PROIECT

Etichetarea produselor

Oradea
2016

Cuprins
1.

Conceptul de etichetare 3

2.

Funciile etichetrii ..

3.

Etichetarea nutriional a produselor alimentare .. 5

4.

Etichetarea produselor textile i a articolelor de mbrcminte 8

4.1 Etichetarea informaiilor privind ntreinerea articolelor de mbrcaminte .. 10

4.2 Etichetarea informaiilor privind ara de origine a articolelor de mbrcaminte ... 11

5. Evoluia etichetrii pe plan international ... 12

6. Eco eticheta . 13
7. Bibliografie 17
4.3

Concepul de etichetare
Eticheta reprezint orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conine
elemente de identificare a produsului i care nsoete produsul cnd acesta este prezentat spre
comercializare sau este aderent la ambalajul acestuia.
Etichetarea este operaiunea de aplicare a etichetei sau nscrierea elementelor de identificare pe
produs, pe ambalajul de vnzare, pe dispozitivul de nchidere ce nsoesc produsul pus n vnzare i se
refer la acesta.
Eticheta reprezint, cu alte cuvinte, cel mai simplu i rapid instrument de informare asupra
produsului, o baz util de date, att pentru consumator, ct i pentru produs. Meniunile obligatorii ale
etichetei unui produs se refer la:
- denumirea produsului;
- grupa din care face parte produsul;
- numele productorului;
- principalele caracteristici de calitate;
- clasa de calitate a produsului;
- masa pe unitatea de ambalaj;
- domeniile de utilizare;
- restricii privind consumul;
- condiiile de pstrare;
- elementele de identificare a lotului;
- termenul de garanie.
Pentru consumatori, etichetele mrfurilor reprezint principalul elemente n orientarea actului
decizional n sensul c eticheta trebuie s ofere consumatorului informaiile necesare, suficiente,
verificabile i uor de comparat; eticheta este n acelai timp i un angajament al productorului privind
caracteristicile intrinseci ale produsului, dar i un prilej pentru firmele conduse dup principii incorecte,
de a nela consumatorii privind componena produsului, ara de origine sau termenul de valabilitate.
Necesitatea reglementrii etichetrii produselor este o problem de interes public deoarece
vizeaz protecia consumatorului din punct de vedere biologic, economic i social, dar n acelai timp se
constituie ca o barier n calea comercializrii produselor necorespunztoare, a produselor pirat i a celor
falsificate. Etichetarea produselor este reglementat printr-o serie de documente internaionale i
naionale.

Funciile etichetei
o

Functia persuasiva;

Functia informationala.

Functia persuasiva pune accent pe convingerea consumatorului prin evidentierea temei

promotionale sau a logo-ului, in timp ce informarea consumatorului trece pe locul doi. Cuvintele
standard, precum nou, imbunatatit, super, au un impact redus asupra consumatorilor care evalueaza
marfurile, acestia fiind de cele mai multe ori saturati de aceste noutati. Prin aceasta functie, eticheta
joaca un rol important de marketing, care este des folosit, pentru ca este primul lucru pe care il
analizeaza consumatorul atunci cand este in faza de analiza a produsului pentru a-l cumpara.
Functia informationala are drept scop ajutarea consumatorului sa selectioneze marfa conform
propriilor convingeri si necesitati.
Informatiile obligatorii pe care trebuie sa le includa o eticheta in Romania, sunt:

Denumirea produsului;

Numele si adresa producatorului, importatorului sau distribuitorului

inregistrat in Romania;

Cantitatea neta;

Conditii de depozitare sau folosire;

Locul de origine ( daca este cazul);

Lista ingredientelor folosite;

Instructiuni de folosire;

Mentiuni suplimentare pe grupe de produse.

Informatia inscriptionata trebuie sa fie de asa natura mentionata incat sa fie usor de inteles de catre
oricine. Mentiunile de etichetare trebuie redactate in limba nationala, lizibil si inteligibil, asezate in mod
vizibil. Fac exceptie de la prevederea redactarii in limba nationala marcile de fabrica sau de comert,
denumirile de firme si denumirile arhicunoscute publicului larg (pizza, chips, snacks, croissant, popcorn). In plus, informatiile de pe eticheta nu trebuie sa prezinte modificari (stersaturi, inlocuiri sau
4

adaugari) care pot induce in eroare consumatorul. In ceea ce priveste alimentele, se interzice
reetichetarea acestora.
Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii la achizitionarea
produselor in privinta caracteristicilor, naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii,
durabilitatii, originii sau provenientei produselor; este interzisa atribuirea unor proprietati pe care
produsele nu le poseda, dupa cum este interzisa sugerarea unor caracteristici speciale, atunci cand in
realitate toate produsele similare au aceleasi caracteristici (de exemplu, mentiunea fara colesterol pe
unele sticle de ulei, cand se stie ca toate sortimentele de ulei vegetal sunt fara colesterol doar produsele
de origine animala au colesterol). Suplimentar, elementele de etichetare nu trebuie sa faca referire la
proprietati medicale, precum : ajuta la reducerea riscului de . Sau: ajuta la intarirea sanatatii este un
aliment sanatos etc. Aceste mentiuni pot fi facute in cazul alimentelor destinate special bolnavilor cu
anumite afectiuni sau in general alimentelor, cu conditia sa fie in prealabil testate si avizate ca avand
proprietati medicale speciale. Aceste restrictii de inducere in eroare si cele referitoare pe proprietatile
medicale - se aplica, de asemenea, si la prezentarea alimentelor (forma, aspectul, ambalarea, materialul
de ambalare) precum si in publicitatea acestora.

Etichetarea nutriional a produselor alimentare

n prezent, se folosesc o serie de tratamente pentru mbuntirea proprietilor funcionale i
nutritive ale unor produse alimentare, cu influene directe n formarea caracteristicilor curative ale
acestora, cum sunt:
- metode chimice i enzimatice de modificare a proteinelor alimentare (care urmresc
blocarea reaciilor deteriorative de tip Maillard sau cele de formare a unor compui nedorii n faza de
tratament alcalin mbuntirea proprietilor funcionale ale proteinelor mbuntirea valorii
nutritive prin ncorporarea unor aminoacizi eseniali creterea digestibilitii proteinelor);
- metode de reducere a coninutului de acizi nucleici din drojdii;
- metode de germinare pentru mbuntirea valorii nutritive a unor cereale i leguminoase (acesta
fiind de fapt singurul proces efectiv din industria alimentar prin care se realizeaz o cretere important
a coninutului de vitamine i a biodisponibilitii componentelor nutritive);
- interestificarea grsimilor (care reprezint un mijloc de mbuntire a proprietilor funcionale
5

ale acestora, dar necesit msuri obligatorii de vitaminizare);

- mbogirea unor produse alimentare cu aminoacizi, sruri minerale, vitamine.
Rafinarea uleiului asigur o mai bun valorificare comercial prin eliminarea substanelor care
afecteaz stabilitatea (fosfolipide, acizi grai, spunuri, urme de metale grele, ceruri, pigmeni, substane
odorizante), iar cercetrile recente au artat c prin dezodorizare se poate influena favorabil protecia
consumatorilor. Rafinarea presupune ns tratamente alcaline de dezodorizare, care pot exercita efecte
negative asupra valorii nutritive. n plus, dezodorizarea afecteaz n acelai timp inocuitatea, n principal
prin reducerea coninutului de vitamina E, antioxidant natural.
De asemenea, hidrogenarea grsimilor prezint avantajul transformrii uleiurilor de calitate
inferioar, cu miros neplcut, n grsimi de calitate superioar, cu proprieti de panificaie i
tehnologico-culinare deosebite. Prin acest procedeu se pierde ns o mare parte din activitatea vitaminic
(vitaminele liposolubile), iar formarea de grsimi trans are efecte negative asupra funcionrii celulei.
O tendin nou care se manifest este tipul nou de etichet pentru produsele alimentare,
denumit i eticheta nutriional (care poate face corp comun cu eticheta sau apare ca o etichet
separat), i care asigur declararea valorii nutritive ntr-o manier accesibil i util pentru cumprtori.
Acest lucru este determinat de specificul utilitii mrfurilor alimentare, implicate n starea de sntate a
oamenilor, de asigurare a strii lor fizice i psihice la un moment dat.
Se remarc tendina ca eticheta i etichetarea mrfurilor alimentare s constituie obiect special de
reglementri apropiate ca exigen de cele pentru produsele farmaceutice (din punct de vedere al
coninutului i amploarei informaiilor privind utilitatea, modul de ntrebuinare i pstrare).
n societatea noastr, eticheta mrfii reprezint un instrument principal al declanrii actului de
vnzare cumprare, fiind n acelai timp un mijloc de informare simpl i rapid. Creterea gradului de
prelucrare a produselor, diversificarea sortimentului de mrfuri, evoluia ambalrii i nevoia de reclam,
au sporit rolul etichetei. Din aceste motive treptat au nceput s apar reglementri privind eticheta i
etichetarea mrfurilor n codurile comerciale, n standarde i ulterior n actele legislative din diferite ri,
iar recent, pe plan internaional.
Pentru mrfurile alimentare, eticheta i etichetarea formeaz obiect de preocupri asidue de
recomandri i reglementri speciale att pe plan internaional ct i pe plan naional.
Fr s prejudicieze dispoziiile referitoare la controlul metodologic, etichetarea produselor
alimentare presupune, cu unele excepii care vor fi menionate ulterior, urmtoarele meniuni obligatorii:
1. denumirea produsului supus vnzrii;
2. lista ingredientelor;
3. masa net;
4. data pn la care produsul i pstreaz neschimbate proprietile specifice, inclusiv indicatorii
privind condiii particulare de conservare;
5. numele i adresa productorului, a celui care s-a ocupat de condiionarea acestuia sau vnzare
6

indicat n interiorul Comunitii;

6. locul de origine sau de provenien, n situaii n care omiterea acestor meniuni ar putea crea
confuzie n imaginea consumatorului despre originea sau proveniena real a produsului alimentar
respectiv;
7. modul de ntrebuinare, n situaiile n care omiterea ar putea implica utilizarea deplin a
produsului sau n care exist precauii necesare n utilizare;
8. alte meniuni obligatorii prevzute prin reglementri referitoare la anumite produse alimentare;
9. coninutul n alcool (n procente de volum) al buturilor alcoolice cu mai mult de 1,2% alcool
etilic.
10. indicarea costului de fabricaie.
Pentru produsele preambalate toate meniunile ulterior prezentate trebuie s fie uor de reinut,
redactate fr alte abrevieri dect cele reglementate sau stabilite prin convenii internaionale; orice
meniune trebuie nscris la loc vizibil, s fie clar, vizibil i nu s se tearg uor; meniunile nu trebuie
disimulate, voalate sau separate prin alte indicaii sau imagini. Prin reglementri specifice, se prevede
nscrierea unor litere precum UHT pentru lapte sterilizat, EMB sau KG. De asemenea, siglele
utilizate pentru desemnarea rii de origine se admit n msura n care sunt uor de neles (USA).
Meniunile referitoare la: denumirea produsului, cantitatea net, termenele de valabilitate, alte
indicaii suplimentare privind conservarea, titrul alcoolmetric pentru buturi cu peste 1,2% alcool etilic
se regrupeaz n acelai cmp vizual.
n cazul ambalajelor mici i recipientelor din sticl, sistemul de preambalare are cea mai mare
suprafa sub 10 cm., precum i recipiente din sticl care urmeaz s fie reutilizate, care sunt marcate
ntr-o modalitate n care nu se mai pot terge, nu trebuie s se refere dect la:
- denumirea produsului;
- cantitatea net;
- data pn la care produsul i conserv proprietile specifice, precum i condiii specifice de
conservare.
n cazul vnzrii prin coresponden, cataloagele, brourile, prospectele, trebuie s conin
urmtoarele meniuni:
- denumirea comercial a produsului;
- lista ingredientelor;
- locul de origine sau provenien, ori de cte ori omiterea acestei meniuni ar putea crea confuzii
n spiritul consumatorului privind proveniena real a respectivului produs alimentar;
- alte meniuni obligatorii prevzute prin dispoziii, reglementri referitoare la anumite produse
alimentare.
Utilizarea calificativului uor (lejer) este admis n denumirea unui produs alimentar destinat
unor alimentaii curente, cu condiia ca aceast uurare s nu schimbe natura produsului n mod
7

fundamental i nici s-l introduc n categoria produselor destinate unei alimentaii particulare.
Calificativul uor poate fi utilizat n raport cu un produs definit fie printr-o reglementare, fie
prin utilizare. Acest calificativ nu se poate folosi n afara unei referine la o denumire existent (produs
de referin).
Noiunea de produs artizanal i de cas trebuie delimitat i definit cu foarte mare atenie.
Orice informaie care apare pe etichet, conform dispoziiilor referitoare la etichetare se refer la:
- Valoare energetic;
- Nutrienii urmtori: proteine, glucide, lipide, fibre alimentare, sodiu, vitamine, sruri minerale.
Se pot meniona, prin sistemul de etichetare, etichetri nutriionale referitoare la:
- Valoarea energetic;
- Nutrienii enumerai.
Etichetarea referitoare la caracteristicile nutritive i alegaiile nutriionale n accepiunea dat,
poate cuprinde vitamine, sruri minerale, cu respectarea urmtoarelor dou condiii:
- Vitaminele i srurile minerale sunt cele la care se face referin.
- Vitaminele i srurile minerale la care se face referire trebuie s acopere cel puin 15% din
necesarul zilnic recomandat specific, pentru 100 g sau 100 mg din produsul alimentar considerat sau pe
un ambalaj, dac acesta conine o singur porie.

Rolul esential al etichetei este acela de a oferi informatii despre produs. Etichetarea formeaza, pe
plan international, un obiect al cercetarilor si preocuparilor continue, concretizate in reglementari si
recomandari speciale, cu atentie sporita si grad mare de exigenta. Si la nivel national, gradul de
detaliere, limba folosita pentru transmiterea informatiilor sunt reglementate, astfel incat producatorii si
comerciantii au un control redus asupra etichetei.

Etichetarea produselor textile i a articolelor de mbrcminte

Pentru a exporta textile i mbrcminte pe piaa european este necesar respectarea

cerinelor de etichetare impuse de Uniunea European. Aceste cerine permit consumatorilor
europeni accesul adecvat i egal la informaiile privind produsele textile pe care acetia le
achiziioneaz. Produsele textile care nu sunt etichetate conform acestor cerine nu pot fi
comercializate pe piaa UE.
Produsele textile includ:
-

produse brute, semi-procesate sau confecionate exclusiv din fibre textile, sau produse
coninnd cel puin 80% din greutate fibre textile
8

prile textile ale covoarelor, saltelelor, articolelor de campare, mobilierului, umbrelelor,

cptuelilor de nclminte, mnuilor, cu condiia ca acestea s conin cel puin 80% fibre
textile

textilele care formeaz o parte a altor produse a cror etichet specific un coninut de
produse textile

Directiva 2008/121/EC stabilete cerinele privind denumirile care urmeaz a fi folosite pentru
descrierea fibrelor textile, precum i cerinele privind modul de etichetare a produselor. Aceste cerine
nu se aplic produselor textile care:
-

intr pe teritoriul UE n scopul tranzitrii i se afl sub control vamal

sunt importate n UE din rile tere n vederea procesrii pentru re-export

sunt contractate de ctre persoane fizice sau firme independente care prelucreaz aceste
materiale fr transferul cu titlu oneros al proprietii bunurilor procesate

Numai urmtoarele denumiri sunt permise a fi utilizate pentru descrierea coninutului de fibre al
produselor textile:
-

ln, alpaca, lam, cmil, camir, mohair, angora, vigonie, iac, guanaco, cashgora, castor, vidr,
urmate sau nu de denumirea ln sau pr

pr de cal sau de animal, cu sau fr indicarea denumirii tipului de animal

mtase, bumbac, kapok, in, cnep, iut, abaca, alfa i fibr de nuc de cocos

mtur, ramie, sisal, sunn, henequen, maguey, poliuretan, vinil, trivinil, elastoden, elastan i
fibr de sticl

acetat, alginat, cupro, modal, protein, triacetat i vscoz

acrilic, clorofibr, flourofibr, modacrilic, poliamid sau nailon, aramid, polimid, lyocell,
elastomultiester i melamin

n cazul produselor din ln, pot fi utilizai termenii ln virgin sau ln fleece (articolul 5 din
Directiv).
Anexa I a Directivei 2008/121/EC listeaz denumirile de fibre mai sus menionate i prevede
descrieri pentru fiecare dintre acestea. Lista este actualizat periodic, pe msur ce noile tehnologii
permit producerea de noi fibre. Denumirile listate nu pot fi utilizate pentru descrierea altor fibre.
Produsele textile trebuie etichetate astfel nct s indice coninutul de fibre. Cerinele privind
9

etichetarea coninutului de fibre sunt urmtoarele:

-

toate produsele textile trebuie s poarte o etichet care s indice coninutul de fibre, fie pe
produs fie pe ambalajul produsului.

Eticheta nu trebuie s fie ataat permanent de produs, deci poate fi ndeprtat.

Dac produsul nu este comercializat n sectorul de desfacere cu amnuntul, meniunile pot fi

indicate pe documentele care nsoesc produsul (ex. factura).

Dac produsul este format din dou sau mai multe componente cu
coninuturi diferite de fibre (ex. jachet cu cptueal), trebuie menionat
coninutul de fibre al fiecrei componente a produsului, cu excepia
cazurilor n care aceste componente reprezint mai puin de 30% din
produs (exclusiv cptuelile).

Un produs textil constnd din dou sau mai multe fibre din care una deine o pondere de cel puin 85%
din produs, trebuie marcat:
-

Dup denumirea fibrei, urmat de procentul de coninut aferent

Dup denumirea fibrei, urmat de specificaia minimum 85%, sau

Dup denumirea tuturor fibrelor, cu procentul de coninut aferent fiecrei dintre fibre

un produs textul constnd din dou sau mai multe fibre care, n total, dein o pondere de cel
puin 85% din produs, trebuie marcat dup denumirea fibrei, urmat de procentul de coninut
aferent, n ordine descendent
INCORECT 30% poliester

CORECT 70% bumbac

70% bumbac

30% poliester

Cu toate acestea, fibrele care separat cumuleaz mai puin de 10% pot fi denumite colectiv prin
expresia alte fibre, urmat de procentul total sau menionate cu denumirea proprie, urmat de
procentul aferent fiecrei denumiri.

Etichetarea informaiilor privind ntreinerea articolelor de mbrcminte

10

n UE nu exist obligaia menionrii instruciunilor de splare i de ntreinere a produselor

textile. Cu toate acestea, muli retaileri europeni utilizeaz voluntar simbolurile de ntreinere n locul
cuvintelor. n orice caz, dac instruciunile sau simbolurile referitoare la ntreinerea produselor textile
sunt indicate pe etichet, acestea trebuie s fie clare. Este general acceptat faptul c instruciunile
precise trebuie s includ informaii referitoare la:

ntreinere general i avertizri

splare

uscare

clcare

curare uscat

ntruct nu exist o legislaie uniform pe teritoriul UE cu privire la acest aspect, se recomand

utilizarea urmtorului standard european/internaional:
EN ISO 3758: 2005: Textile codurile de etichetare a
informaiilor referitoare la ntreinerea produselor textile
utiliznd simbolurile.

Etichetarea informaiilor privind ara de

origine a articolelor de mbrcminte
n prezent, nu exist cerine legale pentru productorii de textile referitoare la indicarea pe
etichet a rii de origine. Aceasta nseamn s nu este obligatorie precizarea rii n care au fost fabricate
produsele textile. Acest aspect a fost supus ateniei Comisiei Europene i unul dintre statele membre
(Grecia) a elaborat o legislaie naional care prevede obligativitatea menionrii rii de origine pe
eticheta produselor textile. Att timp ct nu exist o legislaie european cuprinztoare, statelor membre
le revine decizia cu privire la adoptarea unei legislaii naionale.
Dei legislaia UE a stabilit unele cerine minime de etichetare, exist posibilitatea adugrii unor
informaii suplimentare pe eticheta produselor textile, cu condiia ca acest informaii s fie clare. Trebuie
reinut faptul c retailerii/distribuitorii din UE pot aplica criterii proprii de etichetare.
Mai mult, un exportator de produse textile ctre piaa european poate opta pentru obinerea certificrii
private, precum comer echitabil (Faitrade) sau eco-etichet (Eco-label).

Produsele textile

marcate/etichetate n acest fel respect standardele impuse de organizaiile care urmresc calitile
specifice ale produselor, precum prietenos cu mediul (environmental friendly) sau
responsabilitate social (social accountability). Acest organizaii certific faptul c productorul i/sau
11

produsele ndeplinesc calitile specifice pe care le promoveaz. Un astfel de certificat poate conferi un
avantaj competitiv exporturilor ctre piaa UE.
Legislaia european referitoare la etichetarea produselor textile este strns legat de Directiva
96/73/EC. Aceasta specific metodele de analiz care pot fi utilizate pentru a verifica dac structura
amestecurilor de fibre textile este n conformitate cu informaiile furnizate pe etichet.
De reinut faptul c importatorul european solicit ca materialele livrate ctre acesta s fie testate
conform standardelor UE. Unii cumprtori europeni acord ncredere mai mare rapoartelor de testare
elaborate de institutele europene, astfel c aceste rapoarte pot constitui un avantaj n competiia cu
ceilali exportatori. ns testele efectuate de aceste institute europene pot fi mai costisitoare, astfel c este
important verificarea cerinelor europene referitoare la testarea produselor textile.

Evolutia etichetarii pe plan international

Pe plan international, se acorda o importanta deosebita etichetarii produselor alimentare. Aceasta
face obiectul unor reglementari speciale, mai ales din punctul de vedere al sortimentului si amplorii
informatiilor privind specificul valorii de intrebuintare, a modului de pastrare si de utilizare. Cele mai
importante reglementari internationale privind etichetarea marfurilor alimentare, desi cu caracter de
recomandare, sunt cele elaborate de Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul
Comisiei Codex Alimentaries, organism ce-si desfasoara activitatea sub egida FAO/OMS. Cele mai
importante documente sunt Codul de etichetare a bunurilor alimentare. Comitetul Codex pentru
etichetarea produselor alimentare are in cuprinsul recomandarilor sale urmatoarele precizari mai
importante:

eticheta se aplica pe ambalajul produselor si poate cuprinde: marci, imagini imprimate, stantate
sau aplicate, fise sau alte materiale descriptive;

este interzisa cu desavarsire crearea unei imagini eronate, false, mincinoase cu privire la produs
astfel incat consumatorul sa fie dus in eroare cu privire la unele caracteristici ale acestuia.

SUA sunt preocupate de educatia prin intermediul etichetei, urmarindu-se constientizarea

consumatorului asupra preocuparii pe care trebuie sa o aiba pentru o alimentatie sanatoasa si asupra
alegerii cu responsabilitate a produselor alimentare in special, dar si a produselor industriale. Intrucat in
SUA exista in prezent o preocupare deosebita pentru incurajarea schimbarilor pozitive in alimentatie, au
aparut reglementari in ceea ce priveste obligativitatea etichetelor produselor alimentare de a mentiona
declararea continutului nutritiv al produselor. Aceasta reglementare exista inca din anul 1973, dar avea
un caracter facultativ si putine etichete aveau aceste informatii. Intrucat problema alimentatiei sanatoase
este o prioritate in aceasta tara, a fost elaborat Documentul Educatiei si Etichetarii Nutritionale. Acest
document este alcatuit din 23 de reguli care urmaresc: continutul etichetei si declararea ingredientelor
12

folosite, reguli privind produsele alimentare care necesita etichetare nutritionala, anumite reguli
medicale. Prin elaborarea acestui document si mediatizarea lui se spera ca educarea consumatorilor va
inregistra efecte pozitive cu consecinte favorabile asupra starii de sanatate si siguranta in alimentatie.
Reglementarile adoptate in tarile U.E. sunt mult mai detaliate si precise. Astfel, Directiva
Consiliului C.E.E. din 18 decembrie 1978 actualizata in 1989 extinde intelesul termenului de etichetare
la mentiunile, indicatiile, marcile de fabrica sau comerciale, imaginile sau simbolurile referitoare la un
produs ce figureaza pe orice ambalaj, document afis si eticheta care insotesc produsul sau se refera la
el.Tot aici sunt precizate interdictii sau limitari ale etichetarii in ceea ce priveste identitatea, calitatea,
conservarea, originea, provenienta produsului etichetat.
Uniunea Europeana are preocupari intense pentru crearea unui cadru adecvat institutiilor guvernamentale
si nonguvernamentale de protectie a consumatorului, care au in vedere generalizarea etichetei
nutritionale. Aceasta insoteste produsele alimentare si ofera informatii de ordin nutritional prezentat
intr-o ordine anume:
-

valoarea energetica a produsului ambalat si etichetat, exprimata in Kcal sau Kj;

cantitatea de proteine, grasimi si glucide, exprimata in g la 100 g de produs;

valoarea biologica a produsului.

Aceste elemente au fost denumite cei patru CODEX si obligativitatea prezentarii lor pe etichetele
produselor alimentare apare in prezent in tari ca: Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Irlanda.
Consumatorii europeni sunt in prezent preocupati de informatii privind elemente ca zaharul, colesterolul,
grasimile, de aceea preocuparea pentru introducerea obligativitatii etichetelor nutritionale in toate tarile
Europei este foarte intensa. De altfel, aceasta eticheta este agreata si de firmele europene, care doresc in
acest fel sa se distanteze de marfurile contrafacute sau falsificate care pot aparea pe piata, la preturi mai
mici, fiind totodata un stimulent in realizarea unor produse superioare calitativ. Consumatorul este
multumit ca ii sunt respectate drepturile de optiune pentru un produs sau altul, iar sistemele de
administratie publica considera ca prin intermediul etichetei se poate face in mod eficient o adevarata
educatie in calitate de consumator, constientizandu-l pe acesta de propriile sale necesitati si cerinte
biologice.
Prin aderarea la Uniunea Europeana, Romania a creat conditiile de aliniere la normele europene
din punct de vedere legislativ in domeniul etichetarii. In acest sens au aparut HG 106/2002 privind
etichetarea alimentelor, HG 785 din 1996 privind etichetarea produselor textile si OG nr. 21/1992 privind
protectia consumatorului, prin care se prevad drepturile consumatorilor privind produsele alimentare si
13

nealimentare comercializate pe teritoriul romanesc, precum si caracteristicile esentiale ale produselor

comercializate. Sunt enumerate principalele mentiuni care trebuie sa fie cuprinse in etichete, elementele
de identificare obligatorii, modalitatea in care se aplica etichetele pe ambalajul produsului.

Eco-eticheta
Incepand cu anul 1993, pentru a incuraja sectoarele industriale si comerciale sa produca si sa
distribuie bunuri de consum mai putin nocive pentru mediul inconjurator U.E. a propus crearea si
utilizarea eco-etichetei.
Eco-eticheta are drept scop pe de o parte, de a incuraja industria sa proiecteze si sa realizeze
produse care au un impact minor asupra mediului, iar pe de alta parte, sa informeze consumatorii asupra
impactului pe care produsele utilizate il au asupra mediului inconjurator.
Tarile europene au raspuns extrem de favorabil acestei provocari. Anglia a fost prima tara care a
hotarat introducerea eco-etichetei pentru bunurile de consum, urmata de Franta si tarile europene nordice
Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda. Acestea au stabilit un sistem comun de etichetare
ecologica coordonat din 1989 de Nordic Council. Datorita dezvoltarii acestui tip de etichetare si
interesului crescut al tarilor Uniunii Europene fata de acest mijloc de informare a consumatorilor, se
incearca in prezent sa se creeze un cadru legislativ armonizat, prin care vor fi promovate produsele care
au un impact ambiental redus, pe intregul lor ciclu de viata. Dreptul de aplicare a eco-etichetelor este
foarte restrictiv, nefiind permise produselor care contin substante considerate a fi periculoase pentru viata
si sanatatea consumatorilor sau sunt produse prin procedee poluante. In comertul exterior produsele
insotite de eco-etichete trebuie sa fie insotite de certificate sanitare care sa ateste ca in tara de
provenienta nu exista boli ale plantelor sau animalelor. Standardele pentru aceste produse stabilesc
cadrul adecvat pentru cultivarea produselor agricole sau cresterea animalelor. Aceste standarde sunt
stabilite de catre asociatii private, intreprinderi, organisme de certificare sau de catre stat. De exemplu,
sistemele de etichetare sponsorizate de guverne de gasesc in Germania (Ingerul albastru), Japonia (Eco
Mark), Tarile Nordice (Lebada Alba), iar sisteme de etichetare private se gasesc in SUA(Crucea Verde),
Suedia (Optiunea Ecologica Buna). Incadrarea produselor in categoria produse ecologice este voluntara,
dar odata sumata aceasta obligatie, intreprinderea trebuie sa se conformeze standardelor severe existente.

14

Daca in trecut imaginii grafice a produselor i se acorda o atentie modesta, in prezent grafica
produselor reprezinta o adevarata virtuozitate estetica si in acelasi timp o reprezentare fidela a
produsului in cauza. Exista in prezent o metodologie a proiectarii si executarii etichetelor, care prin
utilizarea unor tehnici speciale, capteaza atentia cumparatorilor asupra acelor elemente ale etichetei pe
care un producator sau altul doresc sa le puna in evidenta in mod deosebit, astfel incat produsul sa fie
remarcat, individualizat si dorit. Pentru etichetele alimentare, declararea potentialului nutritiv prin
transmiterea mesajului informational se face folosind mijloace vizuale care, dupa psihologilor, au cea
mai mare sansa de a fi percepute de consumator. Astfel, din totalul informatiilor percepute prin
intermediul organelor de simt, 73% sunt receptate prin vaz.
In Uniunea Europeana exista si etichete regionale care atesta ca produsele sunt obtinute din
anumite regiuni si poseda caracteristici specifice datorate particularitatii regiunii lor. De asemenea, odata
cu dezvoltarea marcii de calitate, in tarile Uniunii Europene exista etichete specifice care atesta ca
produsul poseda un anumit ansamblu de caracteristici distincte care ii confera o calitatea deosebita si
particularitati de exceptie. Astfel este in Franta eticheta rosie. Rolul jucat de etichete in ultimul deceniu
este tot mai mare, oferind un avantaj comercial considerabil produselor de calitate, contribuind de
asemenea la informarea corecta si completa a consumatorilor.

15

Bibliografie
1. Ion Stanciu - Bazele tiinei Mrfurilor, Bazele merceologiei, Bucureti anul 2003,
editura Oscar Print
2. Lucian Vetemean i Ioana Vetemean -bazele merceologiei
3. M.Olaru, R.Pamfilie. Fundamentele tiinei mrfurilor, Ed.economic, Bucureti, 2005
4. I. Stanciu, I. Schileru, .a. Merceologie. Calitatea i sortimentul mrfurilor nealimentare.
Editura Oscar Print, 1997.