MINISTERUL EDUCAIEI SI CERCETRII TIINIFICE

COALA POSTLICEAL SANITAR

ALEXANDRIA

PROIECT
PENTRU ABSOLVIREA COLII POSTLICEALE SANITARE
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

TEM:

MEDICAIA UTILIZAT
N TERAPIA DIABETULUI ZAHARAT

NDRUMTOR:
PROF.NEAGA ADRIANA CECILIA
ABSOLVENT:
MELISZEK MARINELA

2015

CUPRINS
Argument .

CAPITOLUL I
Anatomia si fiziologia pancreasului.

Diabetul zaharat

Scurt istoric

Definitie.

Clasificarea diabetului zaharat..

CAPITOLUL II
Medicatia utilizata in terapia diabetului zaharat..

10

Regimul alimentar

10

Activitatea fizica

11

Medicatia hipoglicemianta

12

Insulina..

12

Hiopglicemiante de sinteza

21

CAPITOLUL III
Alte metode folosite in tratamentul diabetului zaharat.

42

Fitoterapia antidiabetica.

42

Ozonoterapia..

47

Bibliografia ....

49

Anexe

50

ARGUMENT
Civilizaia modern a adus cu sine un ansamblu ntreg de schimbri n
viaa individual i social: stresul datorat adoptrii unor profesii care necesit
solicitri nervoase exagerate, unele traume psihice, program de lucru prelungit fr
respectarea orelor de mas, cine copioase, supraalimentaia n general i alimentele
bogate n glucide, n special, la care se adaug sedentarismul vieii moderne.
Totodat s-a nregistrat o rat tot mai crescut, abuziv a consumului de
alcool i de nicotin favoriznd astfel apariia obezitii, una dintre cauzele foarte
importanteale diabetului zaharat.
Diabetul este o boala cronic, ireversibil, cu care bolnavul trebuie s nvee
s triasc.El necesit o nelegere deosebit din partea familiei, a societii i a
medicul.
Cu toate c boala este cunoscut de mii de ani, ea nu este nc vindecabil,
dar din fericire, s-au descoperit metode de tratament att de bune, nct un diabetic
cruia i s-au dat indicaii medicale corecte i care le respect are asigurate toate
condiiile de a aduce o via foarte apropiat de a unui om sntos, de a avea o
capacitate de munc i o medie de via identic. Nerespectarea indicaiilor de
tratament expune diabeticul la o serie de complicaii cu repercursiuni foarte
neplcute.
Pornind de la aceste consideraii, am ales aceasta lucarea pentru ca aceasta
boala are o pondere foarte mare in randul tuturor categoriilor si am incercat sa
prezint medicatia si modul de administrare a acestuia.

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

1.PANCREASUL este o glanda digestiva cu secretie mixta (interna si
externa), orientata transversal - de la concavitatea duodenului pana la splina,
inaintea vertebrelor L1-L2.
Anatomo-topografic, pancreasul este situat retroperitoneal, inapoia
stomacului, pe peretele profund al cavitatii abdominale, anterior fiind acoperit de
peritoneu. Pancreasul este alungit transversal, avand o lungime ce variaza intre 1222 cm, o inaltime de 4,5 cm, o grosime de 1,5 - 3 cm si o greutate de 80 g. Pana la
40 de ani, glanda este in crestere, iar de la 50 de ani se atrofiaza.
CONFIGURATIA EXTERNA A PANCREASULUI
capul- extremitatea dreapta, mai voluminoasa, situata in scobitura
duodenului;
gatul - segment ingust ce face trecerea de la cap la corp;
corpul - portiune mai alungita, situat transversal, inaintea coloanei lombare;
coada - prelungeste corpul pancreasului la splina, iar uneori pana la hilul
splinei.
CONFIGURATIA INTERNA A PANCREASULUI
Pancreasul este o glanda cu dubla secretie: endocrina si exocrina.
Pancreasului endocrin ii corespund, din punct de vedere anatomic, insulele lui
Langerhans ce sunt mici formatiuni ovalare de aspect clar, abundent risipite intre
acinii pancreatici. Pancreasul exocrin are configuratia asemanatoare unui ciorchine
cu 2 zone:
zona secretoare
zona excretoare

VASCULARIZATIA PANCREASULUI
Arterele duodeno-pancreatice provenite din artera hepatica si din artera
mezenterica superioara iriga capul pancreasului, in timp ce corpul si coada
pancreasului sunt irigate de arterele pancreatice provenite din artera splenica.
Venele pancreasului se varsa in vena splenica si mezenterica superioara (deci
in vena porta).
INERVATIA PANCREASULUI - primeste fibre aferente si eferente din plexul
solar (vagul) simpatic si din plexul celiac-parasimpatic.
SECRETIA INTERNA SI EXTERNA A PANCREASULUI
Pancreasul, pe langa rolul sau fundamental in procesele de digestie, este o
glanda endocrina de importanta majora prin cei 2 hormoni pe care ii secreta in
sange: insulina si glucagonul.
INSULINA - joaca un rol important in metabolismul hidratilor de C,
provocand punerea Tn rezerva a glicogenului la nivelul ficatului, conversiunea
hidratilor de C in grasimi si oxidarea glucozei de catre tesuturile periferice,
participa la reglarea glicemiei, enzimele proteolitice inactiveaza insulina; este
denaturata de alcaline, dar reversibila prin acizi; injectarea de doze mari la subiecti
normaii provoaca o diminuare a zaharului sangvin (scaderea glicemiei) si este
insotita de: foame, transpiratii reci, tremuraturi, convulsii si coma, ce dispar la
administrarea glucozei. Insulina are urmatoarele functii: rol in lipogeneza, usurand
intrarea glucozei pe drumul glicolizei; reduce cantitatea de acizi aminati ai
sangelui si accelereaza viteza de sinteza a proteinelor; mentine balanta intre
glicogenoliza si glicogeneza; la om tulburarea metabolismului hidratilor de C cu
hiperglicemie si glicozurie, urmate de tulburari in metabolismul grasimilor si
proteinelor cu acidoza si deshidratare - indica prezenta diabetului; administrarea de
insulina inlatura aceste tulburari.
GLUCAGONUL
Prezenta unui hormon antiinsulinic a fost intuita de Mac Leod (1922) si Collip
(1923).Murlin (1923) a demonstrat existenta celui de-al doilea hormon pancreatic
pe care 1-a numitglucagon.
Burger si Kramer (1930) au preparat glucagon in solutii concentrate, iar Staub
(1953)a reuit sa obtina glucagon cristalizat din extrasele de pancreas.

Glucagonul este un hormon cu structure polipeptidica secretat de celulele

alfa 2 ale insulelor pancreatice. Hipoglicemia, stessul, absorbtia alimentelor
favorizeaza secretia de glucagon. ntre insulina si glucagon exista interrelatii, in
sensul stimularii secretiei de insulina prin glucagon si al inhibarii secretiei de
glucagon prin insulina.
Glucagonul este opusul insulinei. El creste glicemia prin intensificarea
proceselor de glicogenoliza si gluconeogeneza hepatica. Creste disponibilul de acizi
grasi si corpi cetonici, ca urmare a stimularii lipolizei si a cetogenezei. Stimuleaza
miocardul, creste fotta contractila si frecventa sinusala. Micsoreaza motilitatea
gastro-intestinala.
Prezinta o actiune hiperglicemianta si de contrareglare a insulinei, alaturi de
alti hormoni: tiroidieni, adremalina, cortizol, hormon de crestere. Poate fi eficace
pentru combaterea deprimarii cardiace produsa prin doze exceseve de blocante
beta-adrenergice. Este folosit de asemenea in scop diagnostic, in cadrul examenului
radiologic al tractului gastro-intestinal.
Dozele mari, injectate intravenos, pot produce greata, voma,
hipokaliemie moderata.
SECRETIA EXTERNA A PANCREASULUI
Sucul pancreatic este un Iichid usor alcalin (p.h: 7,0 - 8,7) inodor, incolor,
bogat in bicarbonat de sodiu si are rolul de a neutraliza chimul acid la iesirea lui
din stomac. Sucul pancreatic contine: NaCI, Ca3H, K, Ca, fosfor anorganic,
glucoza, proteine si fermenti glicolitici, lipolitici, proteolitici. Cantitatea de suc
pancreatic secretata de pancreas in 24 de ore este de 1000 ml. cu o densitate de
1007.

DIABETUL ZAHARAT
Scurt istoric
Indicii asupra diabetului zaharat se gsesc nc de acum peste 3000 de ani n
celebrele pagini de la Teba (Ebers). De asemenea, vechile documente chinezeti,
indiene i arabe i semnaleaz apariia.
Dintre figurile demne de semnalat n istoria diabetologiei fac parte:
Avicenna (n jurul anilor 1000), Th. Willis(1648), CI. Bernard (sec. XX). n
1869 Laugerhans descrie existena n pancreas a unor formaiuni de celule cu
aspect particular fa de restul esutului pancreatic care au fost denumite ulterior,
dup numele autorului, insulele Laugerhans. Mai trziu, s-a descoperit c acestea
au rol de glande endocrine n organism, secretnd un hormon numit insulina. n
1885, Von Helnng i Kinkovsky descriu apariia diabetului dup extirparea total a
pancreasului la animale (pancreatectomie). Ulterior Kinkovsky, prin ligatura pe
canalele excretoare ale pancreasului, demonstreaz c, dei pancreasul se distruge,
diabetul nu apare atta timp ct insulele Laugerhans rmn intacte.
O contribuie deosebit, care face din el, de fapt, descoperitorul insulinei, o
aduce n 1921 savantul romn Paulescu, care reuete s extrag din pancreas o
substan numit de el pancran" cu aciune de scdere a glicemiei.
n aceeai perioad de timp lucreaz la aceiai tem doi cercettori
canadieni, Bauting i Bert, care reuesc la 6 luni dup ce Pulescu i comunicase
descoperirea, s extrag i ei din pancreasul animalelor o substan cu aciune
hipoglicemiant pe care o numesc la nceput isletin iar ulterior insulina.
Descoperirea insulinei a nsemnat o revoluie n evoluia i tratamentul diabetului.

Aceast boal, care pn la descoperirea insulinei, era considerat mortal

(n cazurile n care insulina era strict necesar pentru echilibrarea n special la copii
i tineri) a devenit o afeciune compatibil cu viaa cvasi-normal n condiiile
respectrii indicaiilor de regim i tratament. ntre 1948-1956 Snger descoper
formula insulinei, iar

n 1967 Steiner descoper precursorul insulinei -

proinsulina - din care se formez insulina. Att pro insulina ct i insulina sunt
secretate numai de o parte dintre celulele din insulele Laugerhaus i anume de
celulele p (beta). n perioada actual, cercetrile asupra insulinei i, n mod
general, asupra cauzelor diabetului, au luat avnt. Se fabric noi tipuri de insulina
cu aciune prelungit, insuline purificate care nu mai produc anticorpi i rezisten
la insulina folosite pe larg n tara noastr. De asemenea, s-au preparat pe calea
chirurgiei genetice" insuline de tip uman care sunt introduse pe larg n terapeutic.
Diabetul zaharat poate fi definit ca o tulburare metabolic care poate avea
etiopatogenie multipl, caracterizat prin modificri ale metabolismului glucidic,
lipidic i proteic, rezultate din deficiena n insulinosecreie, insulinorezisten sau
ambele i care are ca element de definire pn n prezent valoarea glicemiei .
CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT
Clasificarea diabetului zaharat cuprinde patru categorii clinice:

Diabetul zaharat tip I (rezultat prin distrugerea celulelor beta

pancreatice care conduce de obicei la un deficit absolut de insulina)

Diabetul zaharat tip II (caracterizat prin deficit progresiv al secretiei de
insulina pe fondul rezistentei la insulina)
Alte tipuri specifice de diabet, datorate altor cauze (de exemplu
anomaliile genetice ale functiei celulelor beta pancreatice, anomalii
genetice in actiunea insulinei, afectiunile pancreasului exocrine,

afectiuni endocrine, sau diabetul indus medicamentos sau cauzat de

substante chimice).
Diabetul gestational
Diabet zaharat de tip I Simptome
Cele 2 tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt
determinate de efectele directe ale hiperglicemiei. Cnd glicemia crete peste 160180 mg/dL, ncepe eliminarea de glucoz n urin. Dac excreia urinar de
glucoz crete i mai mult, rinichii vor excreta cantiti suplimentare de ap pentru
a dilua glucoza.
Creterea eliminrii lichidiene conduce la sete intens (polidipsie). Pierderile
calorice pe cale urinar conduc la scdere ponderal. Pentru a compensa, apetitul
indivizilor afectai crete.
Alte simptome includ tulburri de vedere, somnolent, grea i reducerea
rezistenei la efort.
Tipul I La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debuteaz adeseori
brusc i cu intensitate crescut. Se poate instala rapid o stare denumit cetoacidoz
diabetic. n absena insulinei, majoritatea celulelor din organism nu pot folosi
glucoza din snge. Pentru a supravieui, aceste celule ncep s utilizeze un
mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase ncep s
metabolozeze grsimile, ceea ce conduce la producia unor compui denumii
cetone. Cetonele reprezint o surs de energie celular, ns determin acidifierea
sngelui (cetoacidoz).
Simptomele iniiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaie intens de sete
i elimonarea unor volume urinare mari, scdere ponderal, grea, vom, oboseal
i n special la copii dureri abdominale.
Respiraia devine profund i rapid, deoarece organismul ncearc s
corecteze acidoza sanguin. Aerul expirat miroase a aceton, mirosul fiind
determinat de cetonele excretate prin respiraie. n absena tratamentului,
cetoacidoza diabetic poate evolua ctre com i deces, uneori n decurs de numai
cteva ore.
7

Factorii ce predispun la diabet zaharat de tip I

Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar parial, deoarece se tie c
apariia ambelor tipuri de diabet este legat ntr-o oarecare msur de factori
genetici i implicit ereditari. Pe de alt parte, factorii de mediu joac i ei un rol
important.
Unul dintre factorii de mediu despre care se crede c determin n multe
cazuri apariia diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care infecteaz celulele
beta, productoare de insulin, din pancreas. Aceast ipotez este susinut de
dovezi clinice i experimentale. Practic, infecia viral poate induce diabet fie prin
distrugerea celulelor productoare de insulin, fie prin declanarea unei reacii
imune.
Un alt factor care pare s predispun la diabet autoimun de tip 1 este
consumul de lapte de vac sau produse de lapte la sugarul mic. Cercetrile
sugereaz c albumina din laptele de vac ar duce la apariia unor anticorpi care,
prin reactivitate ncruciat, afecteaz n cele din urm celulele beta pancreatice i
astfel contribuie la apariia diabetului zaharat.
Diabet zaharat tip 2 - Simptome
Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot fi asimptomatice timp de muli ani
sau chiar decade nainte de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile. Creterea
volumului urinar i senzaia de sete sunt uoare la nceput, agravndu-se progresiv
pe parcursul sptmnilor sau lunilor.n final, indivizii prezint oboseal extrem,
vedere neclar i deshidratare.Uneori, n stadiile precoce ale diabetului, glicemia
scade anormal de mult, o manifestare denumit hipoglicemie.
Deoarece persoanele cu diabet tip 2 produc o cantitate redus de insulin,
cetoacidoza n mod normal nu apare. ns glicemia poate deveni extrem de ridicat
(adeseori peste 1.000 mg/dL). Valori att de mari se nregistreaz n situaiile
stresante, cum ar fi infeciile sau anumite tratamente medicamentoase. Cnd
glicemia crete foarte mult, pacienii pot prezenta deshidratare sever, care poate
conduce la confuzie mental, somnolen i crize convulsive, o afeciune denumit
com hiperosmolar hiperglicemic non-cetozi.

Factorii ce predispun la diabet zaharat de tip II

In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt:
greutatea corporala excesiva si lipsa de exercitiu fizic, adica
sedentarismul.
un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv.
fumatul
consumul de alcool in cantitate mare.
Diabetul gestaional este o afeciune caracterizat prin creterea nivelului
glucozei din snge care apare n timpul sarcinii. Diagnosticul este pus de obicei n
al doilea sau al treilea trimestru de sarcin. Persoanele care prezint riscuri de a
face diabet gestaional ntrunesc urmtoarele condiii:
Au rmas nsrcinate dup vrsta de 25 de ani
Au un istoric familial de diabet
Au dau natere unui copil subponderal sau care prezenta un defect din
natere
A prezentat glucoz n urin la un consult de specialitate prenatal
Au presiunea sanguin ridicat
Au prea mult lichid amniotic
Au suferit un avort spontan sau au nscut un bebelu mort
Erau supraponderale nainte de a rmne nsrcinate
Simptomele diabetului gestaional
De obicei nu exist simpotme iar dac acestea se manifest sunt uoare i nu
pun n pericol viaa gravidei. De cele mai multe ori nivelul glucozei revine la
valorile normale dup natere.
Principalele simptome ale diabetului gestaional includ: oboseal, vedere
nceoat, infecii frecvente ale vezicii biliare, vaginului sau pielii, stri de grea
i vom, sete permanent, urinare frecvent, pierderea apetitului.
9

Complicatii produse de diabetul zaharat

Complicatiile bolii duc anual la decesul a peste 3,2 milioane de oameni pe
intregul glob fiind, in acelasi timp, una din principalele cauze de handicap din
lume. Dintre complicatiile cronice al diabetului zaharat netratat corespunzator
mentionam retinopatia diabetica, ce poate conduce in final la orbire, neuropatia
diabetica si afectarile vasculare datorate diabetului ce duc in final la amputatii de
membre inferioare, infarct miocardic, accident vascular cerebral, sau nefropatia
diabetica, a carei evolutie merge catre insuficienta renala cronica si dializa.
CAPTOLUL II
Medicatia utilizata in terapia diabetului zaharat
Regimul alimentar pentru pacientii cu diabet zaharat
Orice pacient diagnosticat cu diabet zaharat trebuie sa mentina o glicemie
normala. De aceea, pe langa tratamentul medicamentos, tratamentul dietetic are o
importanta deosebita in toate tipurile de diabet zaharat. Cantitatea de glucide este
stabilita de medic si oscileaza intre 120 si 200 de g/zi (fata de 300350 g cat
reprezinta, de obicei, consumul zilnic pentru un adult nediabetic). Restrictia facut
la glucide se compenseaza caloric cu alte alimente, care nu contin glucide
(albumine, grasimi, verdeturi) si din care bolnavul poate manca atat cat sa se
sature.
Alimentele care se pot consuma fara restrictii
carnea, pestele, mezelurile de orice fel, organe, conserve de carne si peste;
branzeturile fermentate (telemea, cascaval, branza de burduf, branzeturi
topite), branza de vaci, casul, urda;
oua, sub orice forma;
grasimi: unt, smantana, frisca, untura, slanina, uleiuri vegetale de orice tip;
legume cu continut sub 5% glucide: andive, ardei gras, castraveti, ciuperci,
conopida, dovlecei, fasole verde, loboda, rosii, ridichi, salata verde, spanac,
varza, vinete, bame, in cantitati rezonabile;
fructe cu continut sub 5% glucide: pepene galben si verde, nuci, grapefruit,
lamai in cantitati potrivite;
10

 bauturi nealcoolice;
preparatele cu zaharina.
Alimentele interzise in diabetul zaharat
zaharul si toate produsele zaharoase;
prajiturile de orice fel, preparate cu zahar;
bomboane, ciocolata, rahat, halva;
siropuri;
biscuiti preparati cu zahar, inghetata;
fructe bogate in zaharoza: struguri, pere bergamote, curmale, stafide,
smochine, castane;
toate bauturile alcoolice, mustul.

Alimente care trebuie consumate numai cantarite

paine care contine in medie 50 g% glucide;
pastele fainoase si derivatele de cereale: fidea, taitei, macaroane, spaghete,
orez, gris, care cantarite crude au in jur de 70 g% glucide, iar in stare fiarta
contin numai 20 g% glucide (in apa, glucidele se dilueaza);
laptele dulce sau batut, iaurtul, branza de vaci, casul, urda care contin in
medie 4 g% glucide;
legumele cu un continut pana la 10 g% glucide: ceapa, morcovul, patrunjelul
radacina, prazul, telina, sfecla;
legume cu un continut de 15 g% glucide: mazare verde boabe, pastarnac;
legume cu continut pana la 10 g% glucide: capsuni, cirese de mai, coacaze
rosii, corcoduse, portocale (cantarite fara coaja), mandarine, alune, mere
cretesti sau domnesti, fragi;
11

 fructe cu continut pana la 15 g% glucide: afine, cirese de iunie, dude, gutui,

mere ionatane, piersici, zmeura, caise;
fructe cu continut pana la 20 g% glucide: struguri, prune, pere bergamote,
banane.
Activitatea fizica

Cercetarile au demonstrat ca activitatile fizice pot:

sa reduca nivelul glicemili si a tensiunii arteriale
sa scada valorile colesterolului rau si sa ridice valorile colesterolului bun
sa imbunatateasca capacitatea organismului de a utiliza insulin
sa diminueze riscul aparitiei bolilor de inima si a accidentului cerebral
sa pastreze sanatatea inimii si a oaselor
sa mentina flexibilitatea articulatiilor
sa reduca riscul accidentelor si al aparitiei fracturilor
sa ajute la inlaturarea surplusului de greutate
sa ofere mai multa energie
sa scada nivelul de stress.

Activitatea fizica joaca un rol important in prevenirea diabetului de tip 2.

In urma unor studii s-a demonstrat ca o pierdere modesta a greutatii (intre 5-7%)
cu ajutorul dietei si a exercitiilor fizice intarzie si chiar preintampina aparitia
diabetului zaharat de tip doi.

MEDICATIA HIPOGLICEMIANTA
A.NATURALE
1.INSULINA
DEFINITIE
Este hormonul hipoglicemiant si glicogenolitic elaborat de celulele beta de
la nivelul insulelor lui Langerhans si constituie elementul esential pentru echilibrul
glicemic. In ultima instanta, diabetul apare ca o maladie determinata prin carenta
absoluta (deficit) sau carenta relativa (in caz de contrareglare) de insulina.
12

Insulina a fost extrasa pentru prima data din pancreasul de caine de catre
Paulescu in 1916 (realizare publicata in 1921), a fost utilizata clinic de catre Banting
si Best in 1922. Aceasta insulina amorfa necristalizata, cunoscuta si sub numele
de insulina ordinara (I.O) sau insulina regulara (I.R) se prezenta ca o pulbere alba,
insolubila in solventi organici obisnuiti, dar solubila in apa alcalinizata sau
acidulata.
STRUCTURA SI PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE
Insulina este un hormon, compus din doua lanturi peptidice, formate din
20-30 aminoacizi unite intre ele prin doua legaturi bisulfidice.Moleculele de
insulina sunt asemanatoare la mamifere, astfel incat multi bolnavi de diabet sunt
tratati cu insulina extrasa de la porci.
Insulina este o proteina mica cu masa de 5734 daltoni si cuprinde 51
resturi aminoacidice. Este alcatuita din doua lanturi, un lant A (cu 21 resturi
aminoacidice) si unul B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin doua punti
disulfurice (A7-B7 si A20-B19); o a treia legatura disulfurica leaga restul CYSA6 cu CYS-All.
Insulinele altor specii difera de cea umana.Diferenta cea mai mica exista
intre insulina umana si cea de porc.
PROPRIETATI FARMACOCINETICE
Timp de 50-60 de ani dupa descoperirea insulinei, cercetarile privind
acest hormon s-au axat in principal pe tesuturile asupra carora actioneaza
hormonul: hepatic, muscular si cel gras, precum si asupra efectelor finale pe care
insulina le exercita asupra diverselor principii alimentare.
In ceea ce priveste nivelul sau nivelele la care se exercita actiunea
insulinei, acestea sunt: pericelular si intracelular.
La nivelul membranei celulare insulina exercita efecte activatoare pentru
prelevarea principiilor alimentare, in special pentru glucide, si antreneaza o data
cu ele o serie de schimburi ionice si modificari hidroelectrolitice.
La nivelul intracelular, insulina moduleaza o serie de enzime care detin
controlul fluxului material in toate directiile, flux care constituie complexitatea
cailor metabolice principale.
Insulina umana (mai solubila) injectata subcutanat este absorbita ceva mai
repede decat cea de porc.Insulina injectata trece repede in tesuturi unde este captata
13

si inactivata de insulinaza. Jumatate din insulina excretata in vena pancreatica

este degradata in timpul unei singure treceri prin ficat. Insulina circulanta este
metabolizata cu rata de 2% /minut.
Rinichiul este de asemenea un organ la nivelul caruia se inactiveaza o
buna parte din insulina.
Inactivarea insulinei are loc si la nivelul altor tesuturi ca: miocard, tesut
musculos, tesut gras. Dintre elementele figurate ale sangelui, leucocitele si, in
special, limfocitele prezinta o actiune insulinazica.
PROPRIETATI FARMACODINAMICE
Insulina influenteaza intens metabolismul glucidic.Este activa numai ca
molecula intreaga. Actioneaza direct la nivelul celular, inclusiv pe tesuturi
izolate, influentand receptorii specifici de la suprafata membranelor
celulare.Numarul acestora se modifica sub influenta insulinei. Astfel,
alimentatia in exces stimuleaza secretia insulinei diminuand
numarulreceptorilor periferici. Fenomenul este urmat de scaderea sensibilitatii la
insulina intalnita adesea la obezi. Insulina creste utilizarea glucozei.
Favorizeaza transferul glucozei prin membrana celulara, permitand cresterea
utilizarii ei tisulare.
In lipsa insulinei se produce hiperglicemie, cu suita de fenomene datorita
acesteia: glicozurie, poliurie, polidipsie, excretie crescuta de electroliti.

PROPRIETATI FARMACOTOXICE
Supradozarea insulinei produce hipoglicemie cu simptome vegetative
(consecinte ale eliberarii reflexe, compensatorii de catecolamine, transpiratii,
tahicardie, hipertensiune, paloare), psihice (anxietate, iritabilitate, confuzie),
digestive (foame, greata, cresterea contractiilor de foame), nervose (ameteli,
paralizii trecatoare, tremuraturi, convulsii). La o glicemie sub 40 mg/lOOml,
fenomenele sunt foarte intense, imposibilitate de orientare, delir, convulsii. In
lipsa tratamentului se produce coma si moartea.
La unii bolnavi (uneori pana al 95%) tratati cu insulina clasica, mai ales
bovina, apare insulino-rezistenta, in primele 12 saptamani manifestata prin
14

diminuarea sau disparitia efectului specific hormonal, ca urmare a aparitiei de

anticorpi antiinsulinici, care inactiveaza substanta exogena. Insulina de porc are
capacitate mai redusa inductoare a sintezei de imunoglobuline, decat cea bovina.
Insulina de porc sau bovina bine purificata ca si cea umana sunt mai putin
imunogene. Uneori, mai ales lainceputul administrarii insulinei, pot aparea
edeme si tulburari de refractie, care dispar in timp.
SINTEZA
Insulina este sintetizata in insulele lui Langerhans din
celulele beta. Sinteza acesteia cuprinde cateva etape:

pancreas, de catre

Dupa gena insulinei, aflata in cromozomul al 11-lea, se formeaza ARN-ul

corespunzator;
Dupa ARN-ul mesager, este translat un lant peptidic, care introdus in
reticulul endoplasmatic, se transforma in proinsulina;
Dupa expunerea proinsulinei la unele endopeptidaze, apare forma matura a
insulinei.
Insulina, ca si alte proteine secretorii, este sintetizata sub forma unui
precursor, pre-pro-insulina. Proinsulina este transportata din reticulul
endoplasmatic in aparatul Golgi unde este transformata in insulina.
Prelucrarea proinsulinei are loc sub actiunea unei endopeptidaze care rupe doua
legaturi peptidice flancate de resturi aminoacidicebazice.

CLASIFICAREA INSULINELOR
Inaintea anilor '70, preparatele de insulina bovina si porcina erau
utilizate in mod exclusiv.
Inaintea anilor '80, s-a trecut la folosirea unor preparate de insulina animala
inalt purificate, de tip MC, care reduceau semnificativ capacitatea acestora de a
induce reactii de tip antigenic.Se stie ca antigenicitatea unui preparat (capacitatea
de a induce productia de anticorpi) este cu atat mai mare cu cat este cu structura
mai diferita decat cea umana.

15

Intre anii 1980-1990, industria farmaceutica a venit in intampinarea

cerintelor de calitate (imunogenicitate minima) si cantitate, emitand pe piata
preparate de insulina de tip uman (HM). Prin metode de inginerie genetica, si
anume prin tehnologie DNA recombinata , se insera in codul genetic al ciupercii
cunoscute ca drojdie de bere (Saccharomyces cerevisiae) sau al bacteriei
Escherichia coli, informatia necesara obtinerii unor insuline biosintetice de tip
uman. Alta metodologie se refera la insulinele de semisinteza de tip uman, care
se obtin prin inlocuirea unui aminoacid din pozitia 30 al lantului B a insulinei
porcine cu un altul specific uman.
Exista doua tipuri principale de preparate insulinice, hidrosolubile si
suspensii apoase.
Preparatele hidrosolubile contin insulina amorfa sau cristalizata, in solutie
apoasa, la PH=2,5-3,5.
Suspensiile apoase contin derivati greu solubili de insulina, la
PH=7,1-7,5. Ele sunt preparate depot sau retard. Contin fie complexe insulinaproteine (globin-zinc-insulina, izofan-zinc-insulina, protamin-zinc-insulina) fie
complexe zinc-insulina cu insulina amorfa (insulina semilenta) fie cu insulina
cristalizata (insulina ultralenta) sau cele doua forme in proportie de 30%-70%
(insulina lenta).
Durata actiunii acestor insuline variaza in functie de starea functionala
renala, modalitatile de injectare, activitatea musculara a membrului unde s-a facut
injectarea. Alegerea preparatului, doza si frecventa injectiilor se stabilesc in
functie de caracteristile diabetului, greutatea corpului, alimentatie, activitatea
fizica, existenta altor afectiuni sau a sarcinii.

a.INSULINE CU ACTIUNE RAPIDA SAU CARE SE

ADMINISTREAZA PRANDIAL
durata scurta de actiune;
intrare rapida in actiune.
Insulinele prandiale cele mai utilizate sunt cele cu durata scurta de
actiune, denumite asa la modul generic si inaintea aparitiei analogilor. Odata
administrate subcutanat, ele necesita un proces de transformare in unitati
16

simple denumite monomeri. Acest proces determina intarzierea absorbtiei lor si

intrarea in actiune dupa 30 de minute de la administrare.
Insulinele prandiale sunt solutii limpezi care nu necesita agitare inaintea
administrarii. Insulinele cu actiune scurta se pot administra pe cale
subcutanata, intravenoasa si intramusculara.
Analogii de insulina cu actiune rapida isi incep actiunea in 10 minute,
prezinta un varf maxim de actiune mai redusa, intre 40-180 minute, scazand
astfel si riscul hipoglicemiilor tardive postprandiale. Acest comportament este
posibil datorita faptului ca analogii administrati se absorb direct fiind
compusi monomerici. Astfel analogii de insulina cu actiune rapida au un rise
redus de hipoglicemie portprandiala tardiva, nu obiga la ingestia gustarilor,
amelioreaza starea de confort putand fi administrate imediat inaintea meselor
sau dupa (in functie de valorile glicemice).
b.INSULINE INTERMEDIARE SAU BAZALE
durata intermediara de actiune;
durata lunga de actiune.
Preparatele de insulina bazale sunt solutii sau suspensii naturale de
insulina si protamina (intermediare) sau de zinc (durata lunga de actiune). Acesti
ultimi compusi le confera caracterul de solutie tulbure, cu absorbtie si actiune
prelungita, dar inegala.
Insulinele intermediare se absorb intarziat de la locul de injectare datorita
adaugarii unei proteine bazice (NPH), ducand la prelungirea perioadei de
activitate. Astfel, ele asigura o independenta de 12 ore. Atunci cand se folosesc, se
impune respectarea orarului de masa (din cauza duratei mari de actiune).
Analogii de insulina bazala nu contin acesti compusi,dar actioneaza in
mod prelungit pentru ca fie sunt solutii acide fie au o structura particulara
care determina legarea temporara de albumina plasmatica, cazul insulinei
Levemir.
Insulinele cu actiune rapida ( analogi) se apropie cel mai mult de tipul
fiziologic al secretiei insulinice prandiale.
Combinatia insulina prandiala + insulina bazala ofera o buna varianta.
Insulina bazala administrata la ora 22 va actiona atat noaptea, cat si ziua, mai ales
daca este reperezentata de insulina cu durata lunga de actiune sau1-2 prize de
insulina cu durata de actiune intermediara.
17

c.INSULINE PREMIXATE (actiune bifazica)

Combinatie de insuline prandiale + isophane (NPH- prezinta o proteina
de somon, denumita protamina, care incetineste actiunea insulinei).
Insulinele premixtate (bifazice) contin proportii diferite de insuline cu
actiune scurta sau rapida si insuline cu actiune intermediara. Cifra adaugata
denumirii comerciala reprezinta proportia. Dezavantajul unor astfel de preparate
decurge din imposibilitatea modificarii doar a uneia dintre componente; prin
cresterea sau scaderea dozei se obtine cresterea sau scaderea ambelor
componente.
d.INSULINE LENTE SI ULTRALENTE
Insulinele cu actiune lenta prezinta rezultate slabe in diabetul zaharat tip
1si de aceea nu se utilizeaza la copil.
Ulterior au aparut si analogii de insulina lenti care asigura o insulinemie
constanta pe 24 h, neavand varful de actiune al insulinelor umane intermediare.
Astfel, ele conduc la scaderea frecventei hipoglicemiilor nocturne si a
hiperglicemiilor matinale.
Atat insulinele lente cat si cele ultralente nu se administreaza decat
subcutanat.

CAILE DE ADMINISTRARE ALE INSULINEI

a.Calea digestiva este exclusa. Insulina este un polipeptid care se digera
sub actiunea fermentilor proteolitici digestivi, din aceasta cauza, nu se
administreaza niciodata pe cale digestiva.
b.Calea intramusculara ofera o actiune intensa, care incepe imediat si
este de scurta durata. Poate fi utilizata in cazuri exceptionale, de acidocetoza.
Dupa administrari repetate lasa in urma o scleroza musculara incomoda.
c.Calea intravenoasa este rezervata numai insulinelor cu actiune
rapida.Toate celelalte preparate semilente si lente sunt formal contraindicate
18

pentru aceasta cale de administrare. Se utilizeaza in tratamentul comei diabetice,

pentru actiunea imediata, desi este de scurta durata. Administrarea in perfuzii de
durata are dezavantajul ca insulina se poate inactiva prin contactul indelungat cu
mediul alcalin sau se poate absorbi pe peretii vaselor si tuburilor.
d.Calea subcutanata este calea de electie pentru administrarea insulinei.
Se injecteaza la locurile indicate clasic pentru aceasta. Nu se administreaza nici un
alt medicament o data cu insulina .
Doza de insulina pentru o zi si dozele partiale pentru fiecare intepatura se
stabilesc pentru fiecare pacient in parte, in raport cu gravitatea bolii, cu regimul
alimentar, cu gradul de efort fizic, iar ritmul injectiilor se stabileste de asemenea
pentru fiecare pacient in functie de obiceiurile alimentare, de programul
pacientului in cursul zilei.
Astfel, formula terapeutica trebuie stabilita o data pentru fiecare pacient
si pastrata cat mai constanta un timp cat mai indelungat. Orice schimbare de regim
sau de tratament trebuie facuta numai de catre medic si in conditii clinice si
paraclinice corecte.
B.HIPOGLICEMIANTE DE SINTEZA
GENERALITATI
De peste 60 de ani se cunoaste efectul hipoglicemiant, al unor substante
administrate oral. In timp, unele dintre ele si-au demonstrat toxicitatea, eficienta
slaba sau incerta. Progresul terapeutic, a fost posibil si in acest domeniu datorita:
aprofundarii cunostintelor asupra cauzelor si mecanismelor de aparitie si
evolutie a diabetului zaharat, farmacologiei, studiilor clinice serioase si
aprofundate pentru defmirea indicatiilor, eficacitatii si toxicitatii acestor
substante.
In anul 1926 este sintetizata prima substanta cu efect hipoglicemiant
oral, care este abandonata datorita toxicitatii sale. In timpul celui de-al doilea
razboi mondial, a fost tratata febra tifoida, cu un derivat de sulfonamida. Cu
acesta ocazie, s-a observat ca preparatul da frecvente hipoglicemii.
In anul 1950, plecandu-se de la aceasta substanta activa, s-a obtinut un alt
derivat, cu eficienta hipoglicemianta crescuta si toxicitate redusa. Din acest an
apare si o alta clasa de substante hipoglicemiante acestea numindu-se generic,
biguanide. In acesta clasa au aparut pe rand metforminul, fenforminul,
buforminul. Ulterior s-a renuntat la unele dintre ele, datorita acidozei lactice
19

(complicatie metabolica severa, acuta, a diabetului zaharat), care, s-a considerat a

avea o incidenta crescuta la diabeticii obezi mai ales cu complicatii
cardiovasculare.
Hipoglicemiantele orale sau medicamentele antidiabetice sunt compusi de
sinteza (sulfamide sau biguanide), care scad nivelul glucozei in sange si care se
administreaza pe cale orala, oferind prin acesta posibilitatea sa se evite injectia
cu insulina cu toate inconvenientele ei.
FARMACOTERAPIE
Tratamentul oral, aplicat persoanelor cu diabet zaharat tip 2 este
reprezentat de cateva categorii de medicamente.
Medicamentele cu administrare orala aflate in uz se administreaza:
pacientilor diabetici (peste 40 de ani) de tip stenic, fara tendinta la
cetoacidoza, normoponderali si supraponderali in conditiile in care dieta
adecvata si exercitiul fizic nu sunt suficiente pentru obtinerea unui echilibru
metabolic bun;
pacientilor cu diabet zaharat tip 2 cu o vechime in general mai mica de 8 ani;
pacientilor cu un diabet zaharat care necesita mai putin de 40 u.insulina/zi
glicemii initiale sub 250 mg/dl fara cetonurie
Tinand seama de unele aspecte farmacodinamice, sulfonamidele
hipoglicemiante sunt indicate mai ales la adulti care nu sunt insulinoprivi si nu
sunt obezi, in timp ce biguanidele sunt recomandate indeosebi la obezi.
Multi copii diabetici sunt isulinoprivi, deci nu post fi tratati cu
sulfoniluree sau biguanide.
Tratamentul de lunga durata cu antidiabetice orale poate ridica de
asemenea o serie de probleme care situeaza acest tratament la limita indicatiilor
prinechilibrul diabetului, pe care il pericliteaza, si prin complicatiile pe care le
poate genera. La inceputul tratamentului, antidiabeticele orale pot da rezultate bune,
dar cu timpul, agravarea leziunilor pancreatice poate transforma maladia intr-un
diabet insulinodependent. La pacientii tratati cu antidiabetice orale pot aprea
complicatii diabetice mai ales de ordin cardiovascular, care constutuie o cauza de
mortalitate ridicata.
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
20

Tratamentul oral al diabetului zaharat de tip 2 (cu sulfonamide si

biguanide) este contraindicat in situatiile urmatoare:
diabet zaharat insulinodependent si cel secundar bolilor pancreatice severe;
diabet zahrat al pacientilor (tip 1 si tip 2) care urmeaza sa suporte un act
major chirurgical, sau care prezinta boli infectioase severe, traumatisme,
accidente vasculare, imposibilitarea alimentatiei orale;
diabet zaharat gestational;
femei diabetice in perioada de lactatie;
pacienti cu diabet zaharat si boli hepatice si renale severe;
boli cardiace ischemice severe, aritmii necontrolate;
porfirie cutanata;
reactii adverse la sulfonilureice;
sunt inutile la diabetici adulti la care se poate mentine glicemia si greutatea
corporala prin dieta hipocalorica si exercitii fizice;
INTERACTIUNI
Interactiunile farmacocinetice intre medicamentele utilizate in terapia
diabetului zaharat nu sunt foarte comune, deoarece agentii antidiabetici nu sunt in
general, substraturi, inductori sau inhibitori ai enzimelor majore.
Beta blocantele reprezinta o clasa de medicamente antihipertensive
evitata frecvent la pacientul diabetic datorita temerii ca acestea ar putea masca
simptome ale hipoglicemiei ca palpitatii, tremor si foame si ar putea prelungi
recuperarea din hipoglicemie.
Medicamentele care accentueaza efectul hipoglicemiant sunt:
cloramfenicol;
guanetidina;
anabolizante;
propanolol;
alcaloizi.
Medicamentele care diminueaza efectul hipoglicemiant sunt:
acidul nicotinic;
saluretice;
corticosteroizi.
21

FARMACOTOXICOLOGIE

Prescriptia hipoglicemiantelor orale nu este lipsita de o serie de reactii,

chiar daca acestea apar intr-o pondere foarte mica. Din reactiile adverse ale
substantelor de sinteza se amintesc:
accidente hipoglicemice;
bolile autoimune ale antidiabeticelor biguanidinice (metformin, buformin);
eruptii cutanate (prurit, eritem nodos, eritem multiform, sindrom Stevens
Johnson,dermatita exfolianta, purpura);
manifestari gastrointestinale (greata, senzatie de voma, epigastralgii, hepatita
colestatica, diaree, flatulenta la inhibitorii a-glucozidazei-acarboza);
trombopenie, leucopenie la sulfonamide;
manifestari vasomotorii (flush-uri, tahicardie, cefalee)
tulburari hidroelectrolitice (hiponatremie de dilutie, modificari ale diurezei);
neuropatie optice reversibila;
efecte cardiovasculare
castig ponderal.

CLASIFICAREA HIPOGLICEMIANTELOR ORALE

1. MEDICAMENTE CAPABILE SA STIMULEZE SECRETIA DE INSULINA
Sulfamidele antidiabetice (Sulfoniluree)
Generatia 1
TOLBUTAMIDA (TOLBUSAL, ORABET, RASTINON)
CLOR PROPAMIDA (DIABINESE)
Generatia 2

GLIBENCLAMIDA (MANINIL)
GLIPIZIDA (MINIDIAB, GLUCOTROL XL)
GLICLAZIDA (DIAPREL)
GLIQUIDONA (GLURENORM)
Generatia 3

GLIMEPIRIDA (AMARYL)
22

Sulfamidele
hipoglicemiante.

antidiabetice

sunt

medicamente

cu

proprietati

Scaderea glicemiei se datoreste, in principal, actiunii de stimulare a

secretiei pancreatice de insulina, eficacitatea fiind conditionata de pastrarea, in
oarecare masura, a capacitatii secretorii betainsulare. Acest tip de actiune este
avantajos la diabeticii non-insulinodependenti, dar nu este eficace in diabetul
juvenil, diabetul insulinodependent si la blonavii cu pancrestectomie totala.
Sulfamidele antidiabetice se absorb rapid si complet dupa administrarea
orala; epurarea se face prin metabolizare hepatica.
Derivatii de sulfoniluree au fost larg utilizati pentru tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 inca din anul 1960 (tolbutamida), tratamentul cu
derivati de sulfoniluree se administreaza in timpul zilei, poate fi util in
combinatie cu administrarea insulinei seara, ceea ce poate determina reducerea
dozei de insulina de pana la 50%. Aceasta este o conduita terapeutica general
acceptata, in ciuda faptului ca nu exista studii care sa confirme avantajele pe
termen lung, fata de monoterapia cu insulina.
Generatiile a 2-a si a 3-a de derivati de sulfoniluree au fost introduse in
terapie in anii '80. Compusii din aceasta grupa (glibenclamid, glipizid, gliclazid)
sunt de 20-50 de ori mai activi decat vechile sulfoniluree, au durata de actiune mai
lunga, cu incidenta mai scazuta de reactii adverse si care se leaga in procent redus
de proteinele plasmatice, participand astfel la mai putine interactiuni
medicamentoase.
Ultimul compus aparut in aceasta clasa, glimepiridul, a fost introdus in anii
'90. Efectul acestuia se instaleaza rapid, are o durata lunga de actiune, permitand
o unica administrare pe zi. Desi foarte multe date clinice nu sunt disponibile la ora
actuala, glimepiridul pare a oferi anumite avantaje fata de restul sulfonilureelor
in ceea ce priveste riscul de hipoglicemie (previne eliberarea de insulina postefort) si de crestere in greutate.
Glimepiridul se absoarbe complet, fie pe nemancate, fie dupa mancare, nu se
acumuleaza in organism atunci cand functia renala e redusa, fiind sigur in cazul
pacientilor cu insuficienta renala si la varstnici. Dar riscul de vasoconstrictie
coronariana si reactii adverse cardiovasculare sunt mai reduse comparativ cu alti
derivati de sulfoniluree.
Terapia cu sulfoniluree se incepe cu doza cea mai scazuta recomandata
de producator, fiind necesara monitorizarea raspunsului si a nivelului seric al
glucozei in primele saptamani de tratament, in special la varstnici, unde riscul
23

hipoglicemie este mai mare. Doza poate fi crescuta la intervale de 2-4 saptamani,
pana cand nivelul glicemic dorit este atins. Daca apare hipoglicemia sau daca nu
se obtine o imbunatatire a nivelului glicemic, se recomanda scaderea dozei.
Sulfamidele antidiabetice pot fi responsabile de reactii hipoglicemice.
Acestea survin in caz de supradozare sau in conditii de insuficienta renala sau
hepatica. Varsta inaintata favorizeaza de asemenea accidentele hipoglicemice,
dozele necesare la batrani fiind mai mici.
Ca reactii adverse pot aparea anorexic, greata, voma, diaree, dureri
abdominale, reactii cutanate (prurit, eruptii maculopapulare). Au fost semnalate
cazuri rare de icter colestatic, pentru unele preparate, la doze mari.
Folosirea in timpul sarcinii impune multa prudenta sau trebuie evitata,
deoarece exista rise de anomalii fetale. Administrarea la sfarsitul sarcinii poate fi
cauza de hipoglicemie la nou-nascut.
Tolbutamida, o sulfoniluree din prima generatie, se absoarbe repede si
complet din tubul digestiv. Este inactivata prin metabolizare hepatica.
Tolbutamida este avantajoasa la varstnici, deoarece efectul este usor controlabil.
Reactiile adverse obisnuite pentru sulfamidele antidiabetice sunt relativ rare.
Asocierea cu anticoagulantele cumarinice sau fenilbutazona poate favoriza
dezvoltarea dereactii hipoglicemice prelungite datorita inhibarii metabolizarii
tolbutamidei.
Clorpropamida se absoarbe bine si complet din intestin. Are efect de
lunga durata. Folosirea la bolnavii cu insuficienta hepatica sau insuficienta
renala prezinta rise de toxicitate cumulativa. Poate provoca hipoglicemie
prelungita, mai ales la batrani.
Glibenclamida este o sulfoniluree de generatia a 2-a, cu potenta mare si
efect de lunga durata. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Poate
provocahipoglcemie; ingestia de alcool poate provoca reactii congestive la
unele persoane.
Glipizida are efect de durata scurta. Se absoarbe bine si repede din
intestin, dar absorbtia este intarzitata de alimente. Datorita duratei scurte a
efectului, riscul de reactii hipoglicemice severe este mic.
Gliclazida are proprietati asemanatoare glibenclamidei, dar potenta mai
mica. Amelioreaza evolutia retinopatiei diabetice. Insuficienta hepatica si
insuficienta renala maresc riscul toxicitatii cumulative.

24

Ca reactii adverse pot aparea tulburari digestive, reactii cutanate minore

si tulburari sangvine .
Gliquidona este o sulfamida din generatia a 2-a cu efect de scurta durata (se
metine cca. 3 h). Se absoarbe repede din intestin. Este metabolizata in ficat,
rezultand metaboliti fara efect hipoglicemiant semnificativ.
Ca reactii adverse, au fost semnalate hipoglicemie, eruptii cutanate si
fenomene de iritatie gastrica. Folosirea la bolnavii cu insuficienta hepatica sau
renala impune prudenta sau trebuie evitata.
ALTE MEDICAMENTE CAPABILE SA CREASCA SECRETIA DE
INSULINA
METAGLINIDELE
REPAGLINID (NOVONORM)
Metaglinidele sunt agenti terapeutici ce scad nivelurile de glucoza postprandiale prin stimularea puternica si rapida a eliberarii de insulina si au efect
benefic in reducerea pe termen lung a complicatiilor cardoivasculare din diabet.
Compusii din aceasta grupa terapeutica, repaglinida si nateglinida, au avantajul
unei durate scurte de actiune, ceea ce reduce riscul de hipoglicemie, dar creeaza
dezavantajul unei compliante mai reduse cauzate de necesitatea mai multor
administrari pe zi.
Repaglinida si nateglinida (nefolosita in tara noastra) pot fi utilizate in
monoterapie la pacientii insuficient controlati nefarmacologic si in special la cei cu
un mod de viata dezordonat, la care mesele sunt fie impredictibile, fie omise.
Metaglinidele, administrate inainte de masa, asigura un control foarte bun al
nivelurilor de glucoza post-prandiale. Riscul scazut de hipoglicemie asociat cu
utilizarea lor face ca terapia cu metaglinide sa fie o optiune pentru pacientii
varstnici, in cazul in care alte antidiabetice orale sunt contraindicate.

Administrarea lor se face cu 15-30 de minute inainte de fiecare masa,

terapia fiind initiata cu doze scazute, ce pot si crescute la interval de 2 saptamani,
impunandu-se monitorizarea efectului asupra controlului glicemic. Daca o masa este
omisa, doza corespunzatoare de metaglinida nu se mai administreaza spre deosebire
de alte sulfoniluree si de metformin, repaglinida putand fi administrata la pacientii
cu o insuficienta renala moderata, cu conditia unui control strict al dozelor si
monitorizarea glicemiei.
25

Nateglinida trebuie administrata cu precautie la pacientii cu afectare

hepatica. In ceea ce priveste reactiile adverse ale metaglinidelor, incidenta
episoadelor de hipoglicemie este mai modificata, la inceputul monoterapiei.
2. MEDICAMENTE CARE AMELIOREAZA
INSULINOREZISTENTA BIGUANIDELE
ANTIDIABETICE
METFORMINA (GLUCOPHAGE, MEGUAN, METFOGAMMA,
SIOFOR)
BUFORMINA (SILUBIN RETARD)
Biguanidele antidiabetice scad glicemia crescuta a diabeticilor, fara
samodifice practic glicemia normala-se comporta ca substante
antihiperglicemiante. Odata cu micsorarea hiperglicemiei se produce si scaderea
nivelului plasmatic al insulinei.
Efectul biguanidelor este conditionat de pastrarea unei functionalitati
limita a pancreasului. Biguanidele micsoreaza capacitatea ficatului de a produce
glucoza, prin inhibarea gluconeogenezei de catre innsulina si inhibarea
stimularii gluconeogenezei de catre glucagon. La nivelul muschilor este
favorizata captarea glucozei sub influenta insulinei. De asemenea, tesutul adipos
capteaza si oxideaza mai mult glucoza. Creste capacitatea insulinei de a se fixa de
receptori si de a-i actiona. In plus, biguanidele intarzie absorbtia glucozei din
intestin, crescand toleranta la glucoza administrata oral. Metabolismul lipidic este
influentat in sensul scaderii oxidarii acizilor grasi.
Tratamentul prelungit provoaca scaderea trigliceridelor plasmatice, datorita
scaderii sintezei hepatice a lipoproteinelor cu densitate foarte mica. O alta actiune
metabolica consta in cresterea modesta a lactacidemiei.
Indicatia principala abiguanidelor este diabetul la adultul obez, dar si in
cazul pacientilor cu greutate corporala normala.Diabetul grav si diabetul juvenil
nu pot fi controlate, biguanidele fiind contraindicate in aceste situatii.
Metforminuleste contraindicat la pacientii cu functia renala
compromisa, evitandu-se astfel acumularea lui si riscul producerii reactiilor
adverse. Insuficienta cardiaca sau respiratorie sau orice alta afectiune
predispozanta la hipoxie (hipotensiune, septicemie) constituie contraindicatii
pentru administrarea metforminului, la fel si afectarea hepatica, consum-ul de
alcool si un istoric de acidoza metabolica. Metforminul poate fi utilizat la
varstanici in absenta unei disfunctii renale severe.
26

Metformina,dimetilbiguanida, se absorbe repede dupa administrarea orala.

La bolnavii insulino-dependent tratamentul cu metformina nu este recomandabil.
Poate produce diaree, anorexic, greata, voma.
Buformina, o alta biguanida antidiabetica, reprezinta o alternativa a
metforminei.
3. MEDICAMENTE CE SCAD ABSORBTIA GLUCIDELOR

DIN INTESTIN INHIBITORI DE ALFAGLUCOZ1DAZA

TOLRESTATUL
EPALRESTATUL
ACARBOZA(GLUCOBAY)
TIAZOLIDINDIONELE TGLITAZONE)

PIOGLITAZONA (ACTOS)
ROSIGLITAZONA (AVANDIA)

Actioneaza prin prelungirea procesului de digestie a glucidelor la nivel

intestinal si prin scaderea ratei de absortie a glucidelor la nivel intestinal,
diminuand in consecinta glicemia postprandiala.

Se administreaza la mesele principale care contin glucide, initial in doze de

50 mg/masa, ulterior,100mg/fiecare masa principala. Cresterea dozelor se face
progresiv pe parcursul a 4-8 saptamani, pentru a evita tulburarile
gastrointestinale.
Precautiile se adreseaza: asocierii cu insulina sau preparatele care
stimuleaza eliberarea de insulina, intrucat poate genera reactii hipoglicemice .

INHIBITORI Al DIPEPTIL-PEPTIDAZEI
SITAGLIPTINA (JANUVIA)
Primul medicament inhibitor DPP-4 din lume aprobat pentru diabetul
zaharat de tip 2 a fost lansat pe piata romaneasca in anul 2008.
27

Januviaeste primul aprobat dintr-o noua clasa de medicamente

cunoscute sun numele de inhibitori ai dipeptidil- peptidazei-4 (DPP-4),
medicamente care cresc propria capacitate a organismului de a scadea nivelul
zaharurilor din sange (glicemiei), atunci cand acesta este ridicat. Medicamentul se
utilizeaza in completarea regimului dietetic si a exercitiilor fizice, in asociere cu
unul sau mai multe medicamente antidiabetice.
HIPOGLICEMIANTE ORALE UTILIZATE IN FARMACIE
1. BIGUANIDE
Baze farmacodinamice
Inhiba absorbtia glucozei din intestin, neoglucogeneza si glicogenoliza,
stimuleaza glicoliza anaeroba. Actiunea incepe dupa 2-3 zile si este maxima dupa
15-30 zile. Au efect cetogen. anorexigen, antilipidogen, fibrinolitic, hipotiroidian.
Indicatii
Diabet non-insulinodependent, mai ales la obezi, caand nu se poate controla
boala numai cu dieta si exercitii fizice. Se pot asocia cu sulfoniluree.
Reactii adverse
Pot produce fenomene dispeptice, astenie, cefalee, acidoza lactica (rara),
uneori fatala. Apare la doze mari, la varstnici, in insuficienta renala, asociere cu
(AINS). Deficit de vit. B12 si acid folic, in tratament prelungit.
Contraindicatii
Varstnici, sarcina, alcoolici, insuficienta cardiaca, hepatica, renala, acidoza
metabolica decompensata, precoma sau coma diabetica, stari hipoxice, infectii.

Precautii
Administrarea se intrerupe cu 48 h inaintea operatiilor sub anestezie
generala si examenelor radiologice cu substante de contrast iodate.
METFORMINUM
28

Propietate farmacocinetica
Absorbtia este incompleta din tubul digestiv. Biodisponibilitate 40-60%.
Eliminare renala.
Administrare
Oral, initial 425-850 mg/zi. Doza eficace intre 1-2,55 g/zi, in 2-3 prize, in
timpul sau dupa masa.
3.DIAFORMIN (Terapia, Romania)
Compr. 850mg. Ct.x 30.
4.DIGUAN 500 (Zentiva, Romania)
Compr. 500mg. Ct.x 20; 50.
5.DIPIMET (Antibiotice, Romania)
Compr. film. 500mg. Ct.x 30; 60; 90.
6.FORMIRAN (Terapia, Romania)
Compr.ptr.sol. orala 500mg, 850mg, 1000mg Ct.x 30
7.GLUCOPHAGE (Merck Sante, Franta)
Compr. film. 500mg. Ct.x50; 100. Compr. film. 850mg.
Ct.x60; 100. Compr. film. 1000mg. Ct.x30; 50; 60; 90.
8.GLUFORMIN (Pliva, Croatia)
Compr. film. 850mg. Ct.x30.
9.MEDIFOR (Okasa, India)
Compr. 850mg. Ct.x 40; 56.
10.MEGUAN (G. Richter SA, Romania)
Compr. 500mg; 860 mg. Ct.x 20
11.METFOGAMMA (Worwag, Germania)
Compr. film. 500mg. Ct.x 30; 120.
Compr. film. 850mg. Ct.x 20; 30; 60; 90; 120.
29

Compr. film. 1000 mg. Ct.x 30; 120.

12.METFORMIN 500, 850,1000 (Arena, Romania)
Compr. film. 500mg. Ct.x 20; 60; 1000. Compr. film.
850mg. Ct.x 15; 1000. Compr. l000mg. Ct.x 50; 200.
13.METFORMIN SANDOZ 500, 850 (Hexal, Romania)
Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30.
14.METFORMIN LPH (Labormed Pharma, Romania)
Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30.
15.METFORMIN TEVA 500, 850 (Teva, Romania)
Compr. film. 500mg; 850mg; l000mg. Ct.x 30; 50; 60; 90;100; 120: x30; 40;50; 90;
100; 120: x 30; 50; 60; 90; 100;120.
16.METFORMIN AL 500, 850 ( Aliud Pharma, Germania)
Compr. film. 500mg; 850mg. Ct.x 30;60; 120.
17.SIOFOR (Berlin Chemie, Germania)
Compr. film. 500mg; 850mg; l000mg. Ct.x 60.
18.BUFORMINUM
Administrare
Oral, 0,1 g de 1-3 ori pe zi, dupa masa. Preparatele retard, cate 1 (dimineata) sau 2
pe zi (dimineata si seara).
19.SILUBIN RETARD (Dita, Romania)
Draj.retard lOOmg. Ct.x 60.

2.SULFONAMIDE
DERIVATI DE UREE
30

Baze farmacodinamice
Elibereaza insulina stocata in celulele beta, cresc insulina circulanta,
stimuleaza cresterea si regenerarea celulelor, cresc glicogenul hepatic, diminua
glicogenoliza. Au actiune de tip antabuz si efect hipotiroidian.
Sulfoniluree de prima generatie:
clorpropamida,
tolbutamida.
A doua generatie:
glimepirid,
glipizid,
glibenclamida,
gliclazid.
Indicatii
Diabet zaharat ne-insulinodependent formele stabile, usoare pana la
moderate, care nu prezinta risc de cetoacidoza, si care nu pot fi controlate eficient
prin dieta, scaderea ponderala a pacientilor supraponderali si exercitii fizice.
Diabetici in varsta de peste 40 ani, neobezi, care nu pot fi compensati cu regim
alimentar. Daca nu se obtin rezultate bune dupa prima luna de tratament, se
asociaza cu o biguanida sau cu o glitazona sau se asociaza, eventual se trece la
insulina.
Reactii adverse
Greata, dureri epigastrice, vome (diminua prin fractionarea dozei sau
reducerea ei). Eruptii cutanate, prurit, cefalee, ameteli, fotosensibilitate,
trombopenie, leucopenie, hipoglicemie accentuata, cres.tere ponderala.
Contraindicatii
Diabet insulinodependent, diabet non-insulinodependent dezechilibrat,
sarcina, alaptare, in cursul bolilor infectioase, interventiilor chirurgicale, cetoza,
acidoza, precoma si coma diabetica, insuficienta hepatica sau renala severa,
disfunctii tiroidiene severe.
Administrare

31

Initial, doze mici, indeosebi la varstnici. Se creste treptat, la nevoie, dupa

1-2 sapt. Administrat cu 20-30 min. inainte de masa. In functie de durata actiunii
in mai multe prize zilnice sau o data pe zi, dimineata.
GLIBENCLAMIDAUM
Propietate farmacocinetica
Absorbtia digestiva. Complet metabolizata in ficat, metaboliti inactivi,
eliminati prin urina (40%) si bila (60%), complet in 45-72 h.
Administrare
Oral, initial 2,5-5mg/zi, in una sau doua prize (la 12 h, cu 1-2 h inainte de
masa).
GLIBENCLAMID (Arena, Romania)
Compr. l,75mg; 3,5mg; 5mg. FI. x 30; 100.
GLIBENCLAMID LPH (Labormed Pharma, Romania)
Compr. l,75mg; 3,5mg. Ct.x 60; 120.
GLIBENCLAMID (Laropharm, Romania)
Compr. 5mg. Ct. x 60.
MANINIL (Berlin Chemie, Germania)
Compr. l,75mg; 3,5mg; 5mg. Ct.x 120

TOLBUTAMIDAUM
Admin. Oral, 0,25-l,5g/zi, pana la 3g/zi, in 2-3 prize, inainte sau dupa masa.

TOLBUTAMID (Sintofarm, Romania)

Compr. 0,50 g. Fl. x 50.
GLIPIZIDUM

Propietate farmacocinetica
32

Absorbtie rapida din tubul digestiv. Alimentele intarzie si diminueaza

absorbtia. Pic plasmatic la 2 h. Biotransformare 5% la primul pasaj hepatic.
Eliminare prin urina (65% in primele 24h) si fecale (15%).
Baze farmacodinamice
Ar avea efect benefic asupra microangiopatiei diabetice. Diminua agregarea
plachetara.
Administrare
Oral, cu 15-20 min. inainte de masa. Initial 2,5-5mg dimineata. In functie
de nevoi se poate creste cu 2,5-5mg la 3-5 zile, pana la doza optima. Daca apar
fenomene de hipoglicemie doza zilnica se imparte in 2 prize, dimineata si
seara. Doza de intretinere 5-15 mg/zi. In functie de efecte si toleranta doza
zilnica poate ajunge la 30mg, foarte rar 40mg.
GLIPIZID LPH (Labormed Pharma SA, Romania)
Compr. 5mg. Ct. x30.
GLUCOTROL XL (Pfizer Europe, Anglia)
Compr. film. 5mg; lOmg. Ct.x 30.
GLIQUIDONUM
Propietate farmacocinetica
Absorbtie rapida din tubul digestiv, biotransformarea aproape completa in
metaboliti inactivi. Excretie urinara (5%) si biliara-fecale.
Administrare
Oral, inainte de micul dejun, initial 15mg. Se poate creste treptat cu cate
15mg pana la 30-60 mg de 2-3 ori/zi.
GLIQUIDON LPH 30 mg (LaborMed, Romania)
Compr. 30mg. Ct.x 30
GLURENORM (Boehringer Ingelheim, Germania)
33

Compr. 30mg Ct.x 60.

GLICLAZIDUM
Propietate farmacocinetica
Absorbtie orala, rapida la unii iar lenta la altii. Pic seric la 4h. Concentrate
de echilibru dupa 2 zile. Metabolizarea intensa. Excretie urinara, 20% nemodificata.
Baze farmacodinamice
Efect metabolic dar si vascular si hemoreologic direct: scaderea agregarii
plachetare, cresterea fibrinolizei.
Contraindicatii
Insuficienta hepatica, renala grava. Sarcina, alaptare. Cetoacidoza diabetica.
Administrare
Oral, numai pentru adulti, initial 40-80mg/zi. Se poate creste, lainterval de
7-10 zile pana la 160-320mg/zi, in 1-2 prize. Doza de intretinere 80-160mg/ zi, in 2
prize, inainte de micul dejun si inainte de cina. Preparate retard, o priza zilnica.
DIABREZIDE (L.Molteni farm., Italia)
Compr. 80mg. Ct.x 40.
DIAPREL MR (Servier, Franta)
Compr. 80mg. Ct.x 60.
Compr. film. elib. modif. (MR) 30mg. Ct.x 30; 60.
DICLAZID (Terapia, Romania)
Compr. 80mg. Ct. x 30.
ESQUEL (G.Richter, Romania)
Compr. 80mg. Ct. x 30.
GLICLAZID LPH (LaborMed Pharma, Romania)
Compr. 80mg. Ct. x 60.
Compr. elib. prel.(MR) 30mg. Ct.x 60.

34

 GLIDIET (Modi-Mundipharma, India)

Compr. 80mg. Ct. x 50.
GLIMEPIRIDUM
Propietate farmacocinetica
Absorbtie orala rapida si completa. Pic seric la 2 /2 h. Eliminare prin urina
(58%), ca metaboliti si prin fecale (35%).
Baze farmacodinamice
Actioneaza la nivelul celulelor beta crescand secretia de insulina. Efecte
extrapancreatice de imbunatatire a sensibilitatii tesuturilor la insulina si scaderea
captarii hepatice a insulinei.
Indicatii
Diabet zaharat tip2.
Reactii adverse
Hipoglicemie, tulburari vizuale, greata, vome, dureri epigastrice, diaree,
trombopenie, leucopenie, eruptii.
Contraindicatii
Diabet zaharat tipl, sarcina, insuficienta renala sau hepatica severa.
Administrare
Initial Img/zi, intr-o priza. La nevoie se creste, la 1-2 sapt., la 2-4mg/zi.
Doza maxima 6mg/zi. Varstnicii sunt mai sensibili.
AMARYL 1,2, 3, 4 (Aventis, Germania)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg. Ct.x 30
AMYX 1, 2, 3, 4 (Zentiva, Romania)
Compr. Img; 2mg; 3mg. Ct.x 30; 90.
DIBIGLIM 1, 2, 3, 4 (Sandoz, Romania)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg. Ct.x30; 60; 90
GLEMPID 1, 2, 3, 4, 6 (Egis Pharmaceuticals, Ungaria)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg; 6mg Ct.x 30
GLIMEGAMMA 1, 2, 3, 4 (Labormed Pharma, Romania)
Compr. Img; 2mg; 3mg. Ct.x 30
35

 GLIMEGAMMA 1, 2, 3, 4 (Worwag Pharma, Germania)

Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg. Ct.x 30
GLIME TAD 1, 2,3 (Tad Pharma, Germania)
Compr. Img; 2mg; 3mg. Ct.x 30; 60; 120.
GLIMEPIRID 1, 2, 3, 4, 6 (Terapia, Romania)
Compr. Img; 2mg. (Specifar, Grecia); 3mg; 4mg; 6mg Ct.x
10; 20; 30; 60; 90.
GLIMEPIRID LPH 1, 2, 3 (Labormed Pharma, Romania)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 5mg. Ct.x 30
GLIMEPIRIDE 2, 3 (Actavis, Islanda)
Compr. 2mg; 3mg. Ct.x 10; 20; 30; 50; 60; 90
GLIMERAN (Ranbaxy, Anglia)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg. Ct.x 30
GLIPREX 1, 2, 3, 4 (Medico Uno, Romania)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg. Ct.x20; 30; 50; 60; 90
MEGLIMID 1,2,3 (Krka DD, Slovenia)
Compr. Img; 2mg; 3mg; 4mg; 6mg Ct.x 30; 60; 90
BIGUANIDE SI SULFONAMTDE
COMBINATII
METFORMINUM SI SULFQNAMIDE
BIDIAB (Arena Group, Romania)
Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Caps. Ct.x 20; 500
GLIBOMET (Lab.Guidotti SpA, Italia)
Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Compr.film. Ct.x 60

36

Indicatii
Diabet zaharat insulinoindependent, fara cetoacidoza, care nu poate fi
controlat prin dieta si/sau tratament cu sulfonamide.
Administrare
Initial 2compr./zi, la mese. Nu se recomanda depasirea dozei de 2g
metformina/zi.
GLIFORMIN (Labormed Pharma, Romania)
Metformin 400mg; Glibenclamid 2,5mg. Compr.film. Ct.x 60
GLUCOVANCE (Merck Sante, Franta)
Metformin 500mg; Glibenclamid 2,5mg/5mg
Compr.film. 500mg/2,5 mg. Ct.x30; 60; 90; 120
Compr.film. 500mg/5 mg. Ct.x30; 60; 90; 120
Administrare
Destinat adultilor. Initial un compr./zi. Doza se ajusteaza la 1-2 sapt. prin
adaugarea unui compr., in functie de valorile glicemiei. Doza maxima 4compr./zi.
Administratla inceputul meselor. La micul dejun 1 compr./zi. Dimineata si seara,
pentru 2-4 compr./zi.
METFORMINUM SI TIAZOLIDIND1ONE
AVANDAMET (SmithKIine Beecham PLC, Marea Britanie)
Metformin 500mg; Rosiglitazona Img; 2mg sau 4mg.
Compr.film. Ct.x56
Indicatii

37

Diabet zaharat tip2, la pacienti supraponderali, la care glicemia nu poate fi

controlata cu metformin singur.
Administrare
Initial 2x2 compr./zi. Dupa 8 sapt. se poate creste. Doza maxima zilnica
este de 8 compr.
Contraindicatii
Nu se administreaza la bolnavi cu creatinina serica peste 135mmoli/l.
Insuficienta cardiaca, hepatica, alcoolism.
SULFONILUREE si TIAZOLIDINDIONE
TANDEMACT (Tad, Anglia)
Glimepirid 4mg; Pioglitazona 30mg sau 45mg. Compr. Ct.x30; 90

INHIBITORI AI ALFAGLUCOZIDAZEI
ACARBOSUM
Propietate farmacocinetica
Dupa administrare orala, degradata in intestin. Substanta si metabolitii
sunt putini absorbiti (1%). Eliminare se face prin fecale si urina.
Baze farmacodinamice
Inhiba alfaglicozidaza la nivel intestinal, diminua degradarea
polizaharidelor in monozaharide absorbabile. Diminueaza hiperglicemia
postprandiala.
Indicatii
Diabet neinsulinodependent, in completarea dietei, asocial cu alte
antidiabetice.
38

Reactii adverse
Dureri abdominale, diaree, flatulenta. Cresterea transaminazelor serice.
Contraindicatii
Cetoacidoza diabetica, ciroza, inflamatii intestinale. Sarcina, alaptare.
Administrare
Initial 50mg x 3/zi. In functie de efecte se poate ajunge la l00mg x3/zi,
rareori 200mgx3 /zi. Comprimatele se ia inainte de masa.
GLUCOBAY (Bayer, Germania)
Compr. 50mg; lOOmg. Ct. x30.
TIAZOLIDINDIONE (GLITAZONE1)
ROSIGLITAZONUM
Propietate farmacocinetica
Absorbtie
buna
digestiva,
neinfluientata
de
alimente.
Biodisponibilitate 90%. Pic seric dupa 1 h. Metabolizare integrala. Excretie
urinara (2/3) ca metaboliti si prin fecale (25%). T % cca. 130 h.
Baze farmacodinamice
Agonist selectiv al receptorului nuclear RgAPP (receptor gama activat al
proliferarii peroxizomale). Scade rezistenta la insulina in tesutul adipos, muschi
striati, ficat.
Indicatii
Diabet zaharat tip2, asociat, la bolnavi la care glicemia nu poate fi
controlata de metformin (bolnavi cu obezitate) sau de sufoniluree (bolnavi care nu
tolereaza metformin sau cu contraindicatii pentru acesta).
Reactii adverse
In asociere cu metformin: anemic, hipo sau hiperglicemie, hiperlipemie,
acidoza lactica, cefalee, ameteli, greata, dureri abdominale, diaree, constipatie,
vome. In asociere cu sulfoniluree: tulburari de coagulare, hipo sau hiperglicemie,
cefalee, ameteli, dispnee, greata, dureri abdominale, astenie.
39

Contraindicatii
Sarcina, insuficinta cardiaca, hepatica. Nu se asociaza cu insulina (risc de
insuficienta cardiaca).

Administrare
Initial 4mg/zi, in 1-2 prize. Dupa 8 saptamani, daca este necesar, se poate
ajunge la 8mg/zi, la bolnavi tratati cu metformin.
AVANDIA (Smithkline Beecham, Anglia)
Compr.film. 4mg; Ct.x 28.
PIOGLITAZONUM
Propietate farmacocinetica
Bine absorbit oral. Pic seric la 2h. Concentratia de echilibru se atinge in 7
zile. Metabolizare in 4 metaboliti, din care 2 activi farmacodinamic. Excretie prin
urina (in cea mai mare parte ca metaboliti) si prin bila- fecale. T l/23-7 h.
Baze farmacodinamice
Derivat de tiazolidindiona, scade rezistenta la insulina la nivelul ficatului,
muschilor, tesutului adipos.
Indicatii
Diabet zaharat tip 2, singur sau asociat cu o sulfoniluree sau metformin
in functie de controlul glicemiei obtinut prin dieta, exercitii fizice, antidiabetice
clasice.
Reactii adverse
Infectii respiratorii superioare, cefalee, mialgie.
Administrare

40

Monoterapie. Initial 15 sau 30 mg/zi, intr-o priza. Se poate lua pana la

45mg/zi. In asociere 15 su 30mg/zi, doza care poate fi micsorata in functie de
efect.
ACTOS (Eli Lilly, Romania)
Compr. 15mg; 30mg; 45mg. Ct.x 28.
GLIPTINESITAGLI
PTINUM
JANUVIA (Merck Sharp & Dohme, Anglia)
Compr.film. 25mg; 50mg; lOOmg. Ct.x 14; 28; 50; 56; 84; 98
ALTE HIPOGLICEMIANTE ORALE
REPAGLINIDUM (GLINIDE)
Propietate farmacocinetica
Absorbtie digestiva rapida, completa. Pic plasmatic la 1 h. Eliminare in 4-6
h, prin bila, urina (8%), fecale (1%). Metaboliti inactivi.
Baze farmacodinamice
Stimuleaza eliberarea insulinei din pancreas, (insulino-secretagog) efect
comparabil cu al sulfamidelor hipoglicemiante. Efectul apare mai repede (30min.)
cu control mai bun al hipoglicemiei postprandiale.
Indicatii
Diabet insulino-independent tip2. Monoterapie, cand glicemia nu este
controlata prin dieta, scaderea in greutate, exercitii fizice. Se asociaza cu
metformin, cand aceasta nu este suficient de eficient.
Reactii adverse
Hipoglicemie usoara, tulburari vizuale tranzitorii, diaree, constipatie,
dureri abdominale, vome, greata. Cresterea transaminazelor, eruptii.
Contraindicatii
Diabet zaharat tipl, diabet tip2, puternic dezechilibrat, cetoacidoza,
sarcina, alaptare, tulburari severe hepatice, renale.
Administrare
41

Inainte de fiecare masa principala, cu 15-30 min. Initial se incepe cu 0,5mg.

Doza maxima pentru o data 4mg, pentru 24 h 16mg. Nu se recomanda la copii,
adolescenti sub 18 ani, varstnici peste 75 de ani.
NOVONORM (Novo Nordisk A/S, Danemarca)
Compr. 0,5mg; Img; 2mg, Ct.x 90.
CAPITOLUL III
ALTE METODE FOLOSITE IN
TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT
1.FITOTERAPIA ANTIDIABETICA
Fitoterapia sau tiina utilizrii plantelor n folosul sntii, are o vechime de
mii de ani (cuvntul fitoterapie deriv de la grecescul phyton= plant, therapie=
tiina tratrii i vindecrii bolilor). Cu 2000 de ani .H. egiptenii, grecii, romanii
utilizau plantele pentru diverse tratamente, mbalsamare, cosmetic, mrturie stau
scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Btrn. Aceast
fitoterapie, ale crei urme se pstreaz pn astzi n medicina popular, s-a
dezvoltat pe o baz empiric, dar n care simbolul, analogia i principiul
corespondenelor au jucat i joac un rol determinant n alegerea plantelor. Regnul
vegetal a constituit principala surs de supravieuire, att n ceea ce privete
alimentaia ct i n vindecarea bolilor.
Odat cu descoperirile tiinifice ale secolului XX, fitoterapia a ieit din
empirism, punndu-se bazele terapeuticii cu plante pe baze tiinifice. n prezent,
fitoterapia a devenit o tiin modern, o ramur a tiinelor medicale.
Dei fitoterapia azi se bazeaz pe efectele curative ale unor compui bio din
plante care poart denumirea de principii active, aceasta veche tiin a tmduirii
i respecta regulile originare, valorificnd materialul vegetal fr a extrage selectiv
anumite substane sau principii din esuturile plantelor, aa cum fac alte iine care
valorific vegetalele, ca farmaceutica sau aromoterapia. Din acest motiv, se poate
spune, c fitoterapia a rmas cea mai curat i mai natural dintre tiine.
n istoria recent, prima coal de naturopatie i-a deschis porile n
America, la New York The American School of Naturopathie. n 1931,
Congresul American definea aceast disciplin medical The Healing Art,
nelegnd prin aceasta medicina protectoare, preventiv i curativ. Australia a
42

fost printre primele ri care au oficializat medicina complementar, pe care a

recunoscut-o ca ramur paralel a medicinei alopate. i Germania are o veche
tradiie. n 1939 practicienii de sntate public alopat coexistau n paralel cu
naturopaii, n cadru legal.
Ceaiul din frunze de nuc - frunzele contin tanin, uleiuri volatile, principii
amare, flavonoide si vitamina C.
Mod de preparare: infuzie din 1-2 lingurite la 200 ml apa sau infuzie concentrata
din 2-3 linguri la 200 ml apa.
Se beau 2-3 cani pe zi. Ceaiul este un excelent antidiabetic, cu scaderea
accentuata a glicemiei.
Ceaiul antidiabetic - o cutie de ceai antidiabetic,contine un amestec de
frunze de nuc, frunze de dud, frunze de afin cu ramurele, teci de fasole fara
seminte, iarba de menta si papadie. Este folosit ca adjuvant in
tratamentul diabetului zaharat.
Mod de preparare: infuzie din 2 g amestec in 250 ml apa clocotita. Se
administreaza 2-3 cani pe zi, neindulcite sau indulcite cu zaharina.
Ceaiul din frunze de afin - se prepara o infuzie 1g (1 lingurita de ceai =
aproximativ 0,6g produs vegetal pentru ceai).
Se adauga la o cana (200ml) cu apa clocotita. Se acopera si se lasa 10-15
min. Doza recomandata este de 1 cana de 200 ml de infuzie administrata de 2-3 ori
pe zi. Ceaiul se administreaza caldut, cat mai repede posibil dupa preparare.
Plantele cu aciune hipoglicemianta, care si-au dovedit eficacitatea de-a lungul
timpului sunt:
radacina proaspata de brusture, in care s-a evidentiat o substanta
hipoglicemianta de tipul vitaminei B2; se administreaza 3 cani pe zi,
dintr-un decoct preparat din 60 g radacina proaspata la un litru de apa.
frunzele de afin contin mirtyllina, supranumita "insulina vegetala". Se
recomanda 2 cani pe zi, dintr-o infuzie preparata din 5 grame de frunze
la o cana cu apa.
frunzele de nuc diminueaza glicozuria si scad setea; se administreaza
ca infuzie din 20 g la un litru apa; se beau 3-4 cani pe zi.
frunzele de dud negru diminueaza glicemia si glicozuria. Se beau 3
cani pe zi inainte de mese, infuzie preparata din 60 g frunze la un litru
de apa.
frunzele de anghinare se recomanda ca infuzie dintr-o lingurita de
planta la o cana cu apa; se beau 2 cani pe zi.
43

 frunzele de urzica se folosesc sub forma de infuzie, preparata din 60 g

frunze la un litru de apa din care se beau 2 cani pe zi.

MEDICAMENTE DIN PLANTE

FITODIAB
INDICATII:
Diabetul zaharat de tip 2 cu sau fara exces ponderal. Prin actiunea sa
preponderent periferica, produsul poate fi asociat insulinoterapiei in diabetul
zaharat de tip 1 inducand o mai buna echilibrare a bolii.
FORMA FARMACEUTICA:
Comprimate continand 0,45 g. pulbere obtinuta din: Vaccinium myrtillus
fructus (afin), Phaseolus vulgaris-fructus sine seminibus (teci de fasole), Betula
verrucosa-folium (mesteacan), Morus alba-folium (dud alb), excipienti
in aceste cazuri insa, insulinoterapia nu va fi sub nici o forma intrerupta.
MOD DE ADMINISTRARE:
Doza utilizata variaza intre 2 si 6 tablete pe zi conform urmatoarelor criterii:
- la diabeticii de tip 2 (insulino-independenti), avand o glicemie a'jeun intre 120
mg/d1 si 150 mg/dl -2 tablete pe zi in timpul meselor principale.
- la pacientii cu glicemia intre 150 si 200 mg/dl - 4 tablete pe zi - cate o tableta
la fiecare din cele trei mese principale si una la gustarea de la ora 11.
- la pacientii cu glicemia a'jeun peste 200 mg/dl - 6 tablete pe zi - cate o tableta
la cele trei mese principale si cate una la cele trei gustari.
ACTIUNE TERAPEUTICA:
Principiile active cu actiune hipoglicemianta identificate pana in prezent
in plantele folosite in realizarea FITODIAB-ului sunt: acidul mirtilcic (mirtilina si
neomirtilina) care stimuleaza discret secretia de insulina si creste in mod
substantial utilizarea periferica a glucozei. Ele sunt prezente atat in fructul cat si in
frunzele de afin: unii compusi guanidinici prezenti in pastaile uscate de fasole si in
dudul alb, stimuleaza utilizarea periferica a glucozei si inhiba productia hepatica de
glucoza (neuglucogeneza).
Principiile bioactive prezente in FITODIAB, din care fac parte antocianii,
flavonele si flavonoizii, acidul retinoic, vitaminele C si B, precum si numeroase
oligoelemente confera produsului o puternica actiune antioxidanta si
44

hipolipemianta, explicand actiunile favorabile ale preparatului in prevenirea

complicatiilor cronice diabetice.
CONTRAINDICATII:
Produsul este contraindicat ca unic tratament in cazurile de diabet de tip 1.
MOMORDICA CHARANTIA
Rol de echilibrare a metabolismelor glucidic i lipidic stimulator al
sistemului imunitar; boli cronice cardiovasculare asociate cu hipercolesterolemia,
insuficien renal cronic.
COMPOZITIE:
500 mg pulbere din fructul de Momordica charantia (castravete amar)
excipieni pn la 900 mg.
ACTIUNE:
Produs destinat suplimentrii dietei indicate n principal pentru diabetul de
tip 2 i sindromul metabolic datorit proprietilor hipoglicemiante realizat prin
intermediul polipeptidului-P cu activitate asemntoare insulinei i care stimuleaz
celulele Langerhans pancreatice.
Preparatul se adreseaz n egal msur i persoanelor sntoase, cu
eventual predispoziie la diabet, pentru scderea riscului de apariie a acestei boli
prin meninerea glicemiei n limita variaiilor normale.
Produsul regleaz n acelai timp nivelul sangvin al trigliceridelor i
colesterolului, normalizeaz raportul LDL / HDL colesterol scznd astfel riscul
de aterogenez i implicit de boli cardiovasculare (cardiopatie ischemic,
hipertensiune arterial sistemic) la care contribuie i efectul antioxidant al plantei.
Are aciune remineralizant i vitaminizant, antiinflamatorie,
imunostimulant nespecific a organismului; antimutagenic, vermifug,
antibacterian, antioxidant, depurativ, diuretic, stomahic, aperitiv, laxativ,
tonic.
RECOMANDARI:
Supliment alimentar cu rol de echilibrare a metabolismelor glucidic i
lipidic (diabet zaharat tip 2, dislipidemii, sindrom metabolic); stimulator al
45

sistemului imunitar la adolesceni, vrstnici, fumtori, alcoolici, suprasolicitare

fizic i intelectual, surmenaj, convalescen dup boli infecto-contagioase; boli
cronice cardiovasculare asociate cu hipercolesterolemia, insuficien renal
cronic.

CONTRAINDICATII:
In sarcin (are aciune abortiv); n cursul tratamentelor de fertilitate; n
perioada de alptare (deoarece trece n lapte); la persoanele hipoglicemice; copii
pn la vrsta de 7 ani.
PRECAUTII:
In perioada administrrii se recomand un examen clinic i de laborator periodic al
glicemiei i colesterolului.
La apariia unor efecte nedorite se ntrerupe administrarea produsului i se
recomand consultarea medicului sau farmacistului.
REACTII ADVERSE:
In cazuri sporadice pot s apar dureri abdominale i diaree.
INTERACTII CU ALTE MEDICAMENTE:
Poate potena aciunea hipogliceminant a insulinei i a medicamentelor
antidiabetice i aciunea medicamentelor hipocolesterolemiante.
MOD DE ADMINISTRARE:
Aduli: 2 - 6 comprimate pe zi n funcie de afeciune i nivelul glicemiei,
sau dup recomandarea medicului;
Copii (peste 7 ani): 1 - 2 comprimate pe zi, n funcie de
inivelul glicemiei numai la recomandarea i supravegherea medicului.
46

afeciune

Se poate administra i n cure, numai dup recomandarea medicului.

2.OZONOTERAPIA
OZONUL a fost descoperit, in 1840, de Schonbein, si a fost folosit peste
160 ani pentru purificarea apei si tratarea pacientilor. De la inceputul secolului XX
marile metropole din Europa au folosit ozonul pentru a purificarea si potabilizarea
apei. Cel mai mare centru de tratare a apei potabile cu ozon din lume se gaseste la
Los Angeles. De peste 100 de ani se cunoaste faptul ca ozonul e un germicid
puternic prin faptul ca omoara aproape instantaneu practic toate virusurile,
bacteriile, toti fungii, parazitii, mucegaiurile, celulele canceroase etc.
In 1911, Dr. Noble Eberhart, MD, seful departamentului de Terapii
fiziologice de la Universitatea Loyola din Chicago, publica Un manual functional
de curenti de inalta frecventa. El detaliaza utilizarea ozonului in tratamentul
tuberculozei, anemiei, clorozei, tinnitusului, tusei convulsive, astmului, bronsitei,
febrei fanului, insomniei, pneumoniei, diabetului, gutei si sifilisului.
OZONOTERAPIA
Este o metod revolutionara de tratament nemedicamentos pentru o paleta
foarte larga de afectiuni, folosuindu-se un amestec de oxigen-ozon, in concentratii
variabile in functie de afectiunea tratata. Oxigenul este O2, iar ozonul este O3,
astfel putem spune ca ozonul este oxigen cu o molecula adaugata. Ozonul medical
se produce prin trecerea unor impulsuri electrice printr-un dispozitiv cu oxigen
gradat, iar scopul producerii si folosirii ozonului este stabilitatea oferita celulelor
normale si capacitatea de a elimina celulele anormale, imature, bolnave, care sunt
straine corpului uman: virusi, bacterii, fungi. In urma studiilor, s-a demonstrat ca
47

cea mai buna cale ca sa imbunatatesti starea de sanatate a unui pacient, sau sa
cresti capacitatea de efort, capacitatea de a produce energie, esteozonoterapia.
Terapia cu ozon in tratamentul complex al diabetului zaharat s-a dovedit a fi
eficient in mod particular deoarece ozonul este capabil sa afecteze cele mai
importante mecanisme patogene ale bolii.
Ozonul creste penetrabilitatea celulelor pentru glucoza prin stimularea caii
pentozo fosfatilor si a glicolizei anaerobe, care sunt suprimate in diabet, si acest
lucru induce o scadere a hiperglicemiei datorata imbunatatirii eliberarii de glucoza
la tesuturi. In schimb, ambele procese intensifica productia de glutation, care
participa la sinteza glicogenului si grasimilor din glucoza, si de asemenea la sinteza
de proteine. Apare oxidarea glucozei, incluzand produsii finali. Ca rezultat,
principala functie a carbohidratilor furnizarea de energie este refacuta.
Deficitul de energie al tesuturilor este astfel eliminat. Modalitatea de
productie endogena de glucoza din glicogen si proteine este inhibata, si este
suprimata gluconeogeneza. Este scazuta descompunerea proteinelor si procesele
catabolice sunt intrerupte. Peroxidarea lipidica se intoarce la normal. Astfel, ozonul
realizeaza un numar de functii caracteristice insulinei.
Din moment ce pacientii cu diabet zaharat manifesta o crestere a asa
numitei fractiuni de hemoglobina glicozilata cu afinitate stabil ala oxigen, si
hipoxia tisulara rezultata defineste severitatea bolii, indepartarea conditiilor de
hipoxie prin terapia cu ozon joaca un rol cheie in cursul tratamentului. Prin
inducerea unei scaderi a hiperglicemiei, o crestere a eliberarii de glucoza la
tesuturi, prin imbunatatirea furnizarii de oxigen si prin indepartarea conditiilor de
hipoxie, terapia cu ozon previne dezvoltarea si progresia proceselor asociate cu o
furnizare insuficienta de glucoza la celula: se acumuleaza sorbitol in tesuturi, lucru
care

conduce

la

glucozaminoglicani

cataracta,
care

sunt

neuropatii,

microangiopatii;

responsabili

pentru

glicoproteine care duce la progresia angiopatiei.

48

artropatii;

formarea

de

sinteza

de

Ca metoda terapeutica si preventiva, terapia cu ozon este folosita la

pacientii cu diabet mai in varsta, care sufera de tulburari aterosclerotice la nivelul
sistemului cardiovascular, cum este boala cardiaca ischemica, enecefalopatia
discirculatorie, ateroscleroza arteriala ocluziva la nivelul extremitatilor inferioare.

BIBLIOGRAFIE
PROF. DR. FULGA ION, Farmacologie, Editura medicala, Bucuresti, 2006
DR. PERCIUN RODICA, Tratamentul Diabetului zaharat Editura
SaeculumVizual, Bucuresti, 2005
DR. PIEPTEA M. RADU, Diabetul Zaharat in clinica medicala, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989
PROF. DR. DOC. MINCU IULIAN, Diabetul Zaharat, mod de viata si
tratament, Editura Medicala, Bucuresti, 1985.
DR. MARIA COLLAZO- CLAVELL, Clinica Mayo, Despre Diabet,
Editura Bicall, Bucuresti, 2003
MEMORATOR DE FARMACOLOGIE SI GHID FARMACOTERAPIC,
Editura Minesan, Bucuresti, 2008
RADUCANU D.DUMITRU ECATERINA,Terapia naturista,Editura Stiintifica,1992
www.http://oxigen-ozonoterapie.ro/content/ozonoterapie

49

ANEXE

50

PANCREASUL

51

Insulina

52

53

54

Medicamente din plante

55

Ozonoterapia in diabetul zaharat

56