CURS 8 Alimentatia taurinelor

Particularitatile valorificarii hranei

Taurinele prezinta cateva particularitati date in principal de capacitatea

aparatului digestiv de conformatia acestuia si specificul digestiv.
Capacitatea mare permite hranirea cu cantitati mari de furaje de
volum.
Specif digestiei este data de actiunea florei microbiene, concretizata
intr-un sir de procese de degradare si sinteza prin care se asigura elementele
nutritive necesare.
Digestia microbiana este un proces fiziologic, determinand gradul de
utilizare a constituentilor din natura.
Procesele fermentative care au loc in ? cuprind toate substantele
organice din nutreturi.
Digestia glucidelor se finalizeaza intr-un mestec de acizi grasi volatili
(ac acetic, ac propionic, ac butiric).
La ratiile obisnuite folosite in hrana taurinelor, ac acetic rep 60-70 %
din amestecul total, ac propionic 15-20 % si ac butiric 10-15.
Cantitatea de ACV produsa este influentata de componenta ratiilor. In
cazul unor ratii bazate pe fibroase, ce contin multa CB, creste ponderea ac
acetic fata de a celorlalti acizi, pe cand la administrarea concentratelor,
scade CB si astfel creste proportia ac propionic si butiric.
AGV produsi sunt absorbiti prin peretii ruminali cu o viteza dp cu
concentratia.
AGV rep pt taurine principal sursa de energie, de ordinal 60-70 % din
energia absorbita.
Diferenta este acoperita de energia de la aa 15-20%, ac grasi cu catena
lunga 5-10% si energia din glucoza 1-5%.
Digestia proteinelor in rumen se desfasoara sub forma unor procese de
hidroliza pana la aa liberi si fermentatiei acestora in continuare cu NH3 si
CO2.
O parte din aa pot scapa actiunilor fermentative si trec in celulele bact
(unele form protein proprii) sau ajung in intestin unde sunt absorbiti.
Amidonul rezultat din degradarea aa este absorbit la nivelul peretilor ?. Este
dirijat spre ficat si transf in uree , din care o parte se duce in urina si o parte
este reciclata in organism.
Digestia grasimilor 2 procese majore : hidroliza legaturlor esterice ale
lipidelor (lipoliza) si biohidrogenrarea AGN, prin transf acestora in AGS.
Produsii terminali ai digestiei la taurine sunt si gazele de fermentatie,
adica CO2 si CH4.
CH4 prin el se pierde cca 8-10% din EB a ratiilor.
O particularitate deosebita e la vitei, atat timp cat prestomacele sunt f
putin dezvoltate si viteii consuma lichide.
 In stadiul de prerumegator, hrana lichida declanseaza reflexul de
inchidere a jgheabului esofagian, hrana ajungand direct in cheag.

Alimentatia taurinelor
Au o contributie decisiva la mentinerea animalului in conditie de
reproducere si la productia unui material seminal de calitate.
Nivelul de hranire rep o problema deosebit de imp.
Taurasi= nu si-au definitivat procesul de crestere si taurii adulti.
Taurasii trebuie sa primeasca o cantitate de hrana relativ mare. Cand
devin adulti nivelul de hranire se ? pt a nu risca ingrasarea si modificarea
comp seminal.
Evaluarea strict cantitativa nu este suficienta.
Necestarul de vit A si in unele micromineraleeste relative mai mare dat
productiei de sperma si calitatea ei.
Taurii adulti au nevoie de o cantitate mai scazuta decat se credea; NT
prot din 70-75 g PDI/100 kg GC sau 75-80% g PDI/UFL sau 13-14% PB SU.
Se considera esential ca raportul dintre prot degradata in rumen si
nedegradata
Pt a asigura un regim de hranire coresp se recomanda:
-majorarea Nec de E cu cca 10% a.i. sa se ajunga la un nivel de
hranire m=1,1
-limitarea ponderii furajelor la max 60-70%
-evitarea fol borhoturilor, ? de slaba calitate
-fol in ratii a complementelor vitaminice si minerale

Hranirea practica a taurinelor

Iarna
- Nutretul de volum este fanul, care se ? in cant medii de 3-7 kg
SU/cap/zi
- alaturi de fanuri, morcovi, siloziri de graminee perene 2-4 kg SU/cap/zi
- Nut concentrate (3-5 kg) - nu poate lipsi ovazul, mai pot fi orzul
porumbul, mazarea, etc
Vara
- Nutreturi versi prin pasunat, prin cosire, preferabil palite 3-7 kg Su
- Nutr de volum fanurile 2-4 kg SU. Motivul este completarea deficitului
in SU
- Concentrate 2-5 kg SU/cap/zi
Aceste cantitati sunt orientative, fiecare individ fiind tratat individual.

Alimentatia vacilor
In perioada repausului mamar
Ultimele 2 luni de gestatie, vacile se hranesc intr-o maniera proprie,
date fiind implicatiile atat asupra fatarii cat si a primei parti a lactatiei.
Un principiu de baza este reducerea ponderala a nutreturilor de volum
in ratie, ce presupune cresterea ponderii nutreturilor concentrate.
 Trebuie asigurat un anumit nivel al concentratelor, dupa cel putin din 3
considerate:
1. Se reduce capacitatea tubului digestiv, ca urmarea a dezvoltarii fetusilor.
2. Depunerea reservelor corprale animale.
3. In prima parte a lactatiei vacile consuma cantitati mari de concentrate
pentru a evita aparitia tulburarilor digestive.
Din ultima perioada a repausului mamar se trateaza aparte- steamming-
up cantitati mari de concentrate.
Fol unor cantitati prea mari de concentrate prezinta riscul ingrasarii
excesive cu consecinte deosebite aspra fatarii, a motilitatii ruminale (boala
vacii grase) sau edemul mamar .
Nutreturi de volum de calitate.
Iarna
- Fan 2-3 kg SU/cap/zi absolut necesar
- S+R 2-3 kg SU/cap/zi
- C 2-4 kg SU/cap/zi
- Daca silozurile sunt de calitate se pot fol; daca nu, sunt excluse din
ratie
Vara
- NV 4-6 kg SU/cap/zi, daca exista posibilitatea pasunatului deoarece
miscarea ajuta la o fatare mai usoara
- 2-3 kg SU/cap/zi pot inlocui o parte din NV
- C idem
Alimentatia vacilor in perioada de lactatie
Exista diferente notabile intre alim vacilor in prima perioada de lactate
si dupa aceea, in perioada a 2a, adica intre primipare si multimare si intre
cele cu productii mari de lapte fata de cele cu productii mici.
Hrana vacilor in prima parte este imp 8-10 saptamani dupa fatare.
Vacile au o capacitate de ingestie sub nivelul necesar mobil rezervelor
corporale, modul de alimentatie influentand productia de lapte pe intreaga
lactatie. Vacile, in prima perioada, trebuie hranite la un nivel inalt. Solutia
consta in fol in ratie a unor nutreturi cu concetratie de E cat mai ridicata
(porumb de ex). La inceputul lactatiei trebuie apelat si la nutreturi
concentrate proteice cu continut mare in PB nedegradate in rumen.
In plina lactatie si la sfarsit vacile isi regleaza consumul pe masura
necesarului si hranirea este mai usoara. In aceasta faza le indopam ca sa
dea mult lapte, pentru a pune in valoare potentialul productiv. Vacile la prima
lactatie au rezerve corporale mai scazute si capacitate de digestive mai
scazuta.
Se va modifica schema de hranire prin nutr de volum cu concentratie
mare si cu struct de concentrate 1-2 kg SU/cap/zi.

Vacile de mare productie

Perioada premergatoare joaca un rol imp si trebuie hranite la fel ca in
prima parte a lactatiei. Nutreturile concentrate sa fie intodeauna in cantitati
mari insa sa nu depasearsca 1% GC. Folosirea unor cantitati excesive de
concentrate predispune animalele la acidoza, mastite, retentii placentare
sau supra-ingrasare.
Sindromul vacii grase este consecinta acumularii acizilor grasi
proveniti in urma metabolizarii grasimii corporale de rezerva; aceasta se
acumuleaza sub forma de corpi certonici. Semne: tulburari digestive,
genitale si nervoase. Se recomanda folosirea semi-silozurilorin locul
silozurilor clasice, a lucernei deshidratate sau a cerealelor tratate termic.
Iarna
- Fanuri 3-10 kg SU/cap/zi, acest lucru fiind dependent si de ponderea
suculentelor; la productii mici de lapte se pot include si grosiere
- Suculente (silozuri, sfecla furazera..) 6-8 kg SU/cap/zi
Vara
- NV 10-14 kg SU/cap/zi pt vacile cu greutate medie
- concetratele nu pot lipsi decat la vacile cu productii mai mici, sub 10
kg lapte/ zi la; pt 15 kg lapte/zi cca 3 kg concentrate; pt 20 kg - 5 kg
concentrate; pt 30 kg lapte - 10 kg lapt/zi
Un rol important in evitarea unor aspecte ? il au masurile de trecere
progresiva la regimul de stabulatie la pasunat.