Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina.
Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol
(sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa
modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si
hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia se
albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5.
Dupa o alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare de lamaie, vitamina
C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim alimentar vegetarian, dupa
medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectii ale aparatului
urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea acida sau prea alcalina,
predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat si
carbonat de calciu.
Proprietatile chimice ale urinei
Albumina din urina (albuminuria)
Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod
normal ea nu se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul
rinichilor sau in bolile care produc sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina
trece in urina (albuminurie, proteinurie). La unele persoane cu constitutie mai
slaba a rinichilor urina poate contine albumina in cantitate mai mica. Este vorba
mai ales de tineri de 15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice,
dupa mers, dupa statul indelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in
timpul zilei, care dispare noaptea si dupa repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se
mai intalnesc dupa frig, stari emotionale, vaccinari si stari alergice, dupa consumul
de oua si medicamente in timpul sarcinii. Albuminurii permanente si masive se
intalnesc frecvent in cazul bolilor de rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere,
vezica): glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi
urinari etc. Si alte boli care pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum
sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu
microbi sau virusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice.
Deseori albuminuria se insoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de
albumina prin urina se produce o scadere a proteinelor corpului cu consecinte
negative asupra intregului organism. In marea majoritate a cazurilor albuminuria
este moderata si se apreciaza calitativ, in raport cu cantitatea de albumina, astfel:
- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.
In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.
Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri.
Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria)
Medicii din antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce,
atragea furnicile si albinele si au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste
insecte pentru descoperirea diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche
"analiza medicala" care se cunoaste. Mai tarziu, medicii sau ajutoarele lor puneau
rapid diagnosticul de diabet zaharat chiar la patul pacientului prin simpla gustare a
urinei. Asa cum s-a aratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din diabet
depaseste 150-200 mg/100 ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se
elimina prin urina, de unde poate fi analizata.
De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in alte
situatii, de exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri, dupa
diferite medicamente, la femeile gravide si la persoanele care urmeaza tratamente
cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabet zaharat, elimina permanent
sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se datoreaza unui defect al
filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu influenteaza starea de
sanatate a persoanei respective.
Corpii cetonici din urina (cetonuria)
Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a aratat la
diagnosticul de laborator al diabetului, concentratia lor urinara creste foarte mult
in diabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot sa creasca concentratia corpilor
cetonici din urina: infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post prelungit sau
dupa un regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in grasimi, in cursul sarcinii,
dupa varsaturi prelungite. Unele medicamente luate de bolnavi produc o reactie
falsa pentru corpii cetonici. Prezenta corpilor cetonici se noteaza cu 1-3 plusuri.
Pigmenti biliari
Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepatice
culoarea brun-verzuie. In bolile de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec in
sange dand culoare galbena pielii, iar din sange trec in urina, colorand-o in brun.
In mod normal, pigmentii biliari sunt absenti in urina. Prezenta lor se notifica prin
expresia "prezenti".
Urobilinogenul
Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urina
normala. Insa in bolile de ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica) in
intoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale vezicii biliare (colecistita), in bolile
intestinale cu tulburari de digestie (enterita, colica, constipatie) urobilinogenul este
foarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori prin
expresia "normal" sau "crescut".
Alte componente ale urinei
Mineralele urinare sunt aceleasi care au fost descrise si in sange, dar in urina
concentratia lor e mult mai mare, deoarece rinichii elimina prin urina orice exces
de minerale din sange si din organism.