Imaginea de sine si perceptia

sociala a acesteia
Psihologul american William James considera ca imaginea
de sine poate fi abordata din doua perspective: din perspectiva continutului si
ca proces. El sustinea ca atunci cand ne orientam atentia asupra analizei
interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul
nostru. Aceasta este imaginea de continut a eului. Daca aceasta entitate, eul
nostru, este perceputa de altul, acest altul ne influenteaza si ajunge sa faca
parte din noi insine. Asistam atunci la un proces de evaluare de sine, ne
organizam prezentarea de sine, ne preocupa binele altora. Aceste doua fatete
ale persoanei nu pot fi insa separate. Continutul eului se prezinta ca o sinteza
a evenimentelor care ne-au marcat, ca o autobiografie. Fiecare noua
informatie este asimilata si ne imbogateste. Dar noi primim informatiile
selectiv: retinem unele, respingem altele, inregistram, organizam. Acest
proces ne orienteaza spre mediul social, constituie un prilej de a confrunta
continutul nostru cu alte continuturi.
Definitia imaginii de sine: imaginea de sine este
reprezentarea mentala a propriei persoane, o structura organizata de
cunostinte despre sine -"cine sunt eu?", "ce pot face eu?"

Imaginea de sine

este o constructie sociala: ne formam prin

apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii sau suntem influentati
de o situatie sociala sau de unele
personalitati din mediul social.
Imaginea de sine contine cunostinte despre trasaturile noastre de
personaliate, despre abilitati si priceperi, despre valori, credinte, motivatii,
evenimente de viata, relatii cu altii care exercita o influenta semnificativa.

Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psihologii mai

folosesc termenul de eu sau conceptul de sine.

Termenul de eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si

de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata,
de a construi imaginea de sine.

William James

a facut distinctia intre trei aspecte ale eului: eul

fizic, eul spiritual si eul social.

Eul fizic - se refera la particularitati, cum ar fi: tipul somatic, relatia

dintre statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati
fizionomice, samd. Psihologul american William James foloseste si expresia de
Eu material in care include Eul fizic si tot ceea ce este de ordin material si

care este legat de respectiva persoana, cum ar fi: imbracamintea, casa, alte
proprietati despre care se spune este al meu. De aceea fiecare este sensibil
la aprecierile celorlalti cu privire la ce este al sau si daca il pierde sau ii este
furat se simte puternic frustrat.

Eul spiritual

- se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri

caracteriale si temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El
este rezultatul autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii
reusitelor si nereusitelor in diferite activitati.

Eul social - cuprinde acele caliati care se dezvolta in contextul

relatiilor si a activitatilor cu altii, cum ar fi locul ocupat in grupul clasei sau in
cel al prietenilor, reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si realizarea
statutului si rolurilor. Eul social cuprinde si totalitatea parerilor si impresiilor
pe care cineva si le face despre ceilalti.

Componentele eului
Conceptul de sine - totalitatea perceptiilor si cunostintelor pe
care oamenii le au despre calitatile si caracteristicile lor. Acesta nu reprezinta
in mod necesar o viziune obiectiva despre ceea ce suntem, ci e un rezultat al
felului in care ne percepem.
Stima de sine

- componenta evaluativa a eului, care se refera la

autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei. Atunci cand individul are o
buna impresie despre sine, se respecta, se accepta si se evalueaza pozitiv,
spunem ca are o stima de sine inallta, pozitiva. Daca o persoana se
depreciaza si se evalueaza negativ, spunem ca are o stima de sine slaba.
Indivizii cu stima de sine pozitiva sunt mai adaptati, mai fericiti si au de obicei
relatii bune cu ceilalti.

Auto-prezentarea

- stategiile pe care le foloseste individul pentru

a modela impresiile celorlalti despre el. Modul nostru de viata se bazeaza pe
aceasta dorinta de a influenta incercarile celorlalti de a ne cunoaste. Acest
lucru este posibil daca ne armonizam comportamentele cu ale celorlalti, daca
intelegem situatiile si ne preocupam sa ne comportam "cum se cere". Facem
eforturi sa ne auto-supraveghem comportamentul, sa ne adaptam la noi
roluri sociale si la noi relatii.

Formarea eului
Socializarea

- procesul prin care persoana invata modul de viata al

societatii in care traieste si isi dezvolta capacitatile de a functiona ca individ
si ca membru al unor grupuri. Incepe la nastere si continua de-a lungul

intregii vieti, reprezentand un proces esential pentru eul individului, pentru

imaginea lui de sine.

Compararea sociala - Festinger a sustinut ca ne formam opiniile

si atitudinile fata de eul nostru prin compararea cu altii care ne sunt similari.
Perceptia de sine.- Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl
Bem, presupune ca noi putem face deductii asupra noastra mai ales atunci
cand nu suntem siguri asupra atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne
comportamentele in diferite circumstante

Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei

socialului (reprezentat de grupuri, institutii, colectivitati) cu individualul,
reunind reprezentarea de sine si de altii. Este o sinteza intre esenta
individuala si caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale
si rolurile sociale ale individului.

In definirea conceptului de identitate,

spune psihologul Marissa Zavalloni, trebuie sa
luam in considerare patru dimensiuni:

constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment

pozitiv, prezent in toate aspectele sinelui;

stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in

comportament;

integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;

solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta.

Identitatea nu este numai personala sau

numai sociala.
Ea regrupeaza subiectivitatea si obiectivitatea, individualul si socialul.