Facultatea de sociologie si Asistenta Sociala, Sectia Sociologie

Universitatea Babes-Bolyay
Cluj Napoca, Iulie 2007

Prietenia
ca sistem de interpenetrare
interpersonala

Autor: Oana Suciu

Profesor indrumator: Rudolf Poledna
 Facultatea de sociologie si Asistenta Sociala, Sectia Sociologie
Universitatea Babes-Bolyay
Cluj Napoca, Iulie 2007

Prietenia ca sistem de interpenetrare interpersonala

Autor: Oana Suciu
Profesor indrumator: Rudolf Poledna

Introducere

Aceasta lucrare se bazeaza pe Teoria Sistemelor, opera lui Niklas Lumnan oferind
cadrele generale pentru analiza.

In lucrare se trateaza intai problema prieteniei in relatie cu societatea moderna si

identitatea personala. Apoi, se discuta relatiile interpersonale in acest context, adoptand o
atitudine reflexiva fata de analiza istorica a cestor relatii. Propun cateva consideratii si
discutii structurate in jurul conceptului de sistem abstract la Giddens si o discutie cu
referire la convenabilitatea stiintifica de folosire a conceptului de relatie pura (Giddens)
in cazul prieteniei. Acestea nu sunt tratate punctual, ci decurg pe parcursul lucrarii.
Un caz empiric (un grup de prieteni) este analizat cu ajutorul teoriei sistemelor si a
corpusului teoretic pe care aceasta il pune la dispozitie.
Analiza empirica orientata catre cazul mentionat este impletita cu discutia teoretica pe
parcursul lucrarii. Rezultatul este un construct teoretic care este suficient de abstract,
pentru a permite tratarea similara a altor cazuri empirice; si suficient de detaliat pentru a
fi considerata un studiu de caz comprehensiv. In partea finala a lucrarii sunt prezentate
rezultatele cercetarii in forma de concluzii analitice, mai exact, prietenia este privita si
inteleasa ca un sistem de interpenetrare.
Pentru incheiere, se va face o scurta recapitulare a lucrarii, prezentand punctual abordarea
cazului si rezultatele obtinute.

2
 Tabla de materii: Prietenia ca sistem de interpenetrare interpersonala

Introducere p.2
Despre motivatii p.5
Formularea problelmei p.7
1. Societatea moderna, individul si relatiile interpersonale p.10
Trebuie sa faci o diferenta! p.10
Tranzitia de la societatile traditionale la cele moderne in viziunea lui Giddens. Sistemele
abstracte. p.11
Modernitatea si conceptualizarea lui Luhmann a relatiilor interpersonale p.13
2. Concepte teoretice centrale p.15
Comunicare p.15
Media p.16
Medii de comunicare generalizate simbolic p.17
Codare, Criterii p.19
Programe, Sens p.20
Cuplare structurala p.21
Interpenetrare p.21
Interpenetrare interumana p.23
Incredere p.24
Actiune p.25
Individul remarci la adresa realitatii corporale p.26
3. Analiza istorica si rolul sau p.27
Ray Pahl despre importanta studierii prieteniei p.27
Despre analiza istorica p.27
Perspectiva istorica a lui Giddens asupra prieteniei p.28
Discutand relatia pura p.29
Luhmann relatiile intime de-a lungul timpului p.30
Concluzii, discutii p.31

3
 4. Consideratii metodologice p.33
Metodologia ca sistem p.33
Cateva aspecte ale observatiei p.34
5. Studiu de caz p.35
Prezentare generala p.35
Distractie/joaca p.38
Programe p.41
Criterii p.43
Auto-referentialitate p.44
Codare p.45
Sistem bazate pe prietenie p.46
Interpenetrare p.47
Discutie despre relatia pura p.49
Discutie despre sistemele abstracte p.50
6. Prietenia ca sistem de interpenetrare interpersonala p.52
7. Recapitulare p.56
Referinte bibliografice p.58
Anexa 1 p.60
Anexa 2 p.61

4
Despre motivatii

Subiectul lucrarii de fata este prietenia, privita ca un sistem de interpenetrare. In

alegerea acestui subiect nu este vorba intr-o masura atat de mare de vointa personala, asa
cum ar sugera modul traditional de punere a problemei. Mai degraba, daca este cazul sa
folosim termenii teoriei sistemice, este vorba de organizarea a selectiilor in conformitate
cu nevoia sistemului personal de a se auto-diferentia, sustinand si intarind o imagine
despre lume (a mea in acest caz) ca mod unic de relationare cu si in aceasta lumea.
Dupa cum veti vedea in prima parte a sectiunii 5, cazul empiric pe care l-am analizat in
acesta lucrare este parte a unei experiente extrem de relevante din viata mea. Faptul ca
am studiat in strainatate, ca am avut parte de o prima experienta internationala, m-a
schimbat; a schimbat modul in care privesc lucrurile, a schimbat modul in care fac fata
diferitor situatii; in alte cuvinte, m-a influentat in a-mi redefini individualitatea.
Dar nu as fi putut face acest lucru daca situata nu as fi perceput-o ca o informatie in
functie de care sa ma redefinesc. Informatia este diferenta care face diferenta, dupa cum
spune Bateson.
Fiecare individualitate in parte se bazeaza pe diferenta, deoarece se defineste pe sine prin
trasarea de distinctii si, marcand o partea a distinctiei, spune: Eu sunt astfel. Sau, de
fapt poate sa spuna Eu nu sunt altfel, pentru ca orice distinctie presupune doua parti
care, luate impreuna, sunt a-tot-cuprinzatoare. Indiferent care parte este marcata, ea
intotdeauna va presupune si cealalta parte.
Revenind la studiul meu de caz si propria-mi individualitate auto-perceputa, este practic
imposibil sa nu procesez aceasta informatie intr-un mod sau altul, si este imposibil sa nu
fac in continuare distinctii bazate pe aceasta informatie. Gandurile (ideile si
reprezentarile) dau nastere la ganduri, care dau nastere la ganduri si asa mai departe. In
aceasta consta autopoieza sistemului constiinta.
Alt factor care a sta la baza scrierii acestei lucrari de licenta este faptul ca am participat la
un curs in care am fost familiarizata cu teoria sistemelor. Ce noroc pe mine am spus,
asta clarifica totul; apoi a aflat ca norocul pe mine este un mod de a organiza sensul
in conditiile contingentei.

5
Intr-adevar, teoria sistemelor este o paradigma cu o putere extraordinara de
comprehensiune. Si, cu siguranta, se potriveste intentiilor mele de cunoastere. Unii critici
spun ca este prea abstracta. Luhmann insusi si-a recunoscut adictia pentru teorie si
multi nu ii vad relevanta pentru realitatea empirica. Dar teoria sistemelor stipuleaza foarte
clar ca ceea ce vezi depinde de punctul de vedere, de referinta. In alte cuvinte,
observatorul creaza (vede/defineste) realitatea in functie de distinctiile pe care le face;
observatorul nu poate decat sa opereze in interiorul lumii pe care o diferentiaza. El poate
observa doar din interiorul acelei distinctii, ca si cadrul de referinta; deoarece distinctia
este unitatea a tot cuprinzatoare a celor doua parti. De aceea, el nu poate vedea ce nu
poate vedea, tocmai pentru ca nu poate vedea acel ceva.
Ceea ce vreau sa spun aici este ca relevanta teoriei sistemice pentru lumea empirica poate
fi vazuta doar adoptandu-i perspectiva.
Teoria sistemica nu presupune ca ar detine modul corect de a vedea lumea. Pur si simplu
spune ca acesta este o cale, un mod diferit, ce nu poate fi judecata ca fiind gresit sau
corect. Observatorul este diferenta.

6
Formularea problemei

1) Societatea moderna este caracterizata de reflexivitate si auto-referentialitate. Giddens

(2000) afirma ca modernitatea este constituita din, si prin, aplicarea reflexiva a
cunoasterii. (la p.42)

2) Sociologia este identitatea cognitiva care comunica despre societate in interiorul

societatii. Sociologia este una din modalitatile prin care societatea produce conoastere
pentru sine despre sine.

3) In cadrul sociologiei, Ray Pahl spune ca intelegerea prieteniei acunde mult mai multe
decat este vizibil pana la ora actuala, deoarece se prea poate ca prietenia sa fie o forma
semnificanta a adezivului social1 (2002:421). Aceasta ar face ca prietenia sa devina una
din problemele centrale ale sociologiei. In ciuda potentialei semnificatii a acestei ipoteze,
Pahl pune ca s-a facut putina cercetare in aceasta directie (2002:421).

4) Daca sociologia va continua sa comunice despre prietenie, acest fapt in sine va dovedi
cu siguranta ca subiectul constituie informatie relevanta pentru sociologie pe de o parte,
si pentru societatea moderna, pe de alta parte. Informatia este diferenta care face
diferenta. (Gregory Batteson) Iar unitatea diferentei este observatorul care face diferenta.

5) <Modernitatea> se intampla cand observatorii se observa pe ei insisi si pe alti

observatori, ca o posibilitate printre multe altele. (Fuchs, 2001:2)

* *
*

1
a significant form of social glue

7
Am optat pentru o formulare de acest gen a problematicii lucrarii mele folosind termeni-
cheie din cadrul teoriei sistemice si organizandu-i astfel intr-o forma care poate fi
parcursa in mai multe modalitati.
Una dintre cheile in care poate fi citita aceasta formulare este urmatoarea:

In stiintele sociale s-a identificat o nevoie stringenta de a analiza prietenia, pe baza

ipotezei ce nu este inca dovedita complet: ca prietenia est forma de adeziv social.
Aceasta presupune implicit ca ordinea sociala depinde de prietenii intr-o masura mult mai
mare decat ne-am imaginat pana acum. Pe baza acestei potentiale semnificatii, Pahl
promoveaza si sustine o noua luare in considerare a pozitiei priteniei in cadrul campului
de studiu al sociologiei. El imbratiseaza orice tentativa de studiere a relatiilor
interpersonale, si a priteniei in mod special.
Cu alte cuvinte, Ray Pahl intampina orice initiativa in directia institutionalizarii
sociologiei prieteniei datorita inaltului sau potential explicativ al socialului.
Analiza istorica ne pune la dispozitie un punct de vedere cel putin interesant asupra
priteniei in zilele noastre, dar numai daca ne insusim in mod adecvat cunostintele despre
schimbarile sociale din diferite epoci.
O dihotomie prea stricta intre societatile moderne si cele traditionale poate sa induca in
eroare, pentru ca derularea proceselor sociale este o continuitate, un flux, si nu constituita
din parti fragmetare. Pahl, Giddens si Luhmann au adoptat perspectiva istorica in
studierea relatiilor intime; iar rezultatele lor sunt extrem de relevante pentru oricine
interesat de acest subiect. Opera lor serveste si la o mai buna intelegere a conceptului
individualitatii care se dovedeste a fi crucial in contextul relatiilor moderne
interpersonale (prietenul e o persoana/un individ).

Societatea moderna este o societate diferentiata functional in care individualitatea se

bazeaza pe distinctia dintre sine ca fiind unic, si restul lumii. Prin aceasta dstinctie,
individul respinge/da la o parte/neaga lumea2 care devine pentru el rece si distanta. O
asemnenea viziune descrie socitetatea moderna ca o societate de masa impersonala.

2
Cealalta valoare a distinctiei

8
Dar lucrurile nu stau chiar asa. Iar explicatia vine din partea lui Luhmann, care spune ca
in ciuda acestei indepartati a lumii, individul are in continuare nevoie de o lume apropiata
si personala, in care sa-I fie confirmata identitatea. Necesitatea pentru o lume distanta si
atat pentru una apropiata sta la baza existentei mai multor relatii impersonale si in acelasi
timp a intensificarii celor interpersonale. Luhmann foloseste conceptul de interpenetrare
cand face referire la iubire si explica intensificarea relatiilor interpersonale.
Perspectiva sa pare promitatoare prentu cazul nostru; asadar este cruciala adoptarea unei
viziuni sistemice pentru a explica procesul. Argumentul central al lucrarii de fata este ca
prietenia poate fi inteleasa ca un sistem de interpenetrare.

Ceea ce ofer in acesta lucrare este o perspectiva asupra priteniei care vine in intampinarea
cerintei subliniate de Pahl, si care se orienteaza inspre reconsiderarea acestui subiect in
cadrul campului de studiu al sociologiei.

In acest scop, propun urmatoarea abordare:

Mai intai, e necesara o prezentare in linii mari a relatiei dintre societatea moderna,
individualitate si relatii personale. In a doua sectiune a lucrarii vor fi prezentate si
explicate conceptele centrale folosite in analiza. In a treia parte ne vom uita la importanta
prieteniei, luand in calcul evolutia istorica a relatiilor intime; si vom conclude aceasta
sectiune initiand o discutie asupra analizei contemporane a prieteniei. Desi cred ca
abordarea metodologica este transparenta pe parcursul lucrarii, in a patra sectiune voi
puncta cateva aspecte ale metodologiei adoptate. A cincea sectiune continua analiza prin
abordarea cazului empiric, facandu-se uz de conceptele analitice definite in sectiuneile
precedente. In acesta sectiune se va continua de asemenea si discutia despre analiza
contemporana a relatiilor intime si relevanta ei pentru cazul prieteniei. Sectiunea a sasea
va ghida lucrarea spre final, expunand concluziile la care se ajunge, intelegand prietenia
ca un sistem de interpenetrare. Ultima parte puncteaza sumar abordarea pe tot parcursul
lucrarii si rezultatele cercetarii.

9
1. Societatea moderna, individualitatea si relatiile interpersonale

Trebuie sa faci o diferenta!

Poate cel mai important concept in teoria sistemica este cel al distinctiei.
Trasarea unei distinctii este o operatie asimetrica, pentru ca marcheaza ceva, diferentiind
acel ceva de orice altceva, lasand nemercata partea nemercata o presupozitie a partii
marcate. Partea marcata si cea nemarcata luate impreuna formeaza o unitate, un intreg; si
sunt ambele si in acelasi timp presupuse de distinctie. Sistemele sunt si ele distinctii intre
sistem si mediul acestuia.
Sistemele folosesc o singura operatie pentru a mentine in mod continuu (pe parcursul
trecerii timpului) diferenta dintre ele si mediu. Aceasta operatie este autopoieza. Prin
autopoieza, un sistem produce si reproduce in mod continuu elementele sale constitutive
din ele insele. Acesta este cazul sistemelor vii, care produc viata din viata; este cazul
sistemelor psihice care produc ganduri din ganduri; si, nu in ultimul rand, este cazul
sistemelor sociale care produc comunicare din comunicare.
Distinctiile intotdeauna se presupun pe sine. Acest fapt se numeste re-intrarea (re-entry)
diferentei in sine, si anume operatia de diferentiere a sistemului si a mediului in cadrul
sistemului. (Luhmann, 2002:104) Spencer Brown spune ca nu este nici o distinctie intre
autoreferentialitate si diferentiere. Observarea insasi este o distinctie intre ceea ce este
observat (partea indicata, marcata) si ceea ce nu este observat (partea nemarcata a
distinctiei). toate observatiile trebuie sa presupuna ambele parti a formei pe care o
folosesc ca si distinctie (Luhmann, 2002:101).
Societatea moderna, vazuta de teoria sistemelor, este un sistem auto-referential
autopoietic, a carui autopoieza functioneaza pe baza continuei observarii de sine prin
comunicari despre sine.
Comunicarea este cea care carmuieste semnificatiile. Sistemele sociale (societati,
interactiuni si organizatii) sunt sisteme care proceseaza sens3.

3
Vezi anexa 1

10
Pentru a incepe, cred de cuviinta a avea o scurta discutie despre societatea moderna si
situatia individului in raport cu ea.

Tranzitia de la societatile traditionale la cele moderne, dupa Giddens (2000), este marcata
de (1) ritmul schimbarii: schimbarile au loc din ce in ce mai rapid, nu numai cu referire la
tehnologie ci si in alte domenii ale vietii sociale. Alt semn este (2) raza de actiune a
schimbarii, fapt care se refera la globalizare; si nu in ultimul rand (3) insitutiile moderne;
ele insele fiind marcaje, deoarece unele dintre ele nu sunt intalnite in nici un alt moment
al istoriei. (Giddens, 2000:13)
Pare a fi un consens cu referire la faptul ca modernitatea a aparut in Europa, undeva in
secolul al saptesprezecelea, ca apoi sa se raspandeasca mai mult sau mai putin la nivel
global. Giddens spune ca acestea ar fi strict coordonate spatio-temporale, la care trebuie
adaugate si alte caracteristici pentru a ilustra in mod corespunzator modernitatea.
El propune trei dimensiuni largi, forte dinamice care definesc societatile moderne:
separarea timpului si a spatiului, mecanismele de deincapsulare, si reflexivitatea
institutionala. Le voi explica succint, deoarece sunt elemente importante pentru
argumentarea din aceasta lucrare.
Societatile premoderne legau timpul de un loc anume. Timpul era dat de anotimpuri si
de activitatile locale. In zilele de azi folosim acelasi calendar peste tot in lume, iar timpul
este raportat consensual la GMT. Timpul nu mai este legat de un loc anume, este golit.
Spatiul urmeaza aceeasi traiectorie, diferentiind spatiu si loc. In societatile premoderne
spatiul si locul erau acelasi lucru, cat timp prezenta era cea care directiona viata sociala.
Non-prezenta este mult mai acut simtita in societatile moderne, deoarece factori distanti
influenteaza localismul. Spatiul este un loc golit.
Standardizarea spatiului si a timpului nu este ceva tragic, ci mai degraba ceva ce ofera
oportunitatea pentru combinarea acestora in diferite moduri. Un exemplu pentru
combinarea spatiului si a timpului avem cand privim la a doua caracteristica majora:
deincapsularea.
Deincapsularea este un concept care defineste transformarea spatio-temporala a relatiilor
sociale din relatii contextuale in relatii sociale decontextualizate care se intind peste arii
tot mai mari de spatiu si timp. Acestea pot fi privite si ca relatii alienante de catre unii.

11
Doua sunt mecanismele antrenate in procesul de deincapsulare: token-urile simbolice si
sistemele-expert. Ambele sunt inglobate in ceea ce Giddens numeste sisteme abstracte.
Cand Giddens vorbeste despre token-uri simbolice el se refera la un mediu de schimb in
care valoarea obiectelor si a serviciilor este inlocuita de o unitatea standard impersonala.
Banii sunt un exemplu bun.
Sistemele-expert sunt acele sisteme care implica expertiza tehnica sau profesionala. Unul
dintre exemplele lui Giddens sunt arhitectii: cand stai in casa ta, nu esti panicat ca aceasta
ar putea sa se prabuseasca peste tine. Te increzi in competetnta arhitectului, chiar daca nu
stii exact cum a fost construita casa ta, nu stii detaliile tehnice, si nici pe arhitect nu-l
cunosti personal. In aceeasi categorie se afla doctorii, avocatii etc.
O cerinta de baza pentru ca token-urile simbolice si sistemele expert sa functioneze este
increderea: oamenii au incredere in acestea.
Giddens discuta problema increderii, de asemenea si problema token-urilor simbolice cu
referire la conceptele lui Niklas Luhmann de incredere si medii (media) simbolice. Voi
reveni la aceasta discutie si de asemenea voi spune si propriul punct de vedere in
sectiunile urmatoare. Deocamdata doresc sa prezint societatea moderna cu ajutorul a doua
puncte de vedere majore: a lui Luhmann si a lui Giddens.
Inainte de a trece la viziunea lui Luhmann asupra societatii, mai este o caracteristica
majora tratata de Giddens, si anume: reflexivitatea.
In conceptualizarea modernitatii reflexivitatea nu se refera la monitorizarea
comportamentului in diferite contexte; mai degraba se refera la practica sociala care este
continuu examinata si adaptata in functie de noi informatii despre ea. In societatile
premoderne reflexivitatea era foarte puternic legata de interpretarea traditiei. Societatile
moderne nu se bazeaza in asa mare masura pe traditie, ci mai degraba interogheaza
traditia: este traditia adecavata pentru (aproape) toate aspectele conditiei umane? Totul
este pus sub semnul intrebarii, nimic nu mai este cert nici macar in stiinta.
Modernitatea este constituita din si prin cunoastere aplicata reflexiv. (Giddens,
2000:42) Dar trebuie avut in vedere faptul ca o cunoastere mai buna nu implica si un
control mai bun in societate.

12
Cand Niklas Luhmann priveste societatea moderna, el nu vede doar relatii alienante
impersonale, asa cum prescrie un sistem de genul economiei, de exemplu (deoarece
economia este doar un aspect al vietii sociale). El vorberste de relatia dintre societatea
moderna si individ ca un rezultat al capacitatilor adaptative (1986). Ceea ce el spune este
ca numai societatile moderne sunt caracterizate de faptul ca favorizeaza in acelasi timp
existenta mai multor oportunitati pentru relatii impersonale si totodata mai multe
oportunitati pentru relaltii personale tot mai intense.
Interactiuni cotidiene, cu oameni pe care nu-i cunosti, au loc. De exemplu, cu
vanzatoarea. Interactiunea cu acesti necunoscuti este posibila deoarece ei pot fi masurati
dintr-o privire si pot fi recunscuti dupa caracteristicile lor de rol, dupa functiile pe care
le indeplinesc. Nu interactionezi cu vanzatoarea pentru ca iti place (sau ai incredere
personal in ea), ci pentru ca doresti, si probabil esti familiarizat cu un anume produs pe
care aceasta il vinde.
Doresc sa fac o scurta observatie si sa spun ca mi se pare potrivita pentru acest caz
folosirea conceptului lui Giddens de sistem-expert. Cand sistemul expert si oamenii
obisnuiti din viata de zi cu zi interactioneaza, o fac prin asa numitele puncte de acces.
(2000) (care ar fi vanzatoarea in acest exemplu)
In cazul relatiilor personale intensive, in care atributele personale sunt extrem de
semnificative, Luhmann foloseste conceptul de relatii intime sau interpenetrare
interpersonala. Comunicarea joaca un rol crucial, deoarece relatiile intime presupun
comunicarea despre sine. Un anume tip de sistem este asadar creat pentru relatiile intime
care asigura ca nivelul personal este inclus in comunicare.(1986:14) Interpenetrarea
interpersonala nu este o caracteristica universala pentru omenire, dupa cum vom vedea in
sectiunile urmatoare, ci este o nevoie creata de anumite cadre structurale ale socialului.
Daca plecam de la premisa ca suma-total a tot ceaa ce este valabil pentru a forma un
individ, amintirile sale si atitudinile sale, nu pot fi niciodata accesate de catre altcineva,
cel putin din motivul ca nici individul insusi nu are acces la ele (1986:13) atunci ne
confruntam cu o dilema: cum e posibil ca doi indivizi sa comunice despre
individualitatile lor?
Ce exact este individualitatea? Opera lui Luhmann nu concepe persoana individuala ca
unitate constitutiva a sistemului social (acea unitate este comunicarea). El o vede ca un

13
construct social, oamenii neputand sa relationeze daca nu s-ar putea percepe unii pe altii.
De asemenea, el arata ca acest construct difera de la un context la altul. Un exemplu bun
pentru noi ar fi analiza sa privitoare la tranzitia de la o societate stratificata la
diferentierea functionala a societatii. In primele (societati stratificate) individul este
localizat intr-un subsistem al societatii; individualitatea fiind, in acest caz, data de
statusul social, de profesie, de varsta, de gender. In cazul societatilor moderne,
diferentiate functional, individualitatea este ceva dat de sistemul functional din care faci
parte. Si deoarece acesta se schimba pe parcursul unei vieti de om, practic esti de-plasat
social4. Din acest motiv experienta internalizata se sprijina pe ego; baza pentru
individualitate in acest caz devine sistemul personalitate (caracteristici personale care
sunt presupuse a varia de la un individ la altul, fiind unice pentru fiecare individ in
parte).
Dupa cum se poate vedea, individualitatea este un mod de a raporta persoana la ceva; iar
acel ceva este mediul social. Altfel spus, individualitatea este un mod de diferentiere fata
de mediu si de a face fata acestei diferentieri interpretand-o.
Voi reveni la explicarea lui Luhmann a relatiilor intime in contextul societatii moderne,
cand voi incerca sa prezint transformarea acestor relatii in decursul timpului si cand voi
face analiza cazului empiric al lucrarii.
Cred ca este foarte important acum sa vedem cum este posibila interpenetrarea
interpersonala (cum este posibil ca indivizii sa comunice intr-un mod intim). Raspunsul il
gasim in conceptul de mediu de comunicare generalizat simbolic concept ce va fi tratat
in urmatoarea sectiune a acestei lucrari.

Pana acum am atins in discutie si am prezentat succint conceptul de societate in teoria

luhmanniana; am reusit sa descriem in linii generale societatea moderna cu ajutorul
operei lui Giddens; si, intr-un final, am surprins cateva aspecte a relatiei intre societatea
moderna, individ si relatiile personale fapt la care vom reveni, deoarece aceasta scurta
prezentare este doar un punct de plecare in intelegerea cazului nostru si a problemei
prieteniei (vazuta ca relatie intima in societatile moderne).

4
Socially displaced

14
Sectiunea urmatoare ofera, dupa cum am mentionat, o intelegere a mediului de
comunicare simbolic, precum si a altor concepte-cheie cu valoare explicativa atat pentru
studiul de caz propus in aceasta lucrare cat si pentru intelegerea prieteniei in general, ca o
forma particulara a relatiilor intime.

2. Concepte teoretice centrale

Ceea ce imi propun pentru aceasta sectiune este sa prezint conceptele centrale ale analizei
mele. Acestea sunt: comunicare, media, mediu de comunicare generalizat simbolic,
coduri, criterii, programe, sens, cuplare structurala, interpenetrare, interpenetrare
interumana, incredere si actiune.

Trebuie sa ne amintim si sa retinem ca in centrul interesului nostru sunt sistemele

interactionale; de aceea termenii folositi si conceptele prezentate se refera la sisteme
comunicationale autoreferentiale si autopoietice ce proceseaza sens.

Comunicare
Pentru Luhmann, comunicarea este o unitate completa formata din trei elemente:
informatie, mesaj si comprehensiune. Aceste trei elemente sunt ele insele
selectii/diferentieri dintr-un orizont de posibile selectii. Este important de mentionat ca
acesta triada face referire nu doar la comunicarea verbala, ci la toate tipurile de
comunicare.
Informatia este, dupa Gregory Bateson, o diferenta care face diferenta: orice schimbare in
starea unui sistem este diferenta facuta in urma perceperii unei alte diferente.
Mesajul este modul de exprimare a acestei diferente (a informatiei). Este si aceasta o
selectie, deoarece informatia poate fi exprimata in mai multe moduri. De exemplu: unei
persoane ii place culoarea verde. Aceasta este informatia. El vede o alta persoana purtand

15
un tricou verde, si doreste sa exprime aceasta informatie (faptul ca lui ii place verdele).
Mesajul poate fi: Imi place tricoul tau ceea ce este o selectie, deoarece ar fi putut
exprima informatia si in alt mod (de exemplu Si tie-ti place verdele?).
Comprehensiunea se refera la ce intelege cealalta persoana. In cazul nostru, daca celalalt
este o fata, ea ar putea intelege ca lui ii place de ea; sau poate sunt colegi de scoala, ea
este o eleva eminenta, si atunci ar putea intelege ca el doreste sa fie ajutat cu tema
practic sunt foarte multe posibilitati. Un anume inteles, din aceasta potentialitate, va fi
selectia. Comprehensiunea este produsa intr-un context specific si nu poate fi controlata
de nici unul dintre participanti. Comunicarea este, prin urmare, caracterizata de
autoreferentialitate si de dubla contingenta.

Media
Voi porni de la definitia lui Luhmann pentru media:
dorim sa numim media reusitele evolutive care intervin in acele posibile rupturi in
comunicare si care servesc intr-un mod adecvat functional pentru a transforma ceea ce
este improbabil in ceva ce este probabil (p.160)

Aceasta definitie pleaca de la presupunearea ca comunicarea este foarte improbabila

(Luhmann, 1990: 86-98). Sunt trei argumente pentru aceasta improbabilitate: 1) doua sau
mai multe constiinte sunt fiecare sisteme separate. Ele nu pot comunica nemijlocit.
Totusi, ele inteleg la ce se refera cealalta, dar acest sens poate fi inteles doar intr-un
context. 2) Este improbabil sa ajungi la celalalt, deoarece avem bariera refuzului de a
comunica si de asemenea, bariere de spatiu si timp. Si 3) se refera la improbabilitatea
succesului; adica face referire nu la improbabilitatea celuilalt de a intelege, ci la
acceptarea comunicarii din partea celuilalt.
De fiecare data cand improbabilul este transformat in probabil, avem de-a face cu medii
(media5). Iar daca pobabilitatea este transformata in certitudine, atunci comunicarea are
loc, emergand un sistem comunicational.

5
Si nu environment

16
Privind la argumentele lui Taekke (2003), este imprtant sa adoptam o atitudine
prevazatoare si sa spunem ca mediile sunt spatii comunicationale (Taekke, la p.1). Pentru
a intelege acest lucru, trebuie avut in vedere ca mediile (media) nu se refera doar la mass-
media. Exista trei tipuri de conceptualizare a mediilor la Luhmann (1995:160-162).
Primul mediu este limbajul, care foloseste semne ca unitate a diferentierii. Limbajul oral
permite existenta unei complexitati foarte ridicate in societate, datorita faptului ca ofera
sansa pentru un numar probabil infinit de distictii si, de aceea, garanteaza ca aproape
orice eveniment aleator ce apare poate fi procesat ca informatie(id.,la p.160). A doua
categorie de medii sunt mediile de diseminare: scrisul, tiparitul si difuzarea prin mijloace
electronice. Ele fac posibila comunicarea fara co-prezenta, si, ca si consecinta,
comunicarea se extinde in spatiu si timp. Taekke, in abordarea sa istorica, face o
distinctie intre scris si societatile stratificate, si tiparit si societatile diferentiate functional.
Pe baza premisei luhmanniene care stipuleaza ca noi structuri devin posibile odata cu
largirea capacitatilor de reproductie si depozitare a comunicarilor, Tekke traseaza si
urmeaza mai departe linia listorica si distinge intre medii digitale si cele electronice,
incluzand aspecte tehnologice in analiza sa.
Al treilea tip de medii sunt mediile de comunicare generalizate simbolic.

Mediile de comunicare generalizate simbolic

Numin <generalizate simbolic> acele medii care se folosesc de generalizari pentru a
simboliza intrepatrunderea dintre selectie si motivatie, si pe care o reprezinta ca o unitate.
Exemple importante ar fi: adevarul, dragostea, proprietatea/banii, puterea/legea; si de
asemnea, in forme rudimentare, credintele religioase, arta, si, in zilele de azi, <valori de
baza> standardizate. In toate aceste cazuri intr-o modalitate diferita pentru fiecare
constelatie interactive in parte este vorba despre problema conditionarii selectiilor
comunicationale astfel incat ele sa functioneza si ca motivatii, adica, astfel inca sa asigure
in mod adecvat acceptarea selectiei propuse (Luhmann, 1995:161)

Ceea ce este intrinsec acestor medii este faptul ca ele opereaza semantic: orice este
comunicat este tradus semantic in moduri diferite in functie de mediul in care acea
comunicare are loc. De exemplu, o afirmatie are o relevanta pentru justitie (legal | ilegal)
si o cu totul alta pentru stiinta (adevarat | fals). Semnificatia propozitiilor, a
sentimentelor, si asa mai departe, este codata diferit pentru fiecare mediu de comunicare
in parte.

17
Deja putem aniticipa ca mediile de comunicare simbolice se folosesc de coduri, carmuind
comunicarea prin coduri binare. Pentru fiecare mediu in parte este creat un cod specific.
Luhmann spune ca pentru relatiile intime mediul este dragostea/iubirea, iar codul este
iubit | ne-iubit. Inainte de a vorbi despre coduri si codare, as dori sa prezint si sa subliniez
importanta auto-referentialitatii ca cerinta a fiecarui mediu de comunicare generalizat
simbolic in parte.
In procesul temporal al diferentierii unui mediu ca mediu de sine statator, se disting doua
nivele ale auto-referentialitatii: semantica si procesualitatea. Semnatica face referire la un
grup de teme care sunt relevante pentru acel mediu; in cazul relatiilor intime, si in special
in cazul relatiilor de prietenie, unele dintre aceste teme sunt: loialitatea, increderea,
suportul emotional. Cand cineva face referire la prietenie, sau interactioneaza in cadrul
campului prieteniei, aceste teme se activeaza si ofera in mod implicit structura semantica
a mediului. Nivelul procesualitatii se refera la reflexivitate, adica, la capacitatea de a
aplica recursiv comunicarea la comunicare. Parafrazandu-l pe Luhmann (1986:30),
prietenia poate fi motivata doar de prietenie, adica prietenia face referire la prietenie,
cauta prietenie, si se dezvolta doar in masura in care gaseste prietenie si se poate implini
ca prietenie.
Reflexivitatea este caracteristica de baza a societatii moderne, asa cum arata Giddens, iar
transferul sau la mediile comunicationale nu face o exceptie.
doar odata ce reflexivitatea procesualitatii a fost stabilita (sau pentru a fi mai exact,
odata ce semnatica codificarii procesului a devenit reflexiva) poate un mediu sa devine
complet accesibil si diferentiat (ibid)

As dori sa mentionez aici inca o definitie a mediilor generalizate simbolic in cuvintele lui
Daniel Chernilo:
mediile sunt forme specifice de coordonare sociala; ele sunt cele mai constante
dinamici ale co-ordonarii sociale in societatile moderne contemporane6. Banii,
puterea, iubirea, adevarul si alte medii sunt moduri in care subsisteme sociale, in primul
rand isi reguleaza functionarea interna contribuind la propria lor diferentiere si, in al
doilea rand, gasesc o cale de a interrelationa unele cu altele pentru a produce co-ordonare
intre subsisteme. (2002:433)

Trebuie sa revin la codare, deoarece am folosit termenul dar inca nu am prezentat

conceptul.

6
Subliniere proprie

18
Codare
In clipa in care este facuta o distinctie, ceva este marcat dintr-o paleta de posibilitati: asta
si nu aia; sau, asta si nu alta. Codurile sunt si ele distinctii: adevarat | fals, prieten |
dusman pentru perioada pre-moderna, si prieten | necunoscut pentru cea moderna.
Cele doua valori (valoare si contra-valoare) acopera toate posibilitatile: daca ceva este
adevarat atunci nu este fals; daca cineva iti este prieten, atunci nu iti este dusman; si asa
mai departe.
Codurile binare sunt reguli de duplicare. Ele se formeaza in procesul comunicational
cand informatia capata valoare si este expusa contra-valoarii corespunzatoare
(Luhmann, 1989:37)

A treia posibilitate nu exista, deoarece codul este unitatea diferentei dintre valoare si
contra-valoare. Operatiile codate de sistem sunt in permanenta alegeri de genul da | nu ,
fiecare valoare selectata implica negarea contra-valorii sale.
Fiecare informatie care este procesata de sistem, este procesata cu ajutorul codului
sistemului.
Daca ceva (fenomen/eveniment/afirmatie/sentiment - orice) este codat prin codul unui
sistem, atunci sistemul percepe acel ceva ca informatie. Daca ceva nu poate fi codat,
atunci acel ceva este iritare pentru sistem.

Criterii
Criteriile fac referire la codarea binara, confom unei traditii inradacinate precum
canoane, criterii, reguli. Insa ele nu sunt un termen al codului. (id, la p.45)

Valorile unui cod nu sunt criterii de selectie. De exemplu, in stiinta a dovedi falsitatea
unei teori este considerat un lucru bun, deoarece este un progres in cadrul stiintei. Pe de
alta parte, a dovedi adevarul este de multe ori o imposibilitate care nu duce la nici un fel
de progres al cunoasterii stiintifice. In relatiile intime bazate pe pritetenie, poate fi bine sa
iti dai seama ca cineva nu iti este prieten, deoarece vei sti sa nu risti bazandu-te pe el
cand vei avea nevoie.

19
Programe
Un program este un agregat de conditii pentru corectitudinea (si asadar pentru aceptarea
sociala) a comportamentelor (Luhmann, 1995:137)

Programele determina criteriile de selectie in raport cu codul sistemului; ele definesc

modul corect in care trebuie indeplinite functiile sistemului. Programele sunt flexibile si
variabile in decursul timpului: ce a fost odata inacceptabil social (de exemplu, un barbat
sa planga) se schimba (acum, sa vezi un barbat plangand poate fi perceput ca deschidere
in comunicarea interpersonala).
Structura codurilor este inchisa, pentru ca nu permite o a treia valoare; structura
programelor este deschisa, deoarece permite schimbari in program pentru a imbunatati
functionalitatea sistemului care, date fiind aceste circumstante, opereaza in acelasi timp
intr-un mod atat inchis cat si deschis.

Sensul
Spuneam mai devreme ca mediile de comunicare generalizate simbolic opereaza cu sens.
Sensul nu este altceva decat o modalitate de a face fata selectivitatii fortate. (Luhmann,
1990:82)

Orice distinctie selecteaza ceva, evidentiindul fata de orice altceva; il aduce in prim plan,
ca o certitudine dintr-un orizont de posibilitati. Deoarece dinamica sistemelor
autopoietice este bazata pe instabilitatea elementelor sale (orice comunicare dispare in
clipa in care a fost comunicata elementul timp este crucial), sensul are rolul sa
organizeze aceasta selectie dinamica prin pendularea continua intre ceea ce este actual si
sigur si ceea ce este potential dar nesigur, contingent.
In legatura cu acestea, as dori sa-l citez pe bunicul meu, care foarte frumos scria odata:
trecerea prin acesta lume este marcata de momente bune sau mai putin bune care, toate
impreuna, dau sens unui drum caruia-i cunosti doar inceputul. Presarat cu suisuri si
coborasuri, cu etape de invingator si invins, incerci sa intelegi ratiunea de a fi. (Ioan
Cimpeanu in Dartu, 2007:338)

Intr-adevar, [spune Luhmann] trebuie sa platim pentru lumea noastra fie cu instabilitate
fie cu incertitudine; nu avem acces la certitudine stabila (1990:84)

20
Cuplare structurala
Aceasta se refera la modul un care sistemele comunicationale si sistemele psihice
constiinta relationeaza unele cu altele. Teoria luhmanniana stipuleaza faptul ca sistemele
comunicational si cele constiinta nu pot comunica direct unele cu altele. Sistelemele sunt
medii unele pentru altele. Nici macar doua sisteme psihice nu pot comunica nemijlocit
intre ele. Dar, in mod cert, oamenii comunica unii cu altii. Atunci, intrebarea este, cum
face fata teoria aceastei comunicari? Raspunsul rezida in conceptul de cuplare structurala.
Prin cuplare structurala doua sau mai multe tipuri de sisteme pot sa relationeze intre ele.
Datorita contingentei multiple, cuplarea este foarte improbabila [] Nimic nu
garanteaza din start ca va avea loc cuplarea. Mai degraba, cuplarea in sine este un rezultat
si o reusita empirica a structurii sociale (Fuchs, 2001:20)

In paragraful in care sunt prezentate codurile am spus ca ceea ce este codat este perceput
ca informatie, iar ceea ce nu este codat este perceput ca iritare. Acesta este cazul si cand
sistemele social si constiinta se intalnesc: ele se irita unele pe altele, provocand
dezordine/deranj/deruta in mediul celuilalt sistem (si in acelasi timp se stimuleaza
reciproc prin aceasta).
Doar in momentul in care un sistem, in procesul sau de reproducere autopoietica, se
adapteaza la mediul in care opereaza poate sa se determine pe sine cu ajutorul propriilor
structuri. Si doar cand acesta este in legatura cu mediul sau prin propriile structuri poate
sa-si continue operatiile.(Luhmann, 1990:172)

Luhmann vorbeste despre complementaritate structurala in cadrul relatiilor dintre sisteme

independente. Complementaritatea presupune iritare reciproca (dar nu determinare) in
actualizarea alegerilor structurale(1990:177)

Interpenetrare
Acest concept are in vedere o relatie speciala de tip sistem | mediu; si anume o relatie
intre sisteme care sunt medii unele pentru altele.
Interpenetrarea are loc cand [] ambele sisteme isi ofera reciproc posibiliatatea de fi7
introducand propria lor complexitate deja constituita unul intr-altul(Luhmann,
1995:213)

7
enable each other

21
Structura sistemelor ce se interpenetreaza depinde de influenta reciproca, chiar daca
complexitatea fiecaruia nu este, si nu poate fi niciodata, inteleasa reciproc, deoarece ele
raman in continuare medii unele pentru altele. Si deoarece fiecare contribuie cu propria-i
complexitate la formarea celorlalte, ele introduc complexitate incomprehensibila
(dezordine) unul intr-altul. Formarea structurii unui sistem este, asadar, dublu
conditionata: pe de o parte de propria sructura a sistemului, iar pe de alta parte de
incomprehensibilitatea structurii celorlate sisteme. Si deoarece formarea structurii este un
proces ce depinde de timp, contingenta poate, si, cu siguranta se va manifesta. Mai
depatre, contingenta este interpretata ca diferenta, iar aceasta diferenta se bazeaza pe o
schema semnatica determinata. (id.la p.232)

Un aspect pe care il gasesc foarte important in legatura cu interpenetrarea, si in mod

special pentru interpenetrarea a doua sau mai multe sisteme constiinta, este urmatorul:
sistemele interpenetrante converg in elemente individuale adica, se folosesc de
aceleasi [sisteme] dar dau fiecaruia o selectivitate si conectivitate diferita, diferite
trecuturi si viitoruri (id. la p.215)

Aceasta poate fi o explicatie teoretica foarte plauzibila care arata de ce in cadrul relatiilor
intime, cum ar fi si prietenia, fiecare prieten sau grup de prieteni este individualizat.

Cand vorbeste despre autopoieza sistemelor interpenetrante, Luhmann arata ca

autopoieza diferitelor sisteme implicate (fizic, psihic si social, de exemplu) ramane
diferentiata pentru fiecare sistem in parte; ramane inchisa. Daca autopoieza sistemelor
implicate s-ar amesteca, atunci nu ar mai reproduce aceleasi elemente, din acealeasi
elemente. Asa ceva nu se poate numi autopoieza. Este asadar o conditie pentru sistemele
interpenetrante sa fie autopoietice.
Si reversul este valabil: un sistem autopoietic este fie in mod continuu cuplat structral cu
mediul sau, fie se dezintegreaza. (id. la p.220)

22
Interpenetrare interumana
Se refera strict la interpenetrarea sistemelor psihice, fapt care este bineinteles un fenomen
social.
numim o relatie de interpenetrare interpersonala intimitate []. Intimitatea apare cand
tot mai multe domenii ale experientei personale si a comportamenului corporal devin
accesibile si relevante pentru un alt individ uman, si vice versa. Aceasta este posibila
numai cand dubla contingenta este operationalizata de atribute personale (id, la p.224)

Indivizii implicati in relatii intime inter-umane, devin reciproc parte din lumea intima a
celulalt; deoarece pentru idividualitate este necesara diferentierea dintre lumea intima,
apropiata si cea distanta, indepartata. Acesta lume intima este o complexitate care
directioneaza selectiile individului; prin urmare, selectiile individuale sunt influentate de
complexitatile celorlalti care fac parte din universul intim, si de lumile intime ale
acestora. Cei implicati nu se conformeaza pur si simplu unul altuia (ca in sistemele bazate
e actiune la Parsons); ci mai degraba sistemul personal autopoietic este influentat de
sistemele cu care acesta se interpenetreaza, generand structuri intr-o maniere duala, dupa
cum am aratat mai sus: cineva continua sa ramana cine este pentru ca el este acel cineva,
si in acelasi timp el se dezvolta prin intermediul relatiei intime pe care o impartaseste cu
altii. Cand se refera la dragoste, Luhmann spune: transferul selectivitatii de la alter (cel
iubit) la ego (cel ce iubeste) [] transfera experienta interioara in actiune (1986:23)
Selectiile pe care alter le aplica lumii sunt experiementate ca selectii facute de insasi
lumea in care el traieste. Alter se identifica cu aceasta experienta, tranformand-o in lumea
sa apropiata/intima. Ego, pe de alta parte, este asteptat sa confirme aceste selectii, fiind
fortat sa actioneza (prin luarea de decizii). Cand ego si alter sunt doua entitati
intersanjabile apartinand la (doua) sisteme psihice diferite, lumea lor comuna emerge ca
intimitate. Experienta interiorizata [a celui iubit] ar trebui sa declanseze imediat actiunea
celui ce iubeste. (id, la p.25) As spune ca acest fapt este valabil pentru orice fel de relatie
intima, nu doar pentru dragoste ci si pentru cazul prieteniei. Un prieten stie cand esti
fericit sau trist, si se ingrijoreaza sau se bucura alaturi de tine (sau iti aduce bomboane)
confirmand si intarind in acelasi timp relatia ta specifica cu lumea/universul, punctul tau
de vedere asupra ei ca selectie (sustinandu-ti identitatea care este un aspect extrem de
selectiv in ordonarea lumii(Luhmann, 1995:314)); si totdata intarind lumea apropiata
impartasita comun.

23
Interpenetrarea interumana este indubitabil o problema ce tine de comunicare. Diferenta
intre alte feluri de interpenetrare sistemica (interpenetrare sociala) este ca depaseste
comunicarea, deoarece pana si ce nu este comunicabil este comunicat:
intimitatea include ceea ce nu este comunicabil si de aceea include experienta
incomunicabilitatii. Alter este semnificativ pentru ego in diferite moduri pe care ego nu le
poate comunica lui alter.[] comunicarea in sine da mesajului un inteles neintentionat, si
[] in conditiile intimitatii persoana stie sau simte acest lucru.[] Ceea ce esueaza in
aceste cazuri este principiul comunicarii: diferenta dintre informatie si mesaj, care face ca
mesajul sa fie atat de selectiv incat solicita reactie. In conditiile intimitatii, nevoia de a
reactiona devine si mai stringenta, si si mai urgent anticipata. Fiecare il cunoaste pe
celalalt atat de bine incat ei nu pot sa se ascunda pentru ca acest fapt ar fi un alt act care
necesita raspuns. Restul este tacere. (id, la p.228)

Teoria atribuirii surprinde modul in care intimitatea functioneaza. Pe scurt, ea spune in

felul urmator: Un observator observa comportamentul altuia si ii atribuie niste cauze.
Apoi interpreteaza aceste atributiuni prin codurile, criteriile si programele relatiei intime.
Pe de alta parte, partenerul poate anticipa atributiile ce vor fi facut comportamentului sau,
si si il poate adapta pe acesta in functie de anticipari.
O astfel de abordare face posibil sa intelegi cum functioneaza testarea dragostei sau a
increderii celuilalt.

Increderea
Nu se poate vorbi despre incredere in cadrul teoriei sistemice fara a o relationa cu dubla
contingenta, deoarece increderea si neincrederea emerg din aceasta.
In primul rand, increderea trebuie acordata voluntar: nu in mod necesar, dar posibil
adica, contingent. In al doilea rand, diferenta contingentei (asta in loc de aia, incredere in
loc de neincredere) se bazeaza pe semantica; deoarece sensul organizeaza miscarea
permanenta intre actualitate si potentialitate. Este inerent fapul ca increderea si
neincrederea sun impregnate de semnatica. In al treilea rand, aspectul temporal este foarte
important:
Increderea are valoarea sociala functionala de incredere numai daca poate fi conceputa
posibilitatea neincrederii si aceasta este respinsa. Asadar, se bazeza pe negarea opusului
sau. Mai mult, tocmai aici structura temporala si secventialitatea constructelor relatiilor
sociale sunt importante. (id, la p.129)

24
Garfinkel (1963) studiaza increderea si o vede ca fel de a actiona in conformitate cu
reguli recongnoscibile (cum ar fi regulile unui joc) care dau sens comportamentului.
Regulile sunt date de normalitatea evenimenteleor din mediu; iar prin normalitate el
vede tipicul, asemenerea, comparabilitatea, textura cauzala, eficacitatea instrumentala si
cerintele moralei.
Ambele puncte de vedere converg in intelegerea fapului pentru care se poate avea
incredere intr-o persoana, si de ce se poate avea incredere intr-un sistem abstract
(Giddens). Mai presus de toate, increderea are caracterul circular, de auto-presupunere si
confirmare ce apartine tuturor structurilor emergente din dubla contingenta.(ibid)

Actiune

Fara tagada, una dintre cele mai puternice voci in teoria sistemica cu referire la actiune
este cea a lui Parsons. Punctul lui de vedere: actiunea e sistem. Actiunile sunt unitati8 ce
nu pot fi divizate in unitati mai mici; si care sunt caracteristici emergente ale realitatii.
Luhmann, pe de alta parte, nu vede actiunea ca un intreg, ci ca simplificari/scurtaturi
prin care comunicarea se poate reintoarce la sine si comunica despre comunicare.
Actiunile sunt atributii (facute persoanelor), simplificand localizarea punctelor de
decizie, prin care comunicarea produce o a doua versiune pentru sine sub forma unui
lant de actiuni.(1990:7) De aceea actiunea este vazuta ca un lant de elemente clar
delimitate ce se exclud unele pe altele (ibid.) El spune (ibid.) ca unitatea actiunii este o
unitate creata in cadrul sistemului ce foloseste acea actiune prin conectivitatea sa.
Daca este acceptata [] distinctia lui Luhmann intre actori si sistemul social, actiunea
este ea insasi o forma de interpenetrare9, si anume este cuplarea structurala intre
actorul care actioneaza si sistemul comunicational de tip retea in care actiunea poate fi
considerata comunicare. (Leydesdorff, 2001:24)

8
Unit acts
9
Sublinierea mea

25
Individul remarci la adresa realitatii corporale
Inainte de a face ulimele remarci si de a trece la sectiunea urmatoare, as dori sa subliniez
inca o data cum este perceput individul/persoana de catre teoria sistemica, viziune pe care
o adopt.
Indivizii nu exista per se. ca orice altceva ce poate fi abordat de aceasta teorie, indivizii
sunt si ei distinctii facute de un observator, folosind o anume (si nu alta) referinta.
Luhmann intr-adevar vorbeste despre indivizi in unele cazuri, sau chiar de sisteme
individuale iar in alte cazuri afirma explicit ca nu exista indivizi. Fuchs explica aceasta
intr-o maniera foarte transparenta:
actiunile si persoanele sunt privite ca dispozitive observationale si atributii, selectate de
anumiti observatori, si nu de altii, pentru a indeplini anumite feluri de obiective culturale
in anumite conditii specifice. Cine esti tu ca persoana care esti difera in functie de
relatiile sociale si culturale din jurul tau, si de asemenea, in functie de observatorii din
fiecare caz in care esti observat si tratat intr-un anumit mod.(2001:4)

In cazul relatiilor interpersonale trebuie sa fim constienti ca mai multe sisteme sunt
implicate (interpenetreaza), iar corpul fizic uman nu este niciodata o exceptie. Indivizii au
nevoie sa se localizeze unii pe altii; iar in viata de zi cu zi o fac prin localizarea corpului.
Una din felurile in care Luhmann vorbeste despre corp este ca mecanism
simbiotic(1995:249). Vazuta astfel, realitatea corporala presupune integrare in
simbolurile sistemeleor din cadrul mediilor de comunicare. Fiecare sistem in parte (pana
si cele mai abstracte) controleaza corpul, incluzandu-l in mediul sau comunicational.
Ca si concluzie, doresc sa spun ca desi unele teorii esentializeaza persoana, teoria
sistemelor10 trece mai departe de esentialism, fiind in stare sa-l explice.

Pentru a incheia, doresc sa spun ca in aceasta sectiune am incercat sa prezint in linii mari
cateva concepte cheie care ofera posibilitatea intelegerii prieteniei ca sistem de
interpenetrare. Urmatorul citat este relevant pentru sectiunea ce urmeaza:
[] interpenetrarea este un lucru care variaza istoric in toate punctele de vedere
mentionate mai sus: mai exact, este un construct care se schimba odata cu evolutia
sistemului societal. (Luhmann, 1995:252)

10
Fuchs: Against essentialism, 2001

26
3. Analiza istorica si rolul sau

Cred ca acum este cel mai potrivit moment in analiza prieteniei sa ne uitam la evolutia
relatiilor intime in decursul istoriei. Dupa ce vom face acest lucru, cu ajutorul lui Ray
Pahl, Giddens si, cu siguranta nu in ultimul rand, Luhmann, voi incheia cu cateva remarci
personale in legatura cu analiza contemporana a prieteniei.

Ray Pahl (2002) intampina bucuros orice initiativa in studierea relatiilor personale, si in
special a prieteniei. El spune ca acestui domeniu nu i s-a dat deocamdata atentia cuvenita,
facadu-se putina cercetare cu referire la acesta, iar semnificatia prieteniei in societatea
contemporana este marginalizata doar pe considerente teoretice. Este de acord cu Michael
Eve opunandu-se ideii ca prietenia este un subiect sociologic marginal, o categorie
reziduala, aflata in opozitie cu stratificarea, puterea si altele care se presupune ca ar fi
probleme centrale ale sociologiei. (2002:410)
Pahl identifica un alt obstacol ce rezulta din aceasta lipsa de consideratie: pana si
definirea prietenului/prieteniei este o provocare pentru studiile contemporane. Ce
presupune un prieten? Ce caracteristici ar trebui sa aiba, si este cazul sa definim altfel
prietenia de la un individ la altul? Datorita lipsei unui consens normativ puternic asupra
intelesului fie a substantivului fie a adjectivului calificativ, exista evident destul loc
pentru o considerabila ambiguitate si confuzie.(id, la p.412)
Teza principala a lui Pahl este ca prietenia se bazeaza pe incredere, iar increderea este o
forma esentiala de adeziv social (id, ;a p.413), si din aceste motive studierea prieteniei
este cruciala pentru analiza sociologica a societatii in care traim. El afirma cu tarie ca
notiunile de prietensi prietenie pot fi intelese doar in contexte istorice specifice. (id,
la p.414) Giddens, si de asemenea si Luhmann, urmeaza aceeasi analiza istorica cand
abordeaza subiectul. De aceea, cred ca ar fi eficient sa urmam aceeasi cale, sau cel putin
sa privim la rezultatele lor dar nu inainte de a analiza ce ne poate oferi analiza istorica
si de ce este potrivit sa o folosim.

Analiza istorica presupune trasarea unei linii prin timp, practic construirea unei
succesiuni temporale, cu referie la un anume subiect ce urmeaza a fi analizat. Urmarind

27
acest traseu, se poate vedea cum si de ce lucrurile s-au schimbat, sau mai bine zis, au
evoluat intr-un mod sau altul. Astfel se ofera o perspectiva prin care se organizeaza intr-
un mod logic, cu sens, evenimetele in relatie cu timpul. Leydesdorff afirma in legatura cu
teoria evolutionista in stiintele sociale ca aceasta plaseaza fenomenul intr-o perspectiva,
si de aceea evolutionismul este un concept cu statut teoretic. (2001:5). Trebuie de
asemnea tinut cont de faptul ca istoria este intotdeuna construita in prezent si proiectata
asupra trecutului.
In sociologie, aceste ipoteze [legate de dinamica sociala] se mai numesc si reconstituiri.
O reconstituire este o linie pe care analistul o traseaza prin date pentru a recunoaste
variatia in timp. Reconstructia opereaza cu intelegeri ulterioare si este o consecventa a
unei selectii (teoretice) specifice cu referire la ceea ce s-a intamplat intr-adevar.
Specificitatea selectiei poate fi initial atribuita unui observator/analist sau, respectiv,
autorului descrierii.(ibid.)

Perspectiva istorica este un observator in sine. Asta datorita faptului ca

observatorul/analistul initial de care vorbeste Leydesdorff face parte dintr-o comunitate,
dintr-un sistem-expert, cum ar spune Giddens; si selectia lui este comparata contunuu si
reflexiv cu alte selectii. Astfel energ identitatile cognitive care, daca sunt relevante pentru
viitoare comunicari stiintifice, preiau functiile de control in justificarea
selectiilor.(ibid.)

Revenind la prezentarea acestei perspective istorice, Pahl ajunge pana la mentionarea lui
Aristotel si a clasificarii sale (prieten de/pentru placere, utilitate si virtute), dar se opreste
asupra unei viziuni mai detailate in ceea ce priveste era pre-moderna si cea moderna. El
este sceptic in privinta ineditului in anumite forme contemporane de relatii sociale(Pahl
si Spencer, 2003-4); insa accepta un anume fel de diferentiere fata de situatia pre-
moderna.
Giddens vede o distinctie mult mai clara intre cele doua epoci. Dupa cum am mentionat
mai devreme, prietenia se bazeaza pe incredere. Premisa lui Giddens este ca
transformarea intimitatii (2002) este bazata pe reflexivitatea moderna.
In societatile pre-moderne, prietenia, asa cum o privim astazi, nu exista. Prietenii erau de
fapt camarazi (de arme), iar valorile impartasite cu prietenii erau onoarea si sinceritatea.
Opusul prietenului era dusmanul, deoarece la momentul respectiv nu existau regiuni
intinse (geografic) fara interactiuni ostile intre straini. In orase exista o distinctie clara

28
intre oemanii din interiorul orasului si cei din exterior, sau strainii. Prietenia, spune
Giddens, a fost intitutionalizata pe baza aliantelor impotriva potentialelor grupuri ostile
din exterior. (2000:112)
Onoarea (care se sprijiuna pe sinceritate) camaradului este caracteristica de baza pentru
relatii de tipul prieteniei in perioada pre-moderna.
El spune ca in modernitate, increderea in sistemele expert este o realitate luata de la sine
inteleasa in viata de zi cu zi (ceea ce dovedeste de asemenea si eficienta sistemelor
expert), dar care nu poate inlocui increderea in persoane, deoarece este impersonalizata.
Prietenia in perioada moderna este un proces de incapsulare, chiar daca si nu sunt de
acord cu Giddens nu este direct implicata in sistemele abstracte.
Motivul pentru care nu sunt de acord este ca pot concepe prietenia ca sistem abstract; iar
aceasta abordare nu numai ca este posibila ci si fructuoasa din punct de vedere al
rezultatelor analizei.
Revenind la analiza lui Giddens a prieteniei in perioada moderna, el spune ca rolul unui
prieten este de a proteja stabilitatea emotionala a celuilalt, de afi alaturi de tine, calitati
care sunt mult mai apreciate decat aceea de a fi in mod obligatoriu absolut sincer,
indiferent de consecinte. Opusul prietenului nu mai este dusmanul, ci cineva pe care nu il
cunosti (poate fi omul de la ghiseu, vecinul sau chiar colegul tau). Aceasta descriere
corespunde unei societati diferentaiate functional; increderea in sistemele abstracte este
cruciala si in acelasi timp impersonala. Increderea in oameni devine un proces de
castigare a increderii, prin deschidere fata de celalalt si descoperire de sine reciproca.
Construirea sinelui este foarte importanta si face parte din reflexivitatea modernitatii.
Un concept important pe care Giddens ni-l pune la dispozitie este cel de relatie pura.
Acest concept subliniaza o caracteristica fundamentala a relatiilor personale in zilele
modernitatii: si anume faptul ca relatia este initiata pentru ea insasi, pentru beneficiile pe
care fiecare persoana le obtine din relatie. Ea este mentinuta cat timp cei implicati
considera ca merita sa fie mentinuta; doar cat timp ea este satisfacatoare, si nu mai mult.
Aceasta relatie pura poate sa fie intrerupta la orice moment in care unul dintre cei
implicati considera ca nu mai merita mentinuta. Relatia pura este o relatie emotionala de
alegere, de preferinta.

29
Bazandu-se pe argumente empirice, Ray Pahl (2003-4) critica puternic conceptul de
relatie pura. Critica lui11 are trei argumente: primul, discutia despre transformarea
intimitatii este focusata exclusiv pe relatii intime diadice si sexuale. Relatia pura este in
concept teoretic intentionat sa explice turnura de la dragostea romanica la cea pura sau
confluenta. Al doilea punct al criticii spune ca Giddens nu tine cont de comunitatile
personale in care, inevitabil, ambii membri ai relatiei diadice sunt implicati(la p.23)
(comunitatile personale sunt subiectul de interes al cercetarii lui Pahl din 2003). Si in al
treilea rand: deoarece oamenii sunt incapsulati intr-un important set de relatii
complexe, Pahl este sceptic in privinta faptului ca doar relatia pura singura poate oferi
un mediu social propice care face posibil proiectul reflexiv al sinelui.

Ne vom intoarce atentie spre Luhmann acum, sa vedem cum conceptualizeaza el relatiile
intime in decursul timpului. Dupa cum am vazut anterior, el vede individualitatea ca un
mod de interpretare a diferentei individ | mediu. Tranzitia de la societati stratificate la
cele diferentiate functional presupune, asa dar, diferite perspective penru interpretare.
Perioada moderna pune accentul pe ego, pe sistemul personalitate, deoarece societatile
functionale presupun un individ de-plasat.(1986:15) Atributele asa-zise unice a fiecarui
individ sunt puse in evidenta prin trasarea de distinctii fata de restul lumii, care devine
complexa si impenetrabila. Dar, in ciuda acestui fapt, apare si nevoia unei lumi apropiate
care sa fie in acelasi timp inteligibila si intima. Exista doua lumi diferentiate pentru
individ: cea distanta si impersonala (complexa si contingenta); si cea apropiata, intima si
personala (in care ai un punct de vedere personal asupra lumii si in care experientele
cotidiene sunt relevante pentru individ). In aceasta diferenta rezida posibiltatea ca
societatea moderna sa faca posibile in acelasi timp mai multe oportunitati pentru relatii
impersonale si mai multe oportunitati pentru relatii personale care devin cu atat mai
intensive.
Luhmann spune ca pentru a faca fata in epoca moderna acestei probleme a
individualismului excesiv si a nevoii unei lumi apropiate, s-a dezvoltata un mediu de
comunicare care foloseste campurile semnatice ale prieteniei si dragostei(id, la p.17)

11
Incepand de la pagina 23

30
Trebuie clarificata posibilitatea emergentei istorice a unui mediu care sa permita
experienta diferentei dintre relatiile personale si cele impersonale:
[] cum se poate naste un astfel de mediu daca experienta diferentei dintre relatiile
personale si cele impersonale care ar trebui sa fi fost produse mai intai nu a fost
posibila. In alte cuvinte, cum poate sincronia auto-referentialitatii sa devina diacronica
istoric, i.e. transformata intr-o dezvoltare secventiala? Sau, pentru a o spune si mai precis,
cum este posibila existanta a noi formatiuni auto-referentiale daca structura lor este de
asa meniera incat ele pot mobiliza conditiile pentru propria stabilitate doar odata ce ele
exista deja? (id, la p.41)

Din punctul de vedere al evolutionismului, el sugereaza ca raspunsul este dat de formele

comunicationale insele(id, la p.41-42); mai exact este vorba despre transformarea
procesualitatii sensului (semantica). Nu exista o diferenta puternic demarcata intre port-
modernitate si modernitate. Sistemele se dezvolta din propriile lor elemente, adica
autopoietc; si nu poate fi vorba despre un inceput decat in momentul in care acel sistem
a ajuns in timp la un stadiu in care are un anumit grad de complexitate. Doar atunci se
poate privi inapoi pentru a privi inceputul si pentru a avea acces la acesta in diferite
moduri.
In analiza sa istorica, Luhmann subliniaza inca o data ca nu exista praguri intre epoci,
ci doar elemente centrale pentru interpretare care duc la diferite interpretari ale relatiilor
intime. Analiza sa face referire in mod special la campul semantic la iubirii. Dupa cum se
schimba semantica, relatiile intime devin din ce in ce mai diferentiate si autonome.
Destinatia finala in analiza luhmanniana (1986) este iubirea ca pasiune.

Deoarece sunt pe punctul de a incheia aceasta sectiune, doresc sa sumarizez cele de mai
sus si sa clarific punctul meu de vedere in legatura cu studiul contemporan al prieteniei.
Luhmann, Giddens si Pahl cad de acord asupra faptului ca natura relatiilor intime are
diferite caracteristici specifice in functie de epoca. Analiza istorica este un instrument
puternic pentru cercetarea stiintifica, nu doar pentru ca ne-ar spune despre trecut, ci si
pentru ca ne poate spune foarte multe despre prezent.
Diferenta majora dintre cei trei este ca Luhmann ne prezinta nu doar caracteristici (asa
cum fac ceilalti doi), dar ne pune la dispozitie si un cadru complex de analiza pentru
identificarea insusirilor caracteristice a relatiilor interpersonale in decursul timpului; si de
asemenea, performeaza aceasta analiza in Love as Passion (1986).

31
In linii mari sunt de acord cu Pahl si critica lui la adresa conceptului de relatie pura: nu
tine cont de comunitatile personale din care cei doi fac parte; si ca Giddens il foloseste
strict pentru relatiile diadice intime sexuale.
Relatia pura presupune independenta pentru partile implicate; este mentinuta doar atata
timp cat pertenerii o considera convenabila. In ceea ce priveste relatiile interpersonale (si
in special relatiile de dragoste interpersonale) in perioada moderna, gasesc mult mai
convingator argumentul lui Luhmann despre hiper-intensificarea relatiilor. Aceasta
intensificare presupune o dependenta mult mai mare si fara precedent fata de celalalt si
fata de lumea apropiata din care face parte celalalt. Din aceste motive nu pot fi de acord
cu Giddens.

Deoarece focusul principal in abordarea luhmanniana a relatiilor intime este dragostea, as

dori sa inegrez conceptul lui Giddens de relatie pura in logica lui Luhmann cand
analizam prietenia.

Discutia ar putea lua forma diferentei dintre dragoste si prietenie. gasesc conceptul de
relatie pura mult mai potrivit pentru studierea relatiilor interpersonale de tipul prieteniei
decat a celor de tipul iubirii. Un argument puternic pentru aceasta este faptul ca conceptul
presupune un grad ridicat de independenta12, iar in relatiile de iubire intensitatea
interpenetrarii este mai puternica, poate si pentru motivul ca include elemente ale
sexualitatii. Mediile de comunicare generalizate simbolic pentru cele doua cazuri sunt
similare, dar nu identice. In ciuda faptului ca realitatea corporala este prezenta in ambele
cazuri (comunicand prin posturi ale corpului, prin gesturi si semne non-verbale),
sexualitatea/contactul sexual face diferenta.

Gasesc conceptul de relatie pura extrem de convenient si fructuos in analiza relatiilor

personale non-sexuale; si, de asemenea, adecvat pentru relatii care implica mai mult de
doi indivizi, asa cum ar fi un grup de prieteni. Totodata, el este extrem de compatibil cu
dubla contingenta a oricarui sistem interactional.
Eficienta sa va fi dovedita in urmatoarele sectiuni cand voi analiza datele empirice ale
acestui studiu.

12
Nu intentionez sa sugerez ca interpenetratea este dependenta. Nu este!

32
4. Consideratii metodologice

Metodele sunt instrumente pragmatice, foarte potrivite pentru unele sarcini, dar nu si
pentru altele (Fuchs, p.15)
Din aceasta cauza, metodologia nu este o reteta ca la carte, ci o teorie reflexiva despre
calitatea inferentelor ce privesc fenomenul de studiat (Leydesdorff, p.14)
As dori in aceasta sectiune sa punctez succint cateva aspecte ale demersului metodologic,
chiar daca sunt convinsa ca acesta este transparent pe parcursul lucrarii.

E&A Lazlo pledeaza pentru o analiza calitativa (p.10-11) preferand-o unei cantitative.
Argumentele lor stipuleaza ca este necesar un element intuitiv (p.10) pentru a putea
aborda un subiect din perspectiva sistemica.
Daca dorim sa aplicam un model sistemic unui fenomen social, partea calitativa a analizei
este incercata inca de la inceput: identificarea sistemului.
Acest argument este confirmat in cazul meu empiric: a trebuit sa identific un sistem, dar
nu am putut folosi nici un algoritm pentru aceasta. Pur si simplu am simtit, ne-bazandu-
ma pe o procedura pas-cu-pas. A fost ceva atat de evident in momentul respectiv, a fost
de netagaduit.
In cazuri dificile de acest gen, teoria sistemelor indeplineste o functie calitativa: incearca
sa identifice entitati specifice care pot fi modelate ca sisteme, iar restul domeniilor ca
mediile pentru acestea(p.11)

Alte puncte de vedere (Robert Kay si Darren Halpin) sunt de parere ca metodologia
cercetarii adoptata de cercetatorul care lucreaza in paradigma sistemica este foarte
dificila. Ei propun conceptualizarea unui sistem de interventie care are trei elemente de
baza: cercetatorul (practitionerul), situatia studiata si teoria care alimenteaza/informeaza
cercetarea. (p.274) In acest caz, metodologia devine o proprietate emergenta acestui
sistem.
Metodologia este metoda de cercetare dezvoltata de cercetator. El este cel care face
lagatura intre cele trei elemente, combinand si recombinand permanent celelelte doua
(situatia studiata si teoria). El trebuie sa fie imersat in situatie si de asemnea trebuie sa

33
aiba cunostinte despre teoria abstracta. El este cel responsabil pentru a aduce teoria
asupra situatiei(p.280) prin adaptare permanenta a teoriei si metodei in functie de cazul
sau concret; luand decizii metodologice in functie de circumstantele cu care se intalneste,
si nu dupa un algoritm predefinit. De asemnea, el trebuie sa faca fata pe parcursul
cercetarii situatiilor in care teoria si paradigmele devin conflictuale.
Totodata trebuie sa fie constient si sa tina cont de presupozitiile sale preconcepute care
afecteaza abordarea cazului sau.
Bineinteles, autorii mentionati subliniaza faptul ca nu cercetatorul este elementul de baza
al studiului, ci setul celor trei elemete: practitionerul, cazul/situatia si teoria13.
Actiunea initiala a cercetatorului este un raspuns la, si o anticipare a, experientei sale de
viata intr-un anumit context. Construirea in continuare a metodologiei are loc pe
parcursul derularii cercetarii si experienta de cunoastere a practitionerului derivata din
context este extinsa. Dupa cum am spus deja, cat timp are loc cercetarea, cercetatorul va
aplica diferie rationalitati bazate pe diferenta in schema sa pentru rezolvarea
problemei.(p.277)
Autorii pledeaza foarte puternic impotriva metodologiilor prescrise (numind-o idiot-
proff methodology). Pentru a o evita, experienta trebuie sa devine o sursa de invatare.
Competetnta cercetatorului se dezvolta doar prin practica.

Cateva aspecte ale observatiei

Fiecare observator in parte necesita prezenta unei distinctii. Injonctiunea lui Spencer
Brown Trebuie sa faci o diferenta! este prezentata foarte frumos de Taekke (2003):
Distinctia contine propriile sale motive deoarece cele doua parti sunt asimetrice, partea
indicta este marcata si cealalta este nemarcata. Aceasta asimetrie este insusi observatorul,
a treia valoare (prima valoare este indicata si a doua nu este indicata) care traseaza
distinctia. (la p.3)

13
Un prea mare accent pe rolul cercetatorului l-ar transforma in expert iar situatia de studiat ar deveni
obiect (p.280)

34
Prin faptul ca face o distinctie, observatorul aduce in prim plan o realitate unica; doar o
singura realitate se materializeaza intr-o singura observatie. Observarea este o relatie
specifica fata de lume, in cadrul acesteia, dependenta de observator.(Fuchs, la p.18)
Cand se observa un observator, avem de-a face cu observatia de gradul doi. Prin
observatii de gradul doi se vede ceea ce observatorul observa, se vede ceea ce
observatorul nu observa, si, poate cel mai important, se vede cum observatorul observa.

Sociologia culturii este o observare de gradul doi a modului in care, si nu a ceea ce,
observatorul de gradul intai observa.(Taekke, la p.7) Teoria sistemelor este de asemenea
un observator (unul printre multi altii), a carui perspectiva o adopt pentru a observa
realitatea.

35
5. Studiu de caz

Ca aplicare empirica a punctului meu de vedere in aceasta lucrare studiez un grup de

studenti care au locuit intr-un camin studentesc international. Sau, mai bine spus, il
studiez din nou un grup de studenti, avand de aceasta data avantajul perspectivei
sistemice pe care nu l-am avut inainte. Asadar, analiza mea este o observatie de gradul
doi, o reconstructie a deconstructiei cu un inalt potential reflexiv.

Am fost si eu parte din acel grup de studenti care au locuit intr-un coridor studentesc in
Lund, Suedia, in primul semestru al anului academic 2005 2006.
Prima data cand am analizat aceasta situatie a fost pentru un curs de metodologie, si
motivele mele erau extrem de personale.
Imaginati-va un grup de oameni stand intr-o camera, povestind, cantand, cu alte cuvinte,
simtindu-se bine. Dupa ce-si umplu paharele cu vin:
S: Moroc! (foarte tare); (rade)
O.S14: noroc! (rad)
O: pescaru! Noroc, ce-i aia?
O.S: skal15, noroc!16
Sunt o romanca ce studiaza sociologia si in momentul de fata imi traiesc prima experienta
internationala. Am ajuns in Suedia nestiind la ce sa ma astept, nici macar nu aveam
cazarea asigurata cand am ajuns. Pentru mine a fost o experienta inedita sa fiu plasata in
aceasta formatie studenteasca un coridor de studenti, si dintr-o data toti ceilalti stiu ce
inseamna pescarus si noroc; si toti par atat de incantati sa foloseasca aceste cuvinte,
cat de des posibil. Niciodata nu mi s-a mai intamplat asa ceva si am ramas uimita in fata
acestui fenomen la care luam parte atat de activ.
Avand acest fapt ca punct de pornire am stiut ca trebuie sa studiez acest coridor si ceea ce
se intampla cu folosirea limbajului in acest grup in mod particular; era ceva ce mi-a atras
atentia, ceva anume ce nu puteam inca defini17.

Asa scriam in prima mea lucrare despre coridorul respectiv; si am considerat ca este un
caz ce merita analizat dintr-un punct de vedere stiintific. Pentru a face asta, am inceput sa
adun materiale, sa-mi fac notite si sa scriu intrebarile care apareau pe parcursul cercetarii.

14
O.S. sunt eu: Oana Suciu
15
Skal = noroc, modul de a toasta in suedeza
16
Vezi anexa 2 pentru transcrierea conversatiei. Aceasta s-a desfasurat in engleza, si include transcrierea in
engleza in anexa pentru a evita posibile ne-intelegeri
17
Fragmente din lucrarea mea precedenta pentru cursul de metodologie

36
Materialul adunat insumeaza observatii, fotografii, notitele mentionate, si un minunat
material inregistrat audio.
Pentru a incepe analiza, voi spune cum am definit grupul la momentul respectiv. Trebuie
sa retinem ca orice definitie este o distinctie facuta de un observator si de punctul sau de
vedere si/sau interesele sale epistemice. Trebuie de asemenea mentionat ca in coridorul
respectiv locuiam zece oameni, de diferite nationalitati, studiind la diferite facultati
(drept, sociologie, bio-chimie, politehnica etc) si la diferite nivele.

Dupa ce am cantarit atent alegerile metodologice pe care le facusem, am ajuns la

concluzia ca grupul, sau coridorul, este format din acei indivizi18 prezenti cand
colectivitatea se manifesta prin jocuri de limbaj prin jocul de cuvinte, dupa cum l-am
numit.
A fost dificil sa definesc un grup concret cu un numar incert de membri. In ciuda acestui
fapt, definitia este complet justificata de natura mereu-schimbatoare a grupului, de
dinamica in structura grupului. Structura se schimba frecvent scriam, de la un
semestru la altul; dar dupa cum am observat in acest caz structura grupului se poate
schimba deasemenea si de la o ora la alta. Acest fapt poate sa sune ciudat, dar luand in
considerare jocul de cuvinte, am observat ca diferite cuvinte sunt folosite pentru acest
joc in functie de cine ia parte la actiune. Depinzand de cine este pezent, depinzand de
cine suntem noi la momentul in care acest fenomen social are loc, jocul de cuvinte are
un continut sau altul19
Pana in acest moment cred ca este evident ca avem de-a face cu un sistem comunicational
interactional. Luhmann spune ca sistemele exista, ele sunt realitati. Iar in ceea ce privetse
cele interactionale, ele sunt conditionate doar de co-prezenta.
Regula cum ca este imposibil a nu comunica se aplica doar pentru cei prezenti intr-un
sistem interactional, si si atunci acesta spune doar ca comunicarea va avea loc, si nu
spune ce va fi comunicat. (Eseuri: Improbabilitatea comunicarii la p.88)

O remarca pe care trebuie sa o fac este ca observasem ca structura grupului/sistemului

interactional este influentata de co-prezenta; iar acum prin structura doresc sa pun
accentul pe continutul jocului de cuvinte; mai precis, pe ceea ce este comunicat (fara a
18
Am folosit individul in analiza mea de atunci, deoarece nu eram familiarizata cu teoria sistemica si nu
eram in stare sa vad mai departe de individ
19
Fragmente din lucrarea precedenta

37
face referire la persoanele prezente). In conversatia inregistrata, acet lucru este usor
observabil: cand doar romani si suedezi se distreaza sunt folosite doar cuvinte suedeze
si romanesti pentru a toasta. In clipa in care un coleg butanez s-a alaturat grupului pentru
o scurta perioada de timp, am toastat si in butaneza; dar, din clipa in care el a parasit
grupul, cuvantul butanez nu a mai fost folosit pentru toasturi. Initiativa pentru a toasta in
butaneza insa, a venit din partea unui coleg suedez.
Cand prietenul nostru butanez a plecat, nu a fost o tragedie, in sensul ca sistemul
interactional nu s-a dezmembrat si nu a incetat sa existe. Pur si simplu s-a adaptat la noile
conditii de mediu20. Adaptarea este intotdeauna facuta din interiorul sistemului, deoarece
mediul nu poate aduce inputuri direct in structura sistemului, adica, comunicarile noastre
precedente au amorsat comunicarile curente.

Se ridica o alta intrebare: cand se manifesta colectivitatea prin jocuri de limbaj? Cand
emerge acest sistem particular? Mi s-a parut firesc la momentul respectiv sa raspund: la
chefuri. Acest joc a inceput la un chef; si se mainfesta in general la chefuri, iar la chefuri
de fieare data.(fragment)
Am intalnit insa o dificultate, deoarece cuvantul chef, la modul in care este folosit in
limbaj comun, nu surprinde toate circumstantele, de exemplu cand luam cina impreuna,
sau cand pur si simplu petreceam timpul impreuna in camera de zi. Pentru aceasta, in
lucrarea mea precedenta am definit cheful ca o activitate de loisir a grupului, cand cei
prezenti se distreaza, se simt bine sau se relaxeaza si cand acele circumstante
necesare pentru implinirea jocului de cuvinte sunt satisfacute.
Un exemplu pe care l-am notat este urmatorul:
Intr-o seara ajungand acasa, am intalnit in camera de zi doua persoane care petreceau
timpul impreuna discutand, uitandu-se la televizor si band bere. I-am intrebat Ce
faceti? iar ei mi-au raspuns Chefuim. De asemenea am observat ca au postat un nou
cuvant (bajs=excrement) pe tablita din camera de zi, un cuvant la care se va face
referire in cadrul chefurilor urmatoare; un cuvant care a intrat in locul de cuvinte.
Aceasta justifica sa consider activitatea lor ca intr-adevar chef

Daca ne intoarcem la conversatia inregistrata, vedem ca elemetul joaca joaca un rol

extrem de important in grupul nostru. Faptul ca am numit conditiile pentru acest sistem
interactional (Coridorul) chef (party) este foarte inspirat deoarece, dupa cum vom

20
Este acelasi sistem! Nu s-a format un alt sistem interactional

38
vedea pe parcursul analizei, are legatura cu opusul seriozitatii non-seriozitatea sau
ludicul, are legatura cu criteriile, programele si auto-referentialitatea coridorului.
era 13 octombrie, iar la momentul in care am inceput [sa inregistram] era aproximativ
ora 22.30 dupa cina [] Ii intrebasem inainte de asta [] si toti stiau ca eu imi studiez
coridorul. N. a apus ca dupa cina si dupa ce meciul [de fotbal la TV] se va termina este
Ok. Dar la cina (intotdeauna avem chefuri dupa aceste cine comune?[]) am inceput
sa bem vin si intr-un final am ajuns sa ne inregistram pe noi distrandu-ne21
(notite)
Si inregistrarea incepe astfel:
O.S: acum putem sa nu stiu.., pur si simplu sa ne simtim bine.. si... fie ce-o fi
(whatever)
N: dap!
N: noroc! (toastand)
O.S: noroc! (ras scurt)
S: noroc!
O.S: (continuand) si cand dorim sa vorbim doar ii dam drumul
N: exact. Vrei tu sa canti la
chitara pentru noi?
O.S: ok. Ce vreti sa suziti? aaaaa
N: - (dandu-i chitara la O.S)-deci, vrei o pana?
O.S: aaa nu
N: nu?
O.S: asta chiar o sa fie ? (aratand catre microfon)
N: da
L: da (ras)
O.S: (ras)
N: pai putem sa o stergem daca vrei, n-ar trebui sa te gandesti la microfon
atunci totul devine ne-natural
O.S: astea-s chestiile pe care ar trebui eu sa vi le spun, mai!!!
(ras general)
L: nu bagati in seama microfonul!
(transcriere, partea1: 000 036)

Dupa care cantam, cantat la chitara si la mandolina, incepem sa vorbim despre muzica,
mai bem cate ceva si cheful incepe. Bineinteles, toata lumea stia ca eu fac o lucrare
despre coridor si inregistrarea discutiilor noastre va servi unui scop academic. Deoarece
le-am spus ca doresc sa avem o discutie de grup, ei asteptau intrebari despre coridor: S:
Deci! Ai ceva de genul un plan pentru [lucrarea ta]?, L: Pune-ne intrebari si noi iti
vom raspunde. Dar eu nu aveam nici un fel de plan pregatit, si nu formulasem intrebari

21
Subliniere proprie

39
in avans (le spusesem acest lucru). Cele mai precise interventii ale mele pentru a ghida
(daca aceasta poate fi numit a ghida) conversatia au fost cel mai adesea ca si: Ar trebui
sa vorbim despre coridor, Ok! Corridor-talk. Discutia a ajuns sa arate ca niste oameni
care se prostesc; dupa cum am spus, a sfarsit prin a fi inregistrandu-ne pe noi cand ne
distram. Materialul s-a dovedit insa a fi un material minunat, si, paradoxal, din aceleasi
motive pentru care am crezut ca va fi fara nici o valoare. Datorita complexitatii sale,
ofera foarte multa informatie si poate fi analizat in multe moduri diferite22.
Complexitatea este un termen care nu trebuie confundat cu complicat. Complexitatea,
sau mai bine zis, complexitatea organizata a unui sistem desemneaza situatia cand
fenomene individuale interactioneaza unele cu altele, in loc sa se lege intr-o maniera
lineara. Poate cel mai bun corespondent vizual ar fi o retea. Fuchs (2001) vede retelele ca
un camp de relatii intre noduri care variaza in relatiile lor.(la p.16) Leydesdorff (2003)
spune ca sistemele sociale functiuoneaza ca retele distribuite si de aceea pot efectua
sarcini mult mai complexe decat orice sistem individual pozitionat in retea. Dar trebuie sa
stim de asemnea ca retelele nu leaga doar persoane, acesta este doar un caz, si niciodata
persoanele nu sunt legat ca existante complete si individuale23. (Fuchs:16)
Modul in care alegem sa analizam materialul depinde de reteaua de distinctii din care
facem parte (teoria sistemica este o asemena retea).
Inainte de a fi familiarizata cu teoria sistemelor, scriam cu referire la cazul meu:
Vad acum discutia de grup ca un proces dinamic de construire a unei realitati complexe
si particulare realitatea acelei seri, insasi realitatea discutiei prin intermediul
exprimarii intr-o mainera ludica/de chef a problemelor de identitate, solidaritate,
interrelationare, putere, toate prin semne si simboluri. Aceasta realitate niciodata nu s-a
referit la ceva ca nu avea legatura cu grupul/coridorul pentru ca pur si simplu nu ar fi
putut asa ceva. Era grupul coridorul in sine manifestandu-se (si menifestat)
(fragment)

Si nu eram foarte departe de o perspectiva sistemica.

Fara indoliala, acum pot sa vad si sa inteleg situatia intr-o maniere mult mai
comprehensiva si acurata, avand mijloacele adecvate pentru abordarea unei realitati atat
de complexe ca cea a unui sistem.

22
Si poate teoria sistemica este unul dintre cele mai fericite moduri de abordare
23
never are persons linked as complete individual beings

40
De fiecare data cand ne intalneam lua fiinta un sistem interactional fapt de domeniul
evidentului, dar de fiecare data cand ne adunam sa ne simtim bine impreuna, era adus la
existenta, si anume Coridorul, avand propriul sau mediu de comunicare generalizat
simbolic propriile sale coduri, criterii si programe.
Cel mai potrivit ar fi sa incepem cu prezentarea programelor, ca apoi sa ajungem prin
intermediul criteriilor la coduri.

Programe
Programele sunt reguli pentru acceptarea comportamentelor, definind criteriile pentru
selectiile potrivite ci situatia. Se pare ca tot ce facem este sa cantam24 (facem muzica),
sa vorbim despre chefuri, vorbim despre muzica, ne jucam cu cuvinte, ne simtim bine.
Conditia pentru jocul de limbaj care m-a intrigat atat de mult la inceput este [] o
atitudine generala din partea grupului care poate fi caracterizata ca ludica. (fragment)
Huizinga este cel ce a impamantenit termenul ludic. Definitia sa de joc/joaca (play)
presupune o actiune libera si constienta, care are loc in afara vietii de zi cu zi dar in care
totusi jucatorii pot fi complet absorbiti, o actiune care nu are un scop material imediat,
care are loc intr-o perioada bine determinata de timp si intr-un loc specific, o actiune care
se ghideaza dupa anumite reguli si care da nastere la relatii comunitare. (Huizinga, la
p.52) Toate aceste aspecte ale jocului apar si in cazul nostru; cheful este joaca.25 Iar
aceasta explica in ce mod/cum facem distinctia dintre cuvintele importante si cele
neimportante pentru noi.
De exemplu, cand vorbeam despre muzica, despre cantareti decedati si despre cantareti
faimosi decedati prin inecare cu propria voma:
N: pozitia, daca gasesti un tip care este inconstient.. ar trebui sa-l pui in aceasta
pozitie.. n-o sa-ti arat acuma
L: hai, arata-ne!
O.S: - in ce pozitie ?
S: asa (si ne arata) asa! Asa ceva
N: da, ca sa nu se ahmmm... inghita limba... sau sa se inece cu propria voma
O.S: oh ok
N: framstupa sidolge! Alt cuvant suedez important!
L: framstupa sidolge fra...
O.S: cet?!
N: (ras)
O.S: spune-l din nou!

24
play
25
Patry is play

41
 L: framstupa sidolge (foarte clar, ca O.S. sa inteleaga)
[dupa ce vorbim daca este vorba despre un cuvant sau doua, si dupa ce am fost in stare
sa-l pronunt:]
N: oh, ye, e chiar ok. Trebuie sa-l inveti!

Acesta este programul pentru alegera cuvintelor cu care ne jucam: un cuvant ciudat,
absurd, care poate fi folosit intr-un mod amuzant. Deasemnea, joaca este
comportamentul bun/corect: cantam(jucam) la chitara, ne jucam cu aceste cuvinte
ciudate26, chefuim.
Temele majore in conversatia noastra, adica despre ce vorbim cu precadere, sunt muzica,
chefuiala, limbajul, bautul si locuitarii coridorului.temele distincte din conversatie
alcatuiesc structura semantica a mediului de comunicare generalizat. Luhmann spune ca
temele sunt programe.
Temele sunt cele care carmuiesc comunicarea. Temele nu impun restrictii la adresa
caror contributii pot fi facute la ce moment, in ce secventa, si de catre cine: noi nu luam
cuvantul intr-o anumita ordine, ci mai degraba ne intrerupem unii pe altii, cateodata
vorbim toti deodata, schimbam subiectul ca dupa aceea sa revenim la el; discutia noastra
arata foarte nestructurata si haotic. Dar temele servesc ca structuri
factuale/temporale/sociale in cadrum procesului comunicational, si functioneaza ca
generalizari [] Referintele semnatice pot fi actualizate la nivel tematic ceea ce la
nivelul unei singure comunicari poate fi cu greu detectat.
Iar in continuare:
temele reduc complexitatea deschisa de limbaj. Corectitudinea formularii lingvistice
singura nu spune destule. Doar prin teme poate cineva sa controleze corectitudinea
comportamenului unuia sau a altuia ca fiind sau nu adecvate la tema. In acesta masura,
temele sunt programele limbajului. (195:57)

Cand coridorul se manifesta intr-o atmosfera ludica, de joaca, prin intermediul

subiectelor sale (muzica, chef, limbaj, bautura si locatarii coridorului) este posibil (de
exemplu prin planificarea chefurilor ca o tema secundara in cadrul temei chef) ca
viitoare asemnea ocazii sa apara. Privind dintr-o perspectiva sistemica, aceasta este ceea
ce e numita autopoieza sistemului, adica, sistemul se construieste si reconstruieste pe sine
prin producerea in mod continuu de elemente din care se constituie cu ajutorul

26
In afara de cuvintele acestea ciudate ca in cazul toastului, cand ne amuzam si radem la adresa anumitor
cuvinte ne-uzuale, deasemnea ne amuzam si de diferitele accente pe care le avem si ne mai jucam in
sensul ca jucam jocuri de genul capra calca piatra

42
elementelor din care se constituie, si din nimic altceva. Comunicarea comunica despre
comunicare (auto-referentialitate) si prin comunicare produce mai departe comunicare
(autopoieza).

Programele sunt fie conditii ce fixeaza corectitudinea actiunii oferind fie conditii care
declanseaza actiunea, fie scopuri spre care actiunea ar trebui sa tinteasca, fie ambele. In
mod corespunzator, se pot distinge programe care ofera conditii si programe care
specifica scopuri. (Luhmann, 1995: 203-4) Pentru cazul nostru, as spune ca e vorba de
ambele, dar in mai mare masura de programe ce conditioneaza.

Criterii
Criteriile apropie si mai mult de cod; chair daca criteriile se refera la codarea binara, ele
insele nu sunt un termen al codului, dar functioneaza ca un criteriu incetatenit de selectie.
De ce alegem anumite cuvinte si nu altele? De ce vorbim despre anumite subiecte si nu
despre altele?si de ce ne comportam intr-o anumita maniera si nu in alta? deoarece este
ludic, si nu serios.
Serios | non-serios (intentionat sa amuze sau glumind) sunt criteriile.
La un moment dat ma intrebam de relevanta pentru lucrare a discutiei noastre. Dupa cum
am spus inainte, discutia pare a fi un grup de oameni care se prostesc si m-am temut ca va
fi fara nici o valoare pentru studiul meu, adica, ne-relevant din punct de vedere academic.
Discutia este relevanta din punct de vedere academic, fapt pentru care o analizez chiar in
momentul de fata; si o fac cat se poate de serios. Seriozitatea si competenta intr-o lucrare
academica sunt apreciate, deoarece duc la un rezultat stiintific. Adevarul | falsitatea sunt
criteriile si codurile pentru stiinta.
Dar in coridorul noastru, ele functioneaza chiar pe dos. Se mai intampla ca dupa o partida
buna de ras cineva sa spuna O.S: ok, avem de gand sa vorbim despre coridor?
(transcriere partea5: 047) sau N: ar trebui sa vorbim despre coridor.. despre. nu sa
cantam (transcriere partea6: 757)

43
Se pare ca orice facem cantam (la chitara in acest caz) este in opozitie cu seriozitatea
(comunicarea relevanta academic). Practic asta este ceea ce prietenii mei mi-au spus la un
moment dat:
N: tu tu o sa ai parte de distractie maine ascultand chestia asta; o sa fie atat de amuzant!
O.S: ras
N: dar o chestie trebuie sa te avertizez!
L: (ras foarte puternic)
N-da, L si O vorbesc ceva ce nu pot intelege; este galagie foarte mare;
N: .. cand eu si cu formatia inregistram, .eu nu pot sa-mi dau seama ce zic..
L si N-da continua sa vorbeasca; L continua sa rada in timp ce vorbeste
N: deci daca o sa fie tu; poate tu o sa ai nevoie de ceva ajutor.. cu interpretarea
galagie (1129 1138)
N: (continuind ideea) bate la usa mea, o sa te ajut!
O.S: oh, n-am idee cum voi procesa asta
N: este ca.. pt ca pana acum deja inregistram, o ora jumate; ..si cred poti sa sari peste cam
.90 la suta din tot (moment de liniste din partea celorlalti)
O.S: asta e foarte mult
L: (chicoteste)
L: nouazeciiisi cinci? ..pobabil?
N: 99 (parca confidential L-ei, dar totusi sa fie inteles de toata
lumea)
O.S: (ras)
N: $%##$#@$27 va fi fain Partea6: 1105 1158

Este cert faptul ca noi vedem discutiile serioase in opozitie cu orice am face noi sau cu
orice despre ce noi vorbim; pentru ca criteriile pe care sistemul nostru le are sunt non-
seriosul (amuzant).
Acest fapt ne duce direct la coduri.
Dar inainte de a trata problma codurilor, as dori sa urmarim in continuare si pentru inca
putin conversatia de mai sus, deoarece ea ofera un exemplu minunat pentru auto-
referentialitate.

Auto-referentialitate
L: dar te avem pe tine vorbind stockholmska28 (ras)
O.S: stockholmska?
N: ye, asa ceva nu se intampla; nu foarte des
O: dialectul din Stockholm este atat de cam feminin
L: foarte diferit de da, feminin
S: stockholmsa! (pronuntand intr-un mod diferit)
O: (efeminat) jag pratar29 #$%#@holmska; jag $##$@#$#$@

27
Caractere aleatoare = cand nu pot sa descifrez ceea ce acea persoana spune
28
Dialectul de Stockholm
29
Pe suedeza, jag pratar = eu vorbesc

44
 Ca o consecinta la ce a spus O, N si L rad foarte tare de S (a carei oras natal este apropiat
de Stockholm)
S: Eu nu sunt din Stockholm! (amuzata)
Apoi suedezii explica si exemplifica modul in care pronuntarea difera de la o regiune la
alta si fac misto/se amuza de asta.
Partea6: 1158 - 1220

Luhmann spune:
Odata ce un anumit camp semantic a devenit sificient de diferentiat, procesul ordonat de
acest mediu poate deveni si el auto-referential. Auto-referentialitatea la acest nivel
comunicational se va numi reflexivitate(1986:30)

Temele (semantica) in cazul de mai sus este insusi limbajul, mai exact, dialectele limbii
suedeze. In cadrul acesteia, reflexivitatea semantica consta in faptul de limbaluj se refera
la limbaj (si dialectele la dialecte).
Am dorit sa continui exemplul deoarece daca ne uitam la ambele parti ca la un intreg,
putem observa reflexivitatea si la un alt nivel: noi in mod continuu30 ne amuzam de
faptul ca ne amuzam! (facem misto de faptul ca facem misto)
In prima parte, N si L se amuza de faptul ca discutia noastra nu a fost serioasa (N: si cred
poti sa sari peste cam L: (chicoteste) nouazeciiisi cinci? ..pobabil ? N: 99 (parca confidential L-

ei, dar totusi sa fie inteles de toata lumea )), iar in a doua parte incepem sa ne amuzam de

dialecte pentru ca ne-am amuzat/am facut misto de felul in care N vorbeste

stockholmska.
Pentru a incheia aceste scurte remarci, trebuie sa afirm ca auto-referentialitatea este
dovedita in acet caz de sistematizarea temelor de discutie si de reflexivitate.

Codare
Coridorul se foloseste de codul serios | non-serios/ludic, orice comunicare sau actiune
poate fi codata de acest cod si privita ca informatie (care in mod necesar produce alta
informatie). Chiar daca asa stau lucrurile, sustin cu tarie ca acesta nu este singurul cod
folosit (sau principalul cod) si sunt constienta de faptul ca o afirmatie de acest gen nu va
rezista unei critici teoretice si empirice.
Trebuie sa ne reamintim ca persoanele exista doar in masura in care faciliteaza
observarea unor anumiti observatori si nu a altora. Indivizii sunt simultan parte din din

30
Dar nu in mod exclusiv!

45
mai multe sisteme. Chiar daca noi suntem coridorul, noi suntem totdata parti din
diferite sisteme nationale, de exemplu, sau din diferite sisteme culturale, sisteme
economice si asa mai departe.
Daca sistemul economic, de exemplu, isi condenseaza opratiile intr-o mainera in care
apare ca un intreg pe care este mult mai usor sa-l privesti ca o unitate; atunci sistemul
nostru este un sistem mai lax care usor depaseste orice alt sistem obisnuit de
interactiune.
Punctul meu de vedere este ca Coridorul este parte din/un subsistem al unui sistem mai
condensat: prietenia. Cosul serios | non-serios/ludic este un cod secundar, care
functioneaza simultan si in conformitate cu codul prieteniei.

Luhmann defineste relatiile interpersonale ca dragoste si prietenie, dar analizeaza doar

dragostea. Este adevarat ca dragostea pentru prieteni este foarte plauzibila; si, dupa cum
am spus mai devreme in acesta lucrare, discutia poate evolua in directia diferentierii intre
dragoste si prietenie, diferenta fiind data de contactul sexual si tot ceea ce acesta implica.
Daca codul pentru dragoste este iubit | ne-iubit, atunci codul pentru pritenie ar fi iubire ca
prieten | non-iubire ca prieten? Cred ca putem sa ajungem mai departe decat aici.
Giddens spune ca in societatile moderne rolul prietenului este de a asigura stabilitatea
emotionala si confortul psihic; iar opusul prietenului nu este dusmanul, ca in perioada
pre-moderna, ci colegul de scoala, vecinul, sau cineva pe cine nu cunosti si in care nu ai
incredere.(2000) Codul pentru prietenie poate fi asadar sprijin (emotional) | anxietate
(teama existentiala).
Daca revenim la exemplul anterior din conversatia inregistrata, si ne uitam la ceea ce
spune N, observam ca el exprima in acelasi timp onestitate (dar o chestie trebuie sa te
avertizez!), sinceritate (cand eu si cu formatia inregistram, .eu nu pot sa-mi dau sema ce zic..),

grija (deci daca o sa fie tu; poate tu o sa ai nevoie de ceva ajutor.. cu interpretarea) si sprijin
(bate la usa mea, o sa te ajut!).

In acelasi timp el este amuzat (o sa ai parte de distractie maine ascultand chestia asta; o sa fie atat de
amuzant!) si face glume in legatura cu ceea ce spune (N: si cred poti sa sari peste cam L:
(chicoteste) nouazeciiisi cinci? ..pobabil ? N: 99 (parca confidential L-ei, dar totusi sa fie inteles de
toata lumea )).

46
N nu glumeste cand isi ofera sprijinul, asadar este serios in legatura cu acest fapt (daca nu
ar fi serios in legatura cu aceasta, el nu ar fi prietenul care este, pe care te poti baza). El
folseste codul Coridorului (seriozitate). Totdata el face apel la criteriile si programele
Coridorului, integrand oferta lui serioasa (rolul de prieten o cere) intr-un context ludic,
si o ofera ca atare (impachetata in ludic) o ofera in singurul mod in care criteriile si
programele Coridolrului definesc comunicarea acceptabila.

Pana la acest punct cred ca am demonstrat ca este foarte posibil si plauzibil ca coridorul
meu sa fie un sistem bazat pe prietenie. Iubirea si Prietenia sunt, dupa Luhmann,
sistemele de interpenetrare interpersonala. Asadar, de la acest punct voi arata ca
Coridorul este indubitabil un sistem de prietenie, explicand de ce este un caz de
interpenetrare interpersonala.

Dupa cum am vazut mai devreme, interpenetrarea are rolul de a intari si confirma pe de o
parte atat relatia specifica a unui individ cu lumea, punctul sau de vdere ca selectie
(intarind si sustinad indentitatea care este un aspect extrem de selectiv in ordonarea
lumii (Luhmann 1995:314)) si pe de alta parte sa inatreasca si sa confirme lumea
comuna impartasita cu altii apropiati. Iar acestea merg mana-in-mana, simultan: lumea
comuna impartasita este intarita prin corfirmarea idiosincraziilor celor implicati.
Chiar daca fiecare proiectie individuala egocentrica asupra lumii este unica, si totdata din
aceasta cauza, si in ciuda faptului ca fiecare individ in parte intelege diferentierea
sistemului sau personalitata de mediu intr-o maniera presupusa a fi diferita,
improbabilitatea comunicarii este slabita si depasita intr-o anumita masura tocmai de
folosirea unui patern specific de organizare a selectiilor in conformitate cu idiosincraziile
celor implicati. In cazul Coridorului, folosirea anumitor cuvinte, si nu a altora, pentru
amuzament da acest patern de selectie; atat facand foarte probabila comunicarea
interpersonala cat si confirmand reciproc identitatile.
Noroc de exemplu este un mod de a toasta in romaneste. Intr-o seara am avut parte de o
cina placuta in camera de zi. Cand toastam foloseam cheers in engleza, deoarece
comunicarea dintre noi se desfasura in engleza, s-a folosit si skal (echivalentul lui

47
cheers in suedeza) pentru ca erau mai multe persoane suedeze prezente; dar la un
moment dat cineva m-a intrebat cum se spune cheers in romaneste. Si astfel am obtinut
unul dintre cuvintele care au intrat in jocul de cuvinte. Noroc imi afirma mie identitatea
distincta31 diferentiata de restul colegilor mei de coridor. In acelasi timp, folosirea de
cuvinte straine si necunoscute pentru a spune cheers cand toastam la chefuri a devenit
un simbol pentru Coridor, un simbol pentru sistemul nostru interactional, reprezentand
expectante sitiationale complexe. Aceste simboluri nu s-ar fi format daca orientarea
pentru anticiparea anumitor expectante nu ar fi fost importanta.(Luhmann, 1995:306)
Cand Luhmann vorbeste despre interpenetrarea interpersonala in cazul iubirii, spune ca
simbolurile ecesteia exprima faptul ca cel ce iubeste trebuie sa aprobe lumea privata
care nu este in concordanta cu opinia publica [] o deviere de la controlul social normal,
care fara indoiala este tolerata ca un fel de boala si onorata dandu-i-se roluri speciale.
(Luhmann, 1986:26). Cu siguranta acesta este cazul iubirii. Argumentul pe care doresc
sa-l aduc in cazul meu empiric este ca semantica functioneaza intr-un mod similar,
deoarece simbolurile noastre sunt cuvinte alese astfel sa indeplineasca criteriile de a fi
ciudate si absurde; si intotdeauna le folosim pentru a ne simti bine, sau pentru a rade de
ele, si asa mai departe. Un asemenea mod de a folosi asemnea cuvinte nu este o
caracteristica specifica a vorbirii de zi cu zi32; si pentru acesta as argumenta ca este vorba
de o forma usoara de deviere de la controlul social normal, o forma tolerata (dar in nici
un caz comparata cu o boala, sau cu orice fel de incontrolabilitate asa cum implica cazul
semnatic al iubirii pasiune) si cu siguranta ii este desemnat un rol specific: acela de a te
simti bine. Sensul elementelor din structura noastra semantica diferentiaza moduri
specifice in care comunicarea functioneaza de fiecare data cand Coridorul emerge
(conditii ludice); si prescrie programe pentru sucesul comunicarii.
Egoul sistemului constiinta percepe selectiile pe care le-a aplicat lumii ca selectii facut de
lume, identificandu-se cu ele si percepandu-le ca experiente a lumii intime si apropiate.
Daca ego este interpenetrat cu alter, atunci de la alter se asteapta sa afirme aceste selectii

31
Delimitata in acest moment de nationalitate. Deoarece eram singura romanca, nationalitatea este un
element mult mai valoros in construirea identitatii mele in acel coridor, comparand cu colegii mei suedezi,
care erau 3 sau 4, depinzand de ocazie. Astefl, nationalitatea lor nu este un element atat de important pentru
diferentierea fiecareia dintre identitatile lor, deoarece ei nu pot fi diferentiati intre ei pe baza nationalitatii.
Identitatile lor se bazeaza pe alte caracteristici.
32
Nici macar pentru noi, care facem apel la ele doar in cazul de chef

48
si sa actioneze in concordanta cu ele, in ciuda faptului ca experienta interioara nu este
niciodata comunicabila namijlocit. Emergenta unei lumi comune accesibila atat lui ego
cat si lui altern stabileste transferul experientei interioare in actiune. Aceasta este o lume
a unei istorii mai lungi sau mai scurte impreuna, este o lume [] a deviatiilor comune,
a temelor discutate si a situatiilor evaluate impreuna. (Luhmann, 1968:26)

Pentru a conclude acesta parte a analizei, as dori sa-l citez pe Ze Frank cand spune ca:
activitati periferice ca acestea permit oamenilor sa se adune impreuna, facand lucruri
haioase/amuzante (funny), ei chiar ajung sa se cunoasca unii pe altii si este, este ca un fel
de prag scazut al activitatilor perferice care cred ca este cheia pentru valorizarea unei
parti din capitalul social.33

Am analizat pana acum Coridorul, ca un sistem emergent in conditiile ludicului (chef),

care este un caz de interpenetrare interpersonala de tipul prieteniei, si care se diferentiaza
pe sine ca unic folosindu-se de un anume cod secundar. In urmatoarea parte a analizei as
dori sa revin asupra unor aspecte pe care le-am abandonat la sfarsitul sectiunii 3,
deoarece nu as fi putut sa clarific punctul meu de vedere fara dovada datelor empirice. M-
am bazat pe analiza istorica a lui Giddens pentru a elucida semantica prieteniei, dar sunt
cateva aspecte in care, daca ma bazez pe perspectiva sistemica, nu pot fi de acord cu
Giddens.

In ceea ce priveste perspectiva lui Giddens asupra problemei prieteniei, exista doua punte
la care nu pot adera. Primul se refera la folosirea conceptului de relatie pura si al doilea
spune ca prietenia nu este direct implicata in sistemele abstracte ale peroadei moderne,
chiar daca adesea este un mecanism de incapsulare.

Giddens are foarte multe de oferit subiectului perieteniei; si in ciuda faptului ca lucrarile
sale ofera multa inspiratie pentru aceasta lucrare, trebuie sa spun ca sunt de acord cu
cateva din criticele lui Pahl in legatura cu conceptul de relatie pura, si, pe baza acestora,

33
http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/87

49
sustin cu tarie ca conceptul este mult mai adecvat pentru a studia prietenia decat pentru
analiza iubirii.
As dori sa reiau discutia abandonala in finalul sectiunii 3. Spuneam ca adopt punctul de
vedere a lui Pahl cand critica aplicarea exclusiva a acestui concept pentru cazul relatiilor
intime diadice sexuale si cand arata ca relatia pura nu tine cont de comunitatile
personale din care cei doi fac parte. Relatia pura este initiata doar pentru sine si este
mentinuta doar atata timp cat cei implicati considera ca merita sa fie implicati; doar atata
timp cat este destul de satisfacatoare, si nu mai mult.
Pentru cazul meu empiric, asta ar insemna ca ne implicam in activitati ludice (de genul
chef) doar pentru relatia insasi, continuam sa fim implicati doar atat timp cat fiecare
dintre noi simte ca el/ea beneficiaza de pe urma ei, fiecare ramane implicat doar atat cat o
vede ca meritand. De ce chefuim? Pentru ca ne place! Si, relatia pura presupune ca noi
nu vom mai chefui si nu vom mai intretine activitati placute cand nu le vom mai
considera satisfacatoare. La un moment dat am remarcat ca S lipseste, si am intrebat
Unde e S?; N mi-a raspuns in aceeasi maniera ludica, uitandu-se sub pat. Huizinga
sustine cu putere ca implicarea in activitati ludice este motivata doar de delectarea
(enjoyment) celor ce participa. Acesta este si cazul cand oamenii se simt bine, canta/fac
muzica sau chefuiesc, sau, deoarece este cazul, poate doar se relaxeaza pe o canapea
band o bere si privind la televizor. Este o chestiune de confort emotional, de a te simti
bine si a savura un moment placut. Cred cu tarie ca relatia pura este mult mai adecvata
pentru prietenie decat pentru iubire.

Al doile aspect legat de Giddens pe care doresc sa il discut este daca prietenia poate sau
nu fi privita ca un sistem abstract. El spune (2000) ca chiar daca prietenia este adesea un
mecanism de re-incapsulare, ea nu este implicata in mod direct in sistemele abstracte.
Argumentul meu este ma degraba o discutie decat o luare de pozitie de tipul da | nu.
Relatiile intime interpersonale sunt sisteme a-tot-cuprinzatoare; adica ele pot categoriza
orice prin intermediul codurilor, deoarece orice poate fi codat este codat si interpretat ca
informatie. Ceea ce nu este codat, nu este perceput ca informatie, este doar iritare ce nu
poate fi inteleasa, nu poate fi vazuta de (nu este relevanta pentru) sistem. Sistemele de
interpenetrare sunt dragostea si prietenia, ambele impartind titlul de relatii intime.

50
Ambele folosesc acelasi mediu comun de comunicare cand fac fata nevoii unei lumi
apropiate si individualismului excesiv. (Luhmann, 1986:17) Analiza luhmanniana se
concentreaza in general pe dragoste, aratand ca dragostea este un sistem de
interpenetrare. Indubitatbil, prietenia este de asemnea luata in analiza intr-o anumita
masura de catre Luhmann. Punctul meu de vedre in acesta lucrare se limiteaza in a arata
ca prietenia luata separat este ea insasi un sistem de interpentrare.
Interpenetrarea este o interconexiune a expectantelor personale si o amenintare la
adresa coeziunii sociale (Luhmann, 1986:172), dupa cum am vazut. Diferentierea de
lumea distanta si impersonala implica confirmarea idiosincraziilor, fapt acceptat social,
chiar daca individualismul excesiv este intr-adevar o amenintalare la adresa coeziunii
sociale. Luhmann spune ca acesta problema este depasita in cazul iubirii, deoarece codul
iubirii prescrie ca cineva poate iubi doar o singura persoana la un singur moment
dat.(1986:172) Dar cum ramane cu cazul prieteniei? Codul prieteniei permite mai multi
prieteni in acelasi timp, cineva poate sa sustine emotional si sa fie placut, sau poate si
complet sincer, cu mai multe persoane in acelasi timp iar acest lucru este acceptat
social. Un raspuns viabil este ca tocmai pentru ca lumea apropiata este asa cum este, si in
ciuda acestui fapt, ofera in mod paradoxal posibiltate pentru coeziunea sociala. Folosind
terminologia lui Giddens, prietenia este un sistem abstract. Ai incredere in sistemul
(expert) de prietenie, pe baza faptului ca esti tu insusi expertul sistemului: stii cum
functioneaza prietenia, despre ce e vorba in cazul prieteniei, insa nu ai nevoie de o
diploma/calificare (asa cum e cazul pentru un arhitect sau un avocat) pentru a fi in stare
sa fii un bun prieten, sau pentru a avea prieteni. Totdata ai incredere in prietenul tau, pe
baza impregnarii cu sens a contingentei.
Este o sitiatie in care esti in acelasi timp parte si din ceea ce el numeste relatii
personale si dintr-un sistem expert; si mai departe, este o situatie de a fi si de a te
folosi de punctele de acces dintre cele doua.
Prima diferenta, dintre sistemele personale si cele expert, este marcata de faptul ca fiecare
prieten sau grup de prieteni este individualizat, diferite de un altul prin caracteristici
specifice. Iar caracteristicile nu sunt insusiri personale, ci mai degraba ele sunt imperative
in societatea moderna diferentiata functional care specifica diferite moduri de a te raporta

51
la lume/univers. Cu privire la acest fapt, viata unui om poate fi privita si ca o succesiune
de perioade marcate de apartenenta la diferite grupuri de prieteni.
A doua diferente este intre a fi si a folosi punctele de acces. Folosirea punctelor de
acces presupune o miscare pendulatorie continua intre cele doua lumi (cea profana si cea
experta) ce organizeaza intr-o maniera nu lipsita de sens relatia dintre un orizont de
posibilitati (posibili prieteni, prietenul ca un construct abstract) si realitatea concreta
(prietenii pe care ii am in momentul de fata). A fi punctul de acces este a adopta si a te
identifica cu proiectia asupra lumii a diferentei care organizeaza selectia (de prieteni) prin
punctele de acces.

Si acum, a treia diferenta este diferenta dintre cele doua diferente anterioare. Aceasta
diferenta are un caracter circular care se auto-presupune; diferentiindu-se pe sine de sine,
si construindu-se pe sine din diferentele sale (elemente).

6. Prietenia ca sistem de interpenetrare interpersonala

Relatiile intime sunt sisteme sociale de la care se asteapta, in special de catre

participanti, sa faca dreptate absoluta punctelor de vedere si nevoilor celor implicati. []
De la relatiile intime se asteapta sa faca dreptate pentru ceea ce persoanele se asteapta de
la ele, sau daca nu, ca sisteme sociale, ele intra in impas.(Luhmann 1986:172)
Relatiile intime sunt desemnate sa fie extrem de relevante pentru persoanele individuale
pentru ca ele sunt un observator care defineste intr-un mod semnificativ
individualitatea/identitatea lor. Ele functioneaza in societati ce pot fi descrise ca fiind
moderne.

52
Am incercat sa prezint in linii mari evolutia individualitatii si a relatiilor intime pe
parcursul timpului istoric al perioadelor pre-moderna si moderna; este adevarat ca foarte
succint si doar prin punctarea elementelor-cheie. Este insa suficient pentru scopul propus
de a vedea dintr-o perspectiva evolutionista schimbarea care are loc in campul semantic
al prieteniei ca relatie intima. Luhmann argumeneaza ca diferentierea este un rezultat al
evolutiei.

Trebuie insa avut in veder faptul ca, si Luhmann pune mult accent pe acesta, intre
diferentierea dintre sistemul pesonalitate si mediul si diferentierea sistemului
personalitate de alte sisteme personalitate intre aceste doua diferentieri este de
asemenea o diferenta. Societatea moderna presupune insertia individului intr-o societate
complexa diferentiata functional. Tranzitia de la societatea pre-moderna la cea moderna il
pune pe acesta in situatia de a se confrunta cu un numar tot mai mare de alte sisteme
distincte(Luhmann, 1986:173) avand drept consecinta faptul ca sistemele individuale
nu mai sunt reprezentative pentru mediu(ib.). In acest moment are loc o alta diferentiere,
si anume cea care incepe sa marcheze lumea apropiata si intima de cea distanta, dand
nastere relatiei personale cu lumea. Luhmann ne ararta cum, odata cu evolutia istorica,
aceasta diferenta ar fi putut sa fie chiar la inceput religia, Reformismul luteran protestant
in secolele al seisprezecelea si al saptesprezecelea, si in mod cert relatiile intime in zilele
moderne. Nu vorbim aici de inlocuirea unor sisteme cu altele,34 ci vorbim despre modul
in care individualitatea este tratata asa cum stim astazi si in acelasi timp este vorba intr-
un mod intrinsec si despre tranformarea intimitatii. Pentru a fi mai precisi, vorbim despre
necesitatea neconditionata ca un sistem in mediu sa reprezinte intreg mediul.(ib.)

In zilele noastre, aceste sisteme sunt comunitatile personale (Pahl), care reprezinta lumea
intima a fiecaruia (in care sunt inclusi familia, iubitii si prietenii), in care realtiile intime
sunt la casa lor. In zilele moderne, ceea ce este important este cealalta persoana din
mediul meu care acorda sens lumii mele doar poate face aceasta doar daca il accept pe

34
asta nu inseamna ca dragostea inlocuieste religia (desi cu diferite ocazii anumite rabufniri pretindeau
tocmai acest lucru). In societatile diferentiate functional zonele se poate dezvolta doar inlocuindu-se pe
sine cu sine, i.e. religia poate fi inlocuita doar de religie. Dar daca in loc de substituire, pozitia ramane
libera, i.e. daca nici un sistem din mediu nu este reprezentativ pentru intreg mediu, atunci apar probleme
functionale pentru toate zonele functionale. (Luhmann, 1986:173)

53
el si mediul sau ca fiind mediul meu. (Luhmann, 1986:174) Luhmann are in vedere
relatiile intime de tipul iubirii; iar Giddens ar fi de acord prin conceptul sau de relatie
pura, care presupune ca iubitii se implica voluntar in relatii doar in momentul in care ei
accepta situatia de a fi implicat.
Cazul meu nu este despre dragoste, ci despre prietenie (sau, nu despre iubirea pasiune ci
despre afectiunea intre prieteni). Relatia pura, folosita ca si concept pentru analiza
relatiilor intime de tipul prieteniei, este mult mai adecvata decat in cazul in care ea este
folosita pentru analiza relatiilor intime de tipul iubirii. Problema daca alegerea
comuniatilor personale este o alegere libera discutat de Pahl (2003-4) nu are, si nu poate
avea, un raspuns simplu de genul da sau nu; si este si putin pe langa subiectul lucrarii
de fata. Ceea ce este important de retinut la Pahl este critica sa la adresa folosirii de catre
Giddens a relatiei pure ca si concept; critica pe baza careia se valorifica turnura
folosirii acestui concept inspre cazul prieteniei. Pahl de asemenea ne arat ca in lumea
apropiata relatiile de tipul prieteniei au un loc a lor, si ele difera de realtiile de tipul iubirii
(ca si pasiune), si acest set de relatii (comunitatile personale) sunt necesare pentru ceea ce
Giddens numeste proiectul reflexiv al sinelui.
Avand acestea in minte, si luam exemplul lui Lumann, afirm ca: ceea ce este important
sunt celelete persoane din mediul meu care dau sens lumii mele. Prin aceasta nu este
contrazisa supozitia ca cu unele dintre aceste persoane imparatasesc relatii mai intime (o
interpenetrarae mei puternica a sistemelor constiinta) decat cu altele si ca, din acest
motiv, unele dintre aceste persoane pot fi mai importante decat altele35.

Elemetele sistemului de interpenetrare sunt compuse din experienta internalizata si

actiune (vezi sectiunea 2). Conditia de reproducere a elementelor sistemului este ca
fiecare operatie [], ca o operatie a unui sistem, este in acelasi timp experienta
internalizata a celuilat.(Luhmann, 1986:174) Conditia este de asemenea vizibila si

35
Deasemenea, nu este contrazisa nici supozitia ca in mediul cuiva sa exista dor o singura asemenea
persoana; dar daca acesta este cazul, atunci acest caz este mai degraba o exceptie decat regula; deoarece
chiar daca suntem indragostiti pana peste cap tot pot exista si altii semnificativi in mediul personal. Un
bun exemplu ilustrativ ar fi glumele care se fac pe seama intalnirilor cu parintii iubitului/iubitei ate, sau cu
prietnii sai; sau faptul ce nu-ti place de pritenii sai care il influenteaza. Acestia sunt vazuti ca posibile
amenintari la adresa dragostei pe care cei doi o impartasesc, deoarece iubirea poate fi incompatibila cu
comunitatea personala a unuia dintre parteneri, comunitate care ii defineste identitatea prin faptul ca este un
observator.

54
pentru cazul prieteniei (nu doar pentru cel al iubirii) cand, de exemplu, simplul fapt ca un
prieten isi ofera ajutorul te face sa te simti mai bine (te ajuta, chiar daca nu accepti
ajutorul!).
Pritenii isi acorda reciproc acces la lumile lor personale si intime, dar nu elimina
diferentele. Procesarea informatiei mentine si sustine diferentele dintre mediul propriu si
personal al unuia si cel al celorlalti, chiar daca prietenia este un sistem de interpenetrare
care are capacitatea de a face dreptate absoluta nevoilor si parerilor prietenilor intr-o
maniera specifica si semnificativa.
Dreptatea absoluta poate fi facuta doar prin codarea fiecarei informatii (sprijin |
anxietate). Orice actiune (a unei persoane), care este venita ca un sprijin, ca o atitudine
favorabila, poate fi perceputa ca fiind o actiune prietenoasa (experienta internalizata).
Codul binar specific in sine este un rezultat al evolutiei. Diferentierea este rezultatul
specializarii functionale deja atinse de media si nu este o conditie
precedenta.(Chernillo la p.437)
Sistemele de interpenetrare converg in elemete individuale (Luhmann, 1995:215)
insemnand ca fiecare prieten/grup de prieteni este diferit pentru ca fiecare in parte este
angajat intr-o alta selectivitate distincta si conectivitate; in propria relatie cu lumea.
Asadar, pritenia este diferita pentru fiecare caz in parte. Si in fiecare caz particular in
parte este necesar ca acest sistem sa produca propriile-i conditii particulare pentru
propria-i reproducere; adica sa-si produca auto-referentialitatea fiecare caz in parte.

55
7. Recapitulare

Deoarece aceasta lucrae are mai multe linii de argumentare, doresc ca in acest ultime
cuvinte sa incerc sa le clarific pentru a se intelege de ce sustin ca este o lucrarea coerenta.

1. Cercetarea prezentata aici este un studiu de caz facut din perspectiva sistemica.
Am analizat un coridor studentesc international si pretind ca este cazul unui grup
de prieteni, care se diferentiaza intr-un mod specific ca relatie interpersonala.
2. Abordarea sistemica a unui caz empiric este in sine o ambitie indrazneata, teoria
sistmelor fiind extrem de abstracta. Luhmann insusi si-a recunoscut in cadrul unui
interviu adictia pentru teorie si nu putini sunt cei care se indoiesc de relevanta
acestei teorii pentru realitatea empirica. Adoptandu-i insa perspectiva, aceasta
teorie ofera cadrele de analiza si intelegere a realitatii sociale, care intotdeauna
este complexa.
3. Metodologia folosita este una calitativa, neputandu-ne baza pe prescrieri
metodologice. Metodologia este metoda aplicata in cercetare. Subscriu la, si ma
ghidez dupa, principiul ca ea este o teorie reflexiva la adresa calitatii inferentelor
efectuate pe parcursul cercetarii. Consideram metodologia a fi proprietatea
emenergenta a sistemului format din cercetator, situatie studiata si teorie. (Robert
Kay si Darren Halpin)
4. Am inceput prin prezentarea unor teme sociologice foarte largi: modernitatea,
individualitatea, relatiile interpersonale si a legaturii dintre acestea. Aceasta
introducere este necesara pentru a plasa cazul studiat intr-un context, fara de care
el nu poate fi inteles.
5. Analiza istorica a prieteniei ofera posibilitatea de comprehensiune a elementelor,
structurilor si caracteristicilor acestora in cadrul relatiei de prietenie prin analiza
prezentarilor evolutioniste ale acestui subiect in stiintele sociale. De asemenea,
ancoreaza puternic cazul empiric in contextul sau.

56
6. Analiza propriu-zisa a realitatii desemnate este facuta in a cincia sectiune a
lucrarii, cu ajutorul teoriei si a conceptelor necesare pentru aceasta analiza,
prezentate si explicate anterior.
7. Pe tot parcursul lucrarii am adoptat o atitudine extrem de reflexiva, cantarind
mereu fiecare decizie luata; si construind astfel o metodologie pertinenta si
adecvata acestei cercetari. Se poarta numeroase discutii in legatura cu relevanta si
convenabilitatea stiintifica in folosirea conceptelor si abordarilor.
8. Unul dintre rezultatele la care s-a ajuns este o analiza comprehensiva si complexa
a cazului grupului de prieteni studiat.
9. Un alt rezultat, cu valente teoretice de aceasta data, este ca, pe baza rezultatelor
empirice, putem concepe teoretic pritenia ca fiind un sistem de interpenetrare
interpersonala.
10. Ineditul in aceasta lucrare consta in faptul ca prietenia nu a mai fost abordata, din
cate stiu pana la ora actuala, in aceasta maniera. Iar modul de abordare s-a dovedit
a fi extrem de fructuos, atat din punct de vedere teoretic cat si empiric.

57
Referinte bibliografice

Chernilo, Daniel, 2002, The Theorization of Social Co-ordinations in Differentiated

Societies: The Theory of Generalized Symbolic Media in Parsons, Luhmann and
Habermas, in British Journal Of Sociology, Vol.No.53, Issue No.3 (September 2002), p.
431 449

Dartu, Constantin-Toni (coord), Personalitati Romane si Faptele Lor 1950 2000, 2007,
Vol.23, TopLux, Iasi

Fuchs, Stephan, 2001, Against Essentialism. A Theory of Culture and Society, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusetts and London, England

Giddens, Anthony, 2000, Consecintele Modernitatii, Univers, bucuresti

Giddens, Anthony, 2002, Transformarea Intimitatii. Sexualitatea, Dragostea si Erotismul

in Societatile Moderne, Antet, Bucuresti

Garfinkel, Harold, 1963, A conception of, and experiments with, 'trust' as a condition of
stable concerted actions in Motivation and Social Interaction, p.187-238, The Ronald
Press, New York

Huizinga, Johan, Homo Ludens, 2003, Bucuresti,

Kay, Robert and Halpin, Darren, 1999, Redefining the Role of the Practitioner in Critical
Systems Methodologies, in System Research and Behavioural Sciences, Vol.16, p 273
281, John Wiley & Sons

Leydesdorff, Loet, 2001, A sociological Theory of Communication. The Self-

Organization of the Knowledge-Based Society, uPUBLISH, USA

58
Laszlo, Ervin and Laszlo, Alexander, 1997, The Contribution of the System Sciences to
the Humanities, in System Research and Behavioral Sciences Vol.14, No.1, p.5-19, John
Wiley & Sons

Luhmann, Niklas, 1982, The Differentiation of Society, Columbia University Press, New
York

Luhmann, Niklas, 1986, Love as Passion. The Codification of Intimacy, Harvard

University press, Cambridge, Massachusetts

Luhmann, Niklas, 1989, Ecological Communication, Polity Press, Cambridge

Luhmann, Niklas, 1990. Essays on Self-Reference, Columbia University Press, New York

Luhmann, Niklas,1995, Social Systems, Stanford University Press, Stanford, California

Luhmann, Niklas, 2002, Theories of Distinction, Stanford University Press, Stanford,

California

Pahl, Ray, 2002, Towards a More Significant Sociology of Friendship,

Arch.Europ.Sociol., XLIII, 3 (2002), 410 423

Pahl, Ray, and Spencer, Liz, 2003-4, Personal Communities: Not Simply Families of
Fate or Choise, http://www.iser.essex.ac.uk/pubs/workpaps/pdf/2003-04.pdf

Taekke, Jesper, 2003, Medium Theory and Social Systems, the second edition of the
paper, which was presented in its first edition at the CCC Luhmann conference in
Copenhagen May 2003 http://home16.inet.tele.dk/jesper_t/

Ze Frank speech on http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/87

59
Anexa 1

Sisteme auto-referentiale autopoietice

Organisme vii Sisteme sociale Sisteme psihice

(proceseaza viata) (proceseaza sens) (proceseaza sens)

Interactiuni Organizatii Societati

60
Anexa 2

La p.36:
S: Moroc! (real loud); (laugh)
O.S: noroc! (laugh)
O: pescaru! Noroc, whats that?
O.S: skal, noroc!

La p.39:
O.S: now we can like I dont know.., just have fun.. sing... whatever
N: yap!
N: noroc! (toasting)
O.S: noroc! (short laugh)
S: noroc!
O.S: (continuing) and when we fell like talking we just go
N: exacly. You whannna
play the guitar for us?
O.S: ok. What do you whanna hear? aaaaa
N: - (giving the guitar to O.S)-you what a pick?
O.S: aaa no
N: no?
O.S: is this actually gonna be ?(showing the microphone)
N: ya
L: ya (laugh)
O.S: (laugh)
N: well we can delete it if you want, you shouldnt think about the microphone
than it gets all unnatural
O.S: thats the things Im supposed to tell you guys!!!
(general laughter)
L: never mind the microphone you guys!
(transcript, part1: 000 036)

La p.41:
N: the position, if you find a guy that is unconscious.. you should put him in this
position.. I wont show you
L: come on, show us!
O.S: -in what position?
S: like this (and she shows) like this! something like
N: yeah, so he doesnt like... swallow his tongue... or choke with his own vomit
O.S: oh ok
N: framstupa sidolge! Another important Swedish word!
L: framstupa sidolge fra...
O.S: what?!
N: (laugh)
O.S: say again!
L: framstupa sidolge (really clear, for O.S. to understand
[after talking if its one word or two words, and after being able to pronounce it:]
N: oh, ye, its really ok. you have to learn it!

61
La p.43:
O.S: ok, are we gonna talk about the corridor?(transcript part5: 047)
N: we should talk about the corridor.. about. not sing (transcript part6: 757)

La p.44:
N: you youll have such a good time tomorrow listening to this; it is gonna be so fun!
O.S: laugh
N: but a thing I have to warn you!
L: (real loud laughter)
N-da, L and O are talking something what I cant really understand; its very noisy;
N: .. when me and the band were recording, .I cant make up what Im saying..
L and N-da keep on talking; L keeps on laughing while talking
N: so its you; maybe you need some help.. with the interpretation
some noise (1129 1138)
N: (continuing the idea) knock on my door, Imana help you!
O.S: oh, I dont know how Im gonna process this
N: its like.. cause by now we are recording, onean half an hour; ..and I think you can
skip like .90 percent of all this (moment of silence from the others)
O.S: thats very much
L: (giggle)
L: ninetyyy..five? ..perhaps?
N: 99 (as confidentially to L, but still everyone to
understand)
O.S: (laugh)
N: $%##$#@$36 it will be nice Part6: 1105 1158

La p.44:

L: but we have you speaking in stockholmska (laugh)

O.S: stockholmska?
N: ye, that doesnt happen; not very often
O: the Stockholm dialect is so kind of feminine
L: way like different from.. yeah, feminine
S: stockholmsa! (pronouncing it different)
O: (efeminate) jag pratar #$%#@holmska; jag $##$@#$#$@
as consequence to what O said, N and L laugh really loud at S (whos home town is
close to Stockholm)
S: Im not from Stockholm! (amused)
Then the Swedes explain and shows how pronunciation differs from one region to the
other and make fun of it
Part6: 1158 - 1220

36
Random characters = when I cant make up what he/she is saying

62