CAPITOLUL II

FAPTELE DE COMERT (ACTE SI OPERATIUNI)

2.1. CONCEPTIA CODULUI COMERCIAL ROMN

PRIVIND FAPTELE DE COMERT
Actele si faptele de comert
Mai nti, este necesar sa facem o distinctie ntre actele juridice si faptele juridice, pentru ca,
dupa cum vom vedea, Codul comercial romn contine dispozitii care s-ar putea preta la confuzii.
Actul juridic civil este o manifestare de vointa a uneia sau mai multor persoane fizice sau
juridice savrsite n scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile.
Faptele juridice sunt evenimente si actiuni savrsite fara intentia de a produce efecte juridice.

Codul comercial romn stabileste - asa cum am aratat - anumite acte si operatiuni pe care le
califica fapte de comert, prin savrsirea carora se nasc raporturi juridice ce sunt reglementate
prin legile comerciale.

*Faptele de comert sunt enuntate n art. 3 din Codul comercial si sunt urmatoarele:
1. cumpararea de produse sau marfuri spre a se revinde, fie n natura, fie dupa ce se vor fi lucrat
sau pus n lucru, ori numai spre a se nchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de
obligatii ale statului sau alte titluri de credit circulnd n comert;
2. vnzarile de producte, vnzarile si nchirierile de marfuri n natura sau lucrate si vnzarile de
obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulnd n comert, cnd vor fi fost cumparate cu
scop de revnzare sau nchiriere;
3. contractele de report asupra obligatiilor de stat sau altor titluri de credit circulnd n comert;
4. cumpararile sau vnzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;
5. orice ntreprinderi de furnituri;
6. ntreprinderile de spectacole publice;
7. ntreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri;
8. ntreprinderile de constructii;
9. ntreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;
10. ntreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cnd altul dect autorul sau artistul vinde;
11. operatiunile de banca si schimb;
12. operatiunile de mijlocire (samsarie) n afaceri comerciale;
13. ntreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. cambiile si ordinele n producte sau marfuri;
15. constructia, cumpararea, vnzarea si revnzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea
interioara si exterioara si tot ce priveste echiparea, armarea sau aprovizionarea unui vas;
16. expeditiile maritime, nchirierile de vase, mprumuturile maritime si toate contractele
privitoare la comertul pe mare si navigatie;
17. asigurarile terestre, chiar mutuale, n contra daunelor si asupra vietii;
18. asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei;
19. depozitele pentru cauza de comert;
20. depozitele n docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit
(warante) si asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele. Prin art. 4 din Codul comercial romn se
mai prevede ca sunt socotite fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui
comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din nsusi actul.
2.2. NOTIUNEA SI CARACTERISTICILE FAPTELOR DE
 COMERT
Codul comercial nu da o definitie a faptei de comert; el stabileste numai o lista a actelor juridice
si operatiunilor pe care le declara fapte de comert.
Din examinarea dispozitiilor art. 3 C. com. rezulta ca n stabilirea faptelor de comert, legiuitorul
a avut n vedere, mai ales, aspectul economic si mai putin pe cel juridic. Textul citat se refera la:
cumparari, vnzari, operatiuni, ntreprinderi, agentii si oficii de afaceri, asigurari,
depozite etc. Enumerarea actelor si operatiunilor cuprinsa n art. 3 C.com. apare ca imperfecta,
vetusta si incompleta. n lipsa unei definitii legale a faptei de comert doctrina a formulat mai
multe teorii. Unele au considerat ca determinant n definirea faptei de comert fie scopul sau: acte
de interpunere n circulatia marfurilor ntre producator si consumator, fie cadrul organizat si
sistematic al ntreprinderii n realizarea actului de comert. Negasind satisfacator nici unul din
aceste criterii, luat izolat, jurisprudenta a facut o aplicare combinata a lor ntr-o teorie mixta.
Parte a doctrinei a adoptat si ea teoria mixta n definirea faptei de comert.
*Retinem ca pertinenta definitia data n baza teoriei mixte si care exprima ca faptele de comert
sunt fapte juridice, acte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de
marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere n circulatia marfurilor,
cu scopul de a obtine profit.

2.3. CLASIFICAREA FAPTELOR DE COMERT

Datorita caracterului eterogen al faptelor de comert reglementate de lege nu este posibil a fi
folosite criterii unitare de clasificare.
n doctrina clasica, faptele de comert au fost clasificate n doua mari categorii:
1. fapte de comert obiective;
2. fapte de comert subiective
Faptele obiective sunt determinate si produc efecte n temeiul legii, independent de calitatea
persoanei (comerciant sau necomerciant) care le savrseste, iar cele subiective sunt acele fapte
care dobndesc caracter comercial datorita savrsirii lor de catre o persoana care are calitatea de
comerciant.

Ele sunt enumerate n principal n art. 3 Cod comercial.

*n literatura noastra juridica faptele de comert se clasifica astfel:
I. obiective;
II. subiective;
III. unilaterale sau mixte.

I. Faptele de comert obiective

Aceste fapte, n majoritatea lor sunt operatii economice, adica activitati economice si mai putin
acte juridice, ele nu pot fi clasificate dect pe baza unor criterii economice, care au la baza
obiectul si functia economica a operatiunilor respective, fiind deci fapte de comert obiective.
Tinndu-se seama de aceste criterii (economice) faptele de comert obiective pot fi mpartite n
trei subgrupe:

a) operatiunile de interpunere n schimb sau circulatie;

A. Operatiunile de interpunere n schimb sau circulatie.
Aceste operatiuni corespund notiunii economice de comert, n sensul de activitate de vnzare-
cumparare a marfurilor, pentru a ajunge de la producator la consumator. Din aceasta categorie
fac parte:
1. cumpararea si vnzarea comerciala;
2. operatiunile de banca si schimb.
1.Cumpararea si vnzarea comerciala.
Cumpararea si vnzarea comerciala este asemanatoare sub aspectul structurii sale cu vnzarea-
cumpararea din domeniul dreptului civil (art. 1295 Cod civil). ntr-adevar este vorba de un
contract n temeiul caruia o parte (vnzatorul) se obliga sa transmita celeilalte parti
(cumparatorul) proprietatea unui lucru n schimbul unui pret. Ceea ce deosebeste vnzarea-
cumpararea comerciala de cea civila este functia economica a contractului si anume interpunerea
n schimbul bunurilor. Avnd n vedere aceasta deosebire, Codul comercial instituie
anumite conditii speciale referitoare la obiectul si finalitatea vnzarii-cumpararii comerciale.
n temeiul dispozitiilor citate, cumpararea si vnzarea comerciala pot avea ca obiect numai
bunurile mobile: producte, marfuri, obligatiuni ale statului si alte titluri de credit.
Productele sunt produsele naturale ale pamntului, care se obtin prin cultura sau exploatare
directa (de exemplu, cerealele, legumele) sau produsele animalelor (de exemplu: laptele, lna).
Marfurile sunt produse ale muncii destinate schimbului prin vnzare-cumparare.
Titlurile de credit sunt nscrisuri n baza carora titularii lor au calitatea sa exercite drepturile
specificate n cuprinsul lor. ntruct aceste documente ncorporeaza drepturi, titlurile de credit
pot fi obiectul dreptului de proprietate, precum si a unor operatii juridice, ntre care si vnzarea-
cumpararea.
Pentru a constitui o trasatura distinctiva a vnzarii-cumpararii comerciale, intentia de
revnzare sau nchiriere trebuie sa ndeplineasca trei conditii:
a) Intentia de revnzare sau nchiriere trebuie sa existe la data cumpararii. Daca o atare intentie
nu exista la aceasta data, cumpararea este un act juridic civil; de exemplu, o persoana cumpara
un anumit bun pentru uzul sau. Situatia nu se schimba, daca ulterior cumpararii, dobnditorul
vinde bunul, deoarece, n momentul cumpararii, nu a existat intentia de revnzare. n schimb,
daca n momentul cumpararii a existat intentia de revnzare dar ulterior cumpararii, dobnditorul
nu mai vinde bunul, actul cumpararii ramne comercial;
b) Intentia de revnzare sau nchiriere trebuie sa fie exprimata de cumparator adica sa fie
cunoscuta cocontractantului. Daca aceasta intentie ramne necunoscuta pentru cocontractant,
actul nu poate fi comercial. Intentia de a revinde sau nchiria poate sa rezulte din declaratia
expresa a cumparatorului sau din cuprinsul actului. Ea poate fi nsa si implicita, adica sa rezulte
din anumite mprejurari; de exemplu, cantitatea mare de marfuri care face obiectul contractului.
n toate cazurile, cel care pretinde ca actul este comercial trebuie sa faca dovada; n caz de
ndoiala, actul este considerat civil, deoarece dispozitiile art. 3 pct. 1 si 2 C. com. au un caracter
derogator de la dispozitiile Codului civil privitoare la contractul de vnzare-cumparare.
c) Intentia de revnzare sau nchiriere trebuie sa priveasca, n principal, bunul cumparat. Conditia
nu este ndeplinita n cazul cnd, de exemplu, un agricultor cumpara un numar de saci pentru
vnzarea cartofilor recoltati, ntruct sacii au fost cumparati nu pentru a fi revnduti,
ci cu caracter accesoriu, pentru a facilita vinderea cartofilor, care reprezinta obiectul principal al
vnzarii.
Asa cum rezulta din lege, pentru a fi n prezenta unei vnzari-cumparari comerciale nu se cere ca
bunul cumparat sa fi fost revndut n forma n care a fost cumparat; bunul poate fi revndut si
dupa ce a suferit unele transformari. ntr-adevar, potrivit art. 3 pct. 1 C. com, productele sau
marfurile cumparate pot fi revndute, fie n natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus n lucru.

2.Operatiunile de banca si de schimb.

Potrivit art. 3 pct. 11 C. com. sunt considerate fapte de comert operatiunile de banca si
schimb. Deci, n afara de producte si marfuri, banii si creditul pot face obiectul circulatiei,
al unor acte juridice. Si n acest caz, comercialitatea operatiunilor este data de elementul
intentional al interpunerii n schimb sau circulatie. n consecinta, operatiunile asupra banilor si
creditului sunt guvernate de aceleasi principii ca si cele privitoare la circulatia productelor si
marfurilor.
a) Operatiunile de banca sunt operatiunile asupra sumelor de bani n numerar, creditelor si
titlurilor negociabile. Ele sunt operatiuni de depozit, de efectuare de plati, de acordare de
credite, operatiuni asupra titlurilor de credit etc.
b) Operatiunile de schimb sunt operatiunile de schimb de moneda sau bilete de banca
nationale sau straine, precum si operatiunile referitoare la transmiterea de fonduri, prin
evitarea transferului de numerar.

B) operatiunile care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie (adica

activitatea ntreprinderilor;)
B. Operatiunile care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie
Codul comercial, n art. 3 pct. 5 si urmatoarele enumera activitatile din ntreprinderi care
constituie acte de comert (furnituri, spectacole publice, comisioane, agentii si oficii de afaceri,
constructii, fabrici si manufactura, imprimerie, editura, librarie si obiecte de arta, ntreprinderile
de transport sau lucruri, pe apa sau pe uscat, ntreprinderile de asigurari si ntreprinderile de
depozit n docuri si antrepozit), fara nsa sa dea o definitie ntreprinderii n dreptul comercial,
lacuna ce a cautat sa fie complinita de literatura juridica.

1. ntreprinderile de constructii.
Potrivit art. 3 pct. 8 C. com. sunt considerate fapte de comert ntreprinderile de constructii.
n cazul unei ntreprinderi de constructii trebuie sa existe o organizare autonoma a factorilor de
productie (materiale, capital, munca) pentru construirea unor edificii.
Obiectul ntreprinderii poate fi construirea de edificii noi, dar si lucrarile de transformare,
adaugire, amenajare etc. n toate cazurile, construirea, transformarea, adaugirea, se refera la
bunurile imobile: locuinte, constructii industriale, canale, desecari, amenajari, irigatii etc.
Totodata, ntreprinderea de constructii poate avea ca obiect si lucrarile de reparatii ale edificiilor.

2. ntreprinderile de fabrici si manufactura si imprimarie.

Art. 3 pct. 9 C. com. prevede ca sunt fapte de comert si ntreprinderile de fabrici, de
manufactura si imprimerie.
n conceptia Codului comercial, (def)ntreprinderile de fabrici si ntreprinderile de manufactura
privesc activitatile prelucratoare (industriale). Ele au ca obiect transformarea materiilor prime,
materialelor n produse noi. Deci, elementul caracteristic al acestor ntreprinderi l constituie
organizarea factorilor productiei n scopul transformarii materiilor prime si materialelor n
produse noi, ca natura si utilitate.
3. ntreprinderile de furnituri.
Asa cum prevede art. 3 pct. 5 C. com., sunt considerate fapte de comert si ntreprinderile de
furnituri.
n dreptul comercial, (def.)ntreprinderea de furnituri consta ntr-o activitate sistematic
organizata prin care ntreprinzatorul, n schimbul unui pret stabilit anticipat, asigura prestarea
unor servicii sau predarea unor produse la anumite termene succesive.
Din definitia data rezulta ca, pentru a fi considerata fapta de comert,
ntreprinderea de furnituri trebuie sa ndeplineasca urmatoarele patru conditii:
a) sa existe o organizare a factorilor de productie, n scopul asigurarii unor prestari de servicii
sau predarii unor produse;
b) obiectul activitatii consta n prestarea unor servicii sau transmiterea dreptului de
proprietate asupra unor produse; de exemplu, furnizarea de electricitate, ridicarea gunoiului
menajer etc.
c) prestarea serviciilor sau predarea produselor sa se faca la mai multe termene succesive. n
cazul n care predarea se face la un singur termen, ne aflam n fata unei vnzari, iar nu a unei
furnituri;
d) pretul serviciilor sau produselor sa fie stabilit anticipat.

4. ntreprinderea de spectacole publice.

Art. 3 pct. 6 C. com. califica drept fapte de comert si ntreprinderile de spectacole publice.
(def)ntreprinderea de spectacole publice presupune organizarea unor factori specifici, n scopul
punerii la dispozitia publicului a unei productii culturale sau sportive, n vederea obtinerii unui
profit.
Obiectul unei asemenea ntreprinderi poate fi orice spectacol: de teatru, circ, concert, film,
ntrecere sportiva etc. Spectacolele publice se pot organiza si desfasura si n conditiile Legii nr.
300/2004.

5. ntreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri.

Potrivit art. 3 pct. 7 C. com. sunt considerate fapte de comert ntreprinderile de
comision, agentiile si oficiile de afaceri.
Codul comercial are n vedere organizarea unei activitati al carei scop este facilitatea ncheierii
tranzactiilor comerciale printr-un intermediar, care poate fi un comisionar sau o agentie, ori
oficiu de afaceri.
Deci, n conceptia legii, sunt fapte de comert numai operatiunile de intermediere realizate
n cadrul unei ntreprinderi.
a)ntreprinderile de comision au ca obiect operatiunile de intermediere care se realizeaza pe baza
contractului de comision. n temeiul contractului de comision, ca urmare a mputernicirii date de
comitent, comisionarul ncheie acte de comert n nume propriu, dar pe seama comitentului (art.
405 C. com). Acest contract de comision este folosit pentru realizarea unor operatiuni de
vnzare, cumparare, transport.
b)Agentiile sau oficiile de afaceri sunt si ele ntreprinderi care realizeaza operatiuni de
intermediere ntre comercianti si clientela.
6. ntreprinderile de editura, de imprimerie, de librarie si obiecte
Potrivit arta. Art. 3 C. com. considera fapte de comert si ntreprinderile de editura, imprimerie, de
librarie, precum si cele de vnzare a obiectelor de arta (pct. 9 si 10).
ntreprinderile mentionate au ca obiect operatiunile prin care se valorifica drepturile de autor
izvorte din crearea unor opere stiintifice, literare si artistice.
Asemenea operatiuni se pot organiza si desfasura si n conditiile Legii nr. 300/2004 n care se
prevede ca ntreprinzatorii pot organiza si desfasura activitati de dactilografiere, multiplicare,
tipografie si editare.
a)ntreprinderea de editura presupune organizarea factorilor specifici n vederea reproducerii
si difuzarii operei. def:Aceasta activitate se ntemeiaza pe contractul de editare, prin care autorul
unei opere stiintifice, literare sau artistice cedeaza ntreprinzatorului (editorul), n schimbul unei
remuneratii, folosinta exclusiva si temporara a dreptului de a reproduce opera, precum si dreptul
de a raspndi n public aceasta opera (Legea nr. 8/1996).
b)ntreprinderea de imprimerie presupune organizarea factorilor specifici n vederea efectuarii
operatiunilor de multiplicare, pe cale mecanica sau manuala, a operelor stiintifice, literare sau
artistice. Notiunea de imprimerie are o acceptiune larga; ea cuprinde orice forma de
multiplicare, indiferent de tehnica folosita.
c)ntreprinderea de librarie are ca obiect operatiunile realizate cu factorii specifici, prin care se
asigura difuzarea n public a operei. Aceste operatiuni au la baza vnzarea catre public a cartilor,
albumelor etc. primite n depozit sau comision.
d)ntreprinderea de vnzare a operelor de arta, reglementata distinct de art. 3 pct. 10 C. com.,
implica organizarea factorilor specifici, pentru vnzarea obiectelor de arta, cum sunt tablourile,
sculpturile, gravurile etc. n cazul unor acte izolate, vnzarea este fapta de comert numai daca
sunt ndeplinite conditii, art. 3 pct. 1 si 2 C. com.
Legea cere ca ntreprinzatorul sa fie o alta persoana dect autorul operei, deoarece numai n
acest caz, existnd o interpunere ntre autor si cumparator, operatiunea poate fi considerata
comerciala. Aceasta nseamna ca vnzarea operei de arta direct de catre autorul
ei nu este considerata un fapt de comert.

7. ntreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat.

Art. 3 pct. 13 C. com. califica drept fapte de comert si ntreprinderile de transport de persoane
sau de lucruri, pe apa sau pe uscat.
def: Transportul este o operatiune de deplasare materiala a unei persoane sau a unui lucru de la
un loc la altul, care se realizeaza n conditii si cu mijloace diferite.n conceptia Codului
comercial, are caracter comercial, att transportul de persoane, ct si transportul de lucruri (de
marfuri).

8. ntreprinderile de asigurare.
Potrivit art. 3 C. com., sunt fapte de comert asigurarile terestre, chiar mutuale, n contra daunelor
si asupra vietii (pct. 17), precum si asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei (pct.
18). Deci, Codul comercial socoteste ca sunt comerciale, att asigurarile terestre, ct si
asigurarile maritime. def: Asigurarile au rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau
distruse, precum si de a plati anumite sume de bani n cazul producerii unor evenimente privind
viata si integritatea persoanelor. n prezent, activitatea de asigurare se realizeaza numai de catre
societatile de asigurare nfiintate potrivit legii.

9. Depozitele n docuri si antrepozite.

Potrivit art. 3 pct. 20 C. com. sunt socotite fapte de comert depozitele n docuri si antrepozite,
precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra nscrisurile de gaj
eliberate de ele. Activitatea de depozitare a marfurilor n locuri anume destinate, cum sunt
docurile, antrepozitele, silozurile etc. constituie fapta de comert, indiferent de persoana care face
depozitul.

C) operatiunile conexe ori accesorii (adica faptele care datorita legaturii lor cu operatiile pe
care Codul comercial le considera fapte de comert sunt si ele considerate fapte de comert).
C. Operatiunile conexe ori accesorii
Cea de a treia subgrupa din categoria faptelor de comert obiective sunt operatiunile conexe ori
accesorii, care sunt calificate drept fapte de comert datorita strnsei lor legaturi cu anumite acte
sau operatii considerate de Codul comercial ca fiind fapte de comert.
Din aceasta subgrupa fac parte:
1.contractele de report asupra obligatiilor de stat sau a altor titluri de credit care circula n
comert;
2.cumpararile sau vnzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale;
3.contractele de mandat si comision;
4.contractele de consignatie;
5.operatiunile de mijlocire n afacerile comerciale;
6.cambia sau ordinele n producte sau marfuri;
7.operatiunile cu privire la navigatie;
8.depozitele pentru cauza de comert;
9.contul curent si cecul;
10.gajul si fidejusiunea.

1. Contractul de report asupra obligatiilor de stat sau a altor titluri de credit care circula n comert
(art. 3 pct. 3 C. com.) consta n cumpararea cu bani a unor titluri de credit care circula n comert
si n revnzarea simultana cu termen si cu un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri
de aceeasi specie (art. 74 C. com.). Deci, reportul este un act juridic complex care cuprinde o
dubla vnzare: prima se executa imediat (att n privinta predarii titlurilor, ct si a pretului), iar a
doua este o vnzare cu termen, la un pret determinat. n temeiul acestui contract, o persoana
(reportatul) detinatoare de titluri de credit (actiuni, obligatiuni etc.), care nu voieste sa le
nstraineze definitiv, da n report (adica vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane
(reportatorul) nschimbul unui pret ce se plateste imediat. Totodata, partile se nteleg ca la un
anumit termen reportatorul sa revnda reportatului titluri de credit de aceeasi specie, primind,
pentru aceasta, ceea ce a platit plus o prima (constituind pretul serviciului prestat de el, adica de
reportator).
2. Cumpararile si vnzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale sunt fapte de
comert obiective prin ele nsele, fara a fi conditionate de existenta intentiei de revnzare (asa
cum prevede art. 3 pct. 4 din C. com., pentru cumpararile si vnzarile de bunuri mobile).
Acest lucru este explicabil deoarece aceste operatiuni sunt legate indisolubil de fapte de comert,
cum este contractul de societate. Deci, cumpararea si vnzarea partilor sociale si actiunilor
societatilor comerciale sunt fapte de comert conexe sau accesorii.

3. Contractele de mandat si comision au un caracter comercial, daca au ca obiect tratarea de

afaceri comerciale. def: Mandatul este contractul prin care o persoana (mandatarul) se obliga sa
ncheie acte juridice n numele si pe seama altei persoane (mandantul), de la care primeste
mputernicirea. El este considerat fapta de comert numai n masura n care actele juridice pe care
le ncheie mandatarul sunt fapte de comert pentru mandant (art. 374 C. com), de exemplu,
mputernicirea mandatarului de a cumpara o cantitate de marfa pentru a fi revnduta de mandant.
def:Contractul de comision este acel contract prin care o persoana (comisionarul) se obliga, din
nsarcinarea altei persoane (comitentul) sa ncheie anumie acte juridice n numele sau, dar pe
seama comitentului, n schimbul unei remuneratii (comisionul). Ca si n cazul mandatului,
contractul de comision este considerat fapta de comert numai n masura n care actele juridice pe
care le ncheie comisionarul cu tertul sunt fapte de comert pentru comitent (art. 405 C. com).
def:Contractul de consignatie este contractul prin care una dintre parti (consignantul)
ncredinteaza unei alte persoane (consignatar) anumite bunuri mobile spre a le vinde, n nume
propriu, dar pe seama consignatarului. Este o varietate a contractului de comision si, ca atare,
este supus aceluiasi regim juridic, inclusiv prevederilor art. 405 C. com. (referitoare la comision).
Fiind n esenta un contract de comision, contractul de consignatie este fapta de comert si n cazul
n care este folosit n cadrul unei ntreprinderi de consignatie (art. 3 pct. 7 C. com), precum si n
cazul cnd este utilizat n cadrul comertului profesional al uneia dintre parti (art. 4
C. com.)
4. Operatiunile de mijlocire n afacerile comerciale consta ntr-o actiune de intermediere ntre
doua persoane (fizice sau juridice), n scopul de a le nlesni ncheierea unei act juridic pentru
care acestea sunt interesate (art. 3 pct. 12 C. com.). Mijlocitorul nu este un reprezentant al
partilor, el neactionnd n baza unei mputerniciri
5. Cambia sau ordinele n producte sau marfuri sunt fapte comerciale obiective prevazute de art.
3 pct. 14 din C. com.
Cambia este un titlu de credit prin care o persoana (tragator) da dispozitie altei persoane (tras)
sa plateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin este un titlu de credit prin care o persoana (emitent) se obliga sa plateasca o
suma de bani, la scadenta, altei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.
*n acceptiunea Codului comercial romn, notiunea de cambie desemneaza att cambia
propriu-zisa, ct si biletul la ordin, ambele titluri, asadar, fiind fapte de comert.
Ordinul n producte sau marfuri este, de fapt, o cambie a carei particularitate consta n faptul ca
obligatia are ca obiect o anumita cantitate de producte sau marfuri (acest gen de cambie nu a
cunoscut o aplicare practica).
6. Operatiunile cu privire la navigatie (vas, echipaj, transport, credite etc.) art. 3 pct. 15 C. com.
se prezinta ca o gama foarte variata de fapte de comert, cum sunt: cumpararea si vnzarea sau
nchirierea vaselor; dotarea vaselor; aprovizionarea vaselor; expeditiile maritime;
mprumuturile maritime; ipoteca maritima etc. Aceste operatiuni au un caracter comercial,
indiferent de faptul ca sunt realizate n cadrul unei ntreprinderi, sunt sau nu facute ntr-un scop
speculativ. Au un caracter comercial att operatiunile privind navigatia pe mare,
ct si navigatia pe lacurile sau fluviile interioare.
7. Depozitele pentru cauza de comert, la care se refera art. 3 pct. 19 si 20 din C. com. sunt acele
depozite de marfuri care se fac n docuri, antrepozite etc. sunt fapte de comert numai daca sunt
efectuate n cadrul unei ntreprinderi.
8. Contul curent si cecul (art. 6 C. com.) sunt si ele fapte de comert
obiective.
def: Contul curent este un contract prin care partile convin ca, n loc sa lichideze separat si
imediat creantele lor reciproce, izvorte din prestatiile ce si le-au facut una catre cealalta,
lichidarea sa se faca la un anumit termen (legal sau conventional), prin achitarea soldului de catre
partea care va fi debitoare. n conceptia Codului comercial romn, contul curent constituie fapte
de comert n toate cazurile cnd el este folosit de un comerciant.
def:Cecul este un titlu negociabil prin care o persoana (tragator) da ordin unei banci la care are
un disponibil (tras) sa plateasca o suma de bani unei persoane (beneficiar) sau n contul acesteia
(Legea nr. 59/1934) asupra cecului).
Att contul curent, ct si cecul sunt considerate fapte de comert numai n masura n care au o
cauza comerciala (de exemplu, cecul este emis pentru plata unor marfuri cumparate n scop de
revnzare).
9. Gajul si fidejusiunea avnd si ele un caracter conex ori accesoriu al unei fapte de comert, au,
prin aceasta, caracter de fapte de comert.
Contractul de gaj este contractul n temeiul caruia debitorul remite creditorului sau un bun
mobil pentru garantarea obligatiei sale (art. 1685 C. civ).
Contractul de fidejusiune este contractul prin care o persoana (fidejusor) se obliga fata de
creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca aceasta nu o va executa (art. 1652
C. civ).
Att contractul de gaj, ct si contractul de fidejusiune vor fi fapte de comert numai n masura n
care obligatia principala care se garanteaza este o obligatie comerciala.

II. Faptele de comert subiective

Art. 3 din Codul comercial enumera actele si operatiunile considerate, datorita continutului lor,
fapte de comert obiective. n art. 4 al Codului comercial se prevede nsa ca sunt socotite ca fapte
de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila
sau daca contrariul nu rezulta din nsusi actul.Prin urmare, pe lnga faptele de comert obiective
(a caror comerciabilitate este independenta de calitatea persoanei care le savrseste), Codul
comercial consacra ca fiind fapte de comert si acele acte care dobndesc caracter comercial
datorita calitatii de comerciant a persoanei care le savrseste (este vorba de categoria faptelor de
comert subiective). Reglementarea faptelor de comert subiective deriva din necesitatea
cuprinderii n sfera dreptului comercial a tuturor actelor si operatiunilor savrsite de un
comerciant, n aceasta calitate.

III. Faptele de comert unilaterale sau mixte

Faptele de comert (obiective sau subiective) pot fi
- bilaterale (cnd actul sau operatiunea are caracterul unei fapte de comert pentru ambele parti
implicate n raportul juridic) sau
-unilaterale sau
-mixte (cnd actul sau operatiunea are caracterul unei fapte de comert numai pentru una
dintre parti, pentru cealalta putnd fi un act de natura civila; de exemplu, un contract ncheiat
ntre un comerciant si un agricultor pentru cumpararea unei cantitati de legume).
Datorita mprejurarii ca faptele de comert unilaterale pot fi cuprinse n sfera faptelor de comert
obiective sau subiective, uneori se considera ca nu constituie o categorie distincta de fapte de
comert.
Art. 56 din Codul comercial prevede, n aceasta privinta, ca daca un act este comercial numai
pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, n ce priveste acest act, legii comerciale.
Solutia se justifica prin aceea ca, ntruct este vorba de un act juridic unic, el nu poate fi supus,
simultan, la doua reglementari: una comerciala si una civila.
Trebuie nsa facuta sublinierea ca legea comerciala reglementeaza doar raportul juridic fara a
avea vreo consecinta asupra statutului juridic al necomerciantului. Necomerciantul nu este
transformat n comerciant, nefiindu-i, deci, impuse obligatiile profesionale ale comerciantului
(cum ar fi, obligatia de nmatriculare n registrul comertului, tinerea registrelor comerciale sau
desfasurarea activitatii n limitele concurentei licite).