorgu Iordan, op.cit., p.17

113

individ acru etc. n legtur cu gesturile

articulatorii, definite de
Grammont ca sunete
articulate prin care nsotim o actiune (sau spectacolul
unei actiuni simpatetice), precum ham, hop, top, his, si
care dau nastere prin derivare la adjective sau verbe,
Vianu consider numrul lor mult mai mare, dac se ia n
considerare gestul fonic ca atare n pronuntarea unor
cuvinte ca mare, larg, acolo, aici, mic, gurit, unde
vocale ca a sau o sugereaz dimensiunea mare,
deprtarea, iar i, micimea, gingsia, subtilitatea,
apropierea.
Deci cuvintele nu sunt ntotdeauna arbitrare,
conchide Vianu. Uneori ele sunt simboluri naturale,
aria simbolismului fonetic depsind cu mult sectorul
onomatopeelor propriu-zise si al exclamatiilor. Ca
simboluri naturale ele sustin dezvoltarea limbii spre
directia expresiv, din care se hrneste limbajul
artistic.158
n esent, semnul lingvistic, ntr-o solidaritate
deplin cu semnificatia, constituindu-se ca simbol
natural, apartine limbajului artistic si se manifest
sub forma contrastelor sonore, simbolismului fonetic
sau onomatopeelor, armoniilor
imitative ce
declanseaz stri estetice si sugereaz stri afective.
n aceeasi msur contribuie la crearea unei stri estetice
cuvintele rimate si ritmate, apocopa, sincopa, afereza,
proteza, elemente ale unor sisteme fonematice diferite
si anume al limbii literare, al limbii vechi, al limbii
populare sau regionale.
158

Tudor Vianu, Postume..., pp.136-138

114

Stilul (limbajul) stiintific si, partial, stilul

(limbajul) juridico-administrativ si cel publicistic sunt
neutre din punctul de vedere al marcrii stilistice la nivel
fonematic, chiar dac utilizeaz, n parte, aceeasi
paradigm a limbii cu stilul beletristic. Aceasta datorit
pozitiei neutre
a semnificantului n realizarea
semnificatiei sau a caracterului arbitrar al semnului
lingvistic si a
tendintei cuvntului de a deveni
sintez pur a semnului cu conceptul existent
dinainte.159
Analiza la nivel fonematic a unui asemenea tip de
text se limiteaz doar la recunoasterea codului si,
eventual, la stabilirea unor anumite abateri.

2. NIVELUL LEXICO - SEMANTIC

ulgre de aur,
joac pe piele de taur
(Soarele)

ntr-un vrf de pai

Sade oastea unui crai
(Spicul)
Pe dou delusele,
Stau dou sgetele;
Sub dou sgetele
159

Tudor Vianu, op.cit., p.134

115

Sunt doi luceferei,

Te vezi mereu n ei.
De vrei ca s-i ghicesti,
Citeste-n ochii mei
Si vei vedea pe-ai ti.
(Sprncenele si ochii)
D-apoi cu mos Chiorpec ciubotarul, megiesul
nostru, ce ncaz aveam! Ba adic, drept vorbind, el
avea ncaz cu mine, cci una-dou, m duceam la om
si-l tot sucleam s-mi deie curele ca s-mi fac bici. Si
cele mai de multe ori gseam pe mos Chiorpec
rbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face
pielea moale cum i bumbacul. Si dac vedea omul si
vedea c nu se poate descotorosi de mine cu vorbe,
m lua frumusel de brbie cu mna stng, iar cu cea
dreapt muia felestiocul n strachina cu dohot si-mi
trgea un pui de rbuial ca aceea pe la bot, de-i
bufnea rsul pe toti ucenicii din ciubotrie. Si cnd
mi da drumul, m duceam tot ntr-o fug acas la
mama, plngnd si stupind n dreapta si-n stnga.
- Uite, mam, Chiorpecul dracului, ce mi-a
fcut!...
- Doamne, parc l-am nvtat eu, zicea mama
cu prere de bine; am s-l cinstesc, zu asa, cnd l-oi
ntlni, c sezi lipc unde te duci si scoti sufletul din
om cu obrzniciile tale, usernic ce esti!
Dac auzeam asa, m splam binisor pe la
gur si-mi cutam de nevoie... Si cum uitam ciuda,
fuga iar la mos Chiorpec dup curele. Si el cnd m
vedea intrnd pe us, mi zicea cu chef:

116

- He, he! Bine-ai venit, nepurcele! Si iar m

rbuia, fcndu-m de rs; si eu iar fugeam acas
plngnd, stupind si blstmndu-l. Si mama avea un
chin cu mine din pricina asta...
- Of! De-ar veni iarna, s te mai dau odat la
scoal undeva - zicea mama - si s cer dasclului smi deie numai pielea si ciolanele de pe tine.
(Ion Creang - Amintiri din copilrie)
Cotadi este scurt si pntecos, cu musculatura
proeminent, cu picioarele ndoite de dou ori n
afar si o dat nuntru si vesnic neras. Prul negru
ca pana corbului e plin de mtreat si ncrcat cu
sclipitori si scumpi pieptini de baga.
Cotadi nu are mai niciodat pozitiunea
vertical, din cauza unei mbrcminti de sit ce-i
formeaz un fel de cuiras, si care, desi l jeneaz
teribil , o poart ns cu desvrsit abnegatie direct
pe piele, sub cmasa trneasc cu ciucuri, de care nu
se desparte niciodat. O particularitate a lui Cotadi
este c, fr s vrea, devine de dou ori mai lat si cu
totul strveziu, dar aceasta numai de dou ori pe an
si anume cnd soarele ajunge la solstitiu.
(Urmuz)
Iarna era goal, fr omt; picura din
stresini; si un vnt rsuntor fsia prin livezi ca o
cdere mare de ap. Nouri alburii ca lna
scrmnat alergau spre miazzi repeziti de tcutele
viforuri ale nltimilor, si luna plin nspre amiaz se
aburea si se lmurea n rstimpuri, mprstiind n

117

juru-i o fumegare argintie. Pe vremea aceasta, la al

treilea ceas de noapte, se ntorcea acas cu panerele
goale jupneasa Marghioala lui Ctnut. Urca ncet
ulita, trndu-si pe podisul de ghiat acoperit de
noroi cizmele cu turetci. Era mbrobodit clduros cu
un sal cafeniu; cu amndou minile strngea la
piept cataveica de vulpe. Din cnd n cnd un felinar
afumat i lumina obrazul mare, zbrcit si ochii
truditi. Mergea asa - si de o parte si de alta, ca dou
mogldete, i se rotunjeau pe solduri panerele trecute
prin mni, la ncheietura coatelor.
(Mihail Sadoveanu - Faceri de bine - fragment)
Ca o frunz care cade cea dinti, vestind
iarna, cnd codrul e nc verde, la sfrsitul verii a
czut si solia asteptat de la mprtia neagr. Cartea
marelui Sultan poruncea s se deschid portile
Chiliei si Cettii Albe si s se puie n mna slujitorilor
anumiti birurile ctre mprtie.
- Suntem doritori de pace, a rspuns Vod, si
cunoastem puterea mriei sale Sultanului, ns nu
putem da rspunsul pe care-l pofteste mria sa. Nu
suntem datori nimnui si ne vom apra dreptatea
noastr.
Solii s-au dus. n urma lor trebuia s se ridice
semnul ros al rzboiului dinspre miazzi. StefanVod a suspinat, intrnd n paraclis, singur , la
rugciune. Fr ntrziere vestea si rspunsul mriei
sale au ajuns la cunostinta cpitanilor si a rzsilor
celor din Tara-de-Jos. Mngindu-si cu mnica
mintanului brbile de arici, spuneau acestia vorbe

118

mai tari si mai potrivite dect ale mriei sale,

mpotriva spurcatului Mahomet. Dar se nvoiau c
domnii si craii griesc cu alt cuviint. Ci lor nu le
psa de nimica si griau cum trebuie.
(Mihail Sadoveanu - Viata lui Stefan cel
Mare - fragment)
E trist diaconul Iakint
Si temerile lui nu mint.
Fur si tlhar ntru Hristos,
El printre frati trecu sfios.
Trupu-i blan, de osndit,
Cu pravila s-a rzvrtit
Si, fcnd cruci, btnd mtnii,
Se simte strv ntre jignii.
Toti sfintii zugrviti n tind
Cu acuarel suferind,
Ai cinului monahicesc,
Scrutndu-l, l dispretuiesc.
Cci pe cnd schivnicii cu totii
Se pedepsesc amar, ca hotii,
Cu post uscat si ascultare,
Jertfind n Sptmna Mare,
La el, aznoapte, n chilie,

119

A-ntrziat o fat vie,

Cu snii tari, cu coapsa fin
De alut florentin.

Si Dumnezeu, ce vede toate,

n zori, la cinci si jumtate,
Pndind, s ias, prin perdea,
O a vzut din cer pre ea.
(Tudor Arghezi - Mhniri)
Sarajevo - o fetit a fost rnit marti, ca
urmare a unei explozii de obuz n apropiere de
principala moschee din Sarajevo, unde sute de
musulmani se adunaser pentru rugciuni. Explozia
a produs panic si oamenii au fugit s se
adposteasc. Atacul a avut loc cnd musulmanii se
adunaser la moschee n preziua srbtorii religioase
a musulmanilor.
Anterior, fortele srbilor bosniaci au
amenintat cu nchiderea principalului drum al
aeroportului Sarajevo, dup ce au capturat
armament greu de la un depozit al Natiunilor Unite,
situat la vest de capitala bosniac, si au lansat un atac
cu mortiere asupra pozitiilor guvernamentale.
(Cotidianul/11 mai 1995)
...Prin Legea caselor nationalizate, fostii proprietari
care si-au cstigat casele prin proces au posibilitatea
s le piard din nou prin recurs n anulare. Astfel
sufletul lui Dej are parte si el de o continuitate. Iar

120

sufletul lui Ceausescu - punem cazul c-ar fi avut! - e

mpcat: Marea Adunare National are si ea
continuitate prin patrulaterul dlui Iliescu. n acelasi
spirit, Credit Bank a fost si ea nationalizat, noul
presedinte - ministru la Ceausescu si consilier la
Florin Georgescu - fiind dl. Alexandru Babe. ncep
zilele Babei si noptile vegherii. Partidul scoate aburi!
Pe umedul pmnt se-ntind figuri uscate de prin
guvernmnt. Pastel.
(Cotidianul/11 mai 1995)
Societatea de Inginerie Asistat de Calculator
(SIAC) n colaborare cu Institutul de Marin Civil si
Universitatea Ovidius din Constanta, cu sprijinul
Ministerului Cercetrii si Tehnologiei, organizeaz
cea de-a treia Conferint International de Elemente
Finite si de Frontier, ELFIN 3. Aceasta va avea loc
la Constanta, n perioada 25-27 mai, a.c.
Dup cum ne-a declarat dl prof. ing. Mircea
Ieremia, presedintele ELFIN 3, SIAC este <o
societate academic nonprofit, care si propune s
promoveze informatizarea si utilizarea computerelor
n toate ramurile ingineriei, ca una dintre conditiile
primordiale ale necesarelor modernizri asteptate s
se produc n tehnica romneasc.> La manifestare
vor participa, cu peste o sut de lucrri, 204 profesori
universitari, cercettori si ingineri din 14 tri, printre
care SUA, Anglia, Belgia, Franta, Japonia si Italia.
(Cotidianul/11 mai 1995)

121

La nceputul lui aprilie 1457, intra n

Moldova, pe valea Siretului, Stefan, feciorul lui
Bogdan cel ucis la Ruseni. Avea cu el o oaste de vreo
6000 de oameni, parte munteni, dati de Vlad Tepes,
ruda sa, parte moldoveni din tara de jos, de unde,
dup traditie, era de fel neamul lui Stefan. Petru
Aron n-avu timp s se pregteasc; cu oastea pe care
o putu strnge n prip ncerc el, deci, n zadar, s
opreasc naintarea tnrului care venea s ia
mostenirea printelui su si s-i rzbune moartea; la
lupta de la Doljesti, pe Siret, n cea urmtoare, de la
Orbic, n tinutul Neamtului (12 si 14 aprilie), armata
lui Stefan nvinse, ia Petru Aron fu silit s ia calea
pribegiei, n Polonia.
(Constantin C. Giurescu, Dinu C.
Giurescu, Istoria Romnilor)
Normele Nr. 180.200 din 24 ianuarie 1995 privind
aplicarea n anul 1995, a prevederilor Legii nr.
15/1994, pentru mijloacele fixe reevaluate n
conformitate cu reglementrile aprobate prin
Hotrrea Guvernului nr.500/1994
1. Agentii economici care au efectuat, n anul
1994
reevaluarea
imobilizrilor
corporale,
reprezentate de mijloacele fixe aflate n patrimoniu
la 31 decembrie 1993, au obligatia de a nregistra
noua valoare n contul 212 Mijloace fixe cu data de
31 decembrie 1994. ncepnd cu 1 ianuarie 1995,
agentii economici vor determina valoarea rmas de
amortizat a mijloacelor fixe mentionate la alineatul
precedent, dup cum urmeaz:

122

- Valoarea rmas de amortizat a mijloacelor fixe la 1

ianuarie 1995 = Valoarea mijloacelor fixe reevaluat
n conformitate cu prevederile Hotrrii Guvernului
nr. 500/1994, aflate n patrimoniu la 31 decembrie
1993, minus amortizarea mijloacelor fixe aferent
anului 1994 neinfluentat de gradul de utilizare a
mijloacelor fixe de baz efectiv realizat, calculat
pentru anul 1994...
Ministru de stat, ministrul finantelor

tilizat ca semn pentru obiectul desemnat n

comunicarea verbal, cuvntul are, prin
dimensiunea sa semantic, o valoare datorat
n spet nu obiectului desemnat, ci imaginii pe care
cuvntul, n momentul pronuntrii o trezeste n mintea
vorbitorului. n afara contextului, imaginea evocat de
cuvnt se suprapune, n general, peste obiectul desemnat,
efectul denotativ fiind evident. n context ns, sub
influenta functiilor limbii, se ntrzie aceast
suprapunere prin actiunea sensului cuvintelor nvecinate,
astfel c pentru ntelegerea semnificatului se impune o
etap sau mai multe de decodare, n functie de numrul
imaginilor succesive ce se suprapun peste imaginea
initial.
Tocmai datorit acestei capacitti de a obtine
conotatii diverse, de a fi deci o sintez a unui semn cu un
concept creat o dat cu semnul sau cu un concept creat
dinainte, cuvntul ofer la nivelul sensului (al
continutului) o multitudine de posibilitti de marcare
stilistic. De altfel, Iorgu Iordan aprecia c domeniile
crora apartine majoritatea elementelor lingvistice cu

123

valoare afectiv sunt sintaxa si lexicul, deoarece

expresivitatea atrn n ultim instant de sensul
cuvintelor si al sintagmelor. Diferenta de expresivitate se
datoreaz n primul rnd unei diferentieri semantice, si
numai dup aceea diferentierilor fonetice sau
gramaticale, ce nu pot exista n afara celei semantice.160
Cuvntul, element de baz al comunicrii, are o
sfer semantic suficient de elastic nct s cuprind
att ntelesul logic fundamental, traditional, de
circulatie curent, ct si valorile figurate, semnificatiile
metaforice date de context.161
Sub actiunea functiei stilistice, cuvntul, devenit
semn stilistic sau simbol natural, si mplineste
semnificatia n context. Stilul este de fapt tocmai un
rezultat al expansiunii semantice dobndite de cuvinte n
contextul nou. De la sensul sau de la sensurile proprii se
trece la semnificatii figurate, metaforice, care constituie
noutatea, forta expresiv a cuvintelor.
Analiza stilistic la nivel lexico - semantic se
constituie ca o etap intermediar n analiza global a
textului, avnd drept scop determinarea semnificatiei
minimale si globale a textului prin descoperirea
mijloacelor lexico - semantice de constituire a acesteia.
Fie c o prim lectur permite intuirea
semnificatiei, constituind o ipotez, fie c semnificatia
va fi dedus ca rezultat al unui proces atent de decodare
si interpretare a datelor oferite de analiza structural,
160
161

Iorgu Iordan, Stilistica..., p.19

Gheorghe Bulgr, Studii de stilistic si limb literar, pp.168170

124

descoperirea acesteia rmne un obiectiv esential al

cercetrii stilistice a textului.
ncadrarea n codul lingvistic si determinarea
limbajului - gen proxim la care se raporteaz textul
permit n continuare parcurgerea urmtoarelor etape
diferentiate din considerente practice:
1. Analiza lexicului, cu:
*
determinarea frecventei cuvintelor dintr-o
anumit arie semantic. Utiliznd metoda statistic se
stabileste frecventa si dominanta unor anumiti termeni
sau a unor anumite constructii (frecventa arhaismului,
neologismului, regionalismului, a termenilor populari, a
abaterilor, devierilor, inovatiilor), n spet a constantelor
si variabilelor;
*
reconstituirea
unor
ansambluri
sau
subansambluri structurale de cmpuri lexico semantice, pe baza crora pot fi sustinute afirmatii
referitoare la relatia dintre lexicul utilizat si semnificatia
global a textului;
*
determinarea etimologiei unor cuvinte (sau a
tuturor cuvintelor) si relationarea rezultatelor cu efectele
stilistice obtinute la nivel textual;
*
stabilirea apartenentei cuvintelor textului la
fondul principal lexical sau la masa vocabularului si
descoperirea capacittii autorului de a acorda valente
lingvistice si stilistice noi unor termeni din limba
comun;
*
selectarea derivatelor si interpretarea celor cu
valoare stilistic, n special a diminutivelor si
augmentativelor, a peiorativelor etc.

125

*
evidentierea schimbrii valorii gramaticale si
sesizarea efectului pe care l are n plan semantico stilistic.
n general, analiza stilistic la nivel lexical se
bazeaz pe metoda statistic.
2. Nivelul semantic, mai complex prin relatiile
de sens, partial luate n considerare n analiza lexical,
presupune utilizarea metodei statistice, dar, n mod
evident, pe primul plan se situeaz metoda analizei
componentiale, de tip structural, combinat cu analiza
global.
Analiza structural va urmri n totalitate sau
partial cercetarea:
*
polisemiei cuvintelor utilizate n context si
interpretarea sensurilor contextuale;
sinonimiei162, sub forma lantului sinonimic, a
seriei sinonimice cu termeni apropiati sau deprtati, a
sinonimiei in absentia (sinonimia zero) etc.
162

Despre sinonime, Tudor Vianu spunea c reprezint un procedeu

social al limbii pentru luminarea aceleiasi notiuni, un procedeu
asemntor cu acela al proiectrii unor fascicule de raze, din mai
multe directii, asupra aceluiasi obiectiv si aduga: Procedeul
acumulrii de sinonime...corespunde unei ndoite nevoi a exprimrii:
a)cutarea termenului propriu, care poate s nu se prezinte de la
nceput vorbitorului si b) obtinerea efectului stilistic al intensificrii.
Seriile sinonimice devin rezultat al unor retusri succesive sau
produsul tendintei de a spori ncrctura afectiv a comunicrii.
Preciznd c n textul literar sinonimia si lrgeste ea nssi sensul,
Vianu arat c acumularea sinonimelor este un procedeu oral, iar
raportul de sinonimie nu se precizeaz numai prin ntelesul fiecrui
cuvnt considerat separat, ci si prin legturile dintre diferitele
cuvinte n contextul lor. Astfel raportul de sinonimie se precizeaz

126

*
cercetarea antonimiei si relevarea aportului
relatiei semantice de opozitie n realizarea antitezei;
*
cercetarea omonimiei si a paronimiei, si
sesizarea rolului lor n crearea echivocului, n construirea
jocului de cuvinte si a calamburului;
*
determinarea cuvintelor cu sens figurat si
decodarea acestora ( pentru textul literar). Dintre
figurile de stil sau tropii de natur semantic amintim
epitetul, comparatia, metafora cu categoriile sale
formale: catacreza, personificarea, hiperbola, litota,
alegoria.
Nivelul lexical prezint, n cadrul limbajului
artistic, deschidere ctre toate categoriile lexicale, n
sincronie si diacronie.
Din punctul de vedere al utilizrii lexicului,
textul literar se caracterizeaz printr-o concentrare
lexical minim (numr mare de cuvinte cu numr
minim de frecvente), prin dezvoltarea sinonimiei, ca
serie sinonimic sau ca lant sinonimic, prin polisemia
majorittii termenilor lexicali si prin sfrmarea
granitelor dintre cmpurile semantice, ca mutatii n
sfera polisemantic a cuvintelor.
n limbajul stiintific, cuvntul se caracterizeaz
prin univocitate semantic, fiind folosit cu sensul su
fie ntre ntelesurile proprii ale cuvintelor, fie ntre un astfel de
nteles si ntelesul figurat, metaforic, al unui alt cuvnt. Vianu mai
vorbeste de grefe sinonimice, n momentul n care ntr-o serie
sinonimic se creeaz o subserie ( de fapt un lant sinonimic),
relevndu-i valoarea expresiv. (Studii de stilistic, p.109, 276,
pp.278-280)

127

denotativ, fundamental. Preponderent arbitrar, semnul

lingvistic se constituie ca simbol lingvistic n care
sinteza s-a produs ntre semn si un concept existent
dinainte. Pe de alt parte, limbajul stiintific prezint o
mare mobilitate a vocabularului, fiind supus unei
continue nnoiri si permanentei treceri a unor termeni n
fondul pasiv sau n alte sectoare ale limbii nationale; o
concentrare maxim a vocabularului activ (numr
restrns de cuvinte cu frecvente foarte ridicate);
specificitate n constituirea de noi termeni, mai ales
prin pseudo-prefixare sau prin compunere; o structura
specific a vocabularului: termeni stiintifici generali,
termeni stiintifici specifici unui anumit domeniu,
frecventa ridicat a neologismului si absenta sau
frecventa sczut a termenilor regionali sau familiari.
Specificul comunicrii de tip publicistic
determin aparitia la nivel semantic a unor particularitti
ca:
*
situarea cuvntului ntre univocitate si polisemie;
*
dinamic interioar specific ntre concentratia si
dispersia vocabularului;
*
eterogenitatea vocabularului;
*
mobilitatea acestuia; specificitatea constituirii de
noi termeni (compunerea si sufixarea);
*
structur intern specific a vocabularului
(stratul lexical al terminologiei social - politice, stratul
mprumuturilor din alte stiluri : neologisme163,
regionalisme, arhaisme, termeni populari).
163

Vezi Luiza Seche, Formatii lexicale noi n presa noastr, n

Presa noastr/9/1970

128

Limbajul juridico-administrativ, la nivel

lexico-semantic este caracterizat prin:
*
univocitatea semantic a cuvntului;
*
caracterul functional al diferentierilor semantice
n interiorul unor serii sinonimice (decizie - hotrre);
*
constituirea unor dominante lexicale, n functie de
natura domeniului;
*
concentrarea maxim a vocabularului (numr mic
de cuvinte cu frecvent ridicat);
*
caracterul relativ stabil al vocabularului;
*
organizarea specific a vocabularului ntr-un cod
metalingvistic continnd termeni neologici sau vechi
romnesti si termeni din limba literar comun sau din
limbajul popular, specializati prin adaptare semantic;
codului metalingvistic i se adaug alte categorii lexicale
de tipul termenilor supratextuali, a termenilor suport sau
a unittilor perifrastice, toate apartinnd limbii literare.
Nivelul lexical se constituie n principala surs a
expresivittii stilistice a limbajului popular, prin
caracterul concret al termenilor utilizati si prin libertatea
mai mare n alegerea si combinarea semnelor lingvistice
n cadrul enuntului.
Caracterul expresiv al termenilor se datoreaz n
primul rnd unei motivri de o intensitate variabil a
raportului semantic prin:
*
originea onomatopeic sau numai structura
onomatopeic a cuvintelor;
*
caracterul polisemantic al celor mai multi dintre
termeni;
*
dezvoltarea de sensuri figurate, n esenta lor
metaforice;

129

*
dezvoltarea de expresii si locutiuni, cu originea,
de regul, ntr-un proces metaforic;
*
implicarea unei atitudini afective n continutul
semantic al termenilor, n special prin derivarea cu sufixe
diminutivale sau augmentative, cu prefixe iterative sau
superlative.

3. NIVELUL GRAMATICAL

vea biata fat ea de ce s-si poarte

Smbetele nssi. Zi c si la moarte
S-a gndit Simina, dar la asta nu.
M-sa e de vin! M-sa-i zice: - Du
Cteva si Linei, c si ea-ti aduce!
Lina! Parc fetei i venea s-apuce
Si de gt s-o strng pn va muri
Lina, c din dnsa doar le rsri
Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovat!
Ieri de la chindie, si-astzi ziua toat
S-a izbit cu gndul, tot pe gnduri stnd,
Parc e cu farmec! Tot acelasi gnd,
Parc-i st Lisandru prapur nainte!
Se muncea Simina s-si aduc-aminte
Cnd s-au prins la ceart, pentru ce si cum?
Ce-a zis el! Si dnsa ce-a rspuns, si-n drum
Cine-a fost s-aud?...
(George Cosbuc - Dragoste nvrjbit - fragment)

130

O fost odat ca niciodat. O fost on om slbnog de

tot si s-o pus p-on drum. Mergn s-o-ntlnit c-on
drac. Omu era c-on drab de cas n mn. Cum s-o
apropiet dracu de el, numa c-i zice:
- Mi omule, s vii cu mine, c de nu io te bat!
- Dac i ase, s stii c te bat io. Ia s iei o
piatr de jos si o sfarm s cure din ie ap, vez i
pute? O luat dracu o piatr, p cnd s-o sferme, tt
s-o fcut drabe, da n-o curs nimic din ie. Omu...o
luat casu, l-o strns si o curs ap din iel.
- Ai de mine, face dracu, aista-i mai tare dect
mine. Stii ce, omule, io te duc la casa me si s m
slujesti on an. Atunci era anu din tri zle. S-o dus la
casa dracului. P cnd o fo p-a doua z i zce dracu:
- Mi omule, s iei pielea de bivol si s te duci
dup ap. Omu slbnog, cum era el, de abie o dus
pielea goal pn la fntn. Nu s mai aduc apnapoi. Ce s fac, o luat on cutt si-o tt nconjurat
fntna. O vzut dracu c nu mai vine. S-o dus dup
el.
- Omule, ce lucri acolo png fntn?
- D-apoi ce s lucru? Lucru bugt de bine c
stii ce, zise el, io n-oi tt vini cu pielea de bivol aici
dup ap. Io oi aduce fntna cu ttu.
- Ai de mine si de mine! Doar nu-i aduce
fntna cu ttu, c mama-i oarb si-a pica-n fntn
si-a muri.
- Ba io o duc!
- Ba nu, zise, n-o aduce. Si unde nu s apuc
dracul si umple pielea de ap. Da omu ce s fac, el o
tot scobit acolo png fntn.

131

- Auz, omule! Haida, c te duc si p tine-n

spate, numa haida...
(Folclor din Lpus)
Si zicnd aceste, apuc peste cmpi de-a
dreptul spre niste curti mari, care de-abia se zreau
naintea lui, pe culmea unui deal. Si merge Ivan ce
merge si merge pn cnd pe nsrate ajunge la
curtile cele. Si cum ajunge, intr n ograd, se
nftosaz naintea boierului si cere gzduire.
Boierul acela cic era cam zgrcit, dar vznd
c Ivan este om mprtesc, n-are ce s fac si vrndnevrnd porunceste unei slugi s-i dee lui Ivan ceva
de mncare, si apoi s-l culce n niste case nelocuite,
unde culca pe toti musafirii, care veneau asa nitamnisam. Sluga ascultnd porunca stpnului, ia pe
Ivan, i d ceva de mncare si apoi l duce la locul
hotrt, s se culce.
- Las dac nu i-a da odihna pe nas, zise
boierul n gndul su, dup ce orndui cele de
cuviint.
Stiu c are s aib de lucru la noapte. Acum s vedem
care pe care.
(Ion Creang - Ivan Turbinc-fragment)
- Ei, ei! Ce-i de fcut, Ioane?! Fetele de la
ghilit, care vzuse asta, numa-si dau ghiont una
alteia si chicoteau pe socoteala mea, de rsuna
prundul. Iar eu intram n pmnt de rusine si ct pe
ce s m nec, de ciud ce-mi era. Si din dragostea cea

132

mare de mai dinioar, mi venea s le strng de gt,

nu altceva. Dar vorba ceea: Poti opri vntul, apa si
gurile oamenilor? De aceea le-am lsat si eu pe fete s
rd, pn li s-a duce gura la urechi, si pndind
vremea pe cnd sed ele plecate si dau pnza n ap la
ghilit, fac tusti! din balt si-o ieu la sntoasa. Si asa
fugeam de tare pe prund, de sreau pietrele, pe care
le strneam cu picioarele, ct mine de sus. Si fuga,
fuga, fr s m mai uit n urm, pn ce dau ntre
huditi, pe drumul care ducea la noi acas.
(Ion Creang - Amintiri din copilrie - fragment)
Era duminec, pe la unsprezece dimineata;
prvlia gemea de musterii, care-si luau aperitivul si
mezelicuri pentru dejun.
Un ungurean intr cu zgomot:
- Cte parale icrele moi?
Dar negustorul, strngndu-si sprncenele, ca
si cum ar fi voit s fac o asociatie fortat de idei
deprtate, rspunde printr-o alt ntrebare:
- Cte-ti trebuie, drgut?
- Vreo dou-trei chile.
- Asa?... Da de unde esti d-ta?
- De unde sunt, de unde nu sunt, cte parale?
- Dac nu spui de unde esti, nu-ti dau: icrele
sunt arvonite de boieri.
Ungureanu st un moment la gnduri si
pleac.

133

Peste vreun sfert de ceas, n timp ce icrele se

vindeau pe capete, intr o jupneas, o bbut
btrn, care uitndu-se n toate prtile, zice:
- Srut mna, miculit; aici e bcnia a
mare?
- Ia vezi, ce pofteste dumneaei, strig
negustorul la biat.
- Icre moi aveti?
- Este.
- Cum dati ocaua?
-...Ocaua? ...Cte poftesti s iei?
- Vreo dou-trei oca.
- Da pentru d-ta?
- As! Unde mnnc eu d-alea! S m fereasc
Dumnezeu! Eu postesc... Pentru boieri.
(I.L.Caragiale - Politic si delicatete - fragment))
- Vrednicule al nostru slujitor, gri mria sa,
trecnd cu privirea la comisul al doilea Simion PrNegru; pentru fapta lui ascuns si prefcut se cuvine
s lum acestui fecioras capul. ns i-l lsm pentru
vrednicia lui si dorim s-l poarte ani multi; dar cu
mhnire ne vedem siliti a-l ndeprta de la curtea
noastr. Te poftesc pe domnia ta, comise Simion, s-l
tii o vreme la ispsire si la post, asa cum vom face noi
cu fiul nostru.
(Mihail Sadoveanu - Fratii Jderi- fragment)
ngenucheat n fata icoanelor, mos Gheorghe
se nchina.

134

n jurul unui om btrn care se nchin,

tcerea e ca rsunetul unui cor ndeprtat.
Plutea parfumul religios al busuiocului.
Luminita din phrelul ros al candelii rumenea
chipurile ntunecate ale icoanelor, ca o presimtire de
auror trunchiurile codrilor adnci.
n rstimpuri, mos Gheorghe si desfcea
mnile din mpreunarea rugciunii, acoperindu-si
pieptul scurmat de tus.
Dumnezeu i mplinise statornic rugciunile:
avea s i le-mplineasc si de-acum nainte.
Era drept s tuseasc: fiindc era btrn.
Era drept s se-nduse si s-l njunghie prin
piept: fiindc era btrn.
Era drept s sufere ct mai avea de trit si s
moar ct mai curnd: fiindc era btrn.
Tot ce era, drept era s fie. Nici nu crtea, nici
nu se cina, nici nu ofta. Mos Gheorghe nu vroia ca
tocmai acum, n pragul ceresc al mortii, cugetat sau
soptit, s ntoarc de la el fata milostiv a Domnului
si urechea lui ngduitoare. Mos Gheorghe cerea
ndurare pentru greselile altora: boierii lui de-acum
nu se-mprtseau niciodat si rar clcau prin biserica
ctitorit de strbunii lor. ncolo, erau buni la inim,
milostivi si drepti, dar uitaser de casa Domnului si
de frica Domnului.
- Iart-i, Doamne, c mare-i mila ta!
Iar tusa, ca o toac de vecerne omeneasc.

135

Olguta se asez turceste pe patul lui Dnut, si

scoase papucii si ncepu s-si priveasc picioarele
goale, asteptnd ciorapii.
- Tu poti s misti degetul mare, fr s le misti
pe celelalte?
- Nu pot.
- De ce rzi? Se ncrunt Olguta demonstrnd
acrobatia n care excela.
-Nu stiu... s caraghioase degetele picioarelor!
- Mele? Complet ameninttor Olguta.
- Nu. Toate degetele de la picioare.
- Ai dreptate, reflect Olguta cu glas tare,
ntinznd piciorul si examinndu-si degetele
rsfirate... ti vine s rzi cnd te uiti la ele!
-Olguta, ncepu Dnut ncurajat de intimitatea
convorbirii, asezndu-se pe marginea patului, eu am
observat ceva.
- Spune.
- Da tu ai s rzi... Ai s spui c vorbesc
prostii!
- Vd eu! Mai nti spune.
- Eu... cred, vorbi rar Dnut, cu ochii
ndreptati spre piciorul Olgutei, c-i mai bine s fii
picior dect mn...
- Cum?
Dnut se- nrosi.
- Mai spune o dat.
- ...
(Ionel Teodoreanu - La Medeleni - fragmente)

136

Aglae, aflnd accidentul lui mos Costache,

cpt deodat fizionomia aspr a unui cpitan de
vapor care comand n timp de naufragiu:
- Aurica - strig ea - vino repede, c i-a venit
ru lui Costache. Cheam-l pe Titi. Treceti dincolo,
s nu fure vreunul ceva. Marino! Tu alearg iute la
Stnic. S vie si el si Olimpia si s aduc doctorul pe
care-l stie el. Ah! Tocmai acum l-a gsit si pe
Costache. Sunt sfrsit. N-am pus nimic n gur de
azi-dimineat
Aglae bu, la repezeal, putin cafea si apoi
trecu dincolo, nconjurat ca de o gard de Titi si
Aurica.
Btrnul era mult mai limpezit si privea numai
ngrijorat spre mobilele din cas.
- Ce-i cu tine, Costache? ntreb mai mult
arogant dect comiserativ Aglae. Te-a pus dracul s
cari crmid, s faci cas, parc n-aveai cas. Asa e
cnd te iei dup copii!
Aglae ntoarse privirile spre Felix si Otilia si,
ca si cnd n-ar fi fost niciodat vreun conflict ntre ea
si ei, ntreb:
- Dar voi ce faceti? Aici erati? Si ce-ai
Costache? - continu ea - poate de cldur, c-a fost
un zduf groaznic! Ar trebui s te sui n pat, ce stai
aici, pe canapeaua asta?
Btrnul gemu putin si fcu doar din cap semn
c nu vrea s se miste de acolo.
(George Clinescu - Enigma Otiliei - fragment)

137

Ratiunea, considerat ca facultate a unei anumite

forme logice a cunoasterii, este facultatea
de a
conchide, adic de a judeca n mod mijlocit (prin
subordonarea conditiei unei judecti posibile sub
conditia unei judecti date). Judecata dat este regula
general (premisa major, major). Subordonarea
conditiei altei judecti posibile sub conditia regulii
este premisa minor (minor). Judecata real care
exprim asertiunea regulii n cazul subsumat este
concluzia (conclusio). Regula, anume, exprim ceva
general sub o anumit conditie. Conditia regulii se
gseste ntr-un caz dat. Deci ceea ce era universal
valabil sub acea conditie va fi considerat ca valabil si
n cazul dat (care contine acea conditie).
(Immanuel Kant)
Fr ndoial c Macedonski este un poet
inegal. Luat n toat dimensiunea sa, el nu suport
comparatia cu Eminescu, poet profund si mai ales
poet national. Dar pesimismului eminescian, nimeni
nu i-a adus o replic mai trit de ncredere n
absolut. Cte strofe din opera lui Macedonski rezist
sunt ale unui poet mare, tot asa de mare ca si
Eminescu, n punctul cel mai nalt atins. Macedonski
nu putea fi nteles dect dup formatia limbii si dup
ce o satisfctoare evolutie poetic scotea opinia
public din prejudectile curente despre poezie. n
1912, cnd erau toate conditiile reabilitrii, poetul
Noptilor a fost vag prizat de critic, iar azi foarte
multi scriitori contemporani l ntmpin cu
dezamgire pentru vechimea lui, pentru lipsa lui de

138

actualitate. Poezia modern s-a pierdut n

mruntisuri si Macedonski e un poet de aripi mari,
de patos, de altitudini. Ceva din solemnitatea
strfulgertoare a lui Dante, din slbticia lui Byron,
din jovialitatea mistic a lui Blake trece fr a
ajunge la desvrsire n poezia acestui straniu pretins
cabotin, care se pare c va avea destinul pe care si-l
prevzuse singur.
(George Clinescu - Istoria literaturii romne....)
LEGEA Nr. 122/9 decembrie 1944 pentru aprobarea
unor ordonante ale Guvernului emise n baza Legii
nr. 72/1994 privind abilitarea guvernului de a emite
ordonante
Parlamentul Romniei adopt prezenta lege:
Articol unic. - Se aprob urmtoarele ordonante ale
Guvernului emise n temeiul art.1 lit. J) din Legea
nr.72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonante:
1. Ordonanta Guvernului nr. 52 din 12 august 1994
privind reglementarea administrrii si conservrii
patrimoniului unittilor de nvtmnt, publicat n
Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.242 din
29 august 1994, cu modificarea art.1, care va avea
urmtorul cuprins:
Art. 1. - Baza material a nvtmntului de stat se
constituie att din activul patrimonial al
Ministerului nvtmntului, al unittilor si
institutiilor de nvtmnt si de cercetare stiintific
din sistemul nvtmntului de stat existent la data
intrrii n vigoare a prezentei ordonante, ct si din

139

activul patrimonial redobndit sau dobndit

ulterior.
Aceast lege a fost adoptat de Senat n sedinta
din 28 noiembrie 1994, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (2) din Constitutia Romniei.
Presedintele Senatului
Aceast lege a fost adoptat de Camera
Deputatilor n sedinta din 28 noiembrie 1994, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin.(2) din
Constitutia Romniei.
Presedintele Camerei Deputatilor
Decret
pentru
promulgarea
Legii
privind
pensionarea anticipat
n temeiul art. 77 alin (1) si al art. 99 alin (1)
din Constitutia Romniei,
Presedintele Romniei decreteaz:
Articol unic. - Se promulg Legea privind
pensionarea anticipat si se dispune publicarea ei n
Monitorul Oficial al Romniei.
Presedintele Romniei
Bucuresti, 10 ianuarie 1995, nr.2
Hotrrea Guvernului Romniei nr. 224/19 mai 1994
pentru modificarea Hotrrii Guvernului nr.
536/1993 privind majorarea primelor de productie la
unele produse agricole si alimentare
Guvernul Romniei hotrste:
Art. I. - Pozitia a 5-a din anexa la Hotrrea
Guvernului nr. 536/1993 privind majorarea primelor

140

de productie la unele produse agricole si alimentare

se modific si va avea urmtorul cuprins:
Diferenta de pret pentru laptele de consum cu 1,8%
grsime, reconstituit din lapte praf cu 26% grsime si
lapte degresat lichid cu 0,1% grsime - litru - 150 lei.
Art. II. - Acordarea diferentei de pret rezultate din
modificarea prevzut la art. I din prezenta hotrre
se face, pe baza normelor metodologice ale
Ministerului Finantelor si Ministerului Agriculturii si
Alimentatiei emise n aplicarea prevederilor
Hotrrii Guvernului nr. 536/1993, de la bugetul de
stat, din alocatiile bugetare aprobate Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei.
Prim-ministru
Contrasemneaz:
Ministru de stat, ministrul finantelor
Ministrul agriculturii si alimentatiei
ncepnd de luni, si n Cluj s-a nceput
distribuirea cupoanelor nominative acordate de
guvernul Vcroiu fiecrui cettean major ca acces
la privatizarea n mas promis de mult. Un raid prin
cele 27 de centre organizate n acest scop - actiune
popularizat si prin afise si presa local ne-a
demonstrat c lumea nu se prea omoar, la ghisee
fiind prezenti mai mult oamenii n vrst si tiganii.
La Posta Central, unde s-au organizat patru ghisee
anume, am numrat, la unul 10 persoane, la altul 6
etc., n general nedepsindu-se cifrele respective.
Oamenii le iau cu nencredere mai ales dup ce dl.
Cosea le-a explicat la televizor c majoritatea o s

141

piard si c hotrtor va fi , pentru viabilitatea celor

4000 de ntreprinderi scoase la privatizare, cine si ce
va face cel (sau cei) care va cumpra cele 40 la sut
din actiunile ce se vor pune n vnzare. Pentru clujeni
este clar c n orasul lor numrul unittilor cu profit
este mic, asa nct doar unii dintre ei vor ajunge s
intre n posesia actiunilor la cele foarte rentabile. De
aceea, apatia este vizibil, speranta este mic si
oamenii se ntreab, de ce a fost nevoie de cinci ani ca
s se efectueze aceast privatizare, ce putea fi de mult
ncheiat?! Dintr-un oras cu circa 350.000 locuitori,
pn ieri la ora 13, nu si-au scos cupoanele mai mult
de 7000 de oameni. Deci ncetinitorul pare a fi
caracteristica general si a acestei actiuni, ca a
ntregii reforme de altfel.
(Romnia liber/16 august 1995)
Calculatoare noi 486 orice configuratie,
imprimante, upgrade calitate garantat, preturi
minime.
(Mica publicitate)
Presa francez boceste meciul cu polonezii
Anual sunt violate peste 300.000 de americance
Cum a pus mna Grafitti pe 700.000 de mrci
(Titluri - Evenimentul Zilei/18 aug. 1995)
Zepter - calitate pentru o viat
Steffi Bier - O bere rece pentru o prietenie cald
Wiesana Margarine - Gustul perfectiunii si
perfectiunea gustului

142

(Reclam - Evenimentul Zilei/18 aug. 1995)

a toate nivelele,
sistemul limbii este
actualizat sub influenta functiilor dominante,
ntr-o libertate mai mare sau mai mic, n
concordant cu specificul comunicrii si cunoasterii.
n general, la nivelul morfematic sau sintactic,
datorit unei scheme logico-gramaticale mai putin
flexibile, n care se integreaz ndeobste unittile
fundamentale si cele minimale: enuntul si unittile
lexico-gramaticale, mrcile stilistice devin mai greu de
sesizat, solicitnd din partea cercettorului un alt tip de
abordare.
Eugen Cmpeanu n studiul su asupra
substantivului164 arta c stilistica prtilor de vorbire
trebuie s se afle n permanent legtur cu valorile
gramaticale ale acestora, fr ns a suprapune stilistica
gramaticii.
Valoarea
stilistic
trebuie
considerat
ntotdeauna o functie a faptului de limb dat, afirm
autorul. Abaterea nu trebuie echivalat cu abaterea de la
norma gramatical.Ea reprezint o valoare doar atunci
cnd are o functie si este rezultatul unei selectii prin
raportare la ceea ce este stabil n limb.
Efectele de natur morfematic sunt sesizate
din perspectiv paradigmatic, iar cele de natur
sintactic, din perspectiv sintagmatic. Acest lucru
presupune un efort de reconstruire a paradigmei si de
164

Eugen Cmpeanu, Substantivul. Studiu stilistic/1975

143

sesizare a tipului de combinare sintagmatic, ce creeaz

conditii pentru aparitia mrcii stilistice.
Nivelul morfematic va fi marcat de dominanta
semantico-stilistic,
fiecare
clas
gramatical
detinnd un potential stilistic ce poate fi pus n
evident la nivelul contextului.
Substantivul detine o pozitie cheie n sistemul
morfologic si ntietate n planul expresivittii.
Valorile stilistice si au originea n jurul
categoriilor sale lexico-gramaticale: concret/abstract,
comun/propriu, caz, numr, gen, si n raporturile sale
cu celelalte prti de vorbire.
Substantivul poate primi n context valoare
stilistic prin
actualizarea urmtoarelor mrci
gramaticale:
*
concret/ abstract;
*
comun/propriu;
*
determinat/ nedeterminat;
*
nominativ n loc de vocativ;
*
genitiv n loc de nominativ;
*
acuzativ n loc de nominativ;
*
acuzativ pentru genitiv;
*
acuzativ pentru dativ;
*
dativul destinential;
*
substantivare a adjectivelor prin vocativ;
*
superlativul substantivului etc.
Pronumele.
Concentrarea exprimrii n favoarea clarittii ei,
prin diverse pronume, confirm ideea caracterului
formalizant, situational si relational, gramatical al acestei
clase.

144

Functiile logice si expresive ale pronumelui pot fi

ns explicate numai dac se are n vedere caracterul
relational si sistematic al clasei gramaticale, n ansamblul
ei.
Cu un continut polivalent (sudat
ntr-o
polisemie), pronumele este nuantat sinonimic si intr
n relatii antitetice.
Manifestarea specific clasei pronumelui este
tocmai relatia asociativ-antitetic, realizat printr-un
numr redus de termeni (noi = tu si eu, sau voi si eu, sau
el si eu, sau ei si eu), asezati ntr-o conexiune puternic
marcat.
Avantajul expresiv este creat, de asemenea, si
prin reducerea pn la monovalent a caracterului
pronumelui.
Avnd o mare capacitate de abstractizare
pronumele marcheaz stilistic orice tip de text; prin
folosirea lui, echivocul si ambiguitatea si pot spori
sau diminua intensitatea. El conexeaz si actualizeaz
termeni, filtreaz si ierarhizeaz atitudini si
subiectivitti.
Mrcile stilistice se constituie din actualizarea
unor mrci gramaticale cum sunt:
*
valoarea neutr;
*
anticiparea sau reluarea pronumelor;
*
formele de dativ etic si dativ posesiv;
*
variantele populare sau regionale;
*
opozitia de persoan;
*
reflexivitatea;
*
posesia;

145

*
ideea de spatializare, de identificare, de
imprecizie, ambiguizare, relationare, negare etc.
Adjectivul prezint categoria comparatiei ca
marc gramatical cu valoare stilistic, mai ales atunci
cnd construirea acesteia reprezint o deviere de la
norm:
*
superlativul construit cu alte adverbe dect
foarte;
*
superlativul construit prin repetare sau prin
reluare;
*
superlativul construit prin schimbarea topicii,
dar poate prezenta si alte situatii cu valoare
expresiv ca:
*
sinonimia adjectival progresiv;
*
antonimia adjectival cu efect antitetic etc.
Numeralul primeste valoare stilistic atunci cnd
depseste denotatia, exprimnd: aproximatia, cumulul,
constanta, calitatea.
Verbul rmne, categoric, alturi de substantiv,
partea de vorbire cu cele mai variate valente expresive.
n primul rnd prin categoria diatezei, n spet prin
reflexiv (reflexivul pasiv, reflexivul reciproc,
reflexivul eventiv sau obiectiv), apoi prin categoria
modului, ndeosebi prin imperativul exprimat prin
conjunctiv sau indicativ, prin prezumtiv, prin
predicativizarea modurilor nepersonale. Raportul
actiune real/actiune posibil, prin utilizarea modurilor
cu valoare stilistic, poate crea situatii de permanetizare
sau de restrngere narativ.
Timpurile las cea mai larg posibilitate de
interpretare si de marcare stilistic a textului prin:

146

prezentul gnomic (permanent), prezentul istoric,

prezentul n loc de viitor; prin nuantele
imperfectului: de marcare a continuittii, repetrii,
duratei, atenurii, cu valoare emotional, n loc de
conditional - optativ perfect; prin valorile perfectului
si mai mult ca perfectului: anterioritate,
simultaneitate aproximativ, sau prin valorile
optative ale viitorului popular.
Valori expresive obtin n context verbele
impersonale cu valoare personal si invers, ca si
utilizarea unor constructii de genul Ce-i de fcut?, Ce
s-i faci? etc.165
Adverbul prin varietate si bogtie lexical obtine
n contexte valori stilistice mai ales prin categoria
comparatiei.
Interjectiile si onomatopeele plasticizeaz
expresia n orice context.
Legat efectiv de comunicare, stilul se defineste
n primul rnd n planul sintagmatic al textului, unde, sub
actiunea functiilor dominante, sunt actualizate ca mrci
stilistice:
*
vorbirea direct si indirect;
*
schimbarea topicii, elipsa, repetitia, tautologia,
suspensia, incidenta, anacolutul, perioada, echivocul
sintactic;
*
structurile sintactice absolute sau relative;
*
enunturile sintetice;
*
enunturile exclamative, interogative, intero-gativexclamative;
165

Tudor Vianu, Studii...,pp.69-79

147

*
*

propozitiile nominale, adverbiale, interjecti-onale;

relatiile de coordonare sau de subordonare etc.

Limbajul artistic actualizeaz toate unittile

lexico - gramaticale ale limbii, astfel c, n general, ele
nu au un caracter relevant prin ele nsele. Flexiunea se
nscrie n sfera ampl a limbii nationale, desfsurndu-se
integral. Exist totusi situatii n care mrcile gramaticale
pot deveni mrci stilistice, asa cum se ntmpl cu
substantivul concret, cu adjectivul, cu dativul etic al
pronumelui, cu persoana si timpul verbului. Sensurile
gramaticale se convertesc n componente ale
semnificrii, determinnd n plan stilistic aparitia
particularittii stilistice.
La fel ca si la celelalte nivele, si organizarea
sintactic are un caracter deschis.
Planul stilistic al naratorului cu planul naratiunii
se mpletesc n figuri sintactice specifice, de tipul:
vorbire direct, vorbire indirect, vorbire indirect
liber, vorbire direct legat de cea a autorului.
Topica devine instrument de semnificare
artistic, iar pentru marcarea stilistic a textului se
dezvolt structuri ritmice si imagistice semnificative:
enunturi nominale sau verbale, fraze adverbiale sau
interjectionale, raporturi de coordonare si
subordonare, figuri sintactice sau de constructie
(elipsa, repetitia, antiteza, dislocarea, anacolutul).
La nivelul morfematic suprapunerea ntre stilul
stiintific si limba literar - norm general este aproape
perfect, cu cteva particularitti: predominanta

148

substantivelor166
abstracte,
a
pronumelor
nepersonale, a pronumelor reflexive impersonale, a
adjectivelor care refuz comparatia, a verbelor la
indicativ si infinitiv, a conjunctivului fr morfem, a
prezumtivului. Prezentul apare ca atemporal, n
expresii de tipul Epitetul este o figur de stil,
pantemporal, de tipul rezult, dinamic sau
descriptiv. Imperfectul se constituie ca timp al
perspectivei, n general la persoana a III-a, la
persoana I prezentnd o form apersonal etc.
Nivelul sintactic dezvolt raporturi de
complementaritate n interiorul enuntului sau cu enunturi
in absentia ( de genul asa cum afirma Herodot...) si
structuri redundante specifice, cnd termenii din codul
metalingvistic sunt motivati
(definitia real a
conceptelor expliciteaz redundant definitia nominal
implicit). Redundanta analitic reprezint o reluare a
unei exprimri concise printr-o conclusiv sau
disjunctiv (deci, sau...sau).
Analiza sau interpretarea unui text literar
reprezint o reluare redundant la modul explicit a
ideilor; n stiintele exacte redundanta ia forma afirmrii
aceleiasi idei concomitent prin semne lingvistice si prin
semne ale unui limbaj simbolic.
Nivelul sintactic dezvolt n aceeasi msur
structuri enumerative, prin intermediul unei constructii
apozitive de tipul: substantivele sunt de dou feluri:...,
dezvolt raporturi atributive, constructii gerunziale
166

I. Stan s.a., Repartizarea substantivelor n stilul beletristic,

publicistic si stiintific, n CL/X/1965, nr. 1, pp. 195-202

149

absolute etc. n esent, se poate vorbi de eterogenitatea

semnelor utilizate n enunt, de depersonalizarea
raportului subiect - predicat, de specificitatea unor
constructii
si raporturi sintactice, de lipsa
enunturilor sintetice si de existenta unor modele
sintactice pentru diferite variante stilistice (textul
istoric, textul matematic, textul critic etc.).
Textul publicistic este deschis practic ctre toate
clasele si categoriile gramaticale, ierarhizndu-si foarte
variat unittile selectate. Totusi pot fi relevate cteva
particularitti:
*
preponderenta substantivului167, mai ales n
cazurile nominativ , acuzativ si genitiv;
*
preponderenta adjectivului, n spet a adjectivului
apreciativ si a celui circumstantial;
*
utilizarea verbului, cu deosebire la diateza activ
si pasiv, cu frecventa aproape absolut a indicativului
prezent si perfect compus;
*
obiectivarea textului prin folosirea ndeosebi a
persoanei a III-a si a reflexivelor impersonale.
La nivel sintactic, structurile devin numai n mod
relativ mrci stilistice, mai mult prin intermediul
variantelor interioare pe care le marcheaz, diferentiindule:
*
predominarea constructiilor nominale;
*
organizarea eliptic a enuntului;
*
stereotipia unor structuri sintactice;
*
nclcarea nefunctional a normelor de combinare
a semnelor lingvistice n enunt, specifice limbii literare.
167

Gheorghe Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic

al limbii romne literare, n SCL/XII/1961

150

n cadrul limbajului juridico-administrativ,

nivelul morfematic se suprapune peste cel al limbii
literare comune, cele cteva particularitti tinnd de
ierarhizarea specific a unittilor lexico-gramaticale si de
desfsurarea opozitiilor din interiorul diferitelor categorii
gramaticale.
Se remarc astfel:
*
preponderenta substantivelor, a pronumelor fr
forme personale, a prepozitiilor si a conjunctiilor;
*
n cadrul substantivului devin mrci stilistice
genitivul functiilor, genitivul cu prepozitii specifice,
dativul, caz al implicrii, subordonat adjectivului, si cu
prepozitii specifice, acuzativul, caz al destinatarului,
vocativul, n varianta juridic oral;
*
caracterul de impersonalitate obiectiv si
generalitate a expresiei verbale, cu desfsurarea specific
a modurilor si timpurilor.
Nivelul sintactic este cel mai bogat n mrci
stilistice, conform celor dou tipuri de enunturi:
accentuat spontane, realizate n timpul desfsurrii
proceselor juridice, si elaborate, concretizate n texte
juridice sau administrative, cu destinatie general.
Ca mrci stilistice, se remarc:
*
alternarea specific a structurilor sintactice ample
cu structuri minimale;
*
depersonalizarea enunturilor sintactice;
*
dezvoltarea de cadre sintactice fixe;
*
desfsurarea specific a raporturilor sintactice.
Sub actiunea functiei emotive, clasele
gramaticale si categoriile morfologice devin purttoare

151

ale componentei afective, unele fiind considerate mrci

stilistice ale textului apartinnd limbajului popular:
*
extinderea flexiunii unor substantive proprii
(Ioneasca, Constantinestii);
*
exprimarea posesiei cu acuzativul (acoperisul de
la cas);
*
substantivarea prin vocativ a adjectivului;
*
exprimarea variat a superlativului;
*
ntrebuintarea pronumelor n afara corespondentei
persoan gramatical - protagonist al comunicrii
lingvistice (tu pentru subiect -nu tu ap, nu tu
mncare, pers. a III-a pentru persoanele I si a II-a,
dativul etic etc);
*
numerale ce-si depsesc planul semantic
denotativ;
*
reflexivitatea expresiei verbale;
*
sinonimia gramatical a modurilor ( imperativ conjunctiv ; indicativ prezent - viitor);
*
polisemia gramatical a timpurilor verbale;
*
ntrirea categoriei gramaticale a aspectului;
*
valoarea expresiv a unor adverbe;
*
preponderenta interjectiilor.
Marea diversitate a tipurilor de enunturi
apartinnd limbajului popular presupune o bogat si
variat arie de procedee si mijloace de marcare stilistic
a textului la nivel sintactic.
n general, acestea privesc:
structura
enunturilor, continutul acestora, relatiile sintactice.
Sunt sesizate ca mrci stilistice:
*
enunturile sintetice, enunturile eliptice, enunturile
brevilocvente, subntelegerea, sintaxa mixt, anacolutul,

152

dislocarea sintactic, incidenta, repetitia, tautologia,

topica subiectiv, vorbirea direct si indirect;
*
enunturile afirmative sau negative, cu o structur
variat;
*
enunturile enuntiativ - exclamative, interogativ exclamative sau exclamative;
*
relatiile de coordonare, subordonarea viznd
ndeosebi conditia si cauza.
Mai putin omogen dect alte stiluri, stilul
conversatiei actualizeaz procedee specifice att
limbajului popular ct si limbii cultivate, varianta oral.
Sub actiunea functiilor limbii, stilul conversatiei
se diversific n trei variante stilistice:
*
varianta conversatiei curente (stil neutru);
*
varianta conversatiei solemne (stil solemn);
*
varianta conversatiei familiare (stil familiar).
Stilul neutru al conversatiei curente
actualizeaz procedeele stilistice proprii limbajului
popular sau limbii literare comune ntr-o desfsurare
variat, functiile referential si conativ reprezentnd
dominantele textului. Devin mrci stilistice
substantivul n vocativ, apelativul, pronumele
personal de politete si un fond lexical diversificat
dup mediul socio-cultural si cadrul situational n
care se desfsoar comunicarea lingvistic.
Stilul solemn presupune actualizarea sistemului
limbii n marginile limbii literare, cu mrci stilistice
proprii, de tipul vocativ - apelativ oficial, pronume de
politete n variant literar, ca mrci ale deferentei,
lexic neologic, cu o sintax apropiat de cea a stilului
administrativ etc.

153

Stilul familiar se caracterizeaz prin actualizarea

procedeelor stilistice sub actiunea functiei expresive
care asigur alturi de spontaneitate, alturi de
interventia necenzurat a factorului afectiv, si
expresivitatea accentuat a textului.168
Devin mrci stilistice:
*
vocativul cu desinent specific, n constructii
independente;
*
apelative de o mare diversitate semantic;
*
adjectivul substantivizat, n vocativ;
*
variante stilistice ale pronumelui personal de
politete;
*
enuntul nominal, interjectional sau adverbial;
*
enuntul exclamativ absolut;
*
prezenta invocativelor etc.

168

Elena Slave, Expresiv si afectiv, n Probleme de lingvistic

general/II, pp.65-76

154

VI. FIGURILE LIMBAJULUI

esi ntlnite de regul doar n tratatele de

teorie literar, figurile de stil reprezint n
realitate componente ale limbajului poetic figurat, care
apartine, alturi de celelalte limbaje si stiluri, domeniului
de studiu al stilisticii.
Marcarea stilistic a textului literar si are
originea ntr-un sistem de procedee stilistice, constituite
treptat, n istoria ntrebuintrii limbii, sistem prin care
semnele lingvistice, actualizate sintagmatic, pot primi
anumite mrci stilistice, explicite sau implicite.169
Figura de stil ( figur de limbaj, figuri retorice,
figuri de cuvnt, figuri ale gndirii, tropi, imagini
artistice, procedee artistice) este procedeul utilizat n
scopul sporirii expresivittii unei comunicri.
Figurile de stil pot actiona la nivelul formal al
frazei (repetitie, inversiune, anacolut etc.) sau la nivel
notional (metafor, sinecdoc, hiperbol).
Cu privire la geneza figurilor de stil exist mai
multe preri. Prezentm cteva.
1. Anticii gsesc izvorul figurilor ntr-o indigent
a limbii (o slbiciune funciar a limbii care nu posed
suficienti termeni pentru a numi toate obiectele si
169

Dumitru Irimia, Structura...,p. 14

155
170

fenomenele
lumii
nconjurtoare) .
Deosebind
imaginile retorice de imaginile poetice, anticii sustin
functia estetic-emotional a ultimelor, figurile de stil
fiind mijloace prin care se ajunge la imagini-reprezentri.
Figurile sunt astfel definite ca schimbri n formele de
exprimare a gndirii si ca schimbri ale expresiei.
De altfel, Quintilian, mprtea figurile de stil n
figuri ale gndirii (comparatia, personificarea,
hiperbola) si n figuri ale vorbirii (metafora, metonimia
si sinecdoca).
2. Bazndu-se pe ideea de polisemie, retoricianul
francez Du Marchais neag ideea de indigent a limbii,
sustinnd cu exemple c figurile nuanteaz sau dubleaz
cuvntul propriu. Ceea ce sesizeaz Du Marchais este de
fapt mecanismul psihologic al aparitiei figurilor de stil.
El afirm c izvorul diferitelor sensuri figurate rezid n
legtura dintre ideile accesorii, adic dintre ideile care
au legtur unele cu altele. Sensul figurat se bazeaz
deci pe capacitatea unui cuvnt de a avea mai multe
sensuri n acelasi timp, si pe posibilitatea ntrebuintrii
acelui sens care se potriveste cel mai bine ntr-o anumit
circumstant.171
3. Charles Bally motiveaz existenta figurilor de
stil prin imperfectiunea spiritului uman de a abstractiza
n mod absolut, atunci cnd nu este n contact cu
realitatea concret. Schimbnd raporturile, Bally se
apropie practic de ideile anticilor.
170
171

Cicero, Opere alese, III/1973, 38, 312 - 313

Dup Paul Magheru, Notiuni de stil si compozitie/1991,

pp.31-33

156

4. Michel Bral, creatorul semanticii ca stiint a

semnificatiilor lingvistice, arat c limba exprim destul
de incomplet ideile noastre si c doar inteligenta poate s
remedieze acest neajuns prin ajutorul luminilor pe care
le scoate din propriul su fond.172
5.Tudor Vianu consider figurile drept
categorii constituite n practica milenar a artei
literare, regsite de cercettor atunci cnd studiaz
faptele de stil n legtur cu lexicul sau cu
constructiile.173
6. Dup Lucian Blaga, geneza expresiei figurate
este n legtur cu un moment nonistoric, propriu
genezei spirituale <om> ca atare. Metafora, de
exemplu, tine definitiv de ordinea structural a
spiritului uman, iar descrierea, analiza si explicarea ei fac
mpreun un capitol de antropologie...Modul metaforic sa iscat o dat cu omul, n-a aprut n cursul evolutiei sau
al istoriei umane.174
7. Ibrileanu observa c n opera lui Creang
metafora este slab reprezentat. Explicatia ar putea fi
dat de complexitatea procesului mental ce d nastere
acestei figuri de stil, proces ce nu este specific gndirii
lineare si realiste a vorbitorilor. Ibrileanu afirm chiar:
Primul stadiu al inteligentei figurative este comparatia.
Metafora vine dup aceea. Giambattista Vico sustine,
dimpotriv, c metafora este expresia unei mentalitti

172

Paul Magheru, op.cit., pp.31-33

173

Tudor Vianu, Studii de stilistic, pp.32-54

174

Lucian Blaga, Geneza metaforei, p.282

157

prelogice, micsorndu-si frecventa si importanta o dat

cu trecerea la faza logic sau filozofic.
Se observ diversitatea de preri n ceea ce
priveste geneza, asa cum se observ si n ceea ce priveste
definirea sau clasificarea figurilor de stil.
Teoreticieni ai stilului sau critici literari au
ncercat s realizeze ierarhii complete ale figurilor de stil,
n sincronie sau diacronie. Rezultatul este de cele mai
multe ori contradictoriu.
Cronologic, se pare c cea mai veche ncercare de
clasificare a figurilor de stil i apartine lui Teofrast
(amintit de Cicero prin distinctia: figuri de cuvnt si
figuri de gndire).
Clasificarea modern si are ns originea n
opera lui Aristotel (Retorica si Poetica). Definitia
metaforei, de exemplu, dat de Aristotel, este valabil si
astzi: trecerea asupra unui obiect a numelui altui
obiect, fie de la gen la specie, fie de la specie la specie,
fie prin analogie.175
Mai trziu, Du Marchais vorbeste doar de
figurile de cuvnt, figurile gndirii fiind lsate n seama
retoricii. Folosind criterii lingvistice pentru primele, Du
Marchais gseste patru subcategorii:
*
figuri de dictiune (aliteratia, sincopa);
*
figuri de constructie (elipsa, pleonasmul, silepsa,
hiperbatul, anastrofa, paranteza, anacolutul);
*
figuri de semnificatie proprie (repetitia,
sinonimia, onomatopeea, paranomasia);

175

Aristotel, Poetica, p.82

158

*
tropii (de la gr. trop> conversie, ntoarcere,
schimbare), prin care cuvintele capt semnificatii
deosebite, n raport cu semnificatia lor proprie (metafora,
alegoria, aluzia, ironia, sarcasmul, catacreza, hiperbola,
sinecdoca, metonimia, eufemismul).
Pierre
Fontanier,
fondatorul
retoricii
176
moderne , distinge dou clase de tropi:
*
figuri de semnificatie, formate dintr-un cuvnt,
considerate figuri propriu-zise;
*
figuri de expresie, formate din mai multe cuvinte,
numite impropriu non-tropi.
La Pierre Fontanier tropii sunt considerati n afara
figurilor de cuvnt, aparitia lor relationndu-se cu ideile
pe care le presupun:
*
relatii de corespondent sau de corelatie
(metonimia);
*
relatii de conexiune (sinecdoca);
*
relatii de asemnare (metafora).
Lund ca model ideile aristotelice, teoreticienii
moderni propun o alt clasificare a tropilor:
*
tropi de tip metonimic, bazati pe contiguitate;
*
tropi de tip metaforic, bazati pe analogie;
*
figuri semantice, bazate pe relatii antinomice ntre
termeni.
Ca urmare, metafora si simbolul artistic sunt
tropi, transferul de sensuri realizndu-se prin analogie. n
categoria metaforei vor fi considerate si categoriile
formale de epitet - trop, personificare, hiperbol,
litot, alegorie. Metonimia presupune un transfer de
176

Pierre Fontanier, Figurile limbajului/1977

159

sens prin contiguitate, sinecdoca fiind un caz particular

al metonimiei. Antiteza este considerat un trop n care
transferul de sens se face prin antinomie, opozitie sau
contrarietate. Ironia, umorul, epitetul antitetic sau
oximoronul, eufemismul sunt, n acest caz, subordonate
antitezei.
Wellek si Warren clasific figurile de stil n
figuri bazate pe analogie (paradigmatice) si pe
contiguitate (sintagmatice). Distinctia dintre cele dou
este distinctia dintre metonimie si metafor.177
Pentru practica analizei stilistice este important
de retinut c figura de stil reprezint orice schimbare
a limbii neconform cu natura, iar tropul este un caz
particular de figur, care const n ntrebuintarea
rsturnat (figurat) a sensurilor proprii.
Din aceleasi considerente practice, poate fi
utilizat urmtoarea clasificare propus de Grupul 178:
*
figuri fonologice sau metaplasme;
*
figuri morfosintactice sau metataxe;
*
figuri semantice / figuri de cuvnt, sau
metasememe;
*
figuri de gndire sau metalogisme.

177

Wellek si Warren, Teoria literaturii/1967

178

n Retorica general/1974, pp.14-67

160

Figuri fonologice

e tnguiesc
Si neguri cresc
Tlngi pe ci
S-anin-n crengi
Si neguri cresc
Se tnguiesc
Din negre vi
Si plng tlngi
Plutind pe munti...
Pe ci pustii...
(St. O. Iosif)
Dimineata se deschisese curat si nsorit;
prin boltile pdurii nu aburea nici un fior de vnt.
Copacii btrni si tufrisurile asteptau cu solemnitate
minunea nvierii si purtau pe vrfuri muguri grasi,
usor crpati, ca niste crisalide din care trebuiau s
nasc noianuri de frunze. Nu erau ns dect o
ndejde, un zmbet fumuriu si luminos. Iar foile
moarte ale toamnei trecute ne fosneau sub pasi.
Pe-alocuri, de pe piscuri, vedeam cerul nalt
pn la munti, si vi deprtate n alte pduri mereie
si afunde.
(Mihail Sadoveanu)
Se bate miezul noptii n clopotul de-aram
Si somnul vames vietii, nu vrea s-mi ieie vam.
Pe ci btute-adesea vrea moartea s m poarte,
S-asamn ntre-olalt viat si cu moarte;
Ci cumpna gndirii-mi si azi nu se mai schimb,
Cci ntre amndoi st neclintit limb.
(Mihai Eminescu)

161

Orice modificare cu intentii artistice n

substanta expresiei (vezi Hjelmslev, unitatea
continut/expresie, fiecare cu cte o form si o substant)
genereaz o figur fonologic, confirmnd
capacitatea sugestiv, imitativ, a simbolurilor artei.
Estetica sunetelor este produs de simetria
acustic, muzical, si de ambiguitatea care dinamizeaz
si tulbur n acelasi timp gndirea.
Modificrile sonore implic repetri, amplificri
sau contrageri de sunete sau grupuri de sunete, oferind
posibilitatea unei clasificri a figurilor pe aceast baz.
Figuri bazate pe repetare:
*
aliteratia, ca repetare a aceluiasi sunet sau
grupuri de sunete, fie ele vocale, consoane sau vocale si
consoane;
*
asonanta, ca repetare a unor sunete cu timbru
apropiat, cu deosebire n constructia rimelor imperfecte;
*
armoniile imitative, ca selectii de sunete n
cuvinte, astfel nct s sugereze, prin rezonant,
manifestri naturale ale fenomenelor;
*
sustinut partial, ideea simbolismului fonetic,
contrazicnd arbitrarul absolut al semnului lingvistic,
acrediteaz mentinerea a ceva din memoria unittii
primordiale dintre semnificant si semnificat;
*
onomatopeele, cuvintele cu capacitti imitative,
prezint, spre deosebire de armoniile imitative, o
organizare sonor dat, natural, semantic si foneticomuzical, n acelasi timp;
*
rima, ca potrivire muzical, eufonic, a sunetelor
de la sfrsitul a dou sau mai multe versuri, ncepnd cu
ultima vocal accentuat; nucleul silabei - rim este o

162

vocal accentuat, al crei timbru clar sau sumbru

determin n mare parte valoarea ei expresiv; la fel pot
fi interpretate si consoanele: cu valori ntunecate,
velarele si labialele, si luminoase, dentalele si palatalele;
clasificarea rimelor este destul de complex: dup
gradul de armonie (rime srace, suficiente, bogate,
foarte bogate si leonice), dup precizia armoniei (rime
perfecte si imperfecte, aproximative sau asonante), dup
locul accentului (rime iambice - masculine sau abrupte,
oxitone, cu accentul pe ultima silab, rime trohaice feminine, line sau plane, paroxitone, cu accentul pe
penultima silab, rime dactile si hiperdactilice proparoxitone, cu accentul pe antepenultima silab),
dup organizare (rime mperecheate -aabb, rime
ncrucisate - abab, rime mbrtisate - abba, rime
amestecate sau semirimate - xaya, monorime - aaa).
Figuri bazate pe tehnica suprimrii sau
aditionrii de sunete:
*
sincopa, ca o contragere prin eliminarea unei
vocale sau a unui grup de sunete din interiorul unui
cuvnt;
*
afereza, ca suprimare a sunetului de la nceputul
unui cuvnt;
*
apocopa, ca suprimare a sunetului sau a grupului
de sunete de la sfrsitul unui cuvnt;
*
proteza, ca adugare a unui sunet, de obicei
vocal, la nceputul unui cuvnt.

163

Figuri morfosintactice

agiul se rostogoleste n pat. Nu poate

dormi. Rde si ofteaz. E destept si
viseaz. Ce vis! De nu s-ar sfrsi! Dac
aici n zduf si ntuneric, ar sta n picioare, si banii ar
creste, ca o revrsare de ap, de la tlpi n sus pn
peste crestetul capului... oh! Ce fericit ar fi Hagiul!
(Barbu St. Delavrancea)
Cine stric dragostea
Rup-i dorul inima!
Cine joac si nu strig
Fac-i-se gura strmb!
(Folclor)
Si toamna si iarna
Coboar - amndou:
Si plou si ninge
Si ninge si plou.
(George Bacovia)
Tlcul florilor nu-i rodul,
tlcul mortii nu e glodul.
Tlcul flcrii nu-i fumul,
tlcul vetrei nu e scrumul.
Tlcul frunzei nu e umbra,
tlcul toamnelor nu-i bruma,
dar al drumului e dorul,
tlcul zrilor e norul,
ducusul, cltorul.

164

(Lucian Blaga)
Figurile morfosintactice au n vedere valoarea
stilistic a prtilor de vorbire si o anumit
configurare a constructiilor sintactice n scopuri
expresive.
Figurile sintactice sau de constructie se grupeaz
n:
*
figuri ale insistentei sau amplificrii (repetitia,
enumeratia, polisindetul);
*
figuri ale simplificrii (elipsa, asindetul);
*
figuri ale amplificrii si simplificrii (silepsul si
anacolutul);
*
figuri relationale (inversiunea si hiperbatul);
*
figuri
intonationale
(invocatia
retoric,
apostrofa, interogatia retoric).
Repetitia, ca reluare, asigur densitate semantic,
fiind, dup form, repetitii imediate si la distant, iar
dup pozitie, la nceput de propozitie (anafor), la
sfrsit (epifor), si ca reluare a ultimei prti din vers sau
propozitie n prima parte a urmtoarelor (anadiploz).
Dup continut, repetitia se diversific n: repetitie
simpl, n anastrof (inversare a ordinii statornicite a
cuvintelor n fraz, cu scopul de a atrage atentia asupra
lor), antanaclaz (joc al polisemiei si omonimiei),
chiasm (antimetabol, antimetatez - antitez formal, n
care cuvintele primei prti sunt reluate simetric n ordine
invers, n cea de-a doua parte), n refren (repetare a
unui vers sau a mai multor versuri).
Enumeratia este o nsiruire sau enuntare
succesiv a elementelor, iar polisindetul sau

165

polisindetonul este un mijloc de marcare a insistentei

prin ntrebuintarea excesiv a conjunctiilor.
Asindetul sustine dinamismul exprimrii, prin
omiterea conjunctiilor si prin utilizarea cu precdere a
juxtapunerii sau a parantezei asindetice.
Elipsa presupune suprimarea unor prti din
discurs, care se subnteleg, fr s fi fost exprimate,
realiznd astfel dinamism, rapiditate, concizie n cadrul
discursului.
Silepsul, ca nclcare voit a acordului
gramatical, este utilizat de regul pentru a imprima
cuvintelor ideea care predomin n mintea scriitorului si
nu invers, n timp ce anacolutul este constructia
sintactic voit gresit, folosit pentru a caracteriza
nivelul de cultur sau lipsa de logic a unui personaj.
Inversiunea se bazeaz pe o metatez sau
permutare n ordinea obisnuit a cuvintelor n cadrul
enuntului, afectnd topica acestuia. Hiperbatul,
nsemnnd depsire, adaos, trecere dincolo de enunt, este
un fel de inversiune brusc n ordinea natural a vorbirii,
pentru a produce o surpriz gramatical, termenul
adugat la sfrsitul unui enunt iesind puternic n
evident.
n timp ce invocatia retoric este o rug, o
chemare adresat unei divinitti, muze sau unei persoane
reale, apostrofa este, de regul, o adresare direct, prin
ntreruperea sirului de idei, si contine o mustrare, un
repros, o nvinuire (vezi imprecatiile, blestemele).
Interogatia retoric presupune formularea unor
ntrebri care nu asteapt neaprat un rspuns, exprimnd

166

indignare, team, durere, anxietate, ndoial, mirare,

exaltare.

Figuri semantice

iua de ieri s-a tinut dup mine, creznd

Ca un cine flmnd,
C e legat cu ceva, cu vreo curea
Cu vreo frnghie, de viata mea Si la o rspntie cu statui
S-a ntors, vznd c nu-i.
(Tudor Arghezi)
Osnda nu se schimb, e pe viat.
Domnul mi-a pus alturea o ceat,
Si-un put adnc, rzbit ntr-alt trm,
S sec izvorul, ceata s-o drm;
Cci mntuirea mea pentru o viat nou
Era s le sleiesc pe amndou.
(Tudor Arghezi)
O, tu nici visezi, btrne, cti n cale mi s-au pus!
Toat floarea cea vestit a ntregului Apus,
Tot ce st n umbra crucii, mprati si regi s-adun
S dea piept cu uraganul ridicat de semilun.

167

Si abia plec btrnul... Ce mai freamt, ce mai

zbucium!
Codrul clocoti de zgomot si de arme si de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas;
(Mihai Eminescu)
Si privind pienjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pild
Ctre vreo trandafirie si slbatec Clotild.
(Mihai Eminescu)
Vrei s m spnzuri, va s zic?...
Cnd te-am citit, n adevr,
ti dau cuvntul c de fric
Mi s-a zbrlit un fir de pr!
(George Toprceanu)
n vile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai ncete,
dar nici alt sat n care s se ard
ulcioare mai frumoase si mai zvelte,
ca mijlocul de pctoase sfinte fete.
(Lucian Blaga)

1. Figurile analogiei
Figurile analogiei sunt figurile de stil bazate pe
gndirea analogic sau asociativ si ca orice argument

168

posed trei termeni : termenul minor (subiectul),

termenul major (predicatul) si termenul mediu
(tertius comparationis). Subiectul apare cu sens
propriu, iar predicatul cu sens figurat, sugestiv,
latent, stabilind relatia obiect - imagine.
Epitetul este cea mai frecvent si cunoscut
figur semantic, cu o existent complex, legat de rolul
su n context. O prim clasificare se poate realiza din
perspectiva valorii sale tropice. Exist epitete non trop, univoce, presupunnd o determinare logic, si
epitete - trop, plurivoce, metaforice, sinestezice,
antitetice, presupunnd o determinare poetic intensiv.
Epitetul - trop, comparatia si metafora prezint un
caz tipic de sinonimie sintactic.
Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi
atributive (adjectivale sau substantivale) si adverbiale,
iar din perspectiva formei, simple, duble, multiple,
compuse. Tudor Vianu distinge epitetul moral, epitetul
apreciativ si epitetul evocativ.
Dup sfer si frecvent, epitetele sunt clasificate
n epitete generale, stereotipe sau traditionale, si n
epitete de lux, individuale.
Dup obiectul si continutul lor notional, att
epitetul fizic ct si cel moral pot fi utilizate pentru o
realitate fizic, dar si pentru una moral. Un epitet de tip
special este oximoronul, care mpreun cu determinatul
creeaz o antitez (dureros de dulce, tcere elocvent,
festina lente, curat murdar).
Comparatia este figura semantic
a crei
constructie se bazeaz pe raportul de asemnare dintre
dou obiecte, din care unul serveste s-l evoce pe

169

cellalt. Structural, comparatia se compune din

comparat, comparant si nsusirea care-i apropie,
avnd drept corelative adverbele: ca, astfel, asemenea,
asa cum, precum, tot asa etc.
Sursa de expresivitate a comparatiei este
imaginea care poate oferi indicii n legtur cu specificul
artistic sau cu psihologia autorului.
Dup structur, comparatia este simpl sau
ampl.
Metafora, de la gr. metaphora= transfer,
deplasare (meta=dincolo, fero=duc) este o comparatie
subnteleas, din care lipseste primul termen.
Aristotel o definea ca fiind trecerea asupra unui
obiect a numelui unui alt obiect, fie de la gen la
specie, fie de la specie la specie, fie prin analogie. Ea
este deci produsul unei substituiri prin desemnarea unui
obiect prin alt termen dect acela care i este propriu.
Aristotel afirma c a face metafore frumoase
nseamn a sti s vezi asemnrile dintre lucruri.
Esenta metaforei const n analogie si transfer
semantic.
Din punct de vedere gramatical, metaforele pot
fi nominale sau verbale (ultimele mai ales n
personificri).
n functie de prezenta sau absenta termenilor,
metaforele sunt coalescente sau explicite, cnd sunt
prezenti ambii termeni si implicite cnd este prezent
numai termenul figurat.
Lucian Blaga deosebea metafora plasticizant,
considerat obisnuit, de metafora revelatorie, capabil
s sporeasc semnificatia faptelor de limbaj.

170

Dintre functiile metaforei semnalm: functia

cognitiv (asa-zisa metafor - model), functiile
psihologic, estetic, sensibilizatoare si unificatoare.
Figur complex, metafora nglobeaz o serie de
categorii formale, de tipul: catacrezei (gura paharului,
capul podului); personificrii (atribuirea unor nsusiri
ale obiectelor nsufletite obiectelor nensufletite),
hiperbolei (exagerarea voit a realittii, n scopul
intensificrii expresivittii), litotei (atenuarea expresiei
unei idei pentru a lsa s se nteleag mai mult sau
altceva dect se spune), alegoriei, ca metafor dezvoltat
(unele specii ca fabula, parabola ghicitoarea se bazeaz
exclusiv pe alegorie).
Introduse de teoreticieni printre categoriile
formale ale metaforei, simbolul si mitul depsesc cadrul
lingvistic, tinznd spre estetic si filozofic.
Simbolul substituie o realitate prin semnul unei
alte realitti, pe baza unei analogii. Dup Thibaudet
valoarea simbolic a unei imagini s-ar datora frecventei
si recurentei, la care se adaug aparitia n pozitii cheie.
Sensul metaforic al unui cuvnt este permanent si se
realizeaz si n afara contextului, pe cnd sensul simbolic
e potential nerealizat, pstrndu-si n context si sensul
propriu, prin cumul de sensuri. Simbolul si pierde sensul
figurat n afara contextului, deoarece si pierde baza de
comparatie real (copacul - simbol al vietii). Vezi si
Tudor Vianu, Simbolul artistic179.
Mitul ca imagine artistic reprezint cea mai
vast ntruchipare a gndirii poetice, fiind ndeobste o
179

Tudor Vianu, Postume/1966

171

povestire fabuloas. Dup continut, sunt mituri

cosmogonice, mituri teogonice sau etiologice.
Wellek si Warren disting urmtoarele elemente
structurale si functionale ale mitului: imaginea sau
tabloul; elementul social; elementul supranatural;
elementul arhetipal sau universal; reprezentarea
simbolic; elementul programatic si eschatologic.
2.Figurile contiguitii
Metonimia este figura sintagmatic bazat pe
ideea de contiguitate, realizat prin transfer sau
substituire de sensuri, figur de stil care nlocuieste un
nume printr-un alt nume cu care se gseste ntr-o
relatie logic:
*
cauza prin efect;
*
efectul prin cauz;
*
recipientul n locul continutului;
*
semnul n locul obiectului;
*
autorul n locul operei;
*
abstractul n locul concretului;
*
numele locului pentru obiect;
*
obiectul n locul materiei;
*
fizicul pentru moral;
*
posesorul pentru obiectul posedat;
*
obiectul pentru o nsusire.
Sinecdoca reprezint un caz particular al
metonimiei, prin care se atribuie unui cuvnt un nteles
mai larg sau mai restrns dect cel pe care l are n
realitate. Sinecdoca stabileste relatii preponderent
cantitative, fiind numit de antici pars pro toto,

172

deoarece utilizeaz de cele mai multe ori partea pentru

ntreg sau invers.
Sinecdoca mai poate exprima: specia prin gen,
genul prin specie, pluralul prin singular, singularul
prin plural, generalul prin particular, particularul
prin general.
Antonomaza este si ea o varietate metonimic,
al crei efect rezult din nlocuirea unui nume propriu cu
unul comun sau invers, realiznd o restrngere sau o
lrgire a semnificatiei.
3.Figurile contradiciei
Figurile contradictiei reflect o asteptare
contrariat, un dezacord, o nepotrivire, o incongruent si
se realizeaz n planul paradigmatic al limbii, pe baza
principiului echivalentei: antiteza prin deosebire
(antonimie), ironia prin asemnare (sinonimie).
Antiteza este n acelasi timp un concept logic,
filozofic si estetic, bazat pe contrapunerea a doi termeni
pentru a stabili un contrast puternic sau pentru a pune n
lumin pe unul prin cellalt.
Ironia privit ca disimulare fin, zeflemea, este o
figur retoric prin care se exprim contrariul a ceea ce
se doreste a face s se nteleag. Dup form, ironia
poate fi de gndire sau de cuvnt, iar dup continut,
ironie tragic, ironie romantic, direct, indirect,
socratic sau sofistic.
Antifraza presupune ntrebuintarea unui cuvnt,
a unei structuri, n sens contrar adevratei sale
semnificatii.

173

Eufemismul este o figur constnd n atenuarea,

prin substituire sau perifraz, a expresiei unei idei pe
care respectul ne mpiedic adesea s-o numim direct.

Figurile de stil sau figurile limbajului reprezint

componente ale dimensiunii stilistice a textului lingvistic, puncte
de origine pentru marcarea stilistic a acestuia.
Retorica, neoretorica si stilistica actual au propus
diferite definitii si clasificri ale figurilor de stil.180
Functional pare a fi clasificarea ce ia ca reper nivelele
limbii.
1. Figuri fonologice (repetri, amplificri, contrageri
de sunete): aliteratia, asonanta, armoniile imitative, simbolismul
fonetic, onomatopeele, rima; sincopa, afereza, apocopa, proteza
etc.
2. Figuri morfosintactice (prti de vorbire si structuri
sintactice cu valoare expresiv): figuri ale insistentei - repetitia,
enumeratia, polisindetul; figuri ale simplificrii - elipsa,
asindetul; figuri ale simplificrii si amplificrii - anacolutul,
silepsul; figuri relationale - inversiunea, hiperbatul; figuri
intonationale - invocatia retoric, apostrofa, interogatia retoric.
3. Figuri semantice: figurile analogiei - epitetul,
comparatia, metafora (metafora propriu-zis, catacreza,
personificarea, hiperbola, litota, alegoria, simbolul, mitul);
figurile contiguittii - metonimia, sinecdoca, antonomaza;
figurile contradictiei - antiteza, ironia, antifraza, eufemismul etc.

180

Vezi Paul Magheru, op.cit. si Gh.N. Dragomirescu, Mic

enciclopedie a figurilor de stil/1975

174

VII. ANEXE
1. STUDII SI CERCETRI STILISTICE
1.1. IORGU IORDAN - NUMERALUL

181

n fapt interesant, care, din cauza originii lui,

apartine ns numai limbii vorbite si scrise a
oamenilor
culti,
este
ntrebuintarea
numeralului unu sub aceast form (substantival!),
chiar atunci cnd dup el urmeaz imediat numele
notiunii. Ex.: Familia lui reumatic, alctuit din una
nevast si patru plodani (LR, 20 aug. 1938).Procedeul
acesta nu-i uzitat n vorbirea obisnuit, dar a devenit o
adevrat norm n limbajul comercial (si n cel
administrativ, dac se refer la chestiuni economice, cu
cifre si socoteli), unde existenta lui se datoreste,n primul
rnd, necesittii (de ordin tot material, adic financiar),
de a evita confuziile ntre o si alte numerale. A
intervenit, probabil, si un fapt de natur pur lingvistic:
singurul numeral cardinal cu aspect dublu (adjectival:
un, o si substantival: unu, una) este acesta, toate
celelalte avnd o singur form (pentru ambele functii).
181

n Capitolul IV din Stilistica limbii romne/1975.

175

Valoarea expresiv (care-i totdeauna ironic; cel care

spune una nevast o spune n glum), provine si de la
*anormalitatea* aspectului gramatical, dar si, mai ales,
de la imaginea care se desteapt n mintea asculttorului,
datorit mprejurrii c se pun membrii unei familii
omenesti pe acelasi plan cu obiecte negociabile (de pild
capete de vite si alte mrfuri similare). Totodat acest
mod de a vorbi aminteste procesele-verbale, cu
atmosfera si stilul lor caracteristic, ncheiate de organele
politienesti inferioare: Ne-am transportat la fata
locului si am constatat c averea susnumitului const
din una cas de locuit, una sur...
O formul asemntoare (prin originea, ca si prin
efectele ei) este asezarea numeralului dup substantivul
care arat obiecte numrate (chestiune mai mult de
sintax). Deoarece n limbajul comercial se spune lei
dou sute, sticle de vin dou sute cincizeci etc., se
spune cu intentii glumete, si elevi douzeci (am intrat n
clas si am gsit elevi douzeci), locuitori cinci mii
(orasul X are boi sapte sute, porci o mie cinci sute si
locuitori cinci mii) etc. Astfel de constructii apar ns
mult mai rar dect cele precedente.
2. Trebuie amintit de asemenea nlocuirea
ordinalului prin cardinal: capitolul cinci, anul doi (n
loc de capitolul al cincilea, anul al doilea etc.). n
vorbirea (cred c si n scrisul) tinerilor (elevi, studenti
etc.), apoi n cea a militarilor (compania trei, plutonul
patru, bateria doi), modul acesta de a se exprima este
*normal*, prin urmare lipsit de orice valoare stilistic.
Dimpotriv, pentru oamenii care ntrebuinteaz, n astfel
de cazuri, numeralele ordinale, asa cum prescrie

176

gramatica, pe baza uzului consacrat prin traditie, aceast

formul sintactic poate avea o semnificatie special,
poate fi, adic, utilizat cu intentii stilistice (ironie). Ct
despre origine, cred c trebuie s-o cutm tot n stilul
comercial, unde prezenta ei se explic prin nevoia (iarsi
de natur economic: economisirea timpului si, deci, a
banilor) de a scurta vorba, de a ntrebuinta numai
materialul lingvistic strict necesar pentru a se ntelege. A
contribuit, cu sigurant, la rspndirea constructiei si
limbajul militar, unde, foarte probabil, ea s-a nscut
independent de orice influent din afar, si pentru motive
analoage: n timpul serviciului (instructie, marsuri etc.)
se impune ct mai mult actiune, asadar ct mai putin
vorb. Cum se face c procedeul s-a generalizat, cel
putin printre tineri? Numeralul cardinal este mai concret,
cci arat cu adevrat numrul obiectelor pe care ai
impresia c le vezi unul cte unul, pe cnd cel ordinal
indic locul ocupat de un obiect ntr-o grup de obiecte
identice (ideea de numr exist si aici, dar e stears, cade
pe un plan secundar n comparatie cu aceea de *ordine*).
Afar de asta, numeralul cardinal, gratie faptului c
serveste la numrtoarea obiectelor de tot felul, are o
ntrebuintare mai larg dect celelalte, asa c vine mai
lesne n constiinta subiectului vorbitor, care, de aceea,
este dispus, cteodat poate silit, s se foloseasc de el n
locul celui ordinal, dac nu rezult din aceasta nici un
inconvenient n legtur cu ntelegerea celor ce vrea s
spun.
3. Vorbirea popular si cea familiar se servesc la
tot pasul de cteva formule n care intr, sub forma lor
feminin, dar cu nteles neutral, primele dou numerale

177

din seria cardinalelor si care, desi devenite clisee, prin

fixitate, ca si prin marea lor frecvent, continu s aib o
mare valoare expresiv. Ex.: ...si una-dou, la pupz;
(flcul era chitit la locul su) si nu se da cu una, cu
dou; si nici una, nici dou (o dat ncepe a bate la
poart), toate din Creang. Pretutindeni functia este
adverbial (de mod), iar sensul, dup mprejurri,
*mereu, repede, imediat*. Punctul de plecare l constituie
<numrtoarea>: *ct ai zice una, dou*, adic n foarte
scurt timp, sau (dac constructia este negativ) *nici ct
ai numra de la una pn la dou*, eventual *fr s
spun mcar una-dou*, *fr nici o introducere, brusc*.
Trebuie s avem n vedere si altceva. Cu toate c nu
putem preciza totdeauna ce notiune reprezint numeralul
(si oricare alt cuvnt formal) sub aspectul lui neutral, n
cazul de fat cred c intervine ideea de *vorb*: nici
una, nici dou este simtit ca echivalent al lui * nici o
vorb* (= *nici o vorb, nici dou vorbe* sau *nici asa,
ntr-un fel [=una], nici altfel[=dou]*). Situatia se
prezint asemntor, poate chiar identic, la nu se d cu
una, cu dou. Notiunea pur de numr apare numai la
una-dou, fr s avem toat siguranta c, mcar n
anumite conditii, subiectul vorbitor nu se gndeste, o
clip, la un obiect determinat, pe care-l *numr*.
Mai putin expresive sunt din dou una: ori tu
m iubesti...ori nu...(Caragiale), si una-i una, dou-s
mai multe (Creang), desi ultima, foarte rspndit (n
momente de enervare etc.), mai ales la tar si la periferia
oraselor, poate sta, fr s pleasc, alturi de
precedentele.

178

Dintre celelalte numerale interesant este o dat,

n constructii ca acestea: Si atunci, o dat se suie n pod
(si coboar de-acolo un cpstru); S-o dat cheam
spnul pe Harap Alb; o dat-o si haleste si nu zice
nimica (Creang). ntelesul acestui numeral, pus de
gramatici n grupa *adverbialelor*, este aici cel originar,
adic etimologic: *singur dttur* (cuvnt inventat de
autor pentru a-si sustine ideea - nn), *svrsirea o
singur dat a actiunii*, deci *svrsirea ei n timpul cel
mai scurt*. De aici nuanta mai mult, poate chiar
exclusiv, modal, care implic si energie, pe lng
iuteal: un lucru fcut dintr-o dat (= dintr-o singur
lovitur etc.) si, binenteles, fcut cum trebuie, presupune
vigoare, pricepere etc. din partea autorului. Asa-mi eplic
eu marea expresivitate a acestui simplu numeral, mai cu
seam n tovrsia unor substantive ca om, femeie,
brbat, flcu etc. (cnd ele reprezint oarecum specia
respectiv, *ideea*, notiunea ideal). O dat om se
spune, foarte des, si n vorbirea familiar, nu numai n
cea popular, despre un exemplar uman desvrsit, care a
fost din capul locului (= dintr-o dat, de la nastere, din
clipa cnd a aprut pe lume) reusit si definitiv: *autorul*
lui n-a mai avut nevoie s revin, spre a-l corija si
perfectiona. S-a zis, la nceput, cu sigurant, despre
obiectele lucrate de om,n primul rnd despre cele
<turnate>, la care operatia turnrii dura, ntr-adevr,
foarte putin (se fcea o dat = dintr-o dat) si, mai ales,
putea reusi, n chip desvrsit, din primul moment (*din
prima lovitur* = *din prima dat*). Cf. la Creang: fii
o dat brbat si nu-ti face voie rea.

179

Sinonime afective cu o dat om, o dat femeie

etc. sunt un om si jumtate, o femeie si jumtate.
Asemnarea lor nu se reduce la factorul semantic, ci are
un temei formal: jumtate, desi substantiv, exprim o
notiune numeric (de cantitate, dar o cantitate precis, la
fel cu numeralele propriu-zise) si de aceea este simtit ca
numeral. Sinonimia acestei expresii cu precedenta a dus
la contaminarea lor: om, o dat si jumtate (zice Conu
Leonida). n ciuda (sau, mai degrab, din pricina)
exagerrii (*un om si jumtate* este, matematic vorbind,
mai mult dect *o dat om*), aceast formul n-are
expresivitatea celei precedente.

1.2. EUGEN CMPEANU - NOMINATIVUL

182

aracteristica fundamental a nominativului

este marea sa autonomie, independenta sa,
considerat n raport cu celelate cazuri. El nu
primeste, ci impune relatii, este un caz regent, al nonsubordonrii, dovad aspectul su formal, si numai n
acest sens se poate vorbi de relativitatea independentei
sale.
Acest motiv explic facilitatea cu care
nominativul scap din strnsoarea raporturilor
gramaticale contextuale atunci cnd este ntrebuintat n
constructii eliptice sau n fraze discontinue. Iat un astfel
de exemplu din B. Delavrancea, pe care Al. Niculescu l
cita referindu-se la dislocarea frazei n scopul reliefrii
momentelor naratiunii si al dinamizrii ei: Gndurile
182

n Substantivul. Studiu stilistic/1975, pp.152 - 155

180

mele se rupser d-un ululuit care iesea de sub

cearceaful moartei. Srii n picioare, m plecai spre
dnsa. Un zgomot de scnduri. Tresrii. Asa apare
textul n forma sa definitiv n editia din 1911 a
Trubadurului; n prima variant, din anul 1887,
nominativul apare ca subiect:...si n acea clip un
zgomot de scndur care cade m fcu s tresar,
comparatie ce ne permite s stabilim cu precizie
provenienta nominativului n constructia eliptic.
Aceeasi origine nominatival o au substantivele si n
urmtorul exemplu luat din nuvela amintit mai nainte:
Oamenii sunt fr inim... Cini!... Hoti!...
Strvuri!... ori n fragmentul dat de I. Coteanu pentru a
ilustra discontinuitatea stilului: O piat circular. O
statuie neagr, umed, nvelit parc ntr-o pelerin
de cauciuc. Simfonia muncii de la orele 18. Ciocane
si voci omenesti. n toate exemplele amintite, valoarea
lor stilistic trebuie raportat, n primul rnd, la
caracterul independent al nominativului, care-i defineste
locul n sistemul cazual. Subordonndu-si celelalte
elemente ale propozitiei, nominativul se detaseaz de
acestea si concentreaz comunicarea ntr-un nucleu
esential, reliefat.
Acest continut specific explic capacitatea
nominativului de a ndeplini anumite functii sintactice:
subiect, nume predicativ, si apozitie. Stilistica
nominativului este n esent stilistica acestor functii si
ndeosebi a subiectului, cu care ar putea fi asimilate,
printr-un ciclu de echivalente formale ce sunt posibile pe
baza autonomiei cazului n discutie, si celelalte dou;
Ion este student devine Ion, studentul... si apoi (Ion)

181

Studentul...; nominativul trece cu usurint din functia de

nume predicativ n cea de apozitie si apoi la subiect.
Studiul pe care-l vom ntreprinde n sintaxa afectiv a
propozitiei ne va obliga s revenim cu noi fapte si
comentarii pentru a ntregi stilistica nominativului.
Asadar nominativul se situeaz n centrul atentiei
noastre. De la el pleac comunicarea lingvistic si spre el
se ntoarce cu toate excrescentele sale. Reactia sau ecoul
emotiv pe care-l trezeste uneori este pe msura
nsemnttii sale n propozitie, poart aceast amprent.
Intrase n obiceiul unora dintre cronicarii nostri s fac
deosebire de expresivitate ntre un titlu de capitol si altul
dup cum se alegea o exprimare la nominativ sau o alt
form cazual. Asa, de exemplu, dac o mare parte a
titlurilor din Letopisetul lui Grigore Ureche ncep
printr-o prepozitie, obisnuit de, sau o conjunctie, de
obicei cnd: De o oaste turceasc, De mnstirea
Slatina si de Pngrati, Cndu s-au strnsu tara la
Direptate, Cndu au perit Arbure hatmanul cu
ficiorii lui etc., autorul simte nevoia s redea sub forma
nominativului faptele care au miscat mai mult simtirea
sa, la care a participat cu mai mare adeziune sufleteasc
sau pe care le-a considerat de-o important sporit:
Rzboiul lui Bogdan vod cu lesii, Rzboiul de la
Rmnic..., Predoslovia desclicrii...etc.
Aceast preferint subiectiv a cronicarului
moldovean pentru un tip de constructie sau altul nu este
ns singura explicatie, deoarece n alte cronici, cum sunt
cea a lui Ion Neculce sau Miron Costin, titlurile de
capitole apar cu exclusivitate sub forma nominativului,
desi nu e prea greu s constatm atitudinea subiectiv a

182

celor doi cronicari fat de unele fapte cuprinse n

naratiune, evenimente care schimb optica aprecierii lor.
Cea mai mare parte a titlurilor cronicii lui
Gr.
Ureche dovedeste si o anumit stngcie sau cel putin si
o lips de concordant ntre forma prepozitional sau
conjunctional, deci subordonatoare, si gradul mare de
independent a unui titlu, fie el chiar si numai de capitol,
ceea ce nu nltur ns elementul subiectiv despre care
vorbeam ceva mai nainte.
Remarcam ntr-o alt parte a lucrrii (p. 71 si
urm.) rolul deosebit pe care-l are substantivul fat de
celelalte prti de vorbire n formularea titlurilor de crti,
capitole etc. E locul s adugm aici c plintatea
continutului substantival al titlului, indiferent dac
numele este comun sau propriu, se realizeaz prin
asezarea sa la nominativ, cazul care ne atrage cel mai
mult atentia si curiozitatea prin independenta sa.
Nesubordonat
altor
elemente
ale
propozitiei,
nominativul, prin definitie ntiul membru al oricrei
comunicri lingvistice, este impulsul initial al unei
ntregiri ulterioare, pe care noi o asteptm sau o cutm.
Acest rol stimulator al su poate fi observat mai usor
dac trecem un titlu de la nominativ la acuzativ: n timp
ce Rzboiul de la Rmnic se remarc prin noutatea
total a faptului narat sau solicit o tratare exhaustiv,
Despre rzboiul de la Rmnic presupune cunoasterea
sa mai dinainte, ori o tratare partial, limitat, autorul
aducndu-l n fata noastr doar pentru a-l completa cu
comentariul su ori cu unele date inedite.
Fiind autor al actiunii, subiect al propozitiei,
nominativul activizeaz substantivul asezat la acest caz,

183

l animeaz, l personific n multe mprejurri.

Constatarea o fcusem cnd, alctuind o statistic a
pronumelor n poeziile lui M. Eminescu, observam ,
printre altele, c poetul prefer subiectul persoanei a
doua a pronumelui personal (tu) fat de persoana nti
(eu), care rmne mai putin activ, la fel masculinul
persoanei a treia plural (ei), mai personal dect femininul
aceleiasi persoane (ele), atras mai mult de acuzativ, ori
pronumele negativ nimeni, folosit aproape exclusiv ca
subiect, n timp ce corelativul material al su (nimica)
si face mult simtit prezenta si la acuzativ.
Exploatnd
capacitatea
de
animare
a
nominativului, personificarea recurge mereu la ajutorul
lui. Este suficient s alturi unui verb pentru care nu pare
fcut un subiect nume material si acesta simte ndat
efectele personificrii: Muntii... nu cedeaz nimic din
mreata lor ncruntare (p. 58); Si muntii si norii si
tin respiratia (p. 58); Oltul... cade pe gnduri (p.
106); Mii de brazi asteapt afar, cu inima nghetat,
s le vin si lor rndul (p.119) (Geo Bogza).
Locul nti n propozitie i apartine de drept
nominativului. Consecintele, ca si motivarea acestei
topici, sunt n primul rnd de ordin logic si gramatical,
deriv din necesitatea gndirii si a expresiei lingvistice
de a se constitui ca fenomene. Ca n attea alte
mprejurri ns, faptul ce se impune atentiei noastre prin
continutul su logic, gramatical, nu poate s nu genereze
si reactii emotionale de o factur similar. Functia
stilistic specific nominativului se realizeaz deci si
prin topica sa caracteristic, direct. Exemplele ce ne
stau la dispozitie sunt numeroase si semnificative.

184

Reamintind doar cteva dintre ele o facem numai cu

scopul de a ilustra, iar nu pentru a epuiza afirmatia
noastr. Astfel n urmtorul exemplu: Muscelele dorm
sub zpad de trei palme. Pdurile n deprtare, cu
tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzri si de
corcodusi. Vuiet surd s ncovoaie pe dup dealuri si
s pierde n vi adnci. Cerul e ca lesia. Crduri de
corbi, prididite de vnt, croncie, cutnd spre
pduri. Viscolul se nteteste. Vrtejele trec dintr-un
colnic ntr-altul. Si amurgul srii se ntinde ca un
zbranic sur. (B.St. Delavrancea - Sultnica) subiectele
n topic direct constituie punctele cardinale,
fundamentale ale descrierii, ele orienteaz dezvoltarea
ntregului tablou.
Avantajul stilistic al procedeului este fructificat,
pe aceeasi scar larg ca n descrieri ori pasteluri, si n
constructiile antitetice: Goltatea ncunjur, iar
foamea d de-a dreptul (I. Creang - Amintiri din
copilrie); O lume toat-ntelegea/ Tu nu m-ai nteles
(M. Eminescu - Pe lng plopii fr sot...) etc.; cu ct
antiteza este mai adncit, cu att este mai necesar
prezenta subiectului la nceputul propozitiilor
contrastante. Iar cnd subiectul este dislocat din locul su
obisnuit si mpins spre sfrsitul propozitiei, efectul
stilistic obtinut nu este identic oricrei inversiuni, ci
poart n sine marca semnificativ a nominativului. Asa,
de exemplu, n poezia lui G. Cosbuc Moartea lui Gelu,
subiectul apare - ceea ce n-ar fi posibil s se ntmple cu
alt caz - abia la sfrsitul strofei a doua, dup ce poetul a
creat atmosfera, cadrul n care apare eroul si ne-a sporit
curiozitatea: Rzlet din ostirea btut,/ Fugind pe

185

cmpia tcut,/ Czu de pe cal, de durere,/ ...Iar

Gelu, prin noapte, stnd singur, /Vorbeste cu calul.
Pentru a crea acelasi moment de tensiune n asteptarea
subiectului, cu deosebire la nceputul poeziei, la fel
procedeaz uneori si T. Arghezi: Biruitor de lifte si
jivine,/ Asteapt drz, la rndu-i biruit,/ Si ochii lui,
de patru timpuri pline,/ ncremeniti pe zare, n-au
dormit./ ...nchis n turnul mortii din porunc,/
Printul e-ntreg, dar gndurile-l dor. (Printul),
subiectul aprnd abia n strofa a treia, ori
V.
Voiculescu: n zorii sfiosi se coboar pe larga
ntindere a luncii/ Cu sape, cu pluguri si grape, o
mut si searbd gloat (Toamna); Pe crma lumilor
plecat,/ Cu ochii mari tintiti n zare,/ Vegheaz-n
noaptea-ntunecat/ De-a pururi treaza cugetare
(Cugetare); Cum si urzesc mtasea n foaia crud
duzii... (Dudul).

1.3. MIHAELA MANCAS - VALORI ALE

IMPERFECTULUI NARATIV N PROZA LUI
MATEIU CARAGIALE
183

-a observat de multe ori c proza lui Mateiu

Caragiale nu este o proz a secolului su, iar
aprecierea a fost sprijinit, de obicei, cu
argumente privind tematica - apropiat de aceea a
simbolistilor francezi de la sfrsitul secolului trecut - ,
183

n Limbajul Artistic Romnesc n secolul XX/1991,

pp.298 - 304

186

cadenta poetic a frazei, structura perioadei sau inovatia

adus de scriitor n lexicul prozei poetice romnesti.
Ni se pare, ns, interesant s urmrim - n proza lui
Mateiu Caragiale si n special n romanul Craii de
Curtea - Veche - unele procedee specifice ale naratiei,
manifestate cu preponderent n compartimentul
verbului, procedee care l caracterizeaz pe scriitor ca pe
o figur izolat si ntrziat n literatura romn din
primele decenii ale secolului nostru. Nu ncape nici o
ndoial c aceast iesire din spatiul comun al prozei
interbelice reprezentase pentru scriitor o solutie deliberat
adoptat, maniera proprie a lui Mateiu Caragiale de a
alege nc o dat - n literatur ca si n viat - solutia care
s fac din el figura izolat a generatiei sale. Din punct
de vedere stilistic, urmrim n acest sens cteva mijloace
prin care scriitorul si-a sprijinit caracterul fantast si
ireal al romanului si nuvelelor.
O serie de trsturi particulare ale prozei lui
Mateiu Caragiale pot fi deduse dintr-o utilizare
consecvent si mai putin curent (n orice caz - cu
aceeasi frecvent) a sistemului timpurilor verbale
narative; mai mult dect att, din relatiile inedite care se
stabilesc ntre timpuri, se contureaz pentru proza lui
Mateiu Caragiale alte procedee de punere n relief
dect cele ale naratiei curente, fie ea popular sau cult.
Utilizarea cu valori mai putin uzuale a timpurilor
verbale n discursul narativ se justific, n parte, prin
compozitia romanului Craii de Curtea - Veche. Naratie
plasat n trecut fat de momentul relatrii, tehnica sa
compozitional se bazeaz pe intercalri succesive,
uneori pn la al treilea nivel, ale unor istorii mai reduse

187

ca dimensiuni n spatiul amplu al altora -, planul

actualittii discursului -, conform unei tehnici care tine n
egal msur de acronie si de povestirea cu cadru.
Perspectiva nu se schimb, planurile narative nu variaz
dect o singur dat (n capitolul al III-lea, cnd
naratorul-autor este substituit cu un narator-personaj), iar
actiunea rmne n permanent proiectat n trecut.
Aceast succesiune a planurilor narative, privite din
punctul de vedere al compozitiei globale a textului, se
suprapune peste o extrem consecvent n utilizarea
modalittilor de relatare ( a stilurilor vorbirii). n traditia
secolului al XVIII-lea si a nceputului de secol al XIXlea ( de care este apropiat si prin tehnicile mentionate),
romanul lui Mateiu Caragiale e aproape n ntregime
redactat n stilul indirect al autorului - el nsusi
participant la actiune -, cu exceptia aceluiasi capitol al
III-lea (Spovedanii), ntins monolog n stil direct al unui
personaj.
Particularittile de constructie a romanului
rezumate mai sus ne-au determinat s analizm, n
consecint, succesiunea timpurilor indicativului n
naratie. Pe de o parte situarea n permanent a actiunii
ntr-un timp trecut - el nsusi diferit ca moment de
referint, cci capitolul al II-lea (Cele trei hagialcuri)
cuprinde o acronie, relatnd evenimente situate n timpul
real naintea nceputului naratiei, deci naintea
capitolului I - , iar, pe de alt parte, mentinerea aproape
exclusiv a stilului indirect ca modalitate de expunere n
planul autorului, permit scriitorului realizarea unei
mutatii n sistemul timpurilor narative, mutatie care se

188

produce de la prezent si perfect (simplu sau compus)

ctre imperfect si mai-mult-ca-perfect.
Nu trebuie s se nteleag c am avea a face cu o
schimbare a valorii absolute a prezentului sau a
imperfectului, ci numai cu o substituire a unuia prin
cellalt n functia de timpuri ale naratiei. Totodat, nu
relatia cronologic dintre actiunile cuprinse n povestire
este aceea care are important pentru justificarea aparitiei
imperfectului n locul uneia dintre formele de perfect,
ci atitudinea locutorului-scriitor manifestat gramatical
n raportul temporal valabil numai pentru o anumit
structur narativ, cu alte cuvinte punerea n relief.
2. Cea mai mare frecvent ca timp narativ o are,
n romanul lui Mateiu Caragiale, imperfectul. Aceast
stare de lucruri apare cu att mai semnificativ, cu ct de
obicei o dominant temporal se stabileste greu ntrun text de foarte largi dimensiuni, frecventa mare a unui
anumit timp fiind de regul caracteristic doar pentru
contexte mai limitate. Observatia este valabil n egal
msur si pentru nuvela Remember, unde variatia
temporal se dovedeste nc mai redus; dac n roman
imperfectul (ca timp narativ constant n planul
actualizrii) alterneaz, totusi, uneori cu timpuri
perfective (perfectul simplu sau compus), aceast
tranzitie temporal lipseste aproape complet n nuvel,
text mult mai omogen din punctul de vedere al structurii
sale temporale.
Desigur, ns, c imperfectul nu reprezint, n
textul lui Mateiu Caragiale, unicul timp utilizat.
Semnificativ nu este att frecventa sa ca timp narativ, ci
faptul c opozitia actual/inactual (sau, avnd n vedere

189

planurile cronologic-narative, planul prim/planul

secund) nu se red prin opozitia pf. simplu
(compus)/imperfect (m.m.ca perfect), ci aproape
ntotdeauna prin cuplul imperfect/m.m.ca perfect. Se
contureaz, astfel, la Mateiu Caragiale o schimbare a
relatiei temporale curente n naratie; n aceast nou
relatie, imperfectul devine timpul aproape constant
utilizat n planul actualittii, iar mai-mult-ca-perfectul
rmne timpul relational al inactualului, aprnd n
planul secund. Exemplificm cu un text din nuvela
Remember, foarte unitar din acest punct de vedere:
Era de prisos dar orice presupunere despre
obrsia tnrului cu pricina, fceam ns tot soiul de
reflexii asupra fiintei lui, unic ntr-adevr si stranie,
impunndu-se poruncitor lurei aminte. M subjugase
prestigiul recei trufii a tnrului ce , n deplin
frumusete, psea singur n viat, nepstor, cu fruntea
sus [...] l vedeam zilnic aproape, nu muzeul fiind
singurul loc unde l ntlneam. n plimbrile ce
ncepusem a relua prin oras, de teama oboselii, fceam
lungi popasuri la o prvlie unde se degustau
capodoperile unei vechi rachierii neerlandeze. Dup
Ruysdael, Van Brouwer si Van-der-Hoogh. Nicieri nu
m reculegeam mai bine ca n acea ncpere ngust si
cam ntunecoas, ce ar fi putut face cinste oricrei
locuinte de burgmaistru sau de staroste de breasl, asa
bogat cptusit cum era cu stejar afumat pn la
jumtatea peretelui, unde blana iesea afar, fcnd jur
mprejur o larg polit pe care stteau nsirate nstrape
si ulcioare de Delft. Ce minunate clipe petreceam acolo!

190

Alturi de mine, pe singura lavit din primitoarea

cmar, singuratic ziua, tnrul cu chip de portret vechi
sorbea pe ndelete buturile cele mai dulci si mai
parfumate, asemenea unor nestimate topite, atttoare de
visri exotice si de ndeprtate nostalgii cu piperatele lor
mirodenii de Java sau de Antile. Acolo, parc nu mai
eram strini unul de altul si, ceea ce e nostim, mai
trziu, dup ce ne-am cunoscut, ne-am mrturisit c, si
lui si mie, ni se pruse a mai fi stat si altdat mpreun
ntr-o ncpere la fel. (Mateiu Caragiale, CCV, 39 - 40)
Explicatia acestei predominante se afl n
valoarea semantic a imperfectului n limba romn,
ireal uneori, imperfectiv ntotdeauna; acest sens poate
fi apropiat - n planul trecutului - de acela al prezentului
din planul actualizrii. Pentru functia narativ a timpului,
intereseaz n primul rnd diferenta de aspect pe care
imperfectul o presupune, fat de valoarea aspectual a
perfectului simplu sau compus: imperfectul are sensul
imperfectiv si continuu, nencheiat n planul perfectului
si uneori iterativ (ca n textul de mai sus), iar aceast
valoare corespunde unei trsturi n general
nedeterminate si neprecizate din punct de vedere
temporal pe care o au - ca atitudine narativ - att
romanul, ct si nuvelele lui Mateiu Caragiale.
Tehnica alternrii planurilor prin alternarea
imperfectului cu timpurile perfective apartine att
nuvelei Remember, ct si ntregului ansamblu narativ al
romanului Craii de Curtea - Veche. Am ales pentru
exemplificare un pasaj semnificativ prin echivalenta
contextual stabilit ntre cuplurile imperfect/m.m.ca
perfect si prezent/perfect:

191

Din btrnele case ale Zinci Mamonoaia,

cumprate la mezat, el si fcuse, meremetisindu-le dea-ntregul si ngrmdind nuntru tot felul de scumptti
rare, o somptuoas sihstrie unde tria pe picior mare,
boiereste. Cum tria ns era o halima: ca la el la
nimeni. El care de cincisprezece ani tinea buctar si
sofragiu, nu lua masa dect seara si atunci la birt si, tot
de atta vreme, nu se culcase acas, n pat, niciodat.
Slugile sale ce, la dorint, se iveau si piereau, ca niste
stafii, mute, el nu le suferea s stea cu dnsul sub acelasi
acoperis; ele huzureau ntr-o locuint deosebit unde
puiser si-si pripsiser neamuri sau cunostinte de care
stpnul habar n-avea si a rmas de pomin cum acesta
vznd ntr-o zi, pe geam, c de la el din curte se scoate
un cosciug n-a tinut s stie cine fusese mortul. S stau
s-i nsir toate ciudteniile de soiul acesta ar fi s nu mai
isprvesc; m voi mrgini dar s m agt numai de cea
mai uimitoare: Pasadia tria cu schimbul dou vieti
(Ibid., 108 - 109).
Exist, n text, o singur enclav n care cele dou
planuri, al actualului si al inactualului relatrii, sunt
notate prin cel de-al doilea cuplu temporal
(prezent/perfect), iar acesta este singurul punct al
naratiunii n care se mentioneaz o actiune momentan,
determinat n timp: a rmas de pomin cum acesta
vznd ntr-o zi, pe geam, c de la el din curte se scoate
un cosciug n-a tinut s stie cine fusese mortul. Simetric,
fragmentul este ns ncheiat tot cu un verb la imperfect:
Pasadia tria cu schimbul dou vieti.
3. Ct priveste valoarea de timp al irealittii pe
care o are imperfectul n limba romn, aceasta poate fi

192

considerat o alt explicatie a frecventei sale. Prti

ntregi ale romanului (n special cltoriile n spatiu si
timp incluse n capitolul Cele trei hagialcuri) sunt
fragmente imaginate, relatri de gradul al doilea
incluse n relatarea-cadru, abstrase din cursul normal al
povestirii, iar imperfectul suprapune, n aceste situatii,
functiei de tip narativ sensul su ireal. n pasajul pe care
l reproducem, sensul imperfectului eram este strict
ipotetic si ireal (servind istoria imaginar - ni se prea
c suntem, era ca si cum am fi fost), alternat n planul
secund cu mai-mult-ca-perfectul, care noteaz aspectele
anterioare si ncheiate n timp ale actiunii. Ca n toate
pasajele unitare ca structur temporal din roman, apare
n text o simetrie ntre partea initial si cea final, unde
sensul verbului este identic; n partea median a
pasajului se utilizeaz, ns, n general, perfectul simplu
sau compus:
ncepea atunci, nu mai putin fermectoare, o
nou cltorie, cltoria n veacurile apuse. Ne regseam
de obicei n acela, scump nou si nostalgic ntre toate,
care fu al optsprezecelea.
Eram trei odrasle de dinasti cu nume slvite,
tustrei cavaleri-clugri din tagma Sfntului Ioan de la
Ierusalim, zisi de Malta, purtnd cu fal pe piept crucea
de smalt alb si ncununatul trofeu spnzurate de pamglica
de cnvt negru. Rsrisem n amurgul Craiului-Soare,
printii iezuiti ne crescuser si ne narmase Villena.
[...] plecasem, treime nedesprtit, n necontenit colind,
pe urmele lui Peterborough. Curteni de vit, de la un
capt al Europei la altul, nu fu Curte s rmie de noi
necercetat, tocurile noastre rosii sunar pe scrile

193

tutulora, oglinzile fiecreia ne rsfrnser chipurile

ntepate si zmbetele neptrunse;[...]. n srbtoare
nentrerupt de zi si de noapte, am petrecut cum nu se
mai petrecuse si nu se va mai petrece, ne-am nfruptat
cu nesat din toate desftrile simturilor si ale mintii cci,
desi lipsit de mretie, fu veacul binecuvntat, veacul cel
din urm al bunului plac si al bunului gust, pe scurt
veacul francez [...]. Era scris ca cel mai frumos dintre
veacuri s asfinteasc n snge si cnd, dup cteva luni,
vedeam trecnd n par, ntre fulgerri de cusme frigiene,
capul doamnei de Lamballe, ntelegnd c timpul nostru
trecuse si c, n curnd, avea s strveasc si s cad
nimicirii tot ce ne fusese pe lume drag, ne acopeream
fetele si pieream pentru totdeauna. (Ibid., 113 - 116,
121 - 122)
Mai dificil ni se pare explicarea faptului c
imperfectul predomin nu numai n pasajele de relatare
propriu-zis, unde era ntr-un fel de asteptat dat fiind
atitudinea narativ specific scriitorului, ci si n pasajele
descriptive, care se bazeaz de obicei pe un alt tip de
actualizare, prin prezent - n sensul su de timp
comentativ, cu nuanta de permanent si durat pe care
aceast utilizare o implic.
ncercnd o interpretare unitar a textului lui
Mateiu Caragiale, suntem obligati s observm c
utilizarea imperfectului nu numai n povestirile autorului
sau eroilor, ci si n descriere se datoreaz tot caracterului
inconsistent si ireal pe care pasajele descriptive l au n
majoritatea cazurilor. Cltoria imaginar n spatiu din
capitolul Cele trei hagialcuri este, astfel, consecvent
redactat la imperfect, desi cuprinde numeroase descrieri

194

n succesiune. Sensul exact, nedefinit si lipsit de

materialitate al primei cltorii se clarific, n aceast
situatie, numai dac avem n vedere c ntinsul paragraf
este introdus printr-un verb dicendi la imperfect iterativ
(omul vorbea...). Ambiguitatea real-ireal este sprijinit
n text si de aparitia persoanei I plural, n care autorul se
include alturi de personajul-narator:
Dar ncntarea ncepuse: omul vorbea...[...].
Strjuiau pe nltimi ruine semete n falduri de
ieder, zceau cotropite de veninoas verdeat surpturi
de cetti. Palate prsite atipeau n pragina grdinilor
unde zeitti de piatr, n vesmnt de muschi, privesc
zmbind cum vntul toamnei spulber troiene ruginii de
frunze, grdinile cu fntni unde apele nu mai joac.
Beteala lunii pline se revrsa peste vechi orsele
adormite; plpiau pe mlastini vpi zglobii. Puhoiul de
lumini poleia noroiul metropolelor uriase aprinznd
deasupr-le ceata ca un pojar. De funinginea si de
mucegaiul lor fugeam ns repede; la zare neaua
piscurilor sngera n amurg [...]. Ne nturnam apoi spre
tropice, triam cu sditorii visul gales al Floridei si al
ostroavelor Antile, ptrundeam, pe urma vntorilor
de orhidee n verdea ntunecime a selbelor Amazonului
scprnd de zboruri de papagali. Nimic nu scpa
cercetrii noastre lacome, descopeream guri de rai
pierdute [...]. Vntul fierbinte alina lin clopoteii argintii
ai pagodelor, nclina foile late de plibani. Uitam de
Europa, din ea tot ce admirasem ne prea acum att de
pipernicit si de sters.. (Ibid. 98 - 101)
Este adevrat c imperfectul nu constituie timpul
narativ exclusiv al romanului lui Mateiu Caragiale, cci

195

acest lucru ar fi, practic, nerealizabil, ntr-o naratie de

asemenea dimensiuni. Aparitia sa are ns, de fiecare
dat, o functie precis; nu este lipsit de important faptul
c o singur dat n roman, actualizarea planului,
punerea n relief, se realizeaz prin prezent. n acelasi
capitol Spovedanii, amintit de mai multe ori pn acum,
introducndu-se o ampl replic monologat unui
personaj, se schimb perspectiva narativ mediat de
planul autorului; actualizarea prin stil direct este dublat
de actualizarea prin prezent:
...sunt grec, urm el, si nobil mediteranean; cei
mai vechi strbuni ce-mi cunosc erau, n suta a
saisprezecea, tlhari de ap, oameni liberi si cuteztori,
vnturnd dup prad mrile n lung si-n lat, de la Iaffa la
Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Din Zuani cel rosu, prin
doi din fiii si, purced cele dou ramuri ale neamului.
[...]; c am fi fost normanzi, se prea poate, de vreme ce
toti pn la cei din urm doi, el si cu mine, am pstrat ca
nsemne trainice de stirpe prul roscat si ochi albastri,
dar netgduit rmne numai c m trag din corbieri si
e singura mea desertciune, cci dac strmosii ar fi pe
alese, cum se cam obisnuieste la casele mari, pe cel
dinti l-as voi tot corbier; [...]. ncolo nu m flesc cu
nimic , nici chiar cu sngele vrsat sub flamurile Eteriei
de ai mei, cei din ramura cu lebda, ce de la Candia a
trecut prin Fanar n Rusia si-n trile romnesti. (Ibid.
136 - 137)
Exceptia actualizrii aproape generale prin
timpuri perfecte este cu att mai semnificativ, cu ct n
mod obisnuit, n limba romn mai frecvent este - n
naratia cult ca si n cea popular - actualizarea

196

planurilor narative prin prezent, iar nu printr-unul din

timpurile trecutului, cu att mai putin prin imperfect.

1.4. TUDOR VIANU - LOCURI COMUNE,

SINONIME SI ECHIVOCURI

184

criind alt dat despre obscuritatea n poezie,

am subliniat n atitudinea orientat mpotriva
retoricii unul din principalele motive
psihologice ale acestei directii literare. Poetii sunt
adeseori obscuri pentru c combat n ei geniul retoric al
limbii. Retorica este acel fel al limbajului menit s-i
asigure adeziunea cea mai usoar a asculttorilor,
captarea lor cea mai lesnicioas. Cnd ns poetii vor s
cstige o expresie ct mai individual, ct mai adecvat
experientei lor strict subiective - ceea ce apartine de
altfel nzuintei lor foarte legitime - ei sunt oarecum
nevoiti s combat partea social a limbajului sau, cel
putin forma artistic a acestuia, adic dezvoltarea lui
retoric, si ajung astfel la obscuritate. Revin n aceast
privint cu cteva noi precizri.
Una din formele cele mai caracteristice ale prtii
sociale a limbii, si nu mai putin a ntrebuintrii ei
retorice, este locul comun, cliseul, adic acele asociatii
de cuvinte tipizate printr-o lung ntrebuintare, nzestrate
cu o mare putere de circulatie si pe care vorbitorii sau
scriitorii le folosesc fr un control intelectual deosebit,
uneori fr s le realizeze mental cu toat plintatea. Este
184

n volumul Studii de stilistic/1968, pp. 108-110

197

drept c se face deosebirea ntre loc comun si cliseu. n

ntelesul, n care voi utiliza cuvntul, scrie Remy de
Gourmont, (Esthetique de la langue franaise, 1899),
cliseul reprezint materialitatea nssi a frazei; locul
comun mai de grab banalitatea ideii. Tipul cliseului
este proverbul, imuabil rigid; locul comun dobndeste
attea forme cte posibilitti exist ntr-o limb pentru a
exprima o nerozie sau un adevr incontestabil. Cliseul
ar fi asadar aspectul material al locului comun; locul
comun, aspectul intelectual al cliseului. Deosebirea
dintre ele nu provine deci dect din perspectiva n care le
privim, si n tot cazul nu exist loc comun al gndirii
care s nu fi prilejuit si un cliseu al vorbirii. Iat ns c
poetii preocupati de a nota gnduri si emotii individuale
recurg uneori la rsturnarea locurilor comune si a
cliseelor limbii, care merit a fi pus n lumin. Subliniez
un mare numr de astfel de cazuri n poeziile lui
Lautramont, un poet deosebit de obscur, dar foarte
caracteristic pentru unele din orientrile mai noi ale
literaturii (ntrebuintez excelenta editie de Oeuvres
compltes, prefat de Andr Breton, si aprut n editura
G.M.L., n 1938). Cititorul va recunoaste singur ce clisee
sunt rsturnate n propozitii ca: Les grandes penses
viennent de la raison. - Dans le malheur, les amis
augmentent. - La jeunesse coute les conseils de lage
mr. - Vous qui entrez, laissez tout dsspoir. (cp.
Dante) - Bont, ton nom est homme. (Cp.
Shakespeare) - Lhomme est un chne. La nature
nen compte pas robuste (Cp. Pascal). Andr Breton
(op. cit. p. 393) a descoperit un procedeu stilistic
constant al lui Lautramont, scotnd n evident toate

198

pasajele n care ciudatul autor rstoarn maximele

moralistului francez att de popular, Vauvenargues.
Cnd Vauvenargues scrie: Le dsspoir est la plus
grande de nos erreurs, Lautramont noteaz: Le
dsspoir est la plus petite de nos erreurs. Cnd
Vauvenargues observ: On ne peut tre juste, si on
nest pas humain, Lautramont reflecteaz: On peut
tre juste, si on nest pas humain etc. Ar fi interesant
de urmrit procedeul si la alti scriitori, ceea ce bnuiesc
c nu ar fi prea greu, dac tinem seama de acea atitudine
de desocializare a limbajului, att de curent printre
poetii mai noi.
Un alt procedeu social al limbii este aglomerarea
sinonimelor sau cel putin a cuvintelor apropiate ca
nteles pentru luminarea aceleiasi notiuni, un procedeu
asemntor cu acela al proiectrii unor fascicule de raze,
din mai multe directii, asupra aceluiasi obiectiv. Un autor
(R.M. Mayer, Deutsche Stilistik, 1930) crede c
acumularea ar fi un mijloc de a spori reprezentarea
sensibil a unui concept oarecare. Procedeul nu este ns
imaginativ, ci retoric. Scopul lui este s concentreze
mintea cititorului si asculttorului asupra unui lucru, s-l
impun atentiei lor. Poetii retorici l-au folosit adeseori.
Deschid la ntmplare Les Contemplations ale lui
Victor Hugo si spicuiesc: Je nai fait que rever de vous
toute la nuit,/Et nous nous aimions tant! Vous me
disiez: - Tout fuit,/ Tout steint, tout sen va; ta seule
image reste (Billet du matin). Seria tout fuit, tout
steint, tout sen va este o acumulare sinonimic cu
sens retoric cum nu numai poetii, dar si vorbitorii
comuni folosesc adeseori. Acelasi este sensul cuplului

199

sinonimic : nous fuirions, nous irions n versurile: Si

nous pouvions quitter ce Paris triste et fou/ Nous
fuirions, nous irions quelque part, nimporte o (Les
Contemplations I) sau acumularea de adjective n
versurile: ... Si cest un pote, il entend/ Ce choeur:
Absurde! Faux!, monstrueux!, revoltant! etc (ibid.
Melancholie) Ca si n cazul rsturnrii locurilor comune,
exist un mijloc de a combate geniul oratoric al limbii,
care rstoarn oarecum sinonimia retoric: este mijlocul
speculrii echivocurilor, asupra cruia atrage atentia H.
Fontenoy, n micul studiu care nsoteste prezentarea
francez a ctorva din scrisorile humoristice ale lui
Lewis Carol (n La Nouvelle Revue Franaise IV,
1935). Lewis Carol, pseudonimul matematicianului
oxfordian Ch. L. Dodgson, care s-a fcut cunoscut ca
autor de literatur pentru copii prin cartea sa Alice n
tara minunilor, a publicat si o serie de scrisori, n care
efectele umoristice extrase din echivoc sunt de cel mai
mare interes literar. Autorul alege cte o expresie, ca, de
exemplu, a trimite o scrisoare cu posta si dndu-i un alt
nteles dect cel obisnuit, unul favorizat de echivocul
expresiei, construieste o mic fabul nveselitoare: M
ntrerup aici, scrie Dodgson, pentru a-ti explica n ce
chip se trimiteau scrisorile pe vremuri. Stlpii cutiilor
de scrisori nu stteau pe loc ca astzi. Ei strbteau
tara. Deci, pentru a trimite o scrisoare trebuia s-o legi
de un stlp care ti se prea c merge n directia voit.
Din nefericire se ntmpla ca stlpii s-si schimbe
itinerariul, ceea ce devenea suprtor. Aceasta se
numea: a trimite o scrisoare cu posta. Alt dat
expresia voyager par chemin de fer (care implic alte

200

echivocuri dect romnescul a merge cu trenul) produce

imaginatia cltoriei pe niste balustrade de fier, care s-ar
gsi de-a lungul drumurilor. Alteori este folosit
echivocul cuprins n expresia a trimite o scrisoare s.a.
n timp ce prin tehnica acumulrii de sinonime se
ajungea la o luminare mai intens a conceptului, prin
procedeul speculrii echivocului se atinge non-sensul.
Poetii retorici iubesc sinonimele acumulate. Echivocurile
sunt iubite de naturile imaginative si autiste, constructori
de sensuri personale, n dezacord cu folosinta obsteasc a
cuvintelor, printre care se recruteaz atti umoristi.
M-am gndit la non-sensurile prin echivoc, ale lui
Dodgson, cnd rsfoind antologia recent a lui Vladimir
Streinu, Literatura romn contemporan, 1943, am
dat peste textele extrase din proza ciudatului Urmuz.
Autorul, cunoscut pn la o vreme numai din
reproducerea oral a unor actori, G. Ciprian si I. Srbul, a
trit un nceput de popularitate, n cercuri literare putin
numeroase, cnd, sinucigndu-se, numele su, strasnic
pzit pn la o vreme, s-a dezvluit. Era unul din
grefierii Curtii de Casatie, D. Dem. Demetrescu (1883 1923). O revist modernist s-a gndit mai trziu, n
1930, s publice o plachet de Opere. Surpriza
nefericitului D. Demetrescu - Urmuz n-ar fi fost mic,
vzndu-se acum trecut ntr-o Antologie. Cazul su
merit totusi atentie. Din ce provine oare umorul su
irezistibil, dar si derutant? Citm un pasaj de la nceputul
povestirii Plnia si Stamate: n apartamentul bine
aerisit, compus din trei ncperi principale, avnd
teras cu geamlc si sonerie. n fat, salonul
somptuos, al crui perete din fund este ocupat cu o

201

bibliotec de stejar masiv, totdeauna strns

nfsurat n cearceafuri ude... O mas fr picioare,
la mijloc, bazat pe calcule si probabilitti, suport
un vas ce contine esenta etern a lucrului n sine...
Trebuieste retinut c aceast camer, vesnic ptruns
de ntuneric, nu are nici usi, nici ferestre si nu
comunic cu lumea din afar dect prin ajutorul unui
tub, prin care uneori nu iese fum si prin care se poate
vedea, n timpul noptii, cele sapte emisfere ale lui
Ptolomeu, iar n timpul zilei doi oameni cum coboar
din maimut... Cine analizeaz acest pasaj, de care
boema literar de acum douzeci de ani, n vremea
suprarealismului victorios, fcea mare haz, observ c
umorul lui provine din dou izvoare. Mai nti din
persiflarea cliseelor limbii. Cnd Urmuz scrie, n stilul
anunturilor de nchiriat: n apartamentul bine aerisit,
compus din trei ncperi principale etc., sau cnd
vorbeste despre biblioteca de stejar masiv etc., el
ntrebuinteaz asociatiile de cuvinte tipice, acelea pe care
oamenii le folosesc fr s cugete cu dinadinsul la ele, si
satirizeaz astfel gesturile automatice ale vorbirii. Cnd
ns Urmuz vorbeste despre tubul prin care se vede
cum doi oameni coboar din maimut, el speculeaz
echivocul cuprins n cuvntul coboar si obtine astfel un
non-sens asemntor cu cel al lui Dodgson. Cnd, n
fine, autorul se exprim despre o mas bazat pe
calcule si probabilitti, el combin echivocul din
cuvntul bazat cu cliseul calcule si probabilitti.
Cititorul atent gseste astfel n textele bizarului si
nefericitului Urmuz un document lingvistic de mare
nsemntate, un prilej de a demasca unele din procedeele

202

limbii, pe care nu o dat poeti mai de seam ca el le-au

folosit cu un mare succes. Cci persiflarea cliseelor
limbii este un procedeu foarte general al umorului n
proza realist, iar dezvoltarea echivocurilor st la
originea multora din fabulele si metaforele poetilor.

1.5. G.I.Tohneanu - structura

stilistic a poeziei ulise de lucian
blaga
185

itologia, istoria si cultura antichittii

nftiseaz pentru gndirea poetic a lui
Lucian Blaga un peisaj mereu ispititor. ntrun rstimp de peste patru decenii - cte despart ciclul
nchinat lui Pan de Cimitirul roman - grupul poeziilor
inspirate din lumea greco-latin a sporit nentrerupt,
constituind, pn la urm, un sector distinct, n
ansamblul creatiei cntretului din Lancrm. Este
vrednic de atentie faptul c, n ultimii ani ai vietii, Blaga
adopt strofa safic, turnnd n tiparele ei Zodia
Cumpenei, una din cele mai izbutite postume, nobil
replic, rostit dup multe decenii, la celebra Od
eminescian.
Din mnunchiul acestor poezii - ilustrat de Pan,
Cnele din Pompei, Epitaf pentru Euridike, Oedip n
fata Sfinxului, Cariatide si attea alte piese remarcabile
- se detaseaz net Ulise. Potrivit comentariilor lui G.
Ivascu (Poezii, EPL, 1966, note, p.470), din pcate
185

n volumul Dincolo de cuvnt,/1976, pp.213-224

203

excesiv de concise, Ulise, pe care autorul o consider

una din cele mai realizate poezii ale sale, este scris la
nceputul anului 1949 si este dedicat sotiei sale. Cu
ntemeierile filologice necesare, detaliile editorului ar fi
dobndit o nendoielnic utilitate pentru analiza noastr.
Altfel, ele nu depsesc semnificatia unor repere foarte
generale.
Asa cum se alctuieste din lectura operelor
antichittii - n primul rnd din aceea a Odiseii - chipul
lui Ulise exercit o mare putere de seductie asupra
sensibilittii si fanteziei epocilor mai noi. Eroul din Itaca
este un personaj complex, care uneste nsusirile brbtiei
si cutezantei cu darurile
lucidittii si subtirimii
spirituale. Prea iscusit ca s nu fie, cteodat, nstrusnic,
prea ntelept ca s nu fie, chiar si atunci, stpn pe sine,
de o mobilitate lesne convertibil n neastmpr, Ulise
este pretutindeni chemat de o neistovit sete de aventur
- n cel mai frumos nteles al cuvntului - care d
culoare, farmec si relief fiecruia din gesturile, fiecreia
din spusele sale. ntr-o stare de vesnic tensiune, fiul lui
Laerte potriveste si pune la cale, cumpneste sanse si
riscuri, selecteaz si prevede, elimin si alege, tsneste,
n fine, n miezul faptei, detestnd inertia si rgazul, dar
amnnd mereu deznodmntul. Pendularea
ntre
sperant si dezndejde este o constant psihologic a
eroului, pe msur ce limanul rvnit se apropie sau se
ndeprteaz. Vrjmsia ndrjit a mprejurrilor
nseamn pentru el un prilej aproape continuu de
dezlntuire si cheltuire a extraordinarei energii spirituale
cu care se stie nzestrat. Situatiile si solutiile simple nu l
cuprind.

204

Amintirea unui asemenea personaj nu putea fi

dect rodnic n cultura romneasc. nc din 1928
George Clinescu intentiona s dea numele lui Ulise unei
culegeri de nsemnri literare. Ce ar fi urmat s fie
proiectatul volum, cnd initiatorul lui se afla nc n faza
<pasilor pe nisip>, este inutil a ntreba. Din toat
mprejurarea rmne ispititoare sugestia titlului prin care
G. Clinescu va fi vrut s nteleag poate nsusi destinul
criticului. Cel putin, fecunda sa activitate de comentator
al actualittii literare n revistele de dup 1927... se
mpac foarte bine cu imaginea neabtutului cuttor al
Itaci... cronicile sale... alctuiesc un veritabil <jurnal> al
unei fascinante <aventuri> spirituale - noteaz, pe bun
dreptate, Geo Serban, n Cuvntul introductiv la
volumul postum Ulysse, care mplineste, prin titlu,
intentia autorului.
Episoadele Odiseii si prelungesc ecourile si n
poezie. Unul dintre cele mai pitoresti - acela al Sirenelor
- este retinut de Eminescu n stihurile Pentru pzirea
auzului:
Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbaret
De eroul Odissev cel mult mestesugaret:
Si-au astupat cu cear urechea s se culce,
La glasul de Siren adormitor de dulce
Si-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte
Pe lng a lor ostrov aductor de moarte.(IV
266)
n lumina peisajului mediteranean, Ion Pillat
crede a zri imaginea diafan a fiicei lui Antinous, iar
ntrebarea nu ntrzie s se iveasc:
Sonor fntni n amfore mai curg,

205

Tot spal pnza fetele la mal,

Si-n ape limpezi prins n cristal
Nausicaa se scald n amurg.
Ulise, unde e corabia ta...? (P, 188)
Mai aproape de noi, Miron Radu Paraschivescu
d titlul de Ulise celei de-a treia din Tristele sale (II, 9),
iar Romnia literar public n 1968 o inedit a lui
Fundoianu intitulat, de asemenea, Ulise, datnd din
1914, cnd poetul avea doar 16 ani. Dou decenii mai
trziu, autorul Privelistilor avea s aseze pe coperta
primului su volum de versuri n limba francez (Paris,
1933) tot numele eroului Odiseii. n fine, culegerea de
poezii Ulise - a lui Ilarie Voronca (1928) - poart, n
versiunea ei francez (1933), un titlu si mai semnificativ:
Ulysse dans la cit. Se pare c poetii epocii vedeau n
peripetiile nenfricatului explorator de odinioar un
simbol, menit s sugereze propriile lor cutri si iscodiri
pentru lrgirea si nmultirea drumurilor poeziei.
Verig a aceluiasi lant, Ulise al lui Blaga are o
fizionomie profund original: mreaja de ntmplri a
epopeii se destram, ele se ndeprteaz si se afund,
parc, rzletindu-se de cel care le trise. Eroul a ajuns
ntr-un punct al vietii care urmeaz ultimei file din
Odiseea. Lungul sir al ptimirilor s-a curmat, talazurile
s-au asternut, zeii vrjmasi sunt neputinciosi, se
nstpneste ora solar a cumpenei, care filtreaz si
absoarbe n focarul ei sensul nsusi al vietii. Din
preaplinul unei astfel de clipe - proiectate pe fundalul
mrii - se desfac gndurile lui Ulise, pe care Penelope, de
undeva din preajm, crede a le deslusi dup cum
urmeaz:

206

De pe liman pe golfuri
privirea ti-o roteste.
E liniste ca-n ziua
cnd m-ntorsei hoteste
si ti-am golit de oaspeti
viata, pragul, tinda.
Ia seama, Penelope,
ce neted-i oglinda.
Se-ntinde marea clar
pe-un prund de oseminte.
Nu-i nimenea cu prora
s-o sparg, s-o frmnte.
Doar serpii taie apa
spre-un trm ghicit n zare,
trcnd peste adncuri
ca semne de-ntrebare.
Catargul putrezeste
la margine de timp,
acolo ntre Hades
si-acele culmi n nimb.
Nu m-amgeste ceasul
s numr nestemate,
nici nu m cheam-n urm
furtuni si vrji uitate.
Vezi, orice amintire-i
doar urma unor rni
prin tri, prin ani primite,
pe la rscruci si vmi.
Nu astepta ptanii
s izvodesc, alese.
Desart nscocire

207

e vorba ce se tese.
Dar pe liman ce bine-i
s stm n necuvnt si, fr de-amintire
si ca de subt pmnt,
s-auzi, n ce tcere
cu zumzete de roi,
frumsetea si cu moartea
lucreaz peste noi.
Sentimentul c ne aflm n fata unei opere
definitive se nfirip de la primele versuri si nu ne
prseste curnd nici dup ncheierea lecturii. El rezult
din unitatea organic a lucrrii, din arhitectura ei
interioar, din forta ei sugestiv neobisnuit.
Un examen - ct de succint - al versificatiei atest
preocuparea
pentru
efecte
de
geometrie
si
proportionalitate, semnificative ntr-o constructie
clasic. Blaga opteaz, de data aceasta, pentru metrul
iambic de 7/6 silabe, repartiznd cele 40 de versuri n 5
octete. Un detaliu infim - cum este modalitatea
alternantei versurilor de 7 cu cele de 6 silabe - se
dovedeste edificator pentru intentia organizrii metrice a
poemului. n primele 2 octete nu apar dect iambi de 7
silabe. n strofele a 3-a si a 4-a, primele dou versuri
pare (2 si 4) sunt de 6 silabe, iar n octetul final,
alternanta este generalizat. Pe de alt parte, suspensia
vocii dup consumarea fiecrui vers par din aceast
strof - impus, aci, de faptul c ultima mor este
accentuat (necuvnt, pmnt, roi, noi) - creeaz
adevrate distihuri, ntre care cad pauze nete foarte
expresive, marcate, de altfel, si grafic, prin [-] (v.34) [,]
(v. 36)[.] (40). Aceste pauze, rspicnd rostirea, nu

208

stnjenesc dezvoltarea liniar a ideii poetice, care

acoper, ntr-o singur fraz, ntreaga strof, n timp ce,
n restul poeziei, octetele cuprind cte 2 sau chiar 3 fraze.
Ritmul iambic - chiar dac substituirile sunt
numeroase - nu este dereglat dect n constructiile
negative, unde abaterile de la structura metric
dominant sunt tot attea elemente expresive; v.21: Nu
m-amgeste ceasul (_/_/_/), v. 23: nici nu m
cheam-n urm (_/_/_/), v. 29: Nu astepta
ptanii (_/_/_/). Cu exceptia strofei a 3-a, unde
se gsesc dou din constructiile citate mai sus, n toate
celelate octete - indiferent de multitudinea si
instabilitatea substituirilor - versurile al 7-lea si al 8lea prezint aceeasi structur:
Ia seama, Penelope,
ce neted-i oglinda;
trecnd peste adncuri
= _/_/
ca semne de-ntrebare;
_/_/
Desart nscocire
e vorba ce se tese;
frumsetea si cu moartea
lucreaz peste noi.
Se constituie astfel un refren metric, care reface
armonia si nfsoar ntregul text n pnza ei.
Iambii puri (_/_/_/()) - destul de putini
(v. 6, 9, 13, 14, 20, 24, 27, 37) - se adun mai cu seam
n strofa a doua, sugernd fie cstigarea vizual treptat a
spatiului marin (Se-ntinde marea clar), fie
dimensiunea exclusiv a orizontalittii (Doar serpii taie
apa/spre-un trm ghicit n zare). De ndat ce marea este
privit ca acoperis (Paul Valery: Ce toit tranquille, ou

209

marchent des colombes...), de ndat ce perspectiva

devine vertical, curba ritmic se precipit, ncovoind
bucle inegale:
Se-ntinde marea clar
_/_/_/
Pe-un prund de oseminte.
_/_/
Doar serpii taie apa
_/_/_/
spre-un trm ghicit n zare,
_/_/_/
trecnd peste adncuri
_/_/
ca semne de-ntrebare.
_/_/
Rimele sunt, de obicei, extrem de simple:
roteste/hoteste, tinda/oglinda, alese/tese, roi/noi. Nu
lipsesc asonantele - oseminte/frmnte, rni/vmi - nici
rimele constituite, ca de attea ori n poezia romneasc,
n ciuda opozitiei dintre consoana surd si perechea ei
sonor (timp/nimb). Rotatia continu a versurilor cu si
fr rim - caracteristic multora din poeziile lui Lucian
Blaga - deopotriv cu imperfectiile semnalate isc
impresia unui flux sonor liber de orice constrngere, asa
nct potrivirea - la rstimpuri uneori inegale - a
grupurilor de sunete finale este perceput cu sporit
plcere. Ca si cum poetul nu ar fi cutat rimele, ci,
dimpotriv, nu le-ar fi putut evita. Senzatia exprimrii
firesti si spontane este ntretinut, n planul vizual, si de
eliminarea majusculelor n fruntea versurilor, cu exceptia
cazurilor cnd acolo ncepe o fraz nou.
Blaga schiteaz, asadar, un episod posibil din
viata lui Ulise, dup ce actiunea propriu-zis a Odiseii
homerice se ncheiase si nainte ca noua Odisee s fi
nceput. Eroul se ntorsese n Itaca, regsise pe ai si,
fcuse dreptate si rnduial, aflnd n cele din urm,
ceasul de tihn dup care atta amar de vreme jinduise.

210

Episodul - imaginat cu o rar inteligent poetic - se

desfsoar pe trmul mrii, de unde Ulise, potrivit unui
vechi obicei, scruteaz deprtrile. Prezenta elementului
neptunic este tiranic-obsedant, cci numai marea poate
s ntruchipeze dimensiunile adevrate ale existentei lui
Odiseu. n planul lexical, consecinta va fi frecventa
termenilor din domeniul marin si a unor epitete
corespunztoare: liman, golfuri (v.11), apa (v.13), trm
(v.24), zare (v. 33). Se observ lesne c frecventa acestor
termeni scade spre sfrsitul poeziei, pe msur ce
elementele descriptive, bogate n primele strofe, sunt
nlocuite cu detalii ale retrospectiei si ale peisajului
interior. Singurul termen care revine - si nc n pozitii
simetrice, deschiznd att cea dinti, ct si cea din urm
dintre strofe - este liman
De pe liman pe golfuri
privirea ti-o roteste (v.1-2);
Dar pe liman ce bine-i
s stm n necuvnt (v.33-34).
Termenul ocup, de altfel, exact aceeasi pozitie n
versurile respective, constituind, de fiecare dat, al doilea
iamb, iar configuratia metric a distihurilor citate este
identic:
v.1-2:
[_/]_/
_/_/
v. 33-34:
[_/]_/
_/_/
Asa stnd lucrurile, se cuvine, poate, s ne
ntrebm care este, n contextul dat, semnificatia poetic
a acestui termen. Sinonim al lui trm si mal (primul
ntrebuintat si el n versul 14), liman se dovedeste un

211

cuvnt-cheie n constructia poeziei. Spre deosebire de

sinonimele sale, el este foarte expus unor subsensuri
figurate, chiar atunci cnd, cum se ntmpl n citatele de
mai sus, contextul pare s elibereze numai ntelesul
propriu al cuvntului. Din punctul de vedere al
navigatorului - n care se aflase, pn nu de mult, Ulise
nsusi - limanul este pmntul ferm, locul de refugiu,
unde se curm, odat si odat, peripetii si riscuri, unde
nceteaz monotonia si monocromia dezolant, unde
chipul realittii prinde s se diversifice si s se nuanteze.
Limanul este, asadar, marea poart ctre oameni, ctre
viata adevrat, ctre fericire. mi vin n minte, aci,
versurile din Sarmis, unde cuvntul este prins ntr-un
angrenaj contextual revelator:
Luceferii ce tremur sclipind prin negre cetini,
Pmntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni,
Ct ai putea departe lopetile s lepezi,
Ca-n voie s ne duc a mrii unde repezi.
Ori unde ne vor duce n farmecul iubirii,
Chiar de murim, ajungem limanul fericirii.
(IV,411)
Aceast disponibilitate semantic a termenului care-l avantajeaz, ntr-o privint, fat de sinonime transpare si n frazeologie. Expresia a iesi la liman
dezvolt si sensul figurat de a scpa dintr-o primejdie
(v. DL, s.v.). Dar s revenim la poemul nostru. Sensul
propriu - geografic, dac pot spune asa - este
precumpnitor numai n primul vers, unde numeste locul
de plecare, de origine a unei actiuni, n spet, a privirii:
De pe liman pe golfuri
privirea ti-o roteste.

212

Aci cuvntul are o ntrebuintare aproape strict

obiectiv, iar substituirea lui cu un sinonim - n caz c
metrica ar ncuviinta-o - n-ar fi pgubitoare. n ultima
strof, situatia se schimb: limanul reprezint, acum,
punctul de care cu dezndejde se aninaser, sporite de
trecerea vremii, nostalgia si dorul, asezndu-si n el, si
numai n el, tinta lor nestrmutat. Biruitor si singur,
Odiseu ajunge n Itaca. Marea se cldeste parc mai
nalt, pe prundul de oseminte al tovarsilor lui.
Cobornd pe liman, Ulise l prseste greu, cci afl n el
simbolul unei mpliniri trzii, nu lipsite de aburul
melancoliei si de dunga nelinistii si a presimtirii. Nu
cumva limanul ndelung rvnit, odat atins, va fi slas
al unei alte rvne? Nu cumva limanul va deveni, din
tint a dorului, piedic - de nfruntat si de nvins - n
calea unui dor nou, de alte zri si limanuri? Aparent
pozia nu nlesneste o asemenea interpretare. Dar
ntrebarea poate si trebuie s fie pus: serpii o deseneaz
pe fondul zrii, lunecnd spre trmuri ghicite numai.
Exist si alte indicii, mai putin transparente.
Creionnd, n strofa a 2-a, un admirabil pastel marin,
poetul l las pe Ulise s se obiectivizeze, generaliznd
formele verbale si pronominale de persoana a 3-a:
Se-ntinde marea clar
pe-un prund de oseminte.
Nu-i nimenea cu prora
s-o sparg, s-o frmnte.
Doar serpii taie apa
spre-un trm ghicit n zare,
trecnd peste adncuri
ca semne de-ntrebare.

213

n celelalte strofe, participarea si, deci,

subiectivitatea liric este evident, concretizndu-se,
ntre altele, prin abundenta formelor de persoana 1 si a 2a: privirea ti-o roteste (v.2), m-ntorsei hoteste
(v.4), ti-am golit (v.5), Ia seama, Penelope (v.7),
Nu m-amgeste ceasul (v.21), s numr nestemate
(v.22), nu m cheam (v.23), Vezi (v.25), Nu
astepta (v.29), s izvodesc (v.30), s stm n
necuvnt (v.34), s-auzi (v.37), peste noi (v.40).
Depersonalizarea este ns numai gramatical, glasul
simtirii nu poate fi stins:
Se-ntinde marea clar
pe-un prund de oseminte
Nu-i nimenea cu prora
s-o sparg, s-o frmnte.
E nedumerire, e regret, e poate ceva mai mult
dect att n ultimele dou versuri? Cert este c
privelistea mrii prsite nu rmne numai pe retina lui
Ulise, ci coboar n zonele adnci ale constiintei.
n sfrsit, ce sens are propozitia imperativ din
finalul strofei 1 (Ia seama, Penelope,/ce neted-i
oglinda)? Este acesta doar un ndemn (=priveste) sau,
mai degrab, un avertisment? Mai ales c metafora
mrii oglind - fie si numai pe cale asociativ orienteaz tot ctre investigarea constiintei:
Homme libre, toujours tu chriras la mer!
La mer est ton miroir; tu contemples ton ame
Dans le droulement infini de sa lame
Et ton esprit nest pas un gouffre moins amer.
Din asemenea mrunte semne se nfirip, n
umbra textului, ultimul chip al lui Ulise:

214

nici mil de printe, nici iubire

de fiu si de nevast-ori datorinta
de-a-i fi prilej n veci de fericire
n-au izbutit s-mi stmpere dorinta
de-a cerceta pmntu-n lung si-n lat
si omului virtutea-ori neputinta.
Pornit-am dar pe marea fr hat
c-un singur vas, nemernicind spre moarte,
si-un pumn de soti ce-n veci nu m-au trdat...
Btrni eram si-n noi pierise focul
si-al vietii-ndemn cnd am ajuns pe unde
Hercul pe vremuri nsemnase locul
ca nimeni mai departe s se-afunde.
Atingnd limitele lumii cunoscute si depsindu-le, Ulise
constrnge ignoranta s se retranseze, lrgind si
nseninnd zrile cunoasterii omenesti:
Considerate la vostra semenza:
fatti non foste a viver come bruti,
ma per seguir virtute e conoscenza.
Poetul nostru ne propune ns un alt Ulise, inedit,
prins la cumpna apelor, ntre cele dou versante ale
vietii sale, din care se ncheag - nevzut si abia bnuit cadrul imens al poemului. Blaga se simte solidar cu un
astfel de erou, care poposeste pe trmul Itaci trziu, n
pragul amurgului, ostenit de o mare aventur, coplesit de
un trecut plin de furtuni, vrji, rni, rscruci, vmi,
ptanii. ntr-un anume sens, Itaca este, pentru Blaga,
metafora Poeziei nsesi, regsite dup ndelungi cutri
istovitoare. Pe limanul legendei domneste acum pacea
necuvntului. Printul aventurii tace, si o multime de
lucruri rmn nerostite, alctuindu-si urzeala fragil
dincolo de marginile poemului...

215

1.6. ION COTEANU - MIHAI EMINESCU,

DINTRE SUTE DE CATARGE SAU POEMUL
SIMETRIILOR SIMBOLICE
186

om ncerca n cele ce urmeaz s punem n

lumin simbolurile din poemul lui Mihai
Eminescu mentionat n titlu. Ne bizuim pe
metoda decodrii n trepte. Potrivit cu aceast metod,
cititorul face la un text artistic cel putin dou decodri,
dintre care una e simpl sau ingenu; a doua, mai
profund, este simbolizatoare, cci cu ajutorul ei se pot
dezvlui, dup prerea noastr, semnificatiile lumii
textului poetic nsusi.
Orice lectur este, cum se stie, un proces mental
cursiv si recursiv, pentru c un element din discurs se
leag n mod necesar cu alte elemente anterioare, iar
cnd cititorul si d seama c are de a face cu un limbaj
deosebit de cel curent i caut n repertoriul su
ntelesurile corespunztoare. Ct de usor sau ct de greu
le gseste, ct de greu sau de usor le asociaz cu cele
curente din diferitele prti ale textului poetic sperm s
reias n mod indirect si din desfsurarea demonstratiei
de fat.
S admitem c cititorul poemului Dintre sute de
catarge este o persoan sensibil la semnalele prozodice,
cu o cultur medie, cu reactii firesti la noutatea
reprezentrii lucrurilor dintr-un poem si c nu este
186

n Analize de texte poetice, antologie/1986, coord. Ion Coteanu,

pp.150 -152

216

influentat de prejudecti speciale. El nu va fi deci prea

mirat cnd i se va atrage atentia chiar de la nceput c
poezia citat are dou prti clare, care pot fi puse pe dou
coloane, primele dou strofe pe o coloan, celelalte dou
pe alt coloan, fie si numai pentru c cele dou dinti
sunt ntrebri, iar urmtoarele dou, nu. Cum ns ele par
rspunsuri, desi nu explicite, la primele, asezarea n
modul artat poate s reflecte mai mult dect o simpl
simetrie formal. A porni de la o asemenea ipotez este
foarte important, cci rezerva vdit a unor critici literari
la aparitia poemului lui
M. Eminescu, din care,
spuneau ei, nu se ntelege nimic, se datora incapacittii
lor de a umple spatiul dintre ntrebrile cuprinse n
primele dou strofe si eventualele rspunsuri din
celelalte dou. Ne permitem a crede deci c tensiunea la
care d nastere simetria amintit depsea posibilittile
criticilor de la 1880, cnd s-a publicat Dintre sute de
catarge.
Paralelismul n discutie arat astfel:
ntrebri
Rspunsuri!?
Dintre sute de catarge
De-i goni fie norocul,
Care las malurile,
Fie idealurile,
Cte oare le vor sparge Te urmeaz n tot locul
Vnturile, valurile?
Vnturile, valurile.
Dintre psri cltoare
Nenteles rmne gndul
Ce strbat pmnturile,
Ce-ti strbate cnturile,
Cte-o s le-nece oare
Zboar vesnic ngnndu-l
Valurile, vnturile?
Valurile, vnturile.

217

Nu sunt puse astfel n valoare numai cele dou

serii de ntrebri si cele dou serii de rspunsuri posibile,
ci si factorul de legtur, refrenul, ultimul vers al fiecrei
strofe. El prezint o inversiune simetric nsotit de cte
o afirmatie care, la prima vedere, nu se cupleaz cu
ntrebrile anterioare. Rsturnrii refrenului, n aparent
numai de natur prozodic, i corespund cteva deplasri
de sens din strofele 1 si 2. Catargele din 1, care bnuim
c au si fost echivalate de cititor de la prima decodare
simpl cu corbii, vor fi sparte, nu rupte, iar psrile
cltoare din 2, desi strbat pmnturile, nu mrile, vor
fi totusi necate. n primul caz, desi valurile sparg
corbiile, refrenul ncepe cu vnturile, iar n al doilea cu
valurile, pentru c ele neac.
Fortele din versul-refren au rol diferit n primele
dou strofe, n comparatie cu urmtoarele dou. n
primele, ele distrug, n celelalte, continund s actioneze,
sunt sau numai nsotitori, sau repet, cum spune strofa 4,
un gnd rmas nenteles. Ele agit ns permanent lumea,
de la corbii la psri, de la acestea la omul care a
renuntat la noroc si idealuri, n sfrsit, la gndul
nenteles din cnturile omului-poet. Distributia versuluirefren ntreste tensiunea dintre cele dou prti ale
poemului, tocmai pentru c pune n relief deosebirile,
ceea ce, pe de alt parte, sugereaz o apropiere ntre
ipostazele lumii din strofele 1 si 2 si cele din strofele 3 si
4. n strofele 1 si 2, obiectele pe care vnturile si valurile
le pot distruge sunt lucruri concrete, cel putin la prima
vedere, si n orice caz la decodarea ingenu, pe cnd cele
din strofele 3 si 4 sunt lucruri generale (omul-poet) sau
abstracte (gndul/Ce-ti strbate cnturile). Schimbarea

218

centrului de interes este ns n asa fel ordonat, nct,

datorit mentinerii paralelismului, echivalarea dintre
lucrurile concrete si cele abstracte pare cerut de simetria
ntregului. S se compare din acest punct de vedere si
versurile de mai jos din prima coloan cu cele din a
doua:
...psri cltoare
... gndul
Ce strbat pmnturile
Ce-ti strbate cnturile
si se va ntelege, dup toate cele spuse pn aici, de ce
socotim c strbate nu este repetat la ntmplare. Devine
deci imperioas o nou interpretare a agentilor din
versul-refren. Personificarea discret din strofa final,
unde valurile, vnturile ngn un gnd, trimite la o
reprezentare generalizatoare si simbolic, nu a unuia sau
altuia din cei doi termeni, ci a amndurora luati
mpreun. Ei sunt laolalt un nume pentru destin.
Imaginat astfel, destinul leag ntre ele lumile poemului,
cci, dup cum corbiile sunt fcute s lase malurile
pentru a iesi n vltoarea mrii, psrile cltoare s
strbat pmnturile, tot astfel poetul este fcut s fie
urmat n tot locul de vnturile si valurile lumii, chiar
dac si goneste norocul, simbol al satisfactiei materiale,
si idealurile, simbol al realizrilor lui spirituale.
Din momentul acceptrii agentilor din versulrefren ca simbol al destinului poetului si creatiei sale,
treapta decodrii simple este depsit. Orice nou
ntoarcere ctre prima parte a poemului ia de aici nainte
alt caracter. Ea permite interpretarea catargelor care las
malurile ca alt semn pentru ideea cuprins n cuvintele
norocul si idealurile izgonite, iar psrile cltoare ca

219

alt semn pentru gndul care zboar, vesnic ngnat de

valuri si de vnturi, ambele efecte ale destinului
implacabil imaginat n versul-refren.
Pornind de la paralelismele, echivalentele si
simbolizrile artate si plasnd ntre ele versul-refren
identic n strofele 1 si 3, cci ntrebarea din strofa 1 si
cea din strofa 2 sunt retorice, obtinem urmtoarea schit
(liniile reprezint silabele):
----------------------

------------------------------------

Un cititor cu imaginatie pictural ar putea s vad

aici imaginea stilizat a unei psri cu aripile desfcute
ori nltarea si coborrea valurilor, zbuciumul si
miscarea lor necontenit. Schita se potriveste ntru totul
si strofelor 2 si 4.
Nu stim dac aceast imagine va fi fost si n
mintea poetului, dar c el a sugerat prin prozodie
ridicarea si coborrea valurilor este nendoielnic, dup
cum legnarea lor poate fi asemuit cu un flfit de aripi.
A spune, n concluzie, c, de fapt, corbiile si
psrile cltoare sunt ipostaze simbolizatoare ale
poetului ni se pare obligatoriu, dar a nota nc o dat c
aceast concluzie este impus de simetriile poemului
poate nu mai este necesar, faptul fiind evident. n orice
caz, prima coloan se reflect printr-o proiectie
simbolizatoare n a doua coloan, ceea ce ne-a

220

determinat s numim Dintre sute de catarge poemul

simetriilor simbolice.

2. PARADIGMA EXPRESIVITTII
N TEXTUL LIRIC NERITUAL DIN
MARAMURES
(nivelul lexico-semantic)
cordnd semnificatia de permanent
fenomenului de redundant ca repetare a
formelor si substantelor, si semnificatia de
adevr adecvrii dintre continut si
expresie187, si concomitent dintre acestea si realitatea
extralingvistic desemnat188, prin intermediul textelor

187

A.J.Greimas, op. cit.p.292.

Constituit ca fuziune intim a planului expresiei si
continutului(A.J.Greimas, op. cit.,p.289) poezia implic, dup A.J.
Greimas, relatii de tip special ntre sunet si sens, iar dup
R.Jakobson, recurenta fonetic angajeaz o recurent echivalent n
cuvinte si n gndire, altfel spus echivalenta sunetelor proiectat
asupra secventei ca un principiu constitutiv al poeziei populare
presupune inevitabil echivalenta semantic (Roman Jakobson,
Essais de linguistique generale/1963,p.237). Dar, dup Ion
Coteanu, conotatia semnului lingvistic deriv nu numai din relatiile
de tip special dintre expresie si continut. Ea se constituie si ca
rezultat al relatiei dintre semnul lingvistic si realitatea desemnat
(Ion Coteanu, Consideratii asupra structurii stilistice a limbii
romne, n Probleme de lingvistic general/IV/1962/p.81).
188

221
189

poetice cercetate
s-a determinat o matrice, cu
urmtoarele componente ca nuclee de expresivitate la
nivel lexico-semantic: cmpuri si categorii lexicale,
nuclee semantice, structuri lexico-gramaticale,
cuvinte derivate, structuri de relatii semantice si
structuri tropologice.
1. Structura lexicului apartinnd celor zece texte
selectate aleator din capitolul Doine al culegerii lui
Tache Papahagi, Graiul si folclorul Maramuresului, sa constituit ca o prim realitate supus analizei si
interpretrii, fiind considerat ca relevant pentru modul
de gndire, pentru raportul afectiv al creatorului anonim
cu tot ce-l nconjoar, pentru sistemul de norme si valori
pe care acesta le respect. De asemenea, prin
determinarea sectoarelor lexicale190 predominante s-a
urmrit s se alctuiasc o ierarhie a optiunilor
lingvistice sub presiunea modelului, cu ajutorul crora s
se determine capacitatea de performare a creatorului
anonim.
ntr-o distributie diferit la nivelul fiecrui text,
grupele lexicale pentru cele zece texte supuse studiului sau ierarhizat astfel:
Cuvinte ce exprim realitti casnice si
gospodresti: poart (XVIII), fereastr, cunun
(XXVII), trg, mas, fru, bru, puscut, scar (LIII),
cas, coas, grebl, zestre (LXII), lut, groap(CV),
189

Lucrarea face parte dintr-un studiu mai amplu realizat asupra

textului popular liric neritual, din Maramures, avnd ca punct de
plecare culegerea lui Tache Papahagi, Graiul si folclorul
Maramuresului/1925
190

Tudor Vianu, Studii de stilistic,1968,p.65

222

drum, cale(CXXI), plug, moar, pit, su, cojit,

hlbe (CCXX), bere, rachiu, ulcior, pahar
(CCXXXVI) - 27 unitti lexicale.
Cuvinte ce exprim realitti din natur si din
mediul apropiat: floare (VII), codru (XVIII), mierl,
pdure (XXVII), cal, murg, iarb (LIII), scar, ovz,
gru (LXII), mgheran, ap, lun, cuc (CXXI), ruje
(CXLIV), corb, cioar, coast, ttis, rt (CCXX),
murut, mugur, ru (CCXXXVI) - 23 unitti
lexicale.
Cuvinte ce denumesc prti ale corpului omenesc:
picior, mn (LIII), gur(gurit), ochi (CV), obraz
(CXLIV), snge, ciont (os) (CCXX), sprncene, cap
(CCXXXVI) - 9 unitti lexicale.
Cuvinte ce exprim relatii socio-afective: fete
(XVIII), nevast, mndr, mndru (mndrut,
mndrulut, mndrulior etc), curv de cne, o
ruginoas (LIII), neam, drgut, iubit, mmuc (CV),
bade (CXXI, fat, drgusor, brbat, fecior, nor,
coconit (CCXX), mam (CCXXXVI) - 18 unitti
lexicale.
Cuvinte ce exprim abstractiuni: dor (XVIII),
libertate, nchinciune, voie bun, dreptate, parte
(noroc), sntate (XXVII), gnd, vis (visuc) (LIII),
vorbe, omenie, plcere, mngiere (CV), noroc,
ncaz (CXXI), ispit, cuvinte (CCXX), jale
(CCXXXV) - 19 unitti lexicale.
Cuvinte ce exprim realitti social-istorice si
administrativ-crturresti: rob, robie, ungur,
Seghedin, natiune, trei culori (XXVII), Cmpulung,
taler, clugr, cancelarie, pan, hrtie, rnd, tar

223

(LIII), legi, domni (LXII), neamt, sreag (CCXLIV),

temnit, fiare (lanturi) (CCXX), - 20 unitti lexicale.
Cuvinte ce exprim nsusiri:
adjective propriu-zise: verde, albastr (XVIII),
poromb, hd, frumoas, sfnt, nou, ruginit (LIII),
sfnt, liber, mai mndr, dalb, adevrat (XXVII),
frumos (LXII), de treab, drag (CV), rosie(CXLIV),
urt, gol, uscat (CCXX), negru (CCXXXVI) - 21
unitti lexicale.
participii cu valoare adjectival: nchise, scrise
(XVIII), ne-ncetat, nchinat (XXVII), prins,
descins, zugrvit (LIII), mplut (CXLIV), de ochit,
de nebunit (CCXXXVI), crescut (CV), iubit, ars
(CCXX) - 13 unitti lexicale.
Cuvinte ce exprim actiuni, procese: a nflori, a
tri, a muri, a se usca (VII), a sta, a prinde, a ntreba,
a cta, a fi, a nu-l rbda, a bate, a nvta, a lsa, a
iubi, a dori (XVIII), a cnta, a avea, a veni, a se duce,
a spune, a mpleti, a se purta, a face (XXVII), a
cumpra, a paste, a rncheza, a dormi, a visa, a zice,
a somna, a rupe, a minti, a rugini, a se teme, a scpa,
a nrvi, a potcovi, a trece, a ntinde, a cuprinde
(LIII), a se lua, a desprti, a tpa, blemi, a mere
(LXII), a vorbi, a plcea, a gndi, a cuteza, a se jura
(CV), a-i veni, a sti, a se (n)tlni, a arta, a povesti, a
prea, a trage (XXI), a cunoaste (CXLIV), a gsi, a
mnca, a fi de ispit, a cdea urt, a strca, a bea, a
purta, a putrezi, a rmne, a iesi, a se nsura, a coldui,
a milui, a-si aduce aminte, a asculta (CCXX), a
nnebuni, a pune capu,
a pierde, a cuta, a tine,
a bea, a gri (CCXXXVI) - 90 unitti lexicale.

224

Comparnd datele (cuvintele au fost considerate o

singur dat) s-a constatat c denominativul si
procesualul se ntlnesc ntr-un relativ echilibru la
nivelul textului liric maramuresean, ponderea diferit a
grupurilor lexicale fiind cea care stabileste gradul de
distantare fat de texte cu tematic asemntoare din alte
zone folclorice ale trii191.
Grupa lexical ce exprim realitti din natur
dezvluie o prim particularitate: n poezia liric
maramuresean natura este un reper, un reper afectiv,
mai putin, poate, un rezoneur. Codrul, iarba, florile,
apa, rul sunt percepute ca elemente ale unui decor
familiar, dar cu certe valori simbolice, ndeplinind
ndeosebi o functie estetic n cadrul poeziei.
Florile sunt n cea mai mare parte slbatice, flori
de cmp: mgheran, sansiu, ruzmarin, busuioc, dar si
cteva de grdin: ruja alb, mlinul, folosite, de
regul, n formulele de nceput, cu vechi reminiscente
incantatorii, iar n interiorul textului cu valoare de simbol
(ttisa, simbol al izolrii, al desconsiderrii; ruja,
simbol al frumusetii). Codrul, cu varianta sinonimic
pdure (pdurice) apare att n formulele de nceput, n
constructii stereotipe, ct mai ales pe parcursul textului,
cu rol de localizare sau, uneori, de rezoneur. De cele mai
multe ori, notiunea de codru, pdure, este sugerat prin
constructii metonimice (sinecdoc): frunz verde,
frunz de stejar, alunar, frunz-n creang,
creang, stereotipe sau nu.
191

Al. I. Amzulescu, Repere si popasuri n cercetarea poeziei

populare/1989, p.178,188,216

225

Animalele si psrile reprezentate de cal, cu

varianta sinonimic murg, de cuc si de mierl, si, mai
rar, ndeosebi n blesteme, de corb si cioar, primesc
valoare de simbol si au un rol dinamic n conflictul
lirico-dramatic al textului.
O interpretare particular poate fi dat celor dou
grupe lexicale mai slab reprezentate numeric: grupa
cuvintelor ce exprim abstractiuni, sentimente,
atitudini, stri, si grupa cuvintelor ce denumesc
relatii socio-afective. Si ntr-un caz si n cellalt
impresia de insuficient este fals, fiindc la acest nivel
actiunea functiei expresive se reflect nu n ponderea
cuvintelor, considerate ca simple adecvri ntre expresie
si continut, ci n varietatea semnificatiilor datorate
adecvrii primelor dou cu realitatea extralingvistic
desemnat192, pe de o parte, si n capacitatea de iradiere
semantic, pe de alt parte. Un exemplu concludent
pentru prima situatie l constituie cuvintele mndru si
mndra, cu variantele derivate corespunztoare, care
primesc conotatii pozitive accentuate n textele
CCXXXVI si CV, medii n textul LXII, dar negative sau
fals negative n textele CCXX si LIII. Un alt exemplu l
constituie cuvintele dor, jale, ncaz, ele nsele
partial sinonime, care se regsesc dezvoltate n structuri
redundante, accentuat expresive, de genul: Vine-mi s
m duc n lume, cte-am tras (CCXXI), de m-ai
nebunit p mine, mi-am pus capu dup tine
(CCXXXVI), Dumnezu nu-l rbde, Dumnezu
s-l bat (XVIII) etc.
192

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.91

226

O alt particularitate ce se percepe indirect, prin

recompunerea secventelor, tine de semnificatia ascuns,
intrinsec, a unor cuvinte care ajut la descoperirea
tonalittii reale a poeziei. De cele mai multe ori
suprarea, necazul sunt jucate, si, desi cuvintele
adresate iubitului sau iubitei sunt grele, (vezi blestemul
din dragoste din textul CCXX sau imprecatia din LIII),
exist elemente care atenueaz si care atentioneaz
asupra atitudinii si sentimentelor adevrate. Se constituie
astfel un cmp semantic complex, ncifrat, care,
descoperit, nu numai c relev universul afectiv al
textului, dar ofer n acelasi timp repere pentru
descifrarea mecanismului intim al creatiei poetice,
compus dintr-un joc ascuns de sensuri si simboluri. Un
rol deosebit n acest joc revine formulelor de adresare,
posibile reminiscente ale incantatiilor magice193, de cele
mai multe ori marcate afectiv: Mgheran crescut n
iarb/Mi mndrulut ding ap (CV), Mi
mndrut,
mndrutule
(CXXI),
Hi,
tu,
mndrulioru meu (CCXX), Hei, tu, al meu
mndrulior (CCXXXVI) etc.
Acelasi rol l au
cuvintele si expresiile cu rol de atenuare: De m-ai
nebunit p mine.../ Mult m gndesc c te-oi pierde
(CCXXXVI), Hi, tu, mndrulioru meu... Herle s-t
rugineasc/Picioarele-t putrezeasc... Da si eu te-as
milui... (CCXX) etc.
2. Legat de realitatea imediat, creia i acord o
deosebit valoare afectiv, creatorul popular din
193

Mihai Pop si Pavel Ruxndoiu, op.cit.,p.353, si Al I. Amzulescu,

op. cit.,p.216

227

Maramures este n esent un hedonist n poezia de

dragoste. Preponderent feminin, fr a fi complex din
punct de vedere compozitional, aceasta utilizeaz cu o
usurint specific cuvntul, interfernd spontan si
selectiv n acelasi timp universul lexico-semantic al
graiului cu cel al limbii literare.
Remarcat de nsusi Tache Papahagi n momentul
culegerii textelor si sustinut de textele-martor din
culegerile Al. Tiplea, Tit Bud si Ion Brlea, fenomenul
de evitare a regionalismului lexical este demonstrat si de
cercetarea noastr.
Folosind ca material de referint cele zece texte
selectate initial, completate cu observatiile efectuate pe
secvente din ntreaga culegere, s-a realizat o clasificare a
regionalismului pe baza a dou criterii: criteriul
frecventei si criteriul functional.
n ceea ce priveste frecventa, fiecare regionalism
se prezint ca aparitie singular n cadrul fiecrui text
analizat (exceptie: CCXX) si cu o distributie relativ
redus n celelalte texte ale culegerii.
Sub actiunea functiei poetice, ele capt evidente
valori expresive, devenind n acelasi timp mrci stilistice
ale textului:
pit<sb.bg. pita = pine, aici pine strin;
sohan<magh. soha = niciodat, aici, subliniat
niciodat;
ttiz<ttis = plant cu flori galben-aurii, aici
floare nstrinat, desconsiderat;
rt<magh.ret = ses pe lng o ap curgtoare, loc de
cosit sau de psunat, aici undeva n afara locurilor
familiare;

228

ciontu<ciot+ciung = aici osul gol;

de bnat<magh.banat = durere, prere de ru, aici
jale, durere mare;
coconit<cocon+it = copil, aici copil sacrificat
sau singurul care-ti aduce ap;
a coldui<magh.cold(us) = a umbla haimana, aici a
cersi;
hlbe, onom. = resturi, aici ce este mai ru;
hd<ucr. hyd = urt, aici foarte urt, slut;
a nrvi<nrav+i = reg. a se mpca, aici a ntrzia;
batr<magh. bator = cel putin, mcar, barem, n
ciuda, chiar dac;
a tpa = a arunca, aici las-o ncolo;
sreagu< sir + eag = sir, regiment, aici soldatii
ti;
ruje<bg.ruja = mces, trandafir, aici simbol al
frumusetii;
parte = noroc, aici ceea ce mi-e dat.194
Relevant pare a fi relatia ce se stabileste ntre
regionalism si textul cu o anumit functie, n cazul
nostru cu blestemul din dragoste, unde regionalismele
lexicale reprezint 80% din totalul celor ntlnite n
textele analizate. Acest fapt pare s sustin att vechimea
textului ct si tendinta conservatoare a temei si a
structurii motivice.
Arhaismul lexical este destul de slab reprezentat,
dac se are n vedere c la nivelul celor zece texte se
ntlnesc doar trei unitti lexicale arhaice: blemi, form
cu aferez pentru mblm<lat. ambulus = vino, s
194

cf. DLRM

229

mergem; a somna, derivat de la somn; nime<lat.

nemo/neminis195, toate trei motivate prozodic.
Considerat n sincronie, textul liric din culegerea
Tache Papahagi este deschis neologismului196, atunci
cnd surprinde o realitate social-istoric mai nou sau
cnd performerul este influentat de limba literar. Fie c
apare ca termen nou, fie c dubleaz regionalismul,
neologismul implic valori afective usor de perceput:
natiune, dreptate, libertate, robie, hrtie, cancelarie
(cntlrie), legi, bere, dar si rzboi, taburi, rgute,
srgent, gloante, n alte texte.
Marcat puternic de o realitate social-istoric ce
se infiltreaz n intimitatea creatiei ca reper temporal,
spatial sau relational, poezia liric maramuresean
primeste frecvent o dominant lexico-semantic ce
apartine
domeniului
administrativ-crturresc
(XXVIII, LIII, LXII), fapt ce a condus la interpretri
variate privind autenticitatea oralittii textelor culese197.
3. Relativ unitare tematic, cu exceptia textului
XXVII, cunoscut sub numele de Horea lui Lucaci,
poeziile supuse studiului sunt influentate n planul limbii
si de varietatea motivelor.
Pentru evidentierea nuantelor expresive si a
mijloacelor de realizare a acestora s-a constituit ntr-o
prim etap schema structurilor semantice ale textelor,
pornind de la unittile semantice-nucleu. Analiza si
195

cf. DLRM

196

Gheorghe Pop, Elemente neologice n graiul maramuresean/1971,p.32 si urm.

197

Mihai Pop si Pavel Ruxndoiu, Folclor literar romnesc/1978

230

interpretarea datelor oferite de acestea au relevat o

matrice bazat pe paralelism ca principiu de
constructie sintactic, bogat n simboluri si
semnificatii.
ntocmite ca structuri concentrice n jurul
nucleului semantic de baz, matricele textelor au
dezvluit diferite grade de complexitate, n functie de
capacitatea de iradiere semantic si motivic a nucleelor.
Au fost percepute ca nuclee de gradul 0198
unittile semantice expresive implicit, generatoare de
cmpuri semantico-expresive noi, sustinnd n totalitate
motivul de baz al textului.
Exemplificm:
VII Floricic, floricea - motivul iubirii - floare;
XVIII Prinde doru-a m-ntreba - motivul dorului;
LIII La mndruca de nevast - motivul nevestei;
Greu visuc c mi-am visat - motivul visului;
Si mi-oi trece-n alt tar- motivul plecrii;
LXII Noi cu mndru lua-ne-am/Dar suntem o leac de
neam - motivul interdictiei;
CV Nici atunci nu te-oi uita... - motivul
jurmntului;
CXXI Doru mi-i de nu pot spune - motivul dorului;
CXLIV Nu-i frumos ca mndru meu - motivul
frumusetii iubitului;
CCXX Tu atta s te duci... - motivul blestemului
din dragoste;
CCXXXVI Ochii ti, murut negre... - motivul
ochilor;
198

Vezi si Roland Barthes, Le degre zero de lcriture/1966

231

Eu atta te-oi cota... - motivul cutrii-joc;

XXVII Pentru sfnta libertate - motivul eroului,
lupttor pentru libertate.
Structura motivic se dezvolt n continuare n
jurul nucleelor de gradul 1,2 si 3.
Nucleele de gradul 1, generate direct de nucleul
0, ca urmare a dezvoltrii concentrice a structurii poetice,
s-au dovedit mai puternic marcate expresiv, att la
nivelul expresiei ct si la nivelul continutului. Un
exemplu concludent l reprezint textul CCXX, n care
nucleul 0 Tu atta s te duci genereaz semantic si
poetic nucleele de gradul 1: Pn-ei gs plug de
cuci/Corbii la moar ducnd,/Cioarle pit fcnd,
Noroc, sohan, s nu-t ai, Nou ai, nou temnit,
Nouzci de hier rci, toate conotate negativ, ca
simboluri ale mortii, descompunerii, nstrinrii, lipsei
norocului, nchiderii, nctusrii, chinului. Accentuarea
expresivittii dinspre nucleul de gradul 0 spre nucleele
marginale se confirm prin existenta paralelismului
progresiv care dezvolt nucleul 1 corbii la constructii
hiperbolice: Mnca-t-ar corbii su..., Bee-t corbii
sngele, si nucleul 1 hierle la structurile atta s
le port si s-t rugineasc, cu efect n nivelul
urmtor: Picioarele-t putrezasc/S-t rme ciontu
gol.../S-t rme ciont-uscat, pn la nivelul de
motivare a blestemului:S vezi ct mi-i de usor/Mie
fr drgusor, S vezi ct mi-i de bnat/Mie fr
de brbat.
Un text n care contaminarea motivelor creeaz
trei structuri motivice diferite este LIII, din culegerea
Tache Papahagi, regsit ntr-o variant foarte apropiat si

232

la Al. Tiplea. Tema este cea a nevestei lenese si lacome,

pedepsit de sot prin plecare, tem pstrat la nivelul a
dou motive. Apare n plus motivul visului, cu rol de
potentare dramatic. Nucleele de gradul 0
corespunztoare celor trei motive se regsesc n
structurile poetice: La mndruca de nevast, cu
echivalentul Mndra prins si descins, Greu visuc
c mi-am visat si Mi-oi trece-n alt tar. Ele si
pstreaz valoarea de nucleu primar numai n cadrul
motivului pe care l reprezint, fiindc n economia
textului fiecare se ncadreaz ierarhic diferit, n functie
de modul n care discursul poetic dezvolt legtura dintre
ele.
Dac
nucleul
semantic
nevast
cu
echivalentele si determinrile mndruc, hd,
mndra prins si descins este sesizat ca nucleu de
gradul 0 pentru ntregul text, am visat cu
determinarea greu visuc si Mi-oi trece-n alt tar
devin nuclee de gradul 1, respectiv 2, sustinnd aceeasi
idee a dezvoltrii expresivittii dinspre nucleul primar
spre structurile marginale. Imprecatia curv de cne,
amenintarea De ce te temi nu-i scpa, alternativa si
insulta:Trii si patru oi cuprinde/Mai mndre si mai
frumoas/Nu ca tine-o ruginoas depsesc n mod
evident, afectiv si estetic, semantica primelor dou
motive.
Si
schemele
celorlalte
texte
analizate
demonstreaz n aceeasi msur valoarea de principiu a
dezvoltrii concentrice a expresivittii semantice,
prezentndu-se n structuri articulate de cuvinte si
expresii marcate de o progresie expresiv evident..

233

4. Privit n relatie cu structurile lexicogramaticale, semantica textului se dezvluie prin

valorile de sens pe care le primesc prtile de vorbire si
care determin caracterul descriptiv sau procesual al
discursului poetic. La prima vedere, poezia liric
maramuresean este o poezie de atitudine, cu o tendint
de echilibru ntre descriptiv si procesual. Cercetarea
textelor, prin aplicarea metodei statistice a oferit
urmtoarele date: nume - ntre 53% si 80%, verbe - ntre
20% si 46%. Procentual apare ca dominant clasa
numelui (incluznd aici substantivul, pronumele,
numeralul, dar si adjectivul), fapt ce ar corespunde unei
trsturi generale a poeziei lirice, descriptiv prin
excelent199. Interpretarea datelor din perspectiva
relatiilor de sens ce se stabilesc ntre clasele morfologice
mentionate a relevat ns cteva particularitti ce vin n
sprijinul afirmatiei privind echilibrul dintre descriptiv si
procesual n poezia liric maramuresean. n grupa
numelui, prezenta adjectivului propriu-zis este
neglijabil, variind numeric ntre 0 si 15 unitti, iar
procentual, ntre 0 si 20%. Substantivul primeste, n
schimb, determinri neutre sau subiectiv-reflexive, prin
intermediul adjectivelor pronominale. Pe de alt parte,
desi n grupa numelui, pronumele reflexive, dativul etic
si dativul posesiv sustin semantic si gramatical
reflexivitatea verbului, potentndu-i subiectivitatea: Deoi muri, tu te-i usca (VII), Vine vremea s m
duc/S-mi cumpr un cal poromb, S-mi ntorc
srile-acas, D-ast noapte mi-am somnat/Greu
199

Tudor Vianu, Studii de stilistic, p. 65

234

visuc c mi-am visat (LIII), C si-atunci mi-oi gndi

eu/De un drag ibit a meu (CV), Tu atta s te
duci.../Noroc, sohan, s nu-t ai (CCXX), S ne mai
grim de dor.../S ne mai grim de jele (CCXXXVI).
Prezenta verbului dinamic (la moduri personale)
si relatia de interdependent pe care o contracteaz
frecvent cu substantivul si pronumele - subiect, ultimul
aflat de cele mai multe ori n structuri redundante, poate
fi nc un argument n favoarea ideii de echilibru ntre
dinamic si descriptiv n textul liric maramuresean,
cruia i acord specificitate n cadrul liricii populare
romnesti.
5. Structur derivat la nivelul expresiei si
continutului, diminutivul reprezint ca frecvent o
particularitate a limbajului popular, n general, si a
poeziei populare, n special200.
Textul liric maramuresean nu constituie o
exceptie, diminutivul fiind prezent n proportie de 2 pn
la 17% n sapte din cele zece texte studiate. Ceea ce se
dovedeste ns specific tine de optiunea creatorului
popular pentru anumite sufixe diminutivale si de
capacitatea acestuia de inovare a expresiei lingvistice
prin utilizarea diminutivului.
Cele mai multe derivate diminutivale apartin
clasei numelui, sufixe deosebit de productive dovedinduse -ut, -ut (mndrut, drgut, sirut, trgut, murgut;
ierbut, puscut, norut, murut), urmate de -uc, -uc, it, -ic, -usor (mmuc, visuc, mndruc, gurit,
200

Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne/1975, p.18; Ion Coteanu,

Stilistica functional a limbii romne, vol. I/1973, Limbajul
popular

235

coronit, cojit, floricic, drgusor). Printre ele se

remarc diminutivele marcate stilistic: ierbut, norut,
murut, visuc.
Cea mai bogat serie derivativ o prezint
apelativul mndru care cunoaste trei variante
diminutivale n textele studiate si sase variante n
culegerea Papahagi (la fel n culegerile Al.Tiplea si Tit
Bud): mndrut, mndruc, mndrulut, mndruluc,
mndrulior, mndrior, la care se poate aduga si
augmentativul cu valoare de diminutiv mndrulean.
Marcate expresiv n paradigma limbii si a
graiului, diminutivele primesc conotatii deosebit de
puternice la nivelul contextului. Dac n majoritatea
cazurilor un diminutiv precum mndrulior sugereaz
dragoste, tandrete, dor, n unele situatii termenul
dezvolt alte valori afective: ironie, nencredere, repros,
dup cum si diminutivul mndruc, variant pentru
bolund (varianta Al.Tiplea) sugereaz clar dispretul,
desconsiderarea.
Interesant apare modalitatea de a marca
disimularea unor sentimente reale si de a atenua din
duritatea reprosului sau a blestemului din dragoste, prin
utilizarea diminutivului. ntr-un text ca LIII, de exemplu,
diminutivele trgut, mndruca, murgutu, ierbuta,
mndrulutu, visuc, puscut se realizeaz semantic n
interiorul unui fals dialog n care predomin reprosul,
desconsiderarea. Dac n interventia nevestei termenii
par a avea acoperire afectiv, n cea a mndrulutului
diminutivele sunt utilizate nuantat: mndruca cu
nuant de dispret, trgut, cu functie prozodic, dar
atenund practic dispretul exprimat anterior;

236

murgutu si ierbuta sugernd un transfer afectiv

pentru a ntri astfel sentimentul de suprare provocat de
nevasta lenes si lacom. Un lucru asemntor se petrece
si n textul CCXX, n care diminutivul mndrulior se
dovedeste a fi deosebit de ncrcat afectiv: iubire,
tandrete, dor, necaz, dispret, repros. n acelasi plan ns,
alturi de diminutivele drgusor si mndrut acesta
are si un alt rol: de a atenua vizibil greutatea blestemului
si de a marca disimularea.
n afara diminutivrii, derivarea este slab
reprezentat, fiind preferate formele primare. Au fost
totusi detectate cteva tendinte: adjectivizarea
substantivelor prin sufixare, n serii cu valoare
expresiv: Mai mndre si mai frumoas/Nu ca tine-o
ruginoas (aici resubstantivizat) (LIII), includerea unor
derivate n sintagme blocate sau partial blocate: Da
mndrut esti p plcere/P voie, p mngiere (CV),
Sprncene de nebunit (CCXXXVI) sau vechiul
somnat Ast noapte mi-am somnat.
n acelasi plan al formrii cuvintelor se integreaz
paradigmatic o serie de expresii si locutiuni percepute si
functionnd ca structuri sintactice blocate, de cele mai
multe ori cu valoare expresiv n economia textului:
Mi-am pus capu dup tine (CCXXXVI), Din florea
p sama mea (VII), Gurita ta mult mi-i drag/C
vorbesti vorbe de treab, Pn-or pune lut p mine,
Da mndrut esti p plcere (CV), S hii mndrut de
ispit, S-amu t-am czut urt, Ct mi-i de
bnat, S-t aduci, mndrule-aminte (CCXX),
Dumnezu s-i fac parte, La mult ani cu sntate
(XXVII), Prinde doru-a m-ntreba, Sus i

237

Dumnezu, nu-l rbde, Sus i Dumnezu, s-l

bat(XVIII), Zine-mi s m duc n lume (CXXI),
curv de cne (LIII). De regul au un caracter
redundant, formnd nuclee semantice cu valoare
expresiv , derivate printr-un proces metaforic.
6. Neutre sau nu n afara contextului, majoritatea
unittilor lexicale obtin valori expresive n context
datorit relatiilor de sens pe care le contracteaz.
Polisemia este caracteristic, fiind de altfel
principala surs a expresivittii. Sub influenta
sincretismului functional, cuvinte nemotivate sau putin
motivate semantic, considerate n relatie cu
componentele enuntului, obtin semnificatii diferite, ntrun evident proces de metaforizare. Oricare dintre textele
analizate sustin afirmatia.
Lund ca exemplu textul CXXI, din totalul de 48
de unitti cu continut semantic determinat, nici una nu
poate fi perceput ca monovalent.
Corelnd cu structura motivic a textului dat se
constat tendinta de dezvoltare a sensurilor la cuvintele
sau structurile care introduc motivul: doru, s m
duc n lume, drumu, lun, norocu, cucu,
s m tlnesc, trei zle, ncaz. Actiunea functiei
poetice nu elimin complet denotatia, ci o face ambigu.
Nu numai mesajul n sine devine ambiguu, ci si emiterea
si receptarea includ ambiguitatea, aceasta fiind un
corolar cerut de poezie. Se creeaz permanent o ecuatie
n care suprapunerea similarittii asupra contiguittii
confer poeziei esenta sa de parte n partea simbolic,
complex, polisemic201.
201

Roman Jakobson, op.cit.,p.238

238

Bazat pe paralelismul sintactic, structura

compozitional a poeziei orale implic n acelasi timp un
paralelism semantic, prin crearea seriilor sinonimice
totale sau partiale.
Mai rare la nivelul aceluiasi text, sinonimele
totale par a fi folosite ndeosebi din considerente
prozodice (vezi CXXI), dar si cu rol de nuantare a
expresivittii semantice atunci cnd sunt simboluri
naturale.
n cea mai mare parte aproximative, cuvintele
sau constructiile sinonimice sustin un paralelism de
gradatie, n sensul dezvoltrii expresivittii dinspre
nucleele primare spre cele marginale. Generatorul
seriei sinonimice este de regul un cuvnt puternic
polisemantic, de form primar, ce permite dezvoltarea
nuantelor semantice pe care le contine.
Un text selectat aleator din cele zece cercetate
confirm ideea. Secventa Ce mam tu t-ai avut/De p
tine te-o fcut/Cu ochi negri de ochit/Sprncene de
nebunit/De m-ai nebunit p mine/Mi-am pus capu
dup tine cunoaste dezvoltri redundante evidente,
sinonimia partial constituindu-se ca parte dintr-un
proces metaforic de diferite grade.
O alt secvent din acelasi text prezint trei
dezvoltri sinonimice, de data aceasta mai degrab ca un
joc al motivrii, ntr-un paralelism tautologic202:
Uitndu-te ct ru/S m vezi c doar ziu,/S bem
bere si rachiu,/S bem bere din ulcior,/S ne mai
grim de dor,/S bem in din phrele,/S ne mai
grim de jle.
202

Al.I.Amzulescu, op.cit.,p.162

239

Interpretabile ca prezente n textul folcloric

maramuresean, perechile sinonimice formate dintr-un
regionalism sau arhaism lexical si un neologism sau un
cuvnt din limba literar, apar ca o consecint fireasc a
interferrii celor dou tendinte: de pstrare a structurii
prestabilite si de interventie creatoare pe text, de adaptare
a acestuia la destinatar (vezi blemi - hai - vino; hd urt; ruj - trandafir; sohan - niciodat; ciontu osu), chiar dac se poate sugera si adaptarea prozodic,
modelul de vers fiind cel care impune alegerea.
Suport semantic al paralelismului adversativ sau
de opozitie203, cuvintele si constructiile antonimice se
realizeaz fie la nivelul clasei numelui, fie la nivelul
claselor verbului si adverbului, exprimnd o opozitie
total sau partial si sustinnd n plan stilistic antiteza:
Ea de-i hd, de-i frumoas, C puscuta ta cea
nou/Era rupt drept n dou./Pana ta cea
zugrvit/Era tt ruginit, Mai mndre si mai
frumoas/Nu ca tine-o ruginoas (LIII) sau Tt
vara ne-om ibi/Nime nu ne-a desprt(LXII), Io
de-oi tri, te-oi purta,/De-oi muri, tu te-i usca(VII),
P cum t-am fo de ibit/S-amu t-am czut urt
(CCXX), C m-o-nvtat srutat/S m-o lsat
suprat/S m-o-nvtat a ibi/S m-o lsat a
dori(XVIII). De regul, antonimia sustine n plan
expresiv nu numai contrastul, ci si gradatia, economia
textului liric determinnd concentrarea mijloacelor de
expresie.

203

Ibidem, p. 165

240

7. Creatie poetic n care realul concret obtine

valori expresive nebnuite, prin integrare n structuri
marcate ndeosebi implicit la nivel stilistic, textul
cercetat se dezvluie ca rezultat al unui proces de
metaforizare intern sustinut si de resursele poetice
disimulate n structura morfologic si sintactic a
limbajului.
Structura tropologic204 a textului se bazeaz n
primul rnd pe capacitatea polisemantic a termenilor
utilizati.
Epitetul-trop, adjectival, este rar, adjectivul
nsusi fiind putin reprezentat n textele cercetate,
valoarea de epitet datorndu-se n mare parte unei
extensii afective a cuvntului determinat sau a
contextului: murut negre, mugur verde
(CCXXXVI), S-t rme ciontu gol.../...ciont-uscat
(CCXX), Mndruca de nevast, Greu visuc c miam visat, Pana ta cea zugrvit/Era tt ruginit,
Trii si patru oi cuprinde/Mai mndre si mai
frumoas/Nu ca tine-o ruginoas (LIII), vorbe de
treab (CV), La obraz, ruje rose.../La obraz e rujumplut (CXLIV).
Modelul de vers cu msura de 5-8 silabe a impus
restrictii si n plan semantico-stilistic, un prim efect fiind
tendinta de transformare a comparatiei ntr-o
metafor coalescent, prin suprimarea corelativelor:
Tu esti sirut de scar/Eu de gru de primvar/Tu
esti sirut de ovz/Eu de gru de cel p-ales (LXII),
Nice-s fat, nici nevast/Numa ttiz-n rt
204

A.J. Greimas, op.cit.,p.295

241

(CCXX), Ochii ti, murut negre (CCXXXVI). O

combinatie de metafor si metonimie apare n structurile:
Cat p cel cu pan verde.../Cat p cel cu panalbastr (XVIII), S pui taleru p mas (LIII),
Mnca-t-ar corbii su... (CCXX).
Intensitatea sentimentelor este exprimat de cele
mai multe ori cu ajutorul hiperbolei verbale: De m-ai
nebunit p mine/Mi-am pus capu dup tine, Cn
p tine te-oi pierdea/O z-ntreag te-oi cota
(CCXXXVI), Nici atunci nu te uit bine/Pn-or pune
lut p mine./Nici atunci nu te-oi uita/Pn-n groap
m-or bga/S cu lut m-or astupa (CV), Doru mi-i de
nu-t pot spune/Zine-mi s m duc n lume (XXI), sau
cu ajutorul hiperbolei construite cu un numeral repetat:
Tu atta s te duci/Nou ai,/P nou cai, Tu atta
s te duci/Nou ai, nou temnit/Nouzci de hier
rci, S te-nsori de nou ori...(CCXX), acestea si
cu valoare incantatorie si simbolic.
La limita dintre metafor si simbol, la fel ca n
ntreaga liric popular romneasc, se regsesc o mare
parte dintre termenii figurati ai textelor: corbul, ciorile
(CCXX) ca simboluri ale mortii, ale descompunerii,
murgul (LIII, CCXXXVI) ca simbol al venirilor si
plecrilor, martor al dragostei dintre protagonisti, iar
ochii negri, murele (CCXXXVI) ca simboluri ale
frumusetii brbtesti, la fel cum ruja (CXLIV) poate fi
interpretat ca simbol al tineretii, snttii si frumusetii,
dar si al mortii (III).
Elemente dinamice, cu valoare de simbol, foarte
des ntlnite n textul liric maramuresean, uneori
identificndu-se functional, cucul si mierla sunt

242

percepute, primul ca simbol al nsingurrii si al

nstrinrii, invocat de cei care triesc acest sentiment,
iar mierla ca simbol al ncrederii, sperantei, capacittii
de a comunica cu ceilalti.
Floarea cunoaste si ea dou ipostaze simbolice:
una implicnd ideea de dragoste, viat frumusete
(VII,CXLIV) si alta pe cea de nsingurare, tristete,
urtenie (CCXX). n toate aceste cazuri, particularitatea
poeziei lirice maramuresene deriv nu din originalitatea
simbolurilor, identice cu cele din poezia altor zone, ci
din aparenta lips de varietate, nnobilat prin constanta
selectiei si prin valorile multiple pe care le primesc
simbolurile.
Construite sub forma unor monologuri retorice,
rareori sub forma unui fals dialog, textele cercetate
pstreaz aspectul unei incantatii sau al unei invocatii,
primul vers, n general rupt prozodic de restul textului,
avnd o functie magic, fatic si conativ totodat:
Mgheran crescut n iarb... (CV), dar si M
mndrut, mndrutule/Doru mi-i... (CXXI), Hi tu,
mndrulioru meu/Tu atta s te duci... (CCXX),
Hi tu, al meu mndrulior/ Ce mam tu t-ai
avut...(CCXXXVI), sau Neamtule-n sreagu tu...
(CXLIV).
Rar ntlnit n poezia de dragoste, imprecatia
este prezent totusi n poezia de jale, de revolt, de
ctnie sau de rzboi. n textele analizate apare doar
expresia curv de cne (LIII) cu intentie de nfierare.
De o mare expresivitate se dovedesc blestemele
din dragoste, n care ntreaga structur semantic,
construit pe ideea de disimulare, imprim pn la

243

nivelul cuvntului valori afective si estetice deosebite.

Polisemia termenilor, dezvoltarea seriilor sinonimice,
structurile blocate, simbolurile, epitetul, metafora,
metonimia, hiperbola, discutate deja, toate mijloacele de
realizare a limbajului poetic la nivel semantic sunt astfel
exploatate nct efectul artistic este definitoriu pentru
calitatea de adevrat poezie pe care o incumb textul
(CCXX).
Sintetiznd, se poate construi o taxonomie a
faptelor expresive, relevante pentru individualitatea si, n
acelasi timp, pentru caracterul de parte n sistemul
poeziei populare a textului liric din Maramures:
1. Lexicul variat, exprimnd realitti familiare, primeste
ca particularitate o dominant social-istoric si
cultural specific, perceput ca marc stilistic a
textului.
2. O structur motivic medie, mai redus dect n
alte zone, limitat de concentrarea textului, se
relationeaz cu nucleele expresive care dezvluie,
n general, de la 1 la 4 nivele de expresivitate,
corespunznd partial dezvoltrii motivelor si
motivemelor. Nucleele marginale sunt mult mai
expresive dect cele centrale, care detin ns o mai
mare capacitate de iradiere semantic si motivic.
3. La nivel lexico-gramatical se percepe un echilibru
nume - verb, deci un echilibru ntre descriptiv si
procesual, marcnd textul cu un ton constatativ
sau de atitudine.
4. Arhaismul lexical este slab reprezentat.
Regionalismul este evitat, cu tendint de nlocuire
cu sinonimul literar, demonstrnd dinamismul

244

acestui gen de creatie oral care se adapteaz mai

usor la realitatea social-istoric si cultural a
perioadei de performare, fapt sustinut si de gradul de
ptrundere a neologismului.
5. Reflexivitatea gramatical este sustinut de o
semantic puternic marcat afectiv si estetic, n
cadrul unui proces de metaforizare a sensurilor.
6. Structura arhitectonic a textului, avnd la baz
paralelismul, se completeaz n plan semantic cu
dezvoltarea de serii sinonimice sau antonimice n
paralelismul tautologic, de gradatie sau de
opozitie.
7. Structura tropologic este dominat de metafora
coalescent si de simbol, urmate de hiperbola
verbal si epitet. Expresivitatea este marcat
ndeosebi implicit.
Se prefigureaz astfel o schem matriceal ce
demonstreaz si sustine calitatea de poezie de mare
profunzime emotional a liricii populare maramuresene,
integrnd-o natural n matricea stilistic general a
poeziei populare romnesti.

245

Indice de nume
A. Alonso, Damaso, 88
Amzulescu, Al.I.,223, 237, 238
Antoine, G., 17
Arghezi,Tudor, 120, 165
Aristotel, 8, 22, 29, 79, 156
Austin, J.L., 29
b. Bacovia, George, 162
Bally, Charles, 8, 9, 13, 22, 24, 25, 26, 33, 34, 35, 36, 37, 42, 57,
63, 154
Barbu, Ion, 107
Barthes, Roland, 229
Beneveniste, Emile, 29
Brlea, Ion, 226
Blaga, Lucian, 33, 66, 81, 101, 155, 162,166, 169, 201
Boileau, 23
Bolocan, Gh., 148
Borcil, Mircea, 9, 10, 15, 34, 61, 62, 64, 65, 81, 101, 102
Breal, Michel, 155
Bruneau, Charles, 25
Bucur, Marin, 43, 45
Bud, Tit, 226, 234
Buffon, 12
Buhler, Karl, 27
Bulgr, Gheorghe, 33, 89, 123
c. Cantemir, Dimitrie, 31
Caracostea, Dumitru, 21, 33, 34, 88
Caragiale, I.L., 133
Caragiale, Mateiu, 184...

246
Cassirer, E., 83
Cazacu, Boris, 92
Clinescu, George, 135, 137
Cicero, 22, 151, 153
Cipariu, Timotei, 31
Cmpeanu, Eugen, 33, 141, 178
Costin, Miron, 31
Cosbuc, George, 106, 130
Coseriu, Eugenio, 20
Condillac, 23
Coteanu, Ion, 9, 11, 16, 17, 18, 33, 34, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59,
60, 61, 66,76, 78, 80, 81, 82, 87, 88, 89, 90, 91, 93, 94, 95, 96, 97,
98,99, 214, 219, 224
Creang, Ion, 109, 116, 131, 132
Croce, Benedetto, 25

d. Dante, 23
Delavrancea, B.St., 162
Demetrios, 22
Demostene, 12
Densusianu, Ovid, 32, 57
Devoto, G., 27
Diaconescu, Paula, 34
Dionisios din Halicarnas, 22
Dosoftei, 31
Dragomirescu, Gh.N., 172
Dragomirescu, Mihail, 32, 40
Dragos, Elena, 34
e. Eminescu, Mihai, 159, 165, 166, 214
Eustatievici, 31
f. Feraud, Ch., 23
Fontanier, Pierre, 160
g.Galaction, Gala, 109
Galdi, Ladislau, 33
Galopentia-Eretescu, Sanda, 34
Giurescu, C., 121
Giurescu, C.C., 121

247
Grammont, 26, 112, 113
Granger, G.G., 95
Greimas, A.J., 110, 219, 234
Grupul , 29, 158
Guiraud, Paul, 18
Gusti, D., 32

h. Hasdeu, B.P., 32
Havranek, B., 27
Hjlemslev, L., 29, 160
Horatiu, 22
Humboldt von, W., 24
I. Ianosi, Ion, 52
Ibrileanu, Garabet, 32, 155
Ionescu - Gion, G., 32
Iordan, Iorgu, 9, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 42, 83, 111, 112, 122,
173, 233
Iosif, St. O., 159
Irimia, Dumitru, 18, 19, 33, 153
Ivnescu, George, 33, 34, 67, 68, 69, 70, 71, 76, 77, 79, 80, 85,
88, 101, 103
j. Jakobson, Roman, 17, 27, 28, 29, 58, 64, 89, 92, 97,
103, 110, 219, 236
k. Kant, Immanuel, 137
Klinkenberg, J-M., 61
l. La Harpe, 23, 31
Levi-Strauss, 110
Lovinescu,Eugen, 32
Lysias, 12
m. Macarie, 31
Magheru, Paul, 154, 155, 168
Mancas, Mihaela, 34, 184
Manliu, Ion, 32
Marchais Du, 154, 156
Marcovici, Simeon, 31
Marcus, Solomon, 34
Marmontel, Jean-Francois, 23, 31

248
Marouzeau, Jean, 25
Mauvillon, 23
Melidon, Radu, 31
Miclu, Paul, 34
Molnar Piuaru, Ion, 31
Montague, Richard, 29
Morris, Charles, 29
Mukarovski, J., 27, 94
Munteanu, Stefan, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 20, 21, 33, 34,
60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67,77,79, 80, 88, 91, 94, 95, 103

n. Neagu, Fnus, 108

o. Oancea, Ileana, 12, 21, 33
q. Quintilian, 22, 154
p. Papahagi, Tache, 220, 225, 226, 228
Pillat, Ion, 107
Plett, H., 7
Pop, Gheorghe, 228
Pop, Mihai, 224, 226
Pseudo-Longinos, 22

r. Rdulescu, Ion-Heliade, 31
Riffaterre, Michael, 17, 28, 64
Rusu, Liviu, 33
Ruxndoiu, Pavel, 224, 226
Ruwet, Nicolas, 110
s. Sadoveanu Mihail, 117, 118, 133, 159
Saporta, Sol, 96
Saussure de, Ferdinand, 24, 83, 84
Schuchardt, H, 24
Searle, John, 29
Seche, Luiza, 127
Sfrlea, Lidia, 65
Slama Cazacu, Tatiana, 34
Slave, Elena, 34
Spitzer, Leo, 13, 14, 26, 27, 33, 34, 36, 37, 38, 42, 64
Stan, I., 146
Steinthal, H., 24

249

t. Teodoreanu, Ionel, 135

Teofrast, 22, 156
Thibaudet, Albert, 169
Tohneanu, G.I., 33, 201
Toprceanu, George, 166
Trnka, B., 27
Tucidide, 12
t. Tiplea, Al., 226, 234
u.Urmuz, 116, 199
V. Valery, Paul, 17
Vasiliu, Emanuel, 34
Vianu, Tudor, 14, 17, 33, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50,
51, 52, 53, 76, 79, 80, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 96, 99, 100, 113,
114, 125, 126, 145, 155, 167, 195, 220, 232
Vico, Giambattista, 155
Vlad, Carmen, 34
Vossler, Karl, 13, 14, 25, 26, 64
Voltaire, 23

w. Wald, Henri, 19
Wellek, R., 158, 169
Warren, A., 158, 169
Wundt, W., 24

250

Indice de materii
a. adjectiv, 144
adverb, 145
aferez, 161
aliteratie 160
analiza lexicului, 124
antifraz, 171
antitez, 158, 171
antonomaz, 170
apocop, 161
armonii imitative, 160
asindet, 164
asonant, 160
atitudine stilistic, 15, 63

c. catacrez, 168
comparatie, 167
conotatie, 94
context stilistic, 28
continut de gndire, 62, 63
cuvinte expresive, 112
d. denotatie, 94
diasistem, 54
e. echivoc, 195
efect de sens, 110
elips, 164
elocutio, 7, 8, 29

251
enumeratie, 163
epitet, 166
eufemism, 171
expresivitate, 15, 38, 60, 61, 64, 65, 66, 88, 89, 90, 91, 219

f. figuri de stil, 153, 154, 155, 156, 157

figurile analogiei, 166
figurile contiguittii, 170
figurile contradictiei, 171
figurile limbajului, 153
functiile limbii, 27, 28, 89
g. gesturi articulatorii, 113
h. hiperbat, 164
hiperbol, 168
I. idiostil, 54
ilimitare, 50, 51, 52, 85
intentie reflexiv, 41, 46
intentie tranzitiv, 41, 46
interjectie, 145
interogatie retoric, 164
inversiune, 164
invocatie retoric, 164
ironie, 171
l. limbaj, limbaje, 9, 16, 21, 41, 54, 55, 56, 65, 75, 126,
127, 128, 147, 148, 149, 150, 151, 152
limbaj figurat, 68, 72, 78
limbaj non-artistic, 65, 78, 105, 146
limbaj poetic, limbaj artistic, 55, 58, 59, 65, 68, 69, 70, 71, 72, 78,
limbaj poetic nefigurat, 69, 72, 78, 109
limbaj popular, 57
79, 80, 87, 105, 126
litot, 168
locuri comune, 195

252

m. mesaj, 56, 92, 93, 94, 95

metafor, 157, 168
metonimie, 158, 170
mit, 169
n. neoretoric, 29, 73
nivel fonematic, 109
nivel gramatical, 141
nivel lexico-semantic, 122, 220
nominativ, 178, 184
numeral, 144, 173
o. onomatopee, 111, 112, 145, 160
p. personificare, 168
pragmatic, 29, 34, 73
principii, 100, 101, 102
pronume, 142
protez, 161
r. repetitie, 163
retorica, 18, 22, 23, 30, 31, 32, 33, 73
rima, 160
s. semn stilistic, 88
semn verbal, semn lingvistic, 55, 88
sileps, 164
simbol, 169
simbol artistic, 47, 49, 50, 52, 53, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 157
simbolism fonetic, 111, 112
simbol lingvistic, 48, 49, 50, 81, 82, 83, 84, 85, 86
simbol natural, 113
simetrii simbolice, 214
sincop, 161

253
sinecdoc, 158, 170
stil, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 28, 41, 43, 55, 70,
71,75
stil functional, 19, 37
stil individual, 19, 37
stilistic, 7, 8, 9, 10, 11, 20, 21, 36, 37, 38, 40, 41, 42, 44, 67, 73, 80
stilistic afectiv, 35
stilistic estetic, stilistic literar, 9, 24, 25, 32, 33, 73, 89
stilistica expresivittii, 9, 10, 33, 60, 61, 62, 73
stilistic functional, 9, 10, 53, 54, 55, 56, 62, 73, 92
stilistic lingvistic, 8, 24, 73, 88, 102
structur stilistic, 201
substantiv, 142, 179

t. text, 95, 96, 97, 99

v. verb,144, 184, 195

254

BIBLIOGRAFIE GENERAL
*** Elemente de lingvistic structural, Editura Stiintific,
Bucuresti, 1967
2. *** Limbaj poetic si versificatie n secolul al XIX-lea,
Timisoara, 1978
3. *** Litterature et language : le genre et les themes, Paris,
1975
4. *** Poetic, Estetic, Sociologie, Studii de teoria literaturii
si artei, Editura Univers, Bucuresti, 1979
5. *** Probleme de stilistic, Culegere de articole, Editura
Stiintific, Bucuresti, 1964
6. *** Problemes de language, Edition Gallimard, Paris, 1966,
220 p., (Diogene), Autori :E Benveniste, Noam Chomsky,
R.
Jakobson
7. *** Retoric general, Grupul , Editura Univers, Bucuresti,
1974
8. *** Semiotica si Poetica, II, III, Cluj-Napoca, 1985, 1987
9. *** Semiotica folclorului, abordare lingvistico-matematic,
Editura Academiei, Bucuresti, 1975
10. *** Semiotic si poetic. Cercetarea textului, coordonator
Vlad Corneliu, 1989
11. *** Studii de limb si stil, Facla, Timisoara, 1973
12. *** Studii de poetic si stilistic, EPL, Bucuresti, 1966
13. *** Studii de stilistic, poetic, semiotic, Cluj Napoca,
1980
14. *** Studii de limb literar si filologie, volumele II, III, EA,
Bucuresti, 1974
15. Alonso, Damaso, Poezie spaniol, ncercare de metode si
limite stilistice, Editura Univers, Bucuresti, 1977
1.

255
16. Alonso, Amado, Materie si form n poezie, Editura Univers,
Bucuresti, 1982
17. Amzulescu, Al . I., Cteva observatii cu privire la versul
popular, Revista de folclor, nr.1/1964
18. Amzulescu, Al . I., Contributie la cercetarea structurii
poetice a liricii populare, n Revista de folclor,VI, 1961, 3-4
19. Amzulescu, Al . I., Repere si popasuri n cercetarea poeziei
populare , Editura Minerva, Bucuresti, 1989
20. Andriescu, Alexandru, Stil si limbaj, Junimea, Iasi, 1977
21. Andriescu, Alexandru, Limba presei romnesti n secolul al
XIX-lea, Junimea, Iasi, 1979
22. Antoine, Gerald, Stylistique des formes et stylistique des
themes, Universite de Bucarest, Cours dt et colloques
scientifiques, Sinaia, 1966
23. Antoine, Gerald, La stylistique francaise . Sa definition ses
buts, ses methodes, n Revue de lenseignement superior, nr.
1/1959
24. Aristotel, Poetica, Bucuresti, 1957
25. Bally, Charles, Le langage et la vie, Geneve - Heidelberg,
1913, troisieme edition, Payot, Paris, 1935
26. Bally, Charles, Traite de Stylistique Francaise, Paris, 1909
27. Barthes, Roland, Le degr zero de lcriture suivi de
Nouveaux essais critiques, Edition du Seuil, Paris, 1972
28. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Editura Univers,
Bucuresti, 1987
29. Barthes, Roland, Introduction a lanalyse structural des
recits, Communication, 1966/1981
30. Benveniste, E., Le langage et lexperience humaine, n
Diogene, nr. 51/1965
31. Bercea, Olimpia, Liviu Bercea, Bibliografia stilisticii
romnesti, Timisoara, 1986
32. Bidu-Vrnceanu, Angela si Narcisa Forscu, Cuvinte si
sensuri, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,
1988
33. Bidu-Vrnceanu, Angela si Narcisa Forscu, Probleme de
semiologie, Facla, Timisoara , 1984
34. Brlea, Ovidiu, Poetica folcloric, Bucuresti, 1978
35. Blaga, Lucian, Filosofia stilului, Cultura National, Bucuresti,
1924

256
36. Blaga, Lucian, Geneza metaforei si sensul culturii, Bucuresti,
1937
37. Blaga, Lucian, Arhetipuri si factori stilistici, n Aspecte
antropologice, Facla, Timisoara, 1976
38. Bogdan, Alexandru, Contribuiri la ritmica romneasc,
Bucuresti, 1906
39. Borcil, Mircea, Aspecte ale unei sinteze teoretice n
stilistic, n CL, XVII, 2, 1972, 309
40. Borcil, Mircea, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga, n
Studii de limb literar si filologie, vol. II, , Editura
Academiei, Bucuresti, 1972
41. Borcil, Mircea, Richard Mc Lain, Poetica american.
Orientri actuale, Dacia, Cluj - Napoca, 1981
42. Bordeianu, Mihai, Versificatie romneasc, Junimea, Iasi,
1974
43. Brnzeu, F., Estetica limbii vorbite. Contributia d-lui
Caracostea, Lugoj, 1942
44. Brtulescu, Monica, Contributii la cercetarea metaforei n
folclorul din Maramures, Revista de folclor, nr 3-4/1962
45. Brtulescu, Monica, Cteva tipuri de metafor n folclor, n
Studii de poetica si stilistica, Bucuresti, 1966, pp. 81-93
46. Buc, Marin si Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Facla,
Timisoara, 1976
47. Buga, Marin, Modalitati poetice in lirica populara - LL, vol
IV, 1970
48. Bulgr, Gheorghe, Cultur si limbaj, Editura Eminescu,
Bucuresti, 1986
49. Bulgr, Gheorghe, Studii de stilistic si limb literar, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971
50. Bulgr, Gheorghe, Scriitori romni despre limb si stil,
Albatros, Bucuresti, 1984
51. Clinescu, George, Principii de estetic, Bucuresti, 1939
52. Cmpeanu, Eugen, Substantivul. Studiu stilistic, Editura
Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1975
53. Caracostea, Dumitru, Expresivitatea limbii romne, Fundatia
Regal, Bucuresti, 1942
54. Caracostea, Dumitru, Poezia traditional romneasc, EDPL,
Bucuresti, 1969

257
55. Ctnescu, Maria, Sistemul figurilor de sunet si relatia lor cu
textul, (n poezia lui Alexandru Philippide ), AUBLER,
38/1989, p.36-48
56. Cazacu, Boris, Limba vorbit, limba scris, stil oral, n Studii
de poetic si stilistic, 1966, p. 29-37
57. Coatu, Nicoleta, Sincretism si figur (metafor descifrat ),
n relatie cu textul oral - folcloric, SCL, 41 2/1990
58. Cohen, Jean, Structure du langage poetique, Flammarion,
Paris, 1966
59. Constantinescu, N., Rima n poezia popular romneasc,
Editura Minerva, Bucuresti, 1973
60. Constantinescu, N., Lectura textului folcloric, Bucuresti, 1937
61. Coquet, J., Lobjet stylistique n Le franais moderne, nr.
1/1967
62. Cornea, Paul, Consideratii despre aplicarea statisticii n
poetic si stilistic, n vol. Metodologia istoriei si criticii
literare. Studii, E A, Bucuresti, 1969, (155-162)
63. Corti, Maria, Principiile comunicrii literare, Editura Univers,
Bucuresti, 1981
64. Coseriu, Eugenio, Introducere n lingvistic, Echinox, Cluj,
1995
65. Coteanu, Ion, Consideratii asupra structurii stilistice a
limbii, n Probleme de linvistic general, vol IV, EA,
Bucuresti, 1962
66. Coteanu, Ion, Stilistica functional a limbii romne. Stil,
stilistica, limbaj, 1973; Limbajul poeziei culte, 1985, Editura
Academiei, Bucuresti
67. Cressot, Marcel, Le style et ses techniques, PUF, Paris, 1963
68. Croce, Benedetto, Estetica, Editura Univers, Bucuresti, 1971
69. Demetrios, Tratatul despre stil, Traducere, introducere si
comentarii de C. Balmus, Iasi, 1943
70. Densusianu, Ovid, Aliteratiunea n literatura romn
popular n Opere, vol. I, EPL, Bucuresti, 1968
71. Densusianu, Ovid, Evolutia estetic a limbii romne, n
Opere, vol. III, Editura Minerva, Bucuresti, 1977
72. Densusianu, Ovid, Vorbirea popular din puncte noi de
vedere n Opere, volumul I, E. P. L., Bucuresti, 1968

258
73. Diaconescu, Paula, Structura stilistic a limbii. Stilurile
functionale ale limbii literare moderne, n SCL, XXV (1974),
nr.3, (229-242)
74. Dragomirescu, Mihail, Teoria elementar a poeziei, 1902
75. Dragomirescu, Mihail, Teoria poeziei cu aplicare la limba
romn, 1906
76. Dragomirescu, Gh. N., Mica enciclopedie a figurilor de stil,
EA, Bucuresti, 1975
77. Dragos, Elena, Pragmatica si pragmatica textului literar.
Sensul pragmatic, AUBLER, nr.38/1989, p.1-28
78. Drasoveanu, DD., P. Dumitrascu, M. Zdrenghea, Analize
gramaticale si stilistice, editia a II-a, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1966
79. Dumitrascu, Pompiliu, Despre mijloacele expresive si artistice
n poezia popular, n CL, VI, (1961), nr. 2
80. Dumitrascu, Pompiliu, Valoarea expresiv a sunetelor, n CL
X, nr.1/1967
81. Dumitrascu, Pompiliu, Contributii la studiul limbii si stilului
operei poetice a lui George Cosbuc, n Studii despre
Cosbuc, Cluj, 1966
82. Eco, Umberto, Tratat de semiotic general, Editura
Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1982
83. Evseev, Ivan, Simboluri folclorice, Facla, Timisoara, 1987
84. Evseev, Ivan, Cuvnt-simbol-mit, Facla, Timisoara, 1983
85. Florescu, Vasile, Retorica si neoretorica, EA, Bucuresti, 1973
86. Fochi, Adrian, Estetica oralittii, Editura Minerva, Bucuresti,
1980
87. Fonagy, Ivan, Le langage poetique forme et fonction, n
Diogene, nr.51\1965
88. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, Editura Univers,
Bucuresti, 1977
89. Funeriu, Ionel, Versificatie romneasc, Facla, Timisoara,
1980
90. Galdi, Ladislau, Introducere n stilistica literar a limbii
romne, Editura Minerva, Bucuresti, 1976
91. Golopentia-Eretescu, S., Poetica folclorului, Revista de folclor,
nr. 4-5/1964
92. Greimas, A. J., Semantique structurale, Larousse, Paris, 1966

259
93. Greimas,A. J., Despre sens. Eseuri semiotice, EU, Bucuresti,
1975
94. Gruit, Gligor, Conective gramaticale, conective semantice,
n LR, XXIX, nr.6/1980, p. 557-603
95. Guiraud, Pierre, Essais de stylistique, Paris, 1969
96. Guiraud, Pierre, La stylistique, 8-eme edition, Presses
Universitaires de France, Paris, 1975
97. Henry, Albert, Metonymie et metaphore, Paris, 1971
98. Hir Le, Yves, Analyses stylistiques, Armand Colin, Paris, 1965
99. Iancu, Victor, Cteva observatii privind stilistica, n Analele
Universitatii Timisoara, seria Stiinte Filologice, II, 1964
100. Iancu, Victor, Limbaj cotidian si rostire literar, Facla,
Timisoara, 1977
101. Ionescu, Emil, Manual de lingvistic general, Ed. All,1992
102. Ionescu, Liliana, Paralelismul sintactic n lirica popular, n
Studii de stilistic si poetic, Bucuresti, 1966, p. 48-68
103. Ionescu-Ruxndoiu,
Liliana
si
Dumitru
Chitran,
Sociolingvistica, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
1975
104. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii romne, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1975
105. Iordan, Iorgu, Limba literar, Scrisul Romnesc, Craiova,
1977
106. Irimia, D., Limbaj poetic eminescian, Editura Junimea, Iasi,
1979
107. Irimia, D., Structura stilistic a limbii romne
contemporane, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,
1986
108. Ivnescu, G, Istoria limbii romne, Editura Junimea, Iasi, 1980
109. Ivnescu, G., Studii de istoria limbii romne literare, Editura
Junimea, Iasi, 1989
110. Jakobson, R., Essais de linvistique generale, Edition de
Minuit, Paris, 1963
111. Jakobson, R., A la recherche de lessence du langage, n
Diogene, nr. 51/1965
112. Jakobson, R., Lingvistic si poetic. Aprecieri retospective si
consideratii de perspectiv, n Probleme de stilistic,
Culegere de articole, Editura Stiintific, Bucuresti, 1964

260
113. Kelemen, Bela, Unele probleme ale studierii limbii cu
ajutorul statisticii lingvistice, n St. UBB, IX, 1964, fs. 2,
pp. 101-106
114. Lindquist , Lita, Lanalyse textuelle: methodes, exercices,
CEDIC, Paris, 1983
115. Lombard, Alf, Les constructions nominales dans le francais
moderne, Etude syntactique et stylistique, Upsalla et
Stockholm, 1930
116. Lotman, J. M., Lectii de poetic structurala, Bucuresti, 1970
117. Mancas, Mihaela, Stilul indirect liber n romna literar,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1972
118. Mancas, Mihaela, Limbajul artistic romnesc in sec XIX,
Editura Stiintifica, Bucuresti, 1983
119. Mancas, Mihaela, Limbajul artistic romnesc n secolul XX,
Editura Stiintific, Bucuresti, 1991
120. Marcus, Solomon, Poetica matematic, E A, Bucuresti, 1970
121. Mavrodin, Irina, Poetic si poietic, Editura Minerva,
Bucuresti, 1982
122. Miclu, Paul, Semiotica lingvistic, Facla, Timisoara, 1977
123. Mihaescu, Nicolae, Norme gramaticale si valori stilistice,
Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973
124. Mihaescu, Nicolae, Dinamica limbii romne literare,
Vocabular-sintax-stil, Editura Albatros, Bucuresti, 1976
125. Milas, Constantin, Introducere n stilistica oralittii, Editura
Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1988
126. Munteanu, Stefan, Stil si expresivitate poetic, Ed. Stiintific,
Bucuresti, 1972
127. Munteanu, Stefan, Limba romn artistic, Editura Stiintific
si Enciclopedic, Bucuresti, 1981
128. Munteanu, Stefan, Introducere n stilistica operei literare,
Editura de Vest, Timisoara, 1995
129. Negreanu, Constantin, Structura proverbelor romnesti,
Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983
130. Nicolau, Edmond, Limbaj si strategie, Editura Stiintific si
Enciclopedic, Bucuresti, 1983
131. Nicolescu, Aurel, Observatii asupra limbii scriitorilor
romni, Editura Albatros, Bucuresti, 1973

261
132. Noica, Constantin, Creatie si frumos n rostirea romneasc,
Editura Eminescu, Bucuresti, 1975
133. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii romnesti, Editura Stiintific
si Enciclopedic, Bucuresti, 1988
134. Olteanu, Gheorghe, Structurile retorice ale liricii orale
romnesti, Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1985
135. Papahagi, Tache, Graiul si folclorul Maramuresului, Cultura
Nationala, 1925
136. Petrovici, Emil, Rimele romnesti din punct de vedere
fonologic, n LL, 1955
137. Plett, Heinrich F., Stiinta textului si analiza de text,
Semiotic, Lingvistic, Retoric, Editura Univers, Bucuresti,
1983
138. Pop, Gheorghe, Elemente neologice n graiul maramuresean,
Dacia, Cluj, 1971
139. Pop, Mihai, Pavel Ruxndoiu, Folclor literar romnesc, editia
a II-a, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978
140. Popescu, D. Florin, Limba si stilul poeziei lui Vasile
Alecsandri, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980
141. Popescu-Sireteanu, Ion, Limb si cultur popular, Editura
Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983
142. Propp, Vladimir, Morphologie du conte..., Edition du Seuil,
Paris, 1970
143. Ricoeur, Paul, La metaphore vive, Paris, 1975
144. Riffaterre, M., Semiotique de la poesie, Paris, Edition du Seuil,
1983
145. Riffaterre, M., Essais de stylistique structurale, Flammarion,
Paris, 1971
146. Riffaterre, M., Incercri de definire lingvistic a stilului, n
Probleme de stilistic, Culegere de articole, Editura
Stiintific, Bucuresti, 1964
147. Rogoz, Adrian, Cimiliturile si rdcinile invariantelor
gramaticale, n Semiotica folclorului, Bucuresti, 1975
148. Rosetti, Alexandru, Filosofia cuvntului, Editura Fundatiilor
Regale, Bucuresti, 1946
149. Rotaru, Ion, Analiza literar si stilistic, Editura Ion Creanga,
Bucuresti, 1972

262
150. Rusu, Liviu, Estetica poeziei lirice, editia a III-a, EPL,
Bucuresti, 1969
151. Schaff, Adam, Introducere n semantic, Editura Stiintific,
Bucuresti, 1959
152. Serban, Felicia, Generalul si particularul n informatia
lexical din punct de vedere stilistic, n CL XIV 1969, nr. 2,
p.333-359
153. Sfrlea, Lidia, Contributii la delimitarea stilurilor literare
romnesti, n SLLF, II, p.145-206
154. Slama-Cazacu, Tatiana, Lecturi psiholingvistice, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980
155. Slama-Cazacu, Tatiana, Limbaj si context, Bucuresti, Editura
Stiintific, 1959
156. Slama-Cazacu, Tatiana, Aspecte ale stilului vorbirii copiilor,
n SCL, III, (1957), p. 275-297
157. Slama-Cazacu, Tatiana, Introducere n psiholingvistic,
Editura Stiintific, Bucuresti, 1968
158. Slave, Elena, Expresivitate si afectivitate, n Probleme de
lingvistic general, vol II, Editura Academiei, Bucuresti,
1960
159. Slave, Elena, Metafora n limba romn, Editura Stiintific,
Bucuresti, 1991
160. Spitzer, Leo, Etudes de style, Edition Gallimard, Paris, 1970
161. Stan, Ion, Repartizarea substantivelor n stilul beletristic,
publicistic si stiintific, n CL X (1965), nr.1, p. 195-202
162. Stati, Sorin, Analize sintactice si stilistice, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1970
163. Streinu, Vladimir, Versificatie modern, EPL, Bucuresti, 1986
164. Suteu, Valeriu, Observatii asupra frecventei cuvintelor n
operele unor scriitori romni, n SCL, X, (1959), nr.3,
pp. 419-444
165. Tra, Vasile, Constructii sintactice n graiul de pe valea
superioar a Sieului, Transilvania, n Studii de lingvistic,
Editura Facla, Timisoara, 1976
166. Teius, Sabina, Coordonarea n vorbirea popular
romneasc, Editura Stiintifica si Enciclopedic, Bucuresti,
1980

263
167. Tepelea, Gabriel, Corelatia limb - literatur. Investigri
despre clasicii romni, Editura Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1971
168. Tepelea, Gabriel, Structura lexico- stilistic n Romnii supt
Mihai Voevod Viteazul, Studii despre Nicolae Balcescu,
1969
169. Todorov, Tzvetan, Litterature et signification, Pari, 1967
170. Todorov, Tzvetan, Poetique et prose, Paris, 1971
171. Tohneanu, I. G., Studii de stilistic eminescian, Ed.
Stiintific, Bucuresti, 1965
172. Tohneanu, I. G., Dincolo de cuvnt, Studii de stilistic si
versificatie, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,
1976
173. Tomasevski, Boris, Teoria lieraturii, Poetica, Bucuresti, 1965
174. Ullman, Stephen, Language and style, Basil Blackwell,
Oxford, 1964
175. Vrtej, Constantin, Probleme de stilistic literar, Bucuresti,
1948
176. Vasiliu, Emanuel, Introducere n teoria textului, Editura
Stiintific, Bucuresti, 1990
177. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romni, Bucuresti, 1941
178. Vianu, Tudor, Estetica, EPL, Bucuresti, 1968
179. Vianu, Tudor, Probleme de stil si art literar, ESPLA,
Bucuresti, 1955
180. Vianu, Tudor, Problemele metaforei si alte studii de stilistic,
ESPLA, Bucuresti, 1957
181. Vianu, Tudor, Studii de stilistic, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1968
182. Vianu, Tudor, Despre stil si art literar, Editura Tineretului,
Bucuresti, 1965
183. Vianu, Tudor, Postume, Istoria ideii de geniu, Simbolul
artistic, Tezele unei filozofii a operei, EPL, Bucuresti, 1966
184. Vianu, Tudor, Opere, volumul V, Editura Minerva, Bucuresti,
1971
185. Vlad, Carmen, Deixis si ambiguitate referential n textul
poetic, SCL, 41, nr.3/1990, p.187-191
186. Vlad, Carmen, Sensul, dimensiune esential a textului, Dacia,
Cluj, 1994

264
187. Vrabie, Gheorghe, Retorica folclorului, (Poezia), Bucuresti,
Editura Minerva, 1978
188. Vrabie, Gheorghe, Poetica Mioritei, Editura Academiei,
Bucuresti, 1984
189. Vrabie, Gheorghe, Din estetica poeziei populare romne,
Editura Albatros, Bucuresti, 1990
190. Vulcnescu, Romulus, Mitologie romn, Editura Academiei,
Bucuresti, 1987
191. Vulsici, M., Cu privire la particularittile sintactice ale
stilurilor beletristic, stiintific si administrativ, n CL, XI,
(1966), fs. I, p.91-102
192. Vultur, Smaranda, Intertextualitatea ca principiu de
functionare a textului, n SCL, XXXVI, nr.1/1985, p.52-63
193. Wald, Henri, Ideea vine vorbind (?), Cartea Romneasc,
Bucuresti, 1983
194. Wald, Henri, Limbaj si valoare, Editura Enciclopedic,
Bucuresti, 1973
195. Wald, Lucia, Sisteme de comunicare uman, Editura
Stiintific, Bucuresti, 1973
196. Wellek, Rene si Austin Warren, Teoria literaturii, EPLU,
Bucuresti, 1967

265

Cuprins
Cuvnt nainte
I. Stilistica. Delimitarea conceptului. Obiectul stilisticii 7
II. Scurt istoric al stilisticii............................................ 22
III. Stilistica romneasc.............................................. 30
1. Prezentare general............................................... 30
2. Conceptii stilistice: Iorgu Iordan, Tudor Vianu, Ion
Coteanu, Stefan Munteanu, Gheorghe Ivnescu 33
2.1. Iorgu Iordan...................................................... 33
2.2. Tudor Vianu............................................... ....... 39
2.3. Ion Coteanu...................................................... 52
2.4. Stefan Munteanu............................................... 59
2.5. Gheorghe Ivnescu............................................. 66
IV. Orientare n cercetarea stilistic............................. 74
Concepte. Principii. Metode.................................. 74
Stil - limbaj................................................ 75
Limbaj artistic - limbaj non-artistic............. 78
Simbol lingvistic - simbol artistic................ 81
Expresivitatea............................................ 88
Mesaj - text............................................... 92
Principii. Metode....................................... 97
V. Limbaj artistic - limbaj non-artistic. Repere n cercetarea
stilistic .................................................................... 105
1. Nivelul fonematic..................................... 105
2. Nivelul lexico-semantic............................ 114
3. Nivelul gramatical.................................... 129
VI. Figurile limbajului................................................ 154
Figuri fonologice...................................... 159
Figuri morfosintactice............................... 162
Figuri semantice....................................... 166
VIII. Anexe................................................................... 174
1. Studii si cercetri stilistice................................. 174
1.1. Iorgu Iordan - Numeralul....................... 174
1.2. Eugen Cmpeanu - Nominativul............. 179

266
1.3. Mihaela Mancas - Valori ale imperfectului n
proza lui Mateiu Caragiale........................ 185
1.4. Tudor Vianu - Locuri comune, sinonime si
echivocuri................................................... 196
1.5. G.I. Tohneanu - Structura stilistic a poeziei
Ulise de Lucian Blaga................................ 202
1.6. Ion Coteanu - Mihai Eminescu, Dintre sute de
catarge sau poemul simetriilor simbolice .. 215
2. Paradigma expresivittii n textul liric neritual din
Maramures (nivelul lexico semantic)........ 220
INDICE DE NUME..................................................... 245
INDICE DE MATERII............................................... 250
BIBLIOGRAFIE......................................................... 253