Alte grupe de nutreturi

II. Fanurile - metode de obtinere a fanurilor:

- uscare naturala
- uscare artificiala

1. Uscare naturala se poate face direct pe sol sau cu ajutorul unor dispozitive din lemn
sau fier. Uscarea directa pe sol, desi este foarte utilizata conduce la pierderi mari mai ales
prin frunze, durata minima a uscarii pe sol este de 3 zile insa se poate prelungi in functie
de contiiile meteo ( ploaie in special). Cu cat durata de uscare este mai mare, cu atat
valoarea nutritiva a fanurilor scade. Valoarea nutritiva scade si pentru faptul ca frunzele
se usuca de circa 5 ori mai repede decat tulpinile, iar frunzele sunt cele care au valoarea
nutritiva cea mai mare. In scopul reducerii duratei de uscare a plantelor, acestea dupa
cosire sunt strivite (in general tulpinile) cu ajutorul unor masini, astfel scade durata de
uscare a tulpinilor, se apropie de cea a frunzelor si evident valoarea nutritiva este mai
buna. Uscarea naturala cu ajutorul unor dispozitive de fier, lemn este practica indeosebi
in regiunile de munte, cu mai multe ploi si plantele nu stau in contact cu solul, astfel se
obtine o valoarea nutritiva mai buna dar cu un efort mai mare.
2. Uscarea artificiala se face prin intermediul unor procedee chimice sau termice.
Folosirea celor chimice consta in : imprastierea, pulverizarea pe plante dupa cosire a unor
substante chimice (acizi, baze, erbicide) in scopul accelerarii uscarii plantelor. Cele mai
bune rezultate s-au obtinut prin folosirea carbonatului de potasiu, care a ameliorat evident
durata de uscare a plantelor, mai ales a tulpinilor. Procedeele termice constau in folosirea
aerului ca mijloc de uscare (fie rece fie cald). Uscarea cu aer rece consta pe scurt
in urmatoarele secvente :
-plantele sunt cosite si lasate in camp 24-48 de ore pentru o preuscare
-apoi sunt stranse si depozitate in soproane fara pereti laterali
-la baza sopronului se afla o retea de tuburi perforate prin care circula aerul sub
presiune, acesta usuca plantele.
Astfel calitatea fanurilor este mult mai buna decat in cazul uscarii naturale.
Uscarea cu aer cald este asemanatoare, doar ca prin reteaua de tuburi circula aer
cald, uscarea este mult mai rapida iar fanurile sunt de cea mai buna calitate. Este adevarat
ca folosirea aerului cald incarca pretul de cost al fanurilor, care este insa recuperat prin
calitate. Intr-una din variantele a uscarii cu aer cald se poate obtine lucerna granulata, cea
bichetata sau faina de lucerna (aceasta putand fi utilizata si in hrana monogastricelor).

Tipuri de fanuri fanurile pot fi obtinute fie din pajisti naturale, fie din plante
cultivate.

1
1. Pajisti naturale
Cele naturale ca si nutreturile verzi din care provin se caracterizeaza printr-o mare
diversitate, compozitie variabila, valoarea nutritiva variabila date in special de conditiile
pedo-climatice. Dupa criteriul zonal, fanurile naturale obtinute in Romania se clasifica
astfel :
-fanuri de balta si de lunca de calitate slaba si productivitate slaba, se
recomanda a fi folosite numai la rumegatoarele adulte fara performante productive
deosebite.
-fanurile de campie fanuri de calitate si productivitate satisfacatoare, se pot
folosi in hrana tuturor speciilor si categoriilor de ierbivore.
-fanurile de deal calitate si productivitate bune, evident se pot folosi la toate
speciile si categoriile de ierbivore.
-fanurile de munte de calitate foarte buna, pot fi folosite la toate animalele
ierbivore, insa se recomanda in mod deosebit in hrana tineretului ierbivor.

2. Plante cultivate
Cele mai cunoscute si care se obtin in cantitatile cele mai mari sunt fanurile de
leguminoase. Un punct valoros este si fanul de borceag, fanurile se pot obtine si din alte
plante.
-fanurile de leguminoase :
a) fanul de lucerna cel mai utilizat fan in hrana ierbivorelor. Aceasta datorita
productivitatii foarte mari si pentru valoarea nutritiva ridicata mai ales sub aspectul
continutului in proteina, continutului in vitamine si continutului in minerale (mai ales in
calciu). Un alt motiv pentru care fanul de lucerna este cel mai utilizat fan este acela ca el
poate fi utilizat in hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale, inclusiv la
monogastrice sub forma de faina. In mod normal nu poate lipsi din ratiile
reproducatorilor masculi, a tineretului ierbivor, a femelelor gestante si in lactatie. La
reproducatorii masculi stimuleaza spermatogeneza, la tineret stimuleaza procesul de
crestere, la femelele gestante stimuleaza dezvoltarea fetusilor, iar la femele in lactatie
stimuleaza productia de lapte si continutul laptelui in grasime.
In conditiile in care silozul de porumb este nutret de baza in hrana ierbivorelor,
acesta isi gaseste un complement ideal in fanul de lucerna. In sensul ca aciditatea produsa
in rumen de siloz este tamponata de fanul de lucerna, silozul de porumb este saraca in
calciu, fanul de lucerna este bogat in calciu. Silozul de porumb este sarac in proteina,
fanul de lucerna este bogat in proteina.
b) fanul de trifoi, sparceta sunt produse in regiunile unde acestea dau rezultate mai bune
decat lucerna (regiunile mai umede, mai secetoase etc.).
-fanuri de borceag (amestec intre o leguminoasa anuala si o graminee anuala)
este un fan valoros mai ales prin faptul ca este echilibrat energo-proteic. Se recomanda
in special in hrana cabalinelor si a tineretului ierbivorelor.

2
II. Grosierele
Se remarca printr-un continut foarte ridicat in celuloza (pana la 50 %) dar si
printr-un continut scazut in proteina, minerale (cu exceptia potasiului) si in vitamine.
Toatea acestea fac ca valoarea lor nutritiva sa fie scazuta, si cu toate acestea ele se
folosesc in hrana ierbivorelor, mai ales in anii secetosi cand se consemneaza o penurie
furajera. Grosierele se pot folosi insa si in conditii normale de hranire ca un complement
al nutreturilor verzi mai ales a celor recoltate in stadii timpurii sau la inceputul
pasunatului.

1. Paie continut foarte mare in celuloza (peste 50%) si continut foarte scazut in
proteina (20-50 g PB/Kg SU). Au un grad redus de consumabilitate si digestibilitate.
Acest grad redus de digestibilitate determina o valoare nutritiva energetica foarte scazuta
(0,35-0,40 UFL/ Kg SU). Paiele cele mai bune, daca se poate spune asa, sunt cele de ovaz
urmate de cele de orz si in final de cele de grau. Paiele, ca de altfel toate grosierele,
inainte de a fi administrate animalelor se prepara sub diferite forme : tocare, saramurare,
melasare, amonizare.
2. Cocenii de porumb este un nutret grosier mai valoros, daca se poate spune
asa, decat paiele mai ales in privinta continutului in proteina. Valoarea nutritiva maxima
se obtine daca cocenii sunt recoltati imediat dupa recoltarea stiuletilor, altfel valoarea lor
nutritiva scade evident.
3. Pleava invelisul boabelor, boabele seci, ceea ce ramane dupa treierat - fara
tije. Au valoare nutritiva ceva mai buna decat a pailor, insa se recomanda sa se
administreze numai umectate pentru ca au efect iritant al mucoaselor.
4. Ciocalai rahisul stiuletului dupa indepartarea boabelor se poate folosi in
hrana rumegatorelor fie singuri, dar preparati, fie prin macinarea stiuletelui cu boabe cu
tot.
5. Vreji de leguminoase rezulta dupa treieratul leguminoaselor si indepartarea
boabelor. Sunt cele mai bune nutreturi grosiere, in special vrejii de mazare. Se apreciaza
ca ovinele valorifica cel mai bine vrejii de leguminoase (mazare).

III. Radacinile
Radacinile se caracaterizeaza printr-un continut foarte ridicat in apa si in zaharuri
solubile. Un continut scazut in proteine si grasimi si printr-un continut foarte scazut in
minerale si vitamine, cu exceptia morcovului bogat in provitamina A.
1.Sfecla furajera (Beta vulgaris) este unul dintre cele mai utilizate nutreturi in
ratiile de iarna ale ierbivorelor. Are un continut in SU de 13-15% cu specificatia ca la ora
actuala s-au creat soiuri cu peste 20% SU, grad foarte ridicat de consumabilitate si
digestibilitate. La o digestibilitate de circa 90% valoarea nutritiva energetica este pe
masura circa 1,15 UFL/Kg SU valoarea asemanatoare cerealelor continut in proteina
scazut 90 100 g PB/Kg SU cu specificatia ca proteina nu este de cea mai buna calitate
fiind structurata in buna parte pe azot neproteic. Principala categorie de animale careia ii
este destinata sfecla furajera o reprezinta vacile in lactatie, avand actiune favorabila
asupra productiei de lapte. Se va avea in vedere insa sa fie administrata restrictionat si in
combinatie cu nutreturi celulozice, aceasta pentru ca glucidele solubile pe care le contine
in cantitati mari fermenteaza in rumen si produc acidoze ruminale, de cele mai multe ori

3
subacute => scaderea productiei de lapte, desi vaca nu da semne de boala. Se poate folosi
cu bune rezultate si in hrana altor categorii de ierbivore. Se poate folosi chiar in hrana
porcilor, daca se administreaza la porci se va avea in vedere forma cruda (nefiarta)
pentru ca nitratii pe care ii contine se reduc in nitriti in corp si isi manifesta potentialul
toxic.
2. Sfecla de zahar ( Beta saccharifera) - se cultiva pentru obtinerea zaharului
dar se foloseste cu succes si in hrana animalelor. Are circa 22-23% SU si continut si mai
ridicat decat cea furajera in glucide solubile, aceasta face ca restictionarea sa fie si mai
drastica. In cazul vacilor in lactatie se accepta raportul 1 Kg sfecla zahar/ 1 Kg lapte
produs. Riscul de aparitie al acidozelor este mai mare. Se recomanda folosirea
nutreturilor celulozice drept complement pentru combatarea acidozelor.
3. Morcov furajer (Daucus carota) se cultiva pe suprafete mai mici decat
sfecla si aceasta nu datorita valorii nutritive ci datorita productivitatii care este mai mica.
Daca vorbim de valoarea nutritiva, morcovul este un nutret bogat in beta-caroten. Are
de asemenea efecte dietetice si gust placut, in conditiile in care este un nutret care se
obtine in cantitati mici se recomanda cu prioritate in hrana reproducatorilor masculi, a
tineretului ierbivor si a animalelor in covalescenta.

IV. Tuberculi
Au un continut foarte ridicat in glucide, insa spre deosebire de radacini sub forma
de amidon. Continut scazut in proteina si foarte scazut in vitamine si minerale.
1. Cartofii ( Solanum tuberosum) circa 20-22% SU si 70-75% amidon in SU,
la un asemenea continut, valoarea nutritiva energetica este foarte ridicata, apropiata de a
porumbului boabe. Valoarea nutritiva proteica asemantoare cu a sfeclei, cu aceeasi
precizare ca aproape jumatate din continutul in proteina a cartofului este structurata pe
azot neproteic. Ei se pot folosi atat in hrana rumegatoarelor cat si a porcilor, daca se
administreaza rumegatoarelor se recomanda sub forma cruda, daca se administreaza
porcilor se recomanda sa fie fierti cu conditia ca apa de fierbere sa fie indepartata.
Motivul este acela ca in cartofii cruzi, mai ales in coaja lor se gaseste un principiu toxic
(solanina) care printre altele produce si tulburari gastro-intestinale.
2. Topinambur (Heliantus tuberosus) cunoscut sub numele de napi porcesti.
Se aseamana compozitional cu cartofii, doar ca in loc de amidon contine un alt
polizaharid si anume inulina, format din lanturi de fructoza => gust dulceag.
3. Manioc (Cassava) (tapioca mancare traditionala din zonele tropicale,
obtinuta din manioc). Maniocul reprezinta tuberculii unei plante tropicale, este folosit in
primul rand in hrana omului, dar si in hrana animalelor (se poate utiliza sub forma cruda
sau sub forma dezhidratata). In forma dezhidratata este un bun inlocuitor al cerealelor
chiar si la porci si pasari.

V. Subproduse ale radacinilor si tuberculilor

Se obtin de la diferite industrii in special de la cea a zaharului si industria
amidonului.
1. Pulpa (borhot) sfecla se obtine de la industria zaharului, in stare proaspata
are circa 90% apa. Are de asemenea un continut ridicat in celuloza. Pe plan vitaminic,
mineral nu conteaza. Se poate utiliza in hrana animalelor sub forma proaspata cu riscul
alterarii rapide (mai ales vara), insilozata cu grosiere sau dezhidratata. Sub forma

4
proaspata sau insilozata se foloseste in special in ratiile vacilor in lactatie si a taurinelor la
ingrasat. In forma dezhidratata se poate include in ratiile porcilor, mai ales in ratiile
scroafelor gestante. Nu se recomanda in ratiile pasarilor in forma dezhidratata pentru
continutul ridicat in celuloza.
2. Melasa subprodus de la industria zaharului, se prezinta ca un lichid brun-
vascos de consistenta mierii. Desi este un nutret lichid are circa 75% SU. Are un continut
foarte ridicat in glucide simple, in special sub forma de zaharoza. Este singurul nutret de
origine vegetala care nu contine celuloza. Este de asemenea bogata in unele minerale, in
special in : potasiu, fier, mangan, zinc, cobalt. Se foloseste in special in ratiile
rumegatoarelor impreuna cu nutreturi grosiere. Melasarea consta in dizolvarea melasei in
apa, circa 1 parte melasa la 3 parti apa eventual si adaugarea de uree, si imprastierea pe
nutreturile grosiere tocate si eventual amestecate. Daca se foloseste in ratiile
rumegatoarelor aceasta se face restrioctionat pentru ca melasa are efecte laxative, iar in
cantitati mari acestea devin efecte purgative. Melasa se foloseste de asemenea in industria
nutreturilor combinate, granulate ca liant.
3. Pulpa (borhotul) cartofi - rezulta in urma extractiei amidonului din cartofi.
Modul de folosinta este asemanator cu cel prezentat la pulpa de sfecla, adica in stare
proaspata, insilozata sau dezhidratata cu mentiunea ca daca este folosit in stare proaspata
are un gust fad (fare gust) nefiind consumata cu placere de animale.