GANDIREA LATERALA IN COMUNICAREA CU COPIII

"CE FRUMOS AR FI DACA ?"

"Cel mai bun joc care exista, jucaria cea mai amuzanta, sunteti voi, parintii."
(Dr. Monte Bail, parinte si psihiatru, Toronto)
Gandirea Laterala este definita de Edward de Bono ca fiind abilitatea de gandire cu care iesi din
tiparele obisnuite pentru a schimba perceptia asupra lucrurilor si conceptele deja existente,
ajungand astfel la idei cu totul noi. Ce avem nevoie cel mai mult in relatia cu copiii nostri se
regaseste in etapa de generare a ideilor.
Astfel putem sa folosim frecvent tehnica numita "gandire magica" ce frumos ar fi daca / cum
ar fi daca ar fi posibil sa
Se foloseste aceasta tehnica chiar si pentru a rezolva probleme de comunicare De exemplu, intro dimineata, copilul spune ca nu vrea sa mearga la gradinita, ca vrea sa stea cu mami. Fireste ca
trebuia sa mearga. Asa ca mama i-a recunoscut dorinta spunandu-i "Inteleg ca vrei sa stai cu
mami mai mult, si eu as vrea sa stau cu tine, poate chiar sa vin cu tine la gradi. Ce-ai spune daca
ma fac si eu mica si merg cu tine la gradi in fiecare dimineata?", ceea ce pe ea a facut-o sa rada si
sa continue "Atunci, tu si tati va faceti mici si mergeti la gradi si eu si Robert (fratele ei mai mic)
mergem la serviciu." Astfel tensiunea a fost dezamorsata si a plecat la gradinita cu un elastic deal mamei de prins parul, sa ii aduca aminte de ea.
Sau se aplic metoda intr-un mod mai transant, de genul: "Mami, vreau un cal!" (sau orice alta
dorinta fara sanse de realizare) "Si eu vreau o masina rosie!" " Imi cumperi un cal?" "Dar tu
imi cumperi o masina rosie?" sunt tehnici de gandire lateral care rup tiparele gandirii sau de
plansete, in astfel de cazuri, abatand atentia de la problema, fiindca deseori discutia continua cu
motivele ei pentru care nu poate sa imi cumpere mie asa ceva, fiindca ea e mica, nu are bani etc.
Uneori se poate combina cu o alta metoda, exagerare, si iese cam asa: "Mami, vreau bomboane!"
"Ar fi frumos sa avem bomboane. O suta de bomboane!" "O mie de bomboane!" "Zece mii
de bomboane!" "Un munte de bomboane!" dupa care, culmea e ca, de cele mai multe ori,
copilulului nu-i mai trebuie bomboane, sau concluzioneaza singur, renuntand la tonul plangacios
de dinainte: "Dar ai sa cumperi cand te duci la magazin?"
Alteori se aplic aceasta metoda in povestile pe care le spunem seara, mai ales daca in ziua
respectiva s-a intamplat vreun incident. Iar in poveste intotdeauna animalul sau copilul care e
personajul principal trece printr-o situatie asemanatoare pe care o rezolva cu succes, fiindca
procesul este tot cel de gandire magica ce frumos ar fi daca acel incident nu s-ar mai intampla.
Daca isi uita lucruri acasa la alti copii, in poveste iepurasul are grija de fiecare data cand pleaca
sa se intrebe "oare mi-am luat toate jucariile cu care am venit?", daca isi lasa hainele pe jos,
printesa din poveste le pune mereu la loc in dulapul ei
Se pot folosi astfel de povesti chiar si anterior producerii unui eveniment mai dificil, cu scopul
de a crea copilului o stare buna si de a fi mai pregatit sa treaca prin el. De exemplu, inainte de a
merge cu copilul la stomatolog (desi parintii il pregatesc spunandu-i toate informatiile de care
are nevoie), se poate inventa o poveste in care se insereaza stari pozitive si resurse ale copilului,
fiindca el se va identifica cu personajul respectiv si isi va activa singur aceste stari. Povestea ar
putea fi despre o vulpe careia "i-a fost putin frica, dar e normal, fiindca nu stia ce se intampla de
obicei la stomatolog", care "s-a suit curajoasa singura pe scaun", "careia i-a placut tare mult
mirosul de capsuni de la anestezie" sau "pe care a durut-o putin, dar i-a trecut repede", iar la
1

sfarsit a avut cei mai sanatosi si mai frumosi dinti dintre toate vulpile si era tare fericita.
Fireste, optiunile nu se termina niciodata. Si nici provocarile. Asa ca, in functie de starea noastra,
de creativitatea si flexibilitatea noastra, putem gasi permanent idei de a comunica eficient cu
copiii.