I.

SPECIFICUL ATENTIEI UMANE

Atentia desemneaza acea particularitate a constiintei de a fi orientata sau concentrata

asupra a ceva anume. Aceasta particularitate se dezvolta pe scara varstelor, ea atingand
parametri superiori odata cu dezvoltarea cognitiva si formarea aptitudinilor. Abordarea
fenomenului atentiei trebuie facuta in contextul mai larg al psihologiei personalitatii si al
dezvoltarii treptate a acesteia. Ca efect al orientarii selective si a concentrarii activitatii psihice
asupra anumitor obiecte, fenomene, evenimente etc., acestea vor aparea pe un prim plan al
constiintei, rezultand o cunoastere, o percepere si o intelegere a lor mai precisa in comparatie cu
celelate aspecte ale realitatii 646d35g care vor trece pe un plan secund, corespunzator fondului
perceptiv. O atentie slaba duce la omisiuni in receptarea stimulilor, situatiilor, la erori, la confuzii
in decodarea sensurilor sau semnificatiilor intrebarilor sau a raspunsurilor verbale din cadrul unui
dialog etc. In plan subiectiv, atentia se manifesta ca o stare de tensiune derivata din procesul de
concentrare a activitatii psihice asupra unui aspect din realitate sau asupra propriilor ganduri si
sentimente. In plan obiectiv, atentia se concentreaza, pe de o parte, cu ajutorul actelelor psiho
-senzoriale propriu -zise care exprima orientarea receptorilor spre anumiti stimuli (orientarea
capului, a corpului, fenomenul de convergenta a globilor oculari, cresterea tonusului muscular,
etc), iar pe de alta parte prin activarea, prin selectarea aspectelor informationale, intelectuale in
vederea indeplinirii obiecticvelor, scopurilor fixate la un moment dat.
Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informational
specific pentru ca ea nu confera semnificatie evenimentelor realitatii, asa cum se petrec lucrurile
in cadrul proceselor cognitive superioare, dar este implicata ca un factor dinamogen si selectiv in
intreaga activitate psihica. Trebuie subliniat faptul ca atentia nu si-ar putea indeplini acest rol de
a realiza orientarea si concentrarea personalitatii asupra anumitor aspecte ale realitatii daca nu
ar avea un puternic substrat motivational. Se observa ca persoanele reactioneaza selectiv la
modificarile ambiantei, in conformitate cu interesele, aspiratiile, trebuintele, dorintele sale. Se
constata ca ceea ce ne intereseaza, ceea ce corespunde dorintelor si sentimentelor noastre, ne
retine cu usurinta atentia. Atentia mai este definita si ca un mod de organizare a activitatii psiho
-fiziologice proprii, constand in ierarhizarea intr-un anumit fel a trebuintelor si aspiratiilor
proprii, unele din acestea fiind promovate la un moment dat, iar altele retinute pentru alte
activitati sau momente existentiale. Atentia poate fi privita prin urmare ca un proces de
identificare si focalizare a activitatii psihice asupra a ceva anume, iar pe de alta parte ca un
proces de distragere fata de alte fapte, evenimente care nu au legatura cu ceea ce ne
preocupa la momentul respectiv.
Activitatii de atentie ii sunt caracteristice actele de filtraj (adica sensibilizarea noastra
fata de anumite fapte, situatii si desensibilizarea concomitenta fata de altele care nu au
importanta in momentul respectiv). Aceasta activitate selectiva, discriminativa a atentiei in raport
cu situatiile si evenimentele realitatii este determinata de o serie de motive si scopuri, dar faptele
de viata arata ca si alti factori psihologici cum sunt -dispozitiile afective, atitudinile omului in

viata si activitate, nivelul inzestrarii aptitudinale a persoanei -pot influenta activitatea de selectie
a atentiei. Tot mai multi psihologici considera astazi atentia ca una din manifestarile interesului.
Astfel, McDougall spune ca "interesul este atentia in stare latenta, iar atentia interes in
actiune."Alexandru Rosca spune acelasi lucru: interesul este tendinta de a fi atras, absorbit de
catre o experienta si de a o continua, in timp ce aversiunea este tendinta de a o evita. Relatia
dintre interes -atentie este bilaterala: astfel, interesul mobilizeaza atentia, intensifica orientarea si
mareste receptivitatea fata de tot ceea ce este legat de obiectul interesului nostru, dar si atentia
poate contribui la sporirea interesului. Astfel, pe masura ce suntem atenti si cunoastem mai bine
un lucru, un fenomen, capatam un interes tot mai mare pentru respectivele obiecte, fenomene etc.
Cunoasterea implicarii diferitilor factori motivationali si de personalitate in activitatea de
atentie este deosebit de necesara pentru ca, numai pe baza acestei cunoasteri vom putea intelege
urmatoarele aspecte:

De de in conditii egale de stimulare externa oamenii se manifesta diferit sub raportul

concentrarii atentiei;

De ce atentia unora dintre noi este atrasa de o categorie de obiecte, fenomene , situatii iar a
altora de o alta categorie;
De ce intensitatea si semnificatia diversilor stimuli din realitate variaza de la un individ la
altul. (Aceste trei aspecte pot fi intalnite ca subiecte de exam!!!!!!!)
Atentia are o desfasurare procesuala, incepe de cele mai multe ori ca o reactie innascuta
de orientare, angajeaza apoi atitudini si stari de expectanta pentru a se implini prin acte de atentie
operanta (propriu -zisa). In dezvoltarea sa, atentia trece de la forme simple, neelaborate, cum ar
fi atentia involuntara care are la baza reflexul innascut de orientare, la forme complexe, formate
pe baza unor achizitii sau invatari specific umane, forme care exprima orientarea constiintei, voit
selectiva a vietii spihice. Elaborarea formelor superioare ale atentiei se realizeaza treptat pe scara
varstelor, in stransa legatura cu insasi dezvoltarea activitatii intelectuale, afective si volitive.

II.FUNCTIILE ATENTIEI
Faptul ca atentia joaca un rol important in derularea vietii si activitatii umane este
demonstrata de functiile pe care aceasta le exercita. Mihai Golu (Fundamentele Psihologiei,
p.439) sintetizeaza urmatoarele functii principale ale atentiei:
Functia de explorare si baleaj in campul perceptiv extern -care are ca rezultat identificarea
stimulul semnificativ in situatia curenta;
Functia de explorare si scanare a repertoriului memoriei de lunga durata -care se activeaza in
momentul in care se doreste a fi reactualizate unele informatii stocate, necesare rezolvarii
problemelor actuale;

Functia de accentuare a contrastelor -functie evidenta in sarcina de a delimita obiectul de

fondul perceptiv sau cel al invatarii;

Functia de filtrare -selectie -care are un rol fundamental, de exemplu, in procesul formarii
notiunilor, cand trebuie delimitate si activate trasaturile esentiale, generale si eludarea celor
secundare;
Functia de orientare -directionare -care se manifesta ori de cate ori traseul, parcursul ales in
rezolvarea situatiilor prezente se dovedeste a fi ineficient, manifestandu-se ca un corolar al
plasticitatii in gandire, imaginatie;
Functia de potentare, de canalizare si sustinere a activitatii pe tot parcursul pana la atingerea
scopului propus (mai ales in activitatile de lunga durata, unde consumul neuro -psihic este
intens);

Functia de avertizare si de alerta, care se concretizeaza in momentele de accentuare a

vigilentei, prudentei si discernamantul in situatii imprevizibile sau critice.
III. CALITATILE ATENTIEI

Cele mai importante calitati ale atentiei relevate de cercetatorii domeniul sunt:
Volumul atentiei exprima numarul caracterelor separate pe care un subiect le poate
detecta simultan la un moment dat. Ca metoda de studiu a acestei calitati s-a utilizat
tahiposcopul, ajungandu-se la concluzia ca volumul atentiei este de 7+2 elemente separate
(Miller este cel care propune acest rezultat).Valoarea concreta a acestui numar este in functie de
subiectul observator si de caracteristicile elementelor reperate. Daca se trece de la elementele
separate, la cele compuse, numarul lor devine mult mai mare; astfel, putem retine 5, 6 grupari a
cate trei litere etc. Marimea volumului atentiei este influentat si de familiaritatea stimulilor,
semnificatia acestora, intensitatea fizica sau psihica a acestora.
Concentrarea atentiei exprima gradul de activare selectiva si intensitatea asociata la
nivelul proceselor constiente (se constata o activare intensa a centrilor nervosi asociati proceselor
psihice). Concentrarea poate avea valori diferite de la un subiect la altul, sau chiar la nivelul
aceluiasi subiect in momente diferite. La fel, ea este in raport direct proportional cu natura
stimulului supus atentiei noastre (vezi relatia atentie -motivatie!) In conditiile normalitatii
psihice, concentrarea atentiei cunoaste trei grade: slaba, medie si inalta. In domeniul
psihopatologiei, intalnim doua extreme: fixitatea atentiei -asa cum se manifesta in cazul
bolnavilor de schizofrenie si difuzitatea atentiei -caracteristica deficientilor mintali, psihoticilor,
depresivilor etc. Profunzimea concentrarii atentiei poate fi apreciata dupa rezistenta la factorii
perturbatori, distractivi: cu cat frecventa si intensitatea acestora la care atentia poate rezista sunt
mai mari, cu atat concentrarea este mai profunda. Analiza concentrarii atentiei trebuie sa aiba in
vedere, pe de o parte, caracteristicile de varsta -se stie ca aceste calitati trebuie educate pe
parcursul existentei - acest aspect trebuie avut in vedere atat in elaborarea programului didactic,

cat si in stabilirea profilului activitatii in diferite domenii de munca, iar pe de alta parte,
caracteristicile specifice fiecarei personalitati in parte.
Stabilitatea atentiei exprima durata in care aceasta se poate mentine la un nivel optim
(optimumul trebuie analizat in functie de specificul activitatii si de natura psihologica a
subiectului!) Stabilitatea se poate educa si dezvolta prin exercitiu, prin angajarea subiectului in
activitati, crescand treptat durata acestora si fiind motivat corespunzator. Dar, calitatea stabilitatii
atentiei este direct dependenta de stuctura temperamentala a subiectilor (pentru cele patru tipuri
temperamentale fundamentale -sangvin, coleric, flegmatic, melancolic- trebuie propuse si
aplicate activitati particularizate, in functie de natura subiectului pentru atingerea performantei in
domeniul stabilitatii atentiei). Stabilitatea si concentrarea atentiei reprezinta calitati deosebit de
importante in diverite domenii de activitate, astfel, in majoritatea testorilor psihologice pentru
diferite profesiuni, sunt introduse teste care vizeaza tocmai aspectele amintite anterior).
Mobilitatea reprezinta calitatea atentiei de a se comuta rapid, la nivel optim de
concentrare, de la un stimul la altul, pastrand totodata coerenta asupra activitatii desfasurate.
Mobilitatea se deosebeste si se opune fluctuatiei, oscilatiei care reprezinta o trasatura negativa a
atentiei. In timp ce mobilitatea este solicitata de desfasurarea normala a activitatii, oscilatia se
produce spontan si impotriva cerintelor obiective ale activitatii; daca mobilitatea presupune
mentinerea nivelului optim al concentrarii, oscilatia afecteaza concentrarea si se traduce ca
scadere semnificativa a acesteia. Cherry si Taylor au demonstrat ca durata necesara comutarii
atentiei de la un stimul la altul este de minumum 1/6 secunde.

IV. FORMELE ATENTIEI

In clasificarea atentiei sunt utilizate de obicei urmatoarele doua criterii:

a) In functie de orientarea principala a atentiei:

Atentia interna: indica o orientare si concentrare asupra starilor si a gandurilor proprii. In

cazul acestei forme intervine introspectia, meditatia si reflectia interioara, intr-un cuvant
procese de autoactivare.

Atentia externa : este determinata de stimulii situati in exteriorul persoanei, stimuli aflati in
mediul ambiant. Aceasta forma a atentiei are un rol important in intelegerea si explicarea
fenomenelor din mediul ambiant. De obiecei, aceasta forma a atentiei este activata atunci
cand stimulii care actioneaza sunt semnificativi pentru o persoana sau atunci cand
intensitatea stimulilor este foarte mare.
b) Cea mai raspandita clasificare a atentiei este data de criteriul participarii mai mult sau mai
putin voite, intentionate:

 Mobilizarea atentiei poate fi spontana ca urmare a aspectelor unor stimuli noi in campul
perceptiv al persoanei. In aceasta situatie se activeaza atentia involuntara care are la baza
mecanismul reflexului innascut de orientare -atentie fara scop stabilit in mod voluntar si fara
participarea proceselor cognitive ( vezi I. P. Pavlov!)
Cand mobilizarea se produce intentionat, cu un efort anume de a fi atent vorbim de atentia
voluntara. Aceasta forma a atentiei se caracterizeaza prin existenta unui scop constient si a
unui efort de vointa indreptat spre indeplinirea scopului respectiv. Spre deosebire de atentia
involuntara, care este determinata de obicei de factorii existenti in mediul perceptiv, atentia
voluntara apare ca rezultat al motivatiei interne, subiective a persoanei, ca expresie a
interesului, aspiratiei, trebuintelor biologice sau spirituale ale acesteia.

Atentia bazata pe deprinderea de a fi atent a fost denumita postvoluntara. Caracteristic

acestei forme de atentie este faptul ca in realizarea unui anumit tip de activitate, nu mai sunt
necesare la un moment dat eforturi de vointa, ca urmare a faptului ca in incercarile
anterioare a respectivei activitati s-a obtinut un fond de deprinderi, de experinte si de reusite
care fac ca respectiva activitate sa ne atraga prin ea insati si sa o efectuam cu placere fara sa
mai fie nevoi de efort voluntar.

O alta forma a atentiei este cea denumita preventiva /expectativa care nu constituie altceva
decat starea de pregatire, asteptare mai mult sau mai putin permanenta pentru anumiti
stimuli. De exemplu, tanara mama este intr-o permanenta stare de expectativa, asteptand
semnalele de la nou -nascut la care trebuie sa reactioneze prompt. Aceasta stare de asteptare,
de usoara incordare are darul de a mobiliza si pregati organizarea pentru o buna receptare a
situatiilor si evenimentelor noi care vor aparea.
Intre formele de atentie involuntara, voluntara si postvoluntara exista un proces de
intrepatrundere si influenta reciproca, fiecare din ele putand trece, in anumite conditii una in
cealalta. (Somnul si visele vor fi dezbatute in cadrul seminariilor!)
V. BIBLIOGRAFIE:

Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 1996;

Freud, S., Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii

cotidiene, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980;

Golu, M., Bazele neurofiziologice ale psihicului, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982;

Popovici, L., Foisoreanu, V., Visul, Ed. Universul, Bucuresti, 1994;

Ribot, Th., Atentia si patologia ei, Ed. IRI, Bucuresti, 2000;

Richard, J., L'attention, P. U. F., Paris, 1980;

Zlate, M., Introducere in psihologie, Ed. Sansa, Bucuresti, 1996.