Dezvoltarea aparatului genital

feminin
Exista un decalaj intre formarea aparatului genital masculin si feminin, cel masculin
debuteaza din saptamana a 7-a, factorul inductiv fiind prezenta cromozomului Y. In
ceea ce priveste dezvoltarea genitalului feminin se realizeaza din saptamana a 10-a.
Cordoanele sexuale primare pe care le gaseam la creasta genitala in perioada
indiferenta sunt fara celule germinative si incep sa evolueze catre regiunea medulara a
crestei genitale, ajungand in partea profunda unde sufera un proces de anastomozare
formand o retea asemanatoare cu cea masculina = retea ovariana. Aceasta este fara o
conexiune cu tubusoarele mezonefrosului si nefiind functionala, incet incet
degenereaza. O alta generatie de cordoane = cordoane sexuale secundare incep sa
evolueze din dreptul epiteliului germinativ si patrund in mezenchimul situat adiacent,
sunt niste cordoane de talie mica (scurte) dar groase, ramanand doar in portiunea
corticala. Aceste cordoane contin in strunctura lor celule germinative primordiale =
gonocite.(d1+d2).
In saptamana 16, cordoanele sexuale secundare care se gasesc la periferia gonadei,
in partea corticala, se fragmenteaza si formeaza insule izolate, care raman in
continuare la nivel de corticala. Partea centrala care corespunde medularei gonadale
primare, degenerarea cordoanelor sexuale primare si a retelei ovariene formeaza un
tesut conjunctivo-vascular care constituie stroma ovariana. Aceasta se va intinde si
intre insulele de celule. Sub epiteliul germinativ, se realizeaza o zona de condensare de
tip fibro-conjunctiv dispusa intr-un strat subtire si discontinuu care poarta numele de
albugineea ovariana. Epiteliul germinativ de suprafata ramane format din celule de
forma cubica care acopera albugineea si din care se va forma epiteliul de suprafata al
ovarului. Celulele germinative care vor da nastere la foliculi vor migra. Ele sunt dispuse
in acele insule izolate in cadrul carora ocupa pozitie centrala , iar in jurul lor se afla
celule epiteliale care vor forma mai tarziu celule foliculare. Celulele germinative din
portiunea centrala vor duce la formarea ovogoniilor. Ovogoniile la randul lor incep sa
creasca numeric prin diviziune mitotica activa, iar in luna a 5 a ajung in numarul de 6
milioane pentru fiecare ovar. Din luna a 5 a apare procesul de apoptoza si de
degenerare astfel incat numarul de ovogonii ramase este de aproximativ 2 milioane. O
parte din aceste ovogonii evolueaza devenind ovocite primare. Acestea vor intra in
profaza primei diviziuni de maturatie. La 4 luni jumatate se constituie foliculii primari
care contin ovocite primare. La nastere au fost descrise aproximativ 2 milioane de
ovocite primare toate aflate in profaza primei diviziuni. Dupa nastere numarul lor
continua sa scada, astfel incat in copilarie ajung la un numar de 40.000 pentru fiecare
ovar. La pubertate, pentru prima data un folicul devine matur. Ovocitul va termina
prima diviziune de maturatie si devine secundar (maturatie reductionala). In decursul
vietii fertile a unei femei, mare parte din ovocitele primare dispar ramanand numai 400
care vor evolua si vor putea sa devina ovocite secundare. Un numar de ovocite primare
15-20 incearca sa ajunga la maturitate dar numai unul reuseste.
Si gonada feminina ca si cea masculina se dezvolta in zona lombara de unde incepe
procesul de descensius. Dupa degenerarea mezonefrosului care se face aproape
integral la sex feminin, ceea ce ramane va constitui ligamentul inferior/ inghinal al
mezonefrosului care este preluat de ovar si care va deveni gubernaculul ovarian. Din
gubernacul, care este un factor inductiv, celalat fiind cresterea in lungime a corpului

fetal, din partea lui craniala care este atasata polului inferior al gonafei se formeaza
ligamentul propriu al ovarului, limita fiind reprezentata de jonctiunea dintre tuba
uterina si canalul utero-vaginal. Partea caudala a gubernaculului care se gaseste intre
uter si plica labio-scrotala, viitoarea labie mare va forma ligamentul rotund al uterului.
Acesta va trece prin canalul inghinal, dupa care se termina in labia mare.
Si la sexul feminin, exista procesul vaginal care se prezinta tot ca o prelungire in
deget de manusa, situat anterior de ligamentul rotund al uterului, ajungand pana in
labia mare, are dimensiuni mai mici decat la sexul masculin si se inchide imediat dupa
nastere. In unele cazuri acest canal poate persista si formeaza canalul Nuck. Este unul
dintre factorii care determina herniile oblice inghinale la femei. Pana in saptamana a
12-a prenatala, ovarul coboara din cavitatea abdominala in pelvis unde si ramane, dar
ajuns in pelvis el sufera un proces de rotatie asfel incat polul caudal se va orienta spre
medial.
Ductele genitale feminine:
Canalul mezonefrotic involueaza aproape complet ramanand doar ligamentul
inghinal. Dar langa acest canal se gaseste canalul paramezonefrotic:
Partea craniala a canalului paramezonefrotic este cea care duce la formarea
tubei uterine, extremitatea superioara a canalului paramezonefrotic , putin
dilatata, este cea care constituie partea infundibulara. Aceasta parte
infundibulra are aspect festonat, marginile crenelate formand apendici
infundibulari, viitoarii fimbrii ai tubei uterine.
Portiunea caudala a canalelor paramezonefrotice fuzioneaza pe linie mediana si
in urma fuziunii formeaza tuberculul sinusal. Din fuziunea canalelor
paramezonefrotice rezulta uterul, mai precis epiteliul uterin, glandele uterine.
De asemenea, mezodermul care se gaseste de jur imprejurul portiunii fuzionate
a canalelor ca fi cel care va constitui partea musculara si stroma endometrului.
Atat in perioada fetala cat si postanatala, colul uterin este mai mare decat corpul
uterin. Acest lucru se mentine pana la pubertate cand corpul incepe sa creasca. In
saptamana a 9-a, partea fuzionata a canalelor paramezonefrotice atinge peretele
dorsal al sinusului genital iar tuberculul sinusal va fi cel care va da nastere la bulbii
sino-vaginali. Din acesti bulbi dispusi in jurul tuberculului se va forma prin proliferare
si condensare o lama solida numita lama vaginala. Aceasta nu prezinta initial lumen,
dar pe masura ce se formeaza apare prin procesul de apoptoza un mic spatiu in
portiunea centrala care reprezinta debutul procesului de tunelizare. Tunelizarea a fost
vazuta pentru prima oara la fatul feminin in luna a 4-a iar definitivarea tunelizarii
dureaza pana in luna a 5-a.
Tot in aceasta perioada se constituie si epiteliul vaginal. Acesta este in totalitate de
natura endodermala apartinand sinusului urogenital. Intre uterul in formare si vagin
se formeaza fornixurile vaginale care sunt expansiuni ale lamei vaginale. Acestea initial
sunt pline si ulterior se tunelizeaza. Din mezodermul care se gaseste de jur imprejurul
lamei vaginale se formeaza vaginul.
Himenul este o structura subtire care este alcatuit din 2 straturi: o lama interna/
strat intern care este derivat din epiteliul vaginal si un strat extern care este derivat din
sinusul uro-genital. Intre aceste 2 straturi se poate interpune tesut mezodermal, acesta
in mod normal fiind discontinuu si foarte subtire. Exista situatii in care acest tesut este
mai gros, formand un himen gros , impenetrabil care trebuie rezolvat chirurgical.
Dezvoltarea organelor genitale externe
Tuberculul genital nu creste asa de mult ca in cazul sexului masculin si din el se
formeaza clitorisul. Din plicile labio-scrotale se formeaza labiile mari, ele ramanand
nefuzionate. Posterior, labiile mari fuzioneaza si formeaza comisura labiala posterioara

iar anterior formeaza muntele pubian. Plicile uro-genitale nu fuzioneaza iar din acestea
se formeaza labiile mici. In saptamana a 10-a se pot recunoaste in mod normal
organele genitale la sexul feminin.