Mitul mioritic din Baltagul Cel mai mare povestitor-artist al nostru a fost un creator

profund, care a pus viata in ecuatie cosmica si a salvat eternul intorcandu-se la

tiparele originare. Spatiul sadovenian este Moldova: o tara a varstei de aur, a carei
emblema o constituie bourul alb din singuratatile muntilor; topos al unei existente
ritualizate, aflata sub lumina soarelui in asfintit care le confera lucrurilor si
oamenilor straluciri de icoana bizantina; tara a copilariei si a tineretii autorului,
traita siib emblema tertinelor lui Dante. Timpul sadovenian este trecutul amintirii
sau marele Timp al istoriei; ambele au sensuri grave, nascatoare de melancolie,
constituind, impreuna, o elegie a "trecerii". u7r2117ul52epu Omul sadovenian este,
la modul filosofic, "o umbra" pe care o ingroapa o alta "umbra" trecatoare, dar viata
este salvata de neistovitul ritual al generatiilor. Mai apropiat de Anatde France decat
de Proust si Gide, vizionar al istoriei ca Lev Tolstoi, magic si misterios ca si Goethe si
poet al naturii ca si Chateaubriand, Sadoveanu si-a castigat un loc unic in literatura
noastra si s-a integrat in universalitate. Baltagul interferenta realului cu miticul
Aparut in 1930, romanul Baltagul este inspirat. din. balada pastorala Miorita (asa
cum o arata si motto-ul: "Stapane, stapane,/ Mai cheama s-un cane"), din baladele
Doica si- Salga. si din mai multe mituri. In planul real, autorul nareaza o intamplare
petrecut