AUTOREGLAREA COGNITIVA SI METACOGNITIVA IN INVATARE

Autreglarea cunoasterii, este de parere P.R.Pintrich presupune monitorizarea, controlul, si

reglarea activitatilor cognitive si ale comportamentului, controlul cognitive (sau strategiile
autorelarii) implicand planificarea, monitorizarea, si reglarea cognitiei.

Anumiti cercetatori, demnstreaza ca perceptia propriei eficacitati, faciliteaza dezvoltarea

stategiilor cognitive si influenteaza utilizarea lr adecvata si eficienta: Perceptia propriei
eficiente inflenteaza tipurile de scenario anticipative reiterate de individ () Cei care au
sentimental unei eficiente inalte, vizualizeaza scenario de success care mbilizeaza gandirea in
solutionarea optima a problemelor(Bandura, 1997)

Astfel, automanagementul resurselor cognitive, unul dintre cele mai stabile puncte de sprijin
ale autoreglarii invatarii, se refera la administrarea/gestionarea propriilor abilitati de gandire,
intelegere, rezlvare de problem, memorare, stocare, cunostere, metacunostere.

Ideea reglarii cognitive este strans legata de matacognitie in procesarea informatiilor.

Reglarea metacognitiva implica atat cunostinte metacognitive cat si utilizarea strategiilor

metacognitive. Cunostintele metacognitive include cunostinte despre strategiile
metacognitive, despre cerintele sarcinii si despre sine(Garner, 2009).

Astfel, dupa rolul ocupat in procesul invatarii, autreglarea cognitive prezinta un grad ridicat
de complexitate, in sensul in care, cu ajutorul gandirii critice, de exemplu, putem examina
logic si systematic problemele care apar, de asemenea putea crea si utilize imagini rationale
pentru procesul invatarii (cu reprezentarea interactiunilor dintre obiectele si evenimentele
despre care se invata) sau formarea de imagini interactive intre evenimentele despre care se
invata.

Un alt element important al autoreglartii cognitive, il constituie autoreglarea potentialului

creative care implica o serie de idei precum: supunerea ipotezelor la proba contestarii,
gandirea pozitiva in situatii critice , privirea din mai multe unghiuri a aceleiasi problem, etc.

Concluzionad, putem afirma ca autreglarea cognitive detine un rol mai important in procesul
invatarii, in comparative cu reglarea metacognitiva, datorita multitudinlor de factori.

Din puct de vedere al structurii, putem lua in considerare ca autoreglarea cognitive cuprinde 4
directii: gestionarea abilitatilor de gandire critica administrarea resurselor de
intelegere, gestionarea abilitatilor de rezolvare de probleme si autoreglarea potentialului
creativ, in timp ce la reglarea metacognitiva intalnim doar automanagementul in sfera
metacognitiei.

De altfel, din punct de vedere al dinamicii, putem observa diversitatea formelor de autreglare
cognitive in comparatie cu cele de regalre metacognitiva.

In ceea ce priveste asemanarile dintre cele 2 concepte putem remarca faptul ca atat in
autoreglarea cognitive cat si in reglarea metacognitiva intalnim conceptual de autoaprecierea
gradului de implicare in sarcina de invatat. De asemenea instalarea autoreglarii cognitive si
metacognitive sunt favorizate de functionarea optima a intregului psihic. Atat pentru
gestionarea si controlul resurselor cognitive implicate in autoreglarea cognitive si
metacognitiva este necesar un antrenamentprealabil al tuturor functiilor psihice. Deci, este
practice imposibil ca prin antrenarea functiilor psihice sa stimulam doar autoreglarea
cognitive sau doar pe cea metacognitiva. Asadar, data fiind importanta celor 2 concepte in
autoreglarea invatata, cea mai mare asemanarea consider ca este faptul ca cele doua sunt
interindependente. Dar, in ciuda faptului ca acestea sunt interindependente, exista si deosebiri
evidente intre acestea ca de exemplu: in cazul autreglarii cognitive, gestionarea unei palate
mai largi de abilitati: gandire critica, rezolvare de problem, autoreglarea potentialului creative,
in timp ce in cuprinsul automanagementului in sfera metacognitiei, exista doar o serie de
tehnici care ne consuc catre antrenarea acestia. O alta deosebire ar putea f rprezentata de
efectele anticipative ale autoreglatii cognitive, ca de exemplu crearea si utilizarea de imagini
rationale, crearea de relatii imaginare, evaluarea planului prin care se estimeaza sansele de
reusita, s.a, si aprecierea din cadrul sferei metacognitive: aprecierea memoriei de lucru,
aprecierea unei noi solutii de rezolvare a unei problem, autoaprecierea gradului de implicare
in sarcina, etc. Totodata, in cadrul autoreglarii cognitive ne putem folosi de simturi precum
vazul, auzul, pentru a lua o decizie.

In propria invatare m-am confruntat adesea cu cele 2 constructe, ele fiind foarte utile de
exempl atunci cand anticipezi persormanta la un examen, folosindu-te de exemplu de :
autoaprecierea gradului de implicare in sarcina de invatat(constientizarea necesitatii de a
controla sentimentele de teama, frustrare, vinovatie, etc). De asemenea autoreglarea cognitive
este foarte eficienta si in cazul rezolvarii de problem unde se utilizeaza cei 4 pasi dupa
modelul DUPE: 1. Determinarea problemei, 2. Intelegerea naturii problemei, 3. Planificarea si
rezolvarea ei, si 4. Evaluarea planului. Totodata este important si modul in care se rezilva
problema, utile fiind hartile obstacolelor intalnite in procesul de rezolvarea al problemei.

Sa luam un exemplu concret: restanta din urma picarii unui examen. O data cu aflarea acestei
vesti, care se presupune a fi o problema, incepem sa constuim mintal o harta, a
obstacolelor care au intervenit in procesul invatarii, obstacole care vor trebui evitate la
urmatoarea reexaminare. De asemenea ar trebui sa stabilim daca am fost sensibilizati din
cauza diferitilor indicatori: vocea profesorului, gesturile profesorului sau ale colegilor, etc;
ulterior urmeaza sa evaluam propria performanta, de exemplu cum au decurs examenele
anterioare, urmata de instruirea in sfera monitorizarii eficientei strategiilor initale, incheind cu
organizarea si reorganizarea continua a informatiilor, restructurarea si reinterpretarea lor in
context noi.

Concluzionand, autoreglarea cognitive ci metacognitiva reprezinta arii ale autoreglarii

invatarii foarte importante. Dar, pentru eficienta invatarii, care este sustinuta de autoreglare
este necesara si autoreglarea in domeniul motivational si afectiv.
BIBLIOGRAFIE:

Valeria Negovan (2010/2013). Psihologia nvrii. Bucureti:

Editura Universitar.