Nutritia autotrofa

Este un process chimic in care se foloseste energia solara.

Fotosinteza nseamna sinteza substantei organice pornind de la apa, CO2 si saruri minerale, n prezena luminii care
este absorbita de clorofila si in urma acestui proces eliminndu-se oxigen.
Evolutia fotosintezei: ap+ saruri minerale+CO2substante organice si O2
Frunza este principalul organ vegetativ al plantei in care are loc prepararea hranei.
Alcatuirea externa.: La majoritatea plantelor frunza este simpla, formata din trei parti : limb,
petiol, teaca.

Limbul este partea latita a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale contin foarte multe
cloroplaste. Frunzele isi pastreaza culoarea verde, daca plantele au lumina. Tinute la intuneric mai mult
timp, ele se ingalbenesc.Limbul este strabatut de niste vinisoare numite nervuri. Acestea sunt fascicule
libero lemnoase care se continua din tulpina si se ramifica in frunza.Forma limbului este diferita de la
o planta la alta. El poate fi in forma de ac (la molid, brad si pin), linie(la grau si porumb), lance(la
salcie), inima(la tei),oval(la par), sageata la (sageata apei ).La unele plante, limbul frunzei are
marginea intreaga(la liliac);la altele este crestata sau dintata(la tei). La numeroase frunze aceste
crestaturi se adancesc, formand lobi(stejar, vita de vie si artar). Cand crestaturile limbului sunt foarte
adanci, fiecare lob are o conditie proprie. Aceste frunze sunt compuse (frunzele de mazare, canepa,
salcam, castan)

Petiolul este codita care sustine limbul si l indeparteaza de tulpina. Astfel, frunzele pot sa primeasca cat mai
multa lumina. Unele plante au frunzele lipsite de petiol(graul, porumbul)

Teaca este partea inferioara a petiolului care se lateste si cu care frunza se prinde de tulpina.

Alctuirea intern: O sectiune transversala prin frunza scoate in evidenta urmatoarea structura :

Doua epiderme una superioara si una inferioara

Miezul frunzei sau mezofilul

Epiderma superioara este formata dintrun strat de celule strans unite intre ele de culoare verde intens. Epiderma
inferioara este formata dintr-un strat de celule strans unite intre ele de culoare verde deschis. La majoritatea
plantelor pe epiderma inferioara se gasesc numerosi peri care impiedica transpiratia.Pe ambele epiderme dar mai
ales pe cea inferioara se gasesc celulele modificate numite stomate.O stomata este formata din doua celule de forma
bobului de fasole care stau fata-n fata lasand o deschidere numita osteola. Prin aceste stomate se realizeaza schimbul
de gaze intre planta si mediu si de asemenea se elimina apa. Numarul de stomate difera de la o planta la alta in
functie de conditiile de mediu. La plantele plutitoare stomatele se gasesc numai pe epiderma superioara. Mezofilul
sau miezul frunzei este format din tesut fundamental cu celule distantate intre ele, spatiile fiind pline de aer. In
tesutul fundamental din loc in loc se gaseste fascicule libero-lemnoase.

Fotosinteza are loc in frunzele verzi ale plantelor datorita pigmentilor clorofilieni, mai ales clorofila a si b.

Clorofila capteaza energia solar pe care o transforma in energie chimica,procesul avnd loc in cloroplaste.
Fotosinteza are doua faze.
prima faza se numeste faza luminii:
energia luminoasa se transforma in energie chimica care se nmagazineaz n ATP.
fotoliza apei inseamna descompunerea apei sub influenta luminii in protoni, electroni si oxigen care se
degaja in atmosfera fiind folosit in respiratie de catre toate vietuitoarele de pe pamant.
Faza de intuneric se numeste astfel deoarece numai necesita lumina.n acesta faza H si CO2 sunt incorporate in
substanele organice care se produc si anume in glucide, in proteine si lipide.
Importanta fotosintezei
este o sursa principal de substane organice care constituie hrana pentru toate vietuitoarele.
 prin fotosinteza se mentine constanta compozitia chimica a atmosferei consumandu-se CO2 si eliminandu-
se O2.
sta la baza productiei agricole si silvice,ea furnizeaza civilizatiei umane hrana, materii prime energie si
O2.
Factorii care influenteaza fotosinteza.
Lumina-lumina reprezinta sursa de energie pentru fotosinteza.pe masura ce intensitatea luminii creste, creste si
fotosinteza la inceput mai rapid apoi mai lent,pana la o intensitate cand fotosinteza ramane constanta.peste 100.000 de
lucsi fotosinteza scade din cauza leziunilor celulare produse de lumina in exces.
Temperatura-fotosinteza are loc la temperature minime putin peste 0 Grade si continu pn la 35 grade
temperature optima, apoi fotosinteza scade din cauza alterarii enzimelor si structurii cloroplastelor.
Umiditatea- lipsa de apa creste vascozitatea citoplasmei,incetinind circulatia moleculelor necesare fotosintezei.la
plantele ofilite,stomatele se inchid impiedicand patrunderea CO2 in Frunze.
Hidratarea optima este de 70-80% din capacitatea de retinere a apei.
Concentratia CO2
Sarurile minerale

SISTEMUL DIGESTIV LA MAMIFERE

Este format din tubul digestive si glandele anexe.
Tubul digestive-incepe cu cavitatea bucala apoi faringe,esofag,stomac,intestinal subtire si gros.
Glandele anexe-sunt glandele salivare ficatul si pancreasul.
Cavitatea bucala-hrana este maruntita si amestecata cu ajutorul dintilor si a limbii.Dintii sunt diferentiati in
incisive care functioneaza prin forfecare,iar caninii sfasie hrana. Premolarii si molarii sunt pt maruntirea
hranei.In cavitatea bucala hrana sufera 3 feluri de transformari mecanice fizice si chimice.
Fizice- dizolvarea substantei solubile.
Chimice-transformarea amidonului sub actiunea unei enzime amilara intr-o substanta mai simpla.
FARINGELE-este organul unde are loc incrucisarea caii digestive cu calea respiratorie.
Esofagul-are forma unui tub flexibil si cu el se face legatura intre faringe si stomac.
Stomacul si digestia gastric-la mamiferele erbivore stomacul este foarte incapator,deoarece hrana este
voluminoasa .Majoritatea mamiferelor au un stomac format dintr-o singura camera si se numesc unicamerale.In
afara de mamiferele erbivore rumegatoare care au stomac tetracameral :erbar,ciur, foios,cheag.

Digestia gastric
STOMACUL prin misari ale musculaturii amesteca hrana cu sucul gastric produs de glandele din peretii
stomacului .Aceste glande produc sucul gastric care are urmatoarea compozitie:apa,acid clorhidic,ioni minerali si
enzime. Dintre enzime cea mai importtanta este pepsina care transforma proteinele in substasnte mai simple.O
alta enzima este labfermentul care transforma laptele prin coagulare impiedicand evacuarea rapida a laptelui din
stomac.
Lipaza gastric transforma lipidele sau grasimile in acizi grosi si glicerina sau glycerol.In urma digestiei gastrice
continutul stomacului se transforma intr-o pasta moale care se num chim gastric, el va trece in intestinal subtire
unde se continua digestia.

Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestive.Prima portiune duodenul este ancorata de
organele vecine,iar restul liber cu numeroase indoituri.Lungimea intestinului subtire este adoptata la natura
hranei.La carnivore este mai scurt.La carnivore este mai scurt.La fitofage este mai lung deoarece tesuturi
vegetale se digera mai lent.La omnivore lungimea intestinului este medie.Mucoasa de cate ori se pune problema
ca o arie cat mai mare sa incapa intr-un volum cat mai mic natura o rezolva prin pliere.Pielea are 3 modalitati-
pliuri mari, denivelari numite vilozitati intestinale, microvilozitati la polul apical al celulelor intestinale.
Vilozitatile au inaltimea de 0.5-1mm.Au o bogata retea de capilare sanguine in interior.

Intestinul gros.La trecerea dinspre intestinal subtire spre cel gros se afla un sfinctor si o valvula ce permite
trecerea intr-o singura directive.Sub ea se afla o portiune in forma de fund de sac numita cecum ce permite
trecerea intr-o sg directie.La om este redus si are o prelungire subtire apendicele.In apropierea anului este o
portiune bogata in tesut muscular numit rect.Intestinele sunt suspendate de peretele abdominal prin niste pliuri
subtiri ale peritoneului prin care trec vasele de sange.
 By Ciolacu
Cristina Maria .
AXA
Faurei