ANATOMIE PATOLOGIC

Fisura anal = pierdere de substan cu caracter de ulceraie

scleroinflamatorie.
Are form triunghiular, cu vrful intern situat n canalul anal (poate
ajunge la linia pectinee, dar nu o depete niciodat), lrgindu-se progresiv
spre extremitatea extern situat la civa milimetri de versantul cutanat; la
polul extern se gsete obinuit un hemoroid santinel, iar la cel intern o
papil hipertrofic inflamat.
Marginile fisurii pot fi suple (fisur recent) sau, din contr, fibroase i
decolate, cu contractur permanent a sfincterului neted i chiar striat i,
uneori, cu un traiect fistulos mascat fie de hemoroidul santinel, fie de un pliu
hipertrofiat al mucoasei (fisur veche).
Fundul fisurii, format de fasciculul superficial al sfincterului neted, poate
fi suplu sau fibros; aspectul aton sau hipertrofic ntlnit uneori impune biopsia
n scopul excluderii etiologiei luetice, tuberculoase sau neoplazice.
Dimensiunile reale ale fisurii se apreciaz numai dup dilataie anal.
Examenul histologic evideniaz constana miozitei inflamatorii a
sfincterului intern (cu degenerescen fibroas = pectenoz), procese de
nevrit i chiar degenerescen granular a fibrelor mielinice (n fisurile
vechi).
Clasificare morfopatologic:
- fisur anal simpl (superficial, recent): intereseaz doar mucoasa;
dimensiuni mici (nu ajunge cranial la linia pectinee); sfincter intern hiperton
fr leziuni de miozit;
- fisur anal complicat (profund, veche): ulceraie mai lung (2-3 cm),
cu fundul situat pe fibrele sfincterului neted coninnd detritus murdar;
margini decolate, deseori papilit hipertrofic, uneori fistul oarb; sfincter
intern fibrozat inextensibil.