Alimentatia ovinelor

-C8-

Paricularitatile valorificarii hranei de catre ovine :

Ovinele au multe particularitati de valorificare a hranei asemanatoare cu cele ale

taurinelor.Sunt insa si unele deosebiri :
Ovinele spre exp sunt prin excelenta animale de pasune fara de care cresterea lor este
foarte greu de conceput.Acest fapt determina o fluctuatie permanenta a aporturilor in
elemente nutritive ale pasunii vizavii de necesarul animalelor,fie ca insuficienta,fie ca
excedent.De exemplu,daca pasunea este de slaba calitate,aportul ei in proteina este
insuficient,ceea ce determina scaderea performantelor productive.Daca pasunea este de
calitate,aportul ei in proteina poate fi excedentar,avand ca finalitate eliminarea
surplusului dincolo de necesar sub forma de azot prin urina.
Lucrurile stau diferit in cazul energiei :daca aporturile de energie ale pasunii sunt
excedentare,atunci surplusul de energie se stocheaza in organism sub forma de grasimi de
rezerva,iar in caz de insuficienta,aceste grasimi de rezerva sut puse la dispozitia
animalelor,cel putin pe o perioada limitata de timp fara afectarea performantelor
productive.
In mod traditional,oile sunt hranite in general cu nutreturi de calitate mai slaba,iar
nutreturile de volum detin o pondere mare in structura ratiilor,cu toate ca ovinele in
comparatie cu taurinele valorifica ceva mai ineficient nutreturile de volum,in schimb
ovinele fata de taurine,valorifica ceva mai bine nutreturile concentrate,fapt care poate fi
explicat prin lungimea relativ mai mare a intestinului.
O hranire directa a ovinelor si in conditii de economicitate,trebuie sa tina seama si de
evolutia greutatii corporale de-a lungul unui ciclu productiv.
In perioada de repaos fiziologic,de monta si in primele trei luni de gestatie,in conditii de
hranire normale,oile depun rezerve corporale,ca urmare a unui necesar scazut si a unei
capacitati de ingestie ridicata.
In ultimele 2 luni de gestatie,pe masura cresterii necesarului si a scaderii capacitatii de
ingestie,oile isi mentin o greutate relativ constanta,o greutate proprie.
La inceputul lactatiei,mai precis in primele 6 sapt,in mod fiziologic,oile mobilizeaza
rezerve corporale pt sustinerea productiei de lapte.Dupa aceea,pe masura scaderii
productiei de lapte,oile treptat incep sa depuna rezerve corporale.
In literatura internationala starea corporala ,statusul corporal,se masoara in note de la 0 la
5,in functie de gradul de dezvoltare al regiunilor lombare si sternale prin palpare.In
termenii cei mai simplii nota 0 inseamna oi foarte slabe iar nota 5 oi foarte grase.
 Alimentatia berbecilor

In majoritatea timpului,cca. 8-9 luni pe an,berbecii sunt in repaos sexual.In ciuda

acestui fapt,berbecii trebuie hraniti pe tot timpul anului,in asa fel incat sa fie mentinuti
permanent in conditii de reproductie.Cea mai mare parte a perioadei de repaos sexual este
plasata in perioada de iarna,asa incat berbecii se hranesc in principal cu nutreturi
conservate precum fanuri 1-2kg/zi,cu sublinierea ca cca o treime pot fi substituite de
grosiere ;silozuri si radacini 2-3kg/zi si concentrate 0,2-0,4 kg/zi.
Berbecii in repaos sexual prind insa si perioada de vara.In aceasta situatie ei pot fi
hraniti numai cu nutreturi verzi pana la 10 kg/zi.Daca nutreturile verzi sunt de slaba
calitate,atunci alaturi de ele,in ratii se introduc si concentrate 0,2-0,3 kg/zi.
Cu cca o luna,o luna si jumatate inainte de monta,perioada in timpul verii,se schimba
modul de hranire al berbecilor,in sensul ca scade cantitatea de nutreturi verzi la 5-6
kg/zi,desi este vara se folosesc si 1-2kg/zi de fanuri si creste cantitatea de concentrate la
0,5-0,6kg/zi.
Perioada de monta cel mai adesea plasata intre august si octombrie se schimba de
asemenea mopdul de hranite : vara nutreturile verzi cresc la 6-8 kg/zi, fanurile la 1,5-2
,iar concentratele la 0,8-1 kg/zi.Iarna o ratie tip poate fi compusa din 1,5-2kg/zi de
fanuri,silozuri si radacini 3-4 kg,conc 0,8-1 kg/zi.

Alimentatia oilor adulte

De-a lungul unui ciclu productiv care cuprinde perioada de monta,de repaos,primele
doua luni de gestatie,ultimele doua luni de gestatie si perioada de lactatie,necesarul oilor
oscileaza foarte mult.De exemplu fata de perioada de repaos,necesarul in perioada de
lactatie poate fi de 3-4 ori mai mare
1)Alimentatia oilor in perioada de repaos fiziologic,de monta si de gestatie :
In perioada de repaos fiziologic,de monta si in primele 3 luni de gestatie,in mod
normal oile depun rezerve corporale.In ultimele doua luni de gestatie,ele isi mentin
relativ constanta greutatea corporala proprie.Se admite chiar o usoara scadere a greutatii
corporale proprii,insa nu exagerata,altfel se creeaza riscul scaderii greutatii mieilor la
fatare sau aparitia toxiemiei de gestatie soldata cu avorturi si chiar cu moartea oilor dupa
fatare,cauza fiind supramobilizarea grasimilor corporale de rezerva,ceva similar cu
sindromul vacii grase.
Cu cca 2-3 saptamani inainte de monta,se recomanda cresterea nivelului energetic al
ratiilor cu cca 20-30% fata de cel de intretinere cu efecte favorabile asupra fertilitatii.
In perioada de monata si in primele 3 luni de gestatie se vor evita fluctuatiile alimentare
constatandu-se ca acestea influenteaza negativ fecunditatea si apoi prolificitatea.
In lunile 2 si 3 de gestatie placenta atinge dezvoltarea sa maxima desi ritmul de dezvoltre
al fetusilor este inca lent.De asemenea,tot in aceasta perioada,tesutul osos si nervos al
fetusilor are un ritm mai mare de dezvoltare decat al celorlalte tesuturi si orice greseala
de alimentare ion aceasta perioada,desi aparent mai simpla,poate avea repercusiui
nedoarite.
Perioada de gestatie a oilor in cea mai mare parte a ei este pe timpul iernii si foarte rar
la inceputul primaverii.In aceasta situatie ratiile obisnuite ale oilor gestante sunt compuse
din fnuri 1-2 kg/zi,silozuri si radacini 2-3 kg/zi si concentrate 0,2-0,3 kg/zi.
2)Alimentatia oilor in perioada de lactatie :
In perioada de lactatie,cel putin in prima ei parte,oile mobilizeaza o parte din
rezervele corporale,in special lipidice,pt sustinerea productiei de lapte.
Aceasta lipomobilizare este un act fiziologic normal care nu are influente negative asupra
sanatatii oilor,asa cum se poate intampla in ultima parte a gestatiei.

a)Alimentatia oilor alaptatoare,pana la intarcare

Necesarul femelelor in perioada de lactatie se stabileste prin insumarea celui de

intretinere,in functie de greutatea corporala si a celui pt productia de lapte,in functie de
nivelul acesteia,numai ca in prima parte a lactatiei la oile crescute traditional,miei sunt
singurii beneficiary ai laptelui,ceea ce inseamna ca nu se poate cunoaste cu exactitate
nivelul productiei de lapte,totusi se poate estima pe baza unor curbe de lactatie prezentate
p erase sau in functie de sporul de greutate al mieilor considerandu-se ca miei castiga in
greutate 1kg daca consuma 5 kg de lapte.
Se va urmari ion aceasta prima parte a lactatiei sa se acopere necesarul oilor pt ca altfel
scade productia de lapte si implicit sporul in greutate al mieilor,desi acestia pot compensa
partial printr-un consum mai mare de nutrturi solide.

b)Alimentatia oilor mulgatoare,dupa intarcare

Dupa intarcarea mieilor,oile se mulg si se poate cunoaste prin urmare nivelul

productiei de lapte a.i. necesarul se poate stabili mia usor.
La stabilirea necesarului se va tine seama si de evolutia compozitiei laptelui de-a lungul
lactatiei.Continutul in grasime al laptelui de oaie creste pe masura avansarii in lactatie de
la 5,8 la inceput catre 8 % la sfarsit.
Continutul in proteina al laptelui creste de la 4,8 la inceput si atinge un maximum de 6%
catre luna a 3 a,a 4 a de lactatie,dupa care,daca lactatia se prelungeste se mentine relativ
constant.
Prin urmare,unul va fi necesarul pt producerea unui kg de lapte la inceputul lactatiei
si altul va fi necesarul pt producerea aceluiasi kg de lapte la sfarsitul lactatiei.
Perioada de lactatie este plasata in cea mai mare lapte in perioada de iarna.In aceste
conditii ratiile clasice ale oilor in lactatie sunt compuse din fanuri si grosiere 1-
1,5kg/zi ;radasini si silozuri 3-4kg/zi si concentrate 0,3-0,5.
Daca lactatia este cuprinsa si in perioada de vara nutreturile verzi pot constitui singure
ratiile 6-8kg/zi,iar daca lactatia se prelungeste atunci alaturi de nutreturile verzi se adauga
si concentrate 0,2-0,3kg/zi.
 Alimentatia tineretului ovin

1)Pana la intarcare mieii se hranesc in ordine cu colostru,lapte matern si

nutreturi solide,adica fanuri si concentrate.
Ca toti noi nascutii apartinand mamiferelor,si mieii au neaparata nevoie de colostru,si
aceasta cat mai repede cu putinta.Se apreciaza ca mieii sunt capabili sa consuma 50-100
ml/zi.
Dupa subperioada colostrala urmeaza subperioada de alaptare propiuzisa cu lapte
matern sau inlocuitor de lapte.Hranirea numai cu lapte matern este aplicata in cresterea
traditionala a mieilor.

Hranirea cu lapte matern si inlocuitor de lapte este practicata in cresterea intensiva a

oilor,scopul fiind acela de a disponibiliza o cantitate de lapte de oaie cat mai mare pt
producerea nutreturilor.Inlocuitorii de lapte pt miei sunt total diferiti de inlocuitorii de
lapte pt vitei.
In jurul varstei de 3sapt,laptele matern sau inlocuitorii de lapte,nu mai pot face fata
singuri ritmului de crestere al mieilor,de aceea,incepand cu aceasta varsta,mieilor i se
administreaza la discretie fanuri si concentrate,altfel nu s-ar putea realiza nici
intarcarea.Se considera ca in momentul intarcarii miei trebuie sa fie apti sa consume 150-
200 g nutreturi uscate.
2)Dupa intarcare femelele(mioare)se cresc separat de masculi,care de acum se
numesc berbecuti.
Mioarele nascute la inceputul anului se pot da la monta in toamna aceluiasi an,cu conditia
sa aiba 7-8 luni si 2 treimi din greutatea de adult.Daca nu se dau la monta in urmatorul
an.
Modul de hranire al mioarelor se diferentiaza intre intarcare si 3 luni si intre 3 luni si
prima monta.Pana la 3 luni mioarele pot fi hranite la niveluri mai ridicate in asa fel incat
la aceasta varsa sa aiba 22-28kg in functie de rasa si sa realizeze SMZ de 200-250 g.Este
speculat pana la 3 luni potentialul ridicat de crestere si nu este afectata dezvoltarea
glandei mamare.
Dupa 3 luni,nivelul de hranire trebuie sa fie mai scazut a.i. sa permita SMZ de 100-
150g,altfel daca s-ar forta cresterea ca pana la 3 luni ar fi afectata dezvoltarea glandei
mamare si a rumenului.
Berbecutii spre deosebire de mioare sunt hraniti la niveluri ridicate pe toata perioada
ingrasarii.Se poate ajunge ca la varsta de 5-6 luni berbecutii sa aiba 40-45 kg cu SMZ de
200-250 g,chiar mai mult in ultima parte a ingrasarii.Asemenea performante se pot obtine
numai daca :in ratii se includ cantitati mari de concentarte,la limita aparitiei tulburalilor
digestive si a nefunctionrii corecte a organelor interne.Acesta este motivul pt care
cantitatile de concentrate din ratii se limiteaza la maxim 700-800 g/zi.Folosirea unor
cantitati mai mari de concentrate poate fi cauza tulburarilor digestive si ale organelor
interne.Ex : Urolidiaaza are drept cauza consumul unor cantitati mari de concentrate si
fosfor.