Lixandru Roxana Paula - AMF III

INTOXICATIA CU BENZODIAZEPINE

Benzodiazepinele sunt medicamente cu efect tranchilizant mediu sau minor, in comparatie cu

cele cu efect major, folosite pentru tratarea psihozei. Acestea sunt cunoscute si sub numele de
diazepam (Valium, Diazemuls), lorazepam (Ativan), clonazepam (Klonopin, Catapres, Dixarit),
alprazolam (Xanax). Folosite in mod excesiv, benzodiazepinele devin droguri, deoarece au
acelasi efect ca acestea si provoaca dependenta.
Benzodiazepinele sunt de multe ori obiectul abuzurilor medicamentoase (tot datorita
incidentei scazute a reactiilor edverse severe), ceea ce explica numarul foarte mare de intoxicatii
prin supradozare, accidentale sau voluntare. Sunt medicamentele cele mai des prescrise de catre
psihiatri, deoarece au un spectru larg de utilizare in multe situatii clinice. Medicii le pot prescrie
in mod legitim pentru urmatoarele afectiuni:
anxietate, insomnie; sevraj alcoolic; crize de epilepsie, relaxare musculara; inducerea
amneziei inainte de proceduri medicale inconfortabile; ca medicament inaintea anesteziei
(de exemplu inainte de operatie)

Efecte ale consumului de benzodiazepine

Benzodiazepinele incetinesc activitatea sistemului nervos central. Ele scad nivelul de
anxietate, au efect sedativ, proprietati anticonvulsive (reduc convulsiile) si relaxeaza muschii.
Sunt prescrise pentru a reduce anxietatea, a ajuta oamenii sa doarma si pentru relaxarea corpului.
Trebuie prescrise doar pentru o perioada scurta de timp, deoarece pot provoca dependenta.
Abuzul cronic de droguri provoaca schimbari fizice si de comportament care afecteaza
relatiile si performanta la locul de munca. Semne de ingrijorare in cazul adolescentilor sunt:
schimbari rapide de temperament sau scaderea brusca a performantei scolare.
Benzodiazepinele fac parte dintre substantele care faciliteaza agresiunea sexuala. Ele slabesc
functiile care sunt responsabile de rezistenta in fata agresiunii sexuale sau a atacurilor. Folosite in
acest scop, ele sunt adaugate in bauturi care contin alcool sau in sucuri, in forma de pudra sau
lichid, cu un gust greu de depistat
. Manifestarile predominante sunt neurologice si cuprind ameteala, somnolenta, confuzie,
ataxie, vorbire Ingreunata. Coma, mai ales prelungita, este neobisnuita si trebuie sa ridice prompt
suspiciunea unei intoxicatii cu alte substante sau o cauza nontoxica de coma. Reactii paradoxale,
incluzand excitatie, anxietate, comportament ostil, agresiv, delir, sunt posibile, dar neobisnuite.
Desi neclara, etiologia unor astfel de reactii pare sa fie de tip idiosincrazic. Alte manifestari, tot
rare si cu mecanism neclar, pot fi cefaleea, greata, varsaturile, durerile toracice, articulare,
diareea, incontinenta.
Depresia respiratorie si hipotensiunea sunt rare si apar in cazul administrarii parenterale si a
coingestiei de alte substante. Efecte cardiorespiratorii serioase produce frecvent administrarea
intravenoasa, rapida, de benzodiazepine In doze mari; cei mai susceptibili sunt varstnicii cu boli
cardiorespiratorii subiacente.

Tratamentul intoxicatiei acute

Tratamentul intoxicatiei acute cu benzodiazepine este in principal suportiv.
In cazul unei supradoze acesta include:
-oxigenoterapie;
- perfuzie endovenoasa cu dextroza sau tiamina daca apar semnele de hipoxemie, alterarea
statusului mental,hipoglicemie sau malnutritie.
Lixandru Roxana Paula - AMF III

Decontaminare digestiva prin inducerea vomei sau prin spalatura gastrica este eficienta
in primele ore de la ingestie. Tot in aceiasi perioada de timp se ia in considerare administrarea
orala sau pe sonda nasogastrica a unei singure doze de carbune activ (cu masurile de protectie
pentru mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii). Masurile de eliminare activa sunt
ineficiente.
Flumazenilul este antagonistul benzodiazepinelor, legand situsurile complexului clor-
GABAA, ceea ce conduce la reversibilitatea efectelor deprimante asupra SNC (efecte
caracteristice benzodiazepinelor. Securitatea folosirii flumazenilului pare a fi limitata, acesta
fiind utilizat doar in cazul intoxicatiei acute cu benzodiazepine (ex. la copii dupa o supradoza sau
dupa consumul controlat al benzodiazepinelor pentru sedare). Durata de actiune a flumazenilului
este insa scurta, necesitand repetarea dozelor. Doza initiala este de 0.3 mg i.v., doza ce poate fi
repetata la 1 minut, fara a depasi 2 mg in total.
Riscurile administrarii de flumazenil depasesc beneficiile in multe cazuri:
- in cazul inducerii de catre flumazenil a sindromului de retragere la benzodiazepine,
- la pacientii cu toleranta farmacodinamica si convulsii, care au luat de asemenea si antidepresive
ciclice favorizand convulsiile).
In cursul detoxifierii pot aparea simptomele de abstinenta (retragere), dar, in majoritatea
cazurilor, ele sunt moderate. Daca reapare anxietatea, poate fi prescrisa buspirona (mai putin
eficienta ca o benzodiazepina pentru tratarea anxietatii). Unii specialisti au recomandat, in cursul
detoxifierii, substitutia cu o benzodiazepina cu timp de injumatatire lung.
Naloxonul se administreaza daca apare insuficienta (colapsul) respiratorie.

Tratamentul intoxicatiei cronice

Consumatorii abuzivi de benzodiazepine in doze mari necesita de obicei detoxifiere
spitalizata. Frecvent, abuzul de benzodiazepine este parte a dependentei combinate
(politoxicomanii) implicand alcool, opioide si cocaina.
Tratamentul dependentei de benzodiazepine trebuie inceput cu evaluarea afectiunilor
psihice asociate. Se practica o testare toxicologica amanuntita, tinand cont de frecventa asociere
alcool-sedative, etc, si se determina doza de benzodiazepine necesara stabilizarii (din anamneza,
examenul clinic sau cel toxicologic). Detoxifierea impune trecerea spre administrarea de
benzodiazepine cu actiune lunga (diazepam, clordiazepoxid), ulterior scazandu-se cu 30% doza
in primele doua zile si cu 10% in urmatoarele.
Riscul de folosire si dependenta fizica obliga la evitarea administrarii prelungite a
benzodiazepinelor tranchilizante si hipnotice. In general se recomanda ca durata tratamentului sa
nu depaseasca cateva saptamani. Se prefera administrarile intermitente si folosirea dozelor mici.
Un tratament de 4 saptamani sau mai mult nu trebuie incetat brusc, ci progresiv (diminuarea
dozelor prin paliere succesive, intervale prelungite intre prize), cu scopul de a distinge
veritabilele simptome de abstinenta de tulburarile patologice initiale care ar putea sa reapara.
Daca administrarea s-a facut continuu cateva luni, dozele se scad cu cate 1/8 la flecare 2
saptamani, pana la suprimare dupa 6-12 saptamani.
Dupa detoxifiere, prevenirea recaderilor necesita un program de reabilitare similar
tratamentului alcoolismului. Nu s-a gasit medicatie utila in reabilitarea (recuperarea)
consumatorilor abuzivi de sedative dar, desigur tulburarile psihice de tip depresiv sau
schizofrenic necesita medicatie specifica.