Ellen

G. White

CALEA CTRE HRISTOS



2013 Editura Via i Sntate, Romnia

Toate drepturile rezervate.

Titlul crii n original: Steps to Christ (1892)
ISBN format EPUB 978-973-101-650-4

Volumul poate fi descrcat gratuit de pe
www.viatasisanatate.ro/ebooks
n cele mai populare formate digitale.

Crile Editurii Via i Sntate pot fi achiziionate
prin propria reea naional de librrii
www.viatasisanatate.ro/librarii

Pentru comenzi prin pot sau ageni de vnzare:
Editura Via i Sntate,
Str. Cernica nr. 101, Pantelimon, jud. Ilfov
Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34
Fax: 021 323 00 40
comenzi@viatasisanatate.ro
www.viatasisanatate.ro
CUPRINS

Capitolul 1 Iubirea lui Dumnezeu fa de om

Capitolul 2 Pctosul are nevoie de Hristos

Capitolul 3 Pocina

Capitolul 4 Mrturisirea pcatelor

Capitolul 5 Consacrarea

Capitolul 6 Credina i acceptarea

Capitolul 7 Dovada adevratei ucenicii

Capitolul 8 Creterea n Hristos

Capitolul 9 Viaa i faptele noastre

Capitolul 10 Cunoaterea de Dumnezeu

Capitolul 11 naltul privilegiu al rugciunii

Capitolul 12 Ce s facem cu ndoiala

Capitolul 13 Bucuria n Domnul
PREFA

Puine ca ri reuesc sa ajunga la o ra spa ndire recunoscuta de milioane de cititori sau sa
exercite o in luena ata t de mare pentru ncurajarea oamenilor, aa cum a reuit cartea Calea
ctre Hristos. Acest mic volum a fost tipa rit n nenuma rate ediii, n peste aptezeci de limbi,
inspira nd sute i sute de ba rbai i femei din ntreaga lume, chiar i dintre cei care locuiesc n
zonele cele mai ndepa rtate ale pa ma ntului. De la apariia primei ediii, n 1892, cei care au
publicat aceasta carte au fost nevoii sa adauge ediie dupa ediie pentru a ra spunde cererii
imediate i insistente, venite din partea publicului cititor.
Autoarea acestei ca ri, Ellen G. White (1827-1915), a fost o vorbitoare i o scriitoare
religioasa , bine-cunoscuta n trei continente. Na scuta n apropiere de Portland, Maine, ea i-a
petrecut tinereea n statele Noii Anglii, apoi, ca la toriile i activita ile ei au condus-o n zonele
a late ntr-o rapida expansiune, n partea de vest a Statelor Unite. In perioada anilor 1885-
1887, s-a dedicat lucra rii n statele principale ale Europei, unde a vorbit adesea n public,
adresa ndu-se unor audiene numeroase, i, de asemenea, a continuat sa scrie. Dupa aceea, a
petrecut noua ani n Australia i Noua Zeelanda . Scrierile ei nsumeaza patruzeci i cinci de
volume, mari i mici, n domeniul teologiei, al educaiei, al sa na ta ii, al familiei i al
cretinismului practic, multe dintre ele iind ra spa ndite n mai bine de un milion de
exemplare tipa rite. Dintre toate acestea, Calea ctre Hristos este cea mai cunoscuta i mai
citit carte.
Acest mic tratat n domeniul devoiunii i enuna chiar din titlu misiunea pe care o are.
Cartea l ndruma pe cititor spre Iisus Hristos, ca iind singurul care poate sa mplineasca
nevoile su letului. Paii celui care se simte nesigur i cuprins de ndoiala sunt condui pe
ca rarea pa cii. Cel care cauta nepriha nirea i desa va rirea caracterului este ndrumat pas cu
pas pe calea vieuirii cretine, spre acea experiena prin care poate cunoate plina tatea
binecuva nta rii a late n deplina predare de sine. Cartea dezva luie secretul biruinei i
descopera ntr-o maniera simpla harul ma ntuitor i puterea susina toare a Marelui Prieten al
ntregii omeniri.
In Vechiul Testament, Iacov, ca nd a fost mpova rat de teama ca pa catul lui l despa rise de
Dumnezeu, s-a aezat sa se odihneasca i a visat o scara rezemata de pa ma nt, al ca rei va rf
ajungea pa na la cer. In felul acesta, celui ce ra ta cea, i s-a dezva luit lega tura care exista ntre
pa ma nt i cer, iar Acela care sta tea deasupra sca rii misterioase i-a adresat cuvinte de
sperana i ma nga iere. Fie ca viziunea cereasca sa se repete pentru muli dintre cei care vor
citi aceasta frumoasa expunere a pas ilor care trebuie fa cut i pe calea ctre Hristos. Aceasta
este dorina sincer a editorilor i a

Administratorilor publicaiilor lui Ellen G. White.


Capitolul 1

IUBIREA LUI DUMNEZEU FA DE OM

Natura i revelaia ma rturisesc deopotriva despre dragostea lui Dumnezeu. Tata l nostru
ceresc este izvorul vieii, al nelepciunii i al bucuriei. Privii lucrurile minunate i frumoase
din natura . Ga ndii-va la minunata lor adaptare, nu numai la nevoile i la fericirea omului, ci i
la ale tuturor vieuitoarelor. Lumina soarelui i ploaia care nveselesc i remprospa teaza
pa ma ntul, dealurile, ma rile i ca mpiile, toate ne vorbesc despre iubirea Creatorului.
Dumnezeu este Acela care mplinete nevoile zilnice ale tuturor fa pturilor Sale. In cuvinte
frumoase, psalmistul spune: Ochii tuturor na da jduiesc n Tine, i Tu le dai hrana la vreme. Ii
deschizi mna i saturi dup dorin tot ce are via. (Psalmii 145:15,16)
Dumnezeu l-a fa cut pe om pe deplin sfa nt i fericit; iar pa ma ntul cel frumos, aa cum a
ieit din ma na Creatorului, nu purta niciun semn de deca dere sau umbra de blestem. Ceea ce a
adus nenorocirea i moartea a fost nca lcarea Legii lui Dumnezeu legea iubirii. Totui
dragostea lui Dumnezeu este descoperita chiar i n mijlocul suferinei, care constituie
rezultatul pa catului. Este scris ca Dumnezeu a blestemat pa ma ntul din cauza omului (Geneza
3:17). Spinii i pa la mida di iculta ile i ncerca rile care transforma viaa lui ntr-o viaa plina
de truda i grija au fost ra nduite spre binele sa u, ca o parte a disciplinei necesare n planul
lui Dumnezeu pentru salvarea lui din ruina i degradarea aduse de pa cat. Dei ca zuta , lumea
nu este ntru totul necaz i nenorocire. Natura nsa i transmite solii de sperana i ma nga iere.
Scaieii sunt plini de flori, iar spinii sunt acoperii cu trandafiri.
Dumnezeu este iubire scrie pe iecare boboc de loare ce sta sa se deschida , pe iecare
ir de iarba care ra sare. Pa sa relele nca nta toare, fa ca nd sa ra sune aerul cu trilurile lor
nveselitoare; lorile, ata t de delicat colorate n desa va rirea lor, nmiresma nd aerul; copacii
nali ai pa durii, cu bogatul lor frunzi de un verde viu toate ma rturisesc despre grija
pa rinteasca i duioasa a Dumnezeului nostru i despre dorina Sa de a-i face pe copiii Lui
fericii.
Cuva ntul lui Dumnezeu descopera caracterul Sa u. El Insui a fa cut cunoscuta iubirea i
mila Sa in inita . Ca nd Moise s-a rugat: Arata -mi slava Ta!, Domnul a ra spuns: Voi face sa
treaca pe dinaintea ta toata frumuseea Mea (Exodul 33:18,19). Aceasta este slava Sa.
Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise i a strigat: Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu
plin de ndurare i milostiv, ncet la ma nie, plin de buna tate i credincioie, care Ii ine
dragostea pa na la mii de neamuri de oameni, iarta fa ra delegea, ra zvra tirea i pa catul
(Exodul 34:6,7). El este milos i plin de ndurare, ndelung ra bda tor i bogat n buna tate,
pentru c i place ndurarea (Iona 4:2; Mica 7:18).
Dumnezeu a legat inima noastra de El prin nenuma rate dovezi manifestate n cer i pe
pa ma nt. El a ca utat sa ni Se descopere prin lucrurile din natura i prin cele mai profunde i
mai duioase lega turi omeneti, pe care le poate cunoate inima noastra . Insa toate acestea nu
oglindesc deca t imperfect iubirea lui Dumnezeu. In ciuda existenei tuturor acestor dovezi
evidente, vra jmaul orica rui bine a orbit mintea oamenilor, aa nca t ei privesc cu teama spre
Dumnezeu, ga ndind despre El ca este sever i neierta tor. Satana i-a determinat pe oameni sa -
L considere pe Dumnezeu o iina al ca rei principal atribut este dreptatea rigida i in lexibila ,
asemenea unui judeca tor aspru i intransigent, asemenea unui creditor exigent i
nenduplecat. El L-a descris pe Creator ca pe o iina care pa ndete cu suspiciune, ca sa
observe greelile i pa catele oamenilor, pentru a putea aduce asupra lor judeca ile Cerului.
Domnul Iisus a venit sa tra iasca printre oameni, tocmai ca sa ndepa rteze aceasta umbra
ntunecat i s-i descopere lumii iubirea nemrginit a lui Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pentru a-L descoperi pe Tata l. Nimeni n-a va zut
vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este n sa nul Tata lui, Acela L-a fa cut cunoscut
(Ioan 1:18). Nimeni nu cunoate pe deplin pe Tata l, afara de Fiul, i acela ca ruia vrea Fiul sa i-
L descopere (Matei 11:27). Ca nd unul dintre ucenici I-a adresat ruga mintea: Doamne...
arata -ne pe Tata l, Domnul Iisus i-a ra spuns: De ata ta vreme sunt cu voi, i nu M-ai cunoscut,
Filipe? Cine M-a va zut pe Mine, a va zut pe Tata l. Cum zici tu dar: Arata -ne pe Tata l? (Ioan
14:8,9)
Domnul Iisus a descris scopul misiunii Sale aici, pe pa ma nt, spuna nd ca Duhul Domnului
M-a uns sa vestesc sa racilor Evanghelia; M-a trimis sa ta ma duiesc pe cei cu inima zdrobita , sa
propova duiesc robilor de ra zboi slobozirea i orbilor ca pa tarea vederii; sa dau drumul celor
apa sai (Luca 4:18). Aceasta a fost lucrarea Sa. El mergea din loc n loc, fa ca nd bine i
vindeca ndu-i pe toi cei care erau oprimai de Satana. Erau sate ntregi, n care nu se mai
auzea niciun geama t de durere, pentru ca Domnul Hristos trecuse pe acolo i vindecase toate
suferinele locuitorilor. Lucrarea Lui a dovedit ca avea o misiune divina . Fiecare fapta a vieii
Sale dezva luia dragostea, mila i compasiunea; inima Lui se deschidea cu o simpatie duioasa
pentru iii oamenilor. El a preluat natura umana , ca sa poata veni n contact cu lipsurile i
nevoile omului. Cei mai sa raci i cei mai umili oameni nu se temeau sa se apropie de El. Chiar
i copiii mici se simeau atrai de Iisus. Ei aveau o pla cere deosebita sa se urce pe genunchii
Lui i s priveasc la chipul Lui linitit, care radia de iubire.
Domnul Iisus nu S-a abinut sa rosteasca adeva rul, dar ntotdeauna l-a exprimat cu iubire.
In relaiile Sale cu oamenii, El a dovedit cel mai mare tact i o atenie nelega toare i plina de
buna tate. El nu a fost niciodata nepoliticos, nu a rostit niciodata un cuva nt aspru fa ra a i
necesar i nu a pricinuit niciodata o durere nefolositoare unui su let sensibil. Domnul Hristos
nu a condamnat sla biciunea omeneasca . El declara adeva rul, dar l declara ntotdeauna cu
dragoste. El denuna ipocrizia, necredina i nedreptatea; dar ca nd rostea mustra rile ta ioase,
n glasul Lui se simeau lacrimi. Domnul a pla ns pentru Ierusalim, cetatea pe care o iubea, dar
care a refuzat sa -L primeasca tocmai pe El, Cel ce era Calea, Adeva rul i Viaa. Oamenii L-au
respins tocmai pe El, Cel ce era Ma ntuitorul, dar Domnul i-a tratat cu o delicatee plina de
compa timire. El a tra it o viaa de renunare la sine, ngrijindu-Se cu atenie de nevoile altora.
In ochii Lui, iecare su let era preios. Dei Se comporta ntotdeauna cu o demnitate divina , El
Se umilea, trata ndu-l cu respect i atenie pe iecare membru al familiei lui Dumnezeu.
Domnul Hristos a va zut n toi oamenii su lete ca zute n capcana pa catului, iar misiunea Lui
era aceea de a le salva.
Acesta este caracterul Domnului Hristos, aa cum a fost descoperit n viaa Lui. Acesta
este caracterul lui Dumnezeu. Ca ci torentele milei divine, manifestate n Iisus Hristos, se
revarsa asupra iilor oamenilor, din inima Tata lui. Iisus, Ma ntuitorul cel milostiv i duios, era
Dumnezeu artat n trup (1 Timotei 3:16).
Domnul Hristos a tra it, a suferit i a murit pentru ra scumpa rarea noastra . El a devenit un
Om al durerilor, pentru ca noi sa putem avea parte de bucuria venica . Dumnezeu a nga duit
ca Fiul Sa u preaiubit, plin de har i de adeva r, sa vina dintr-o lume de o slava de nedescris
ntr-o lume degradata i contaminata de pa cat, o lume ntunecata de umbra morii i a
blestemului. El I-a nga duit sa pa ra seasca locaul iubirii Sale i adorarea din partea ngerilor
pentru a suferi ruinea, insulta, umilina, ura i moartea. Pedeapsa, care ne da pacea, a ca zut
peste El i prin ra nile Lui suntem ta ma duii (Isaia 53:5). Privii-L n pustie, n Ghetsemani, pe
cruce! Fiul cel fa ra prihana al lui Dumnezeu a luat asupra Lui povara pa catului. El, care fusese
una cu Dumnezeu, a simit n su letul Sa u teribila despa rire pe care o produce pa catul ntre
Dumnezeu i om. Acest fapt a smuls de pe buzele Lui striga tul plin de durere: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pa ra sit? (Matei 27:46). Povara zdrobitoare a pa catului,
contiena imensita ii lui ngrozitoare, a despa ririi pa ca tosului de Dumnezeu I-au zdrobit
inima Fiului lui Dumnezeu.
Dar marele Lui sacri iciu nu a fost fa cut pentru a genera n inima Tata lui iubirea faa de
cel pctos, nici pentru a-I induce bunvoina de a-l mntui. O, nu! Fiindc att de mult a iubit
Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu (Ioan 3:16). Tata l ne iubete nu ca urmare a
marii jertfe de ispa ire, ci El a adus aceasta jertfa pentru ca ne iubete; Domnul Hristos a fost
mijlocul prin care Tata l a putut sa -S i reverse iubirea nema rginita asupra unei lumi ca zute n
pa cat. Dumnezeu era n Hristos, mpa ca nd lumea cu Sine (2 Corinteni 5:19). Dumnezeu
Tata l a suferit mpreuna cu Fiul Sa u. In agonia din Ghetsemani, n moartea de pe crucea
Golgotei, inima Iubirii Infinite a pltit preul rscumprrii noastre.
Domnul Iisus spunea: Tata l Ma iubete, pentru ca Imi dau viaa ca iara i s-o iau (Ioan
10:17). Ceea ce nseamna : Tata l Meu va iubete ata t de mult, nca t chiar i pe Mine Ma
iubete mai mult pentru ca Mi-am dat viaa pentru ma ntuirea voastra . Prin faptul ca M-am
fa cut reprezentantul i garantul vostru, jert indu-Mi viaa i lua nd asupra Mea sla biciunile i
pa catele voastre, Eu sunt iubit i mai mult de Tata l Meu; ca ci, prin sacri iciul Meu, Dumnezeu
poate fi drept, i totui s-L ndrepteasc pe cel care crede n Hristos.
Nimeni altul, n afara de Fiul lui Dumnezeu, nu putea nfa ptui ma ntuirea noastra ;
deoarece numai El, care a fost n relaia cea mai apropiata cu Tata l, era n ma sura sa Il
descopere. Numai Iisus, care a cunoscut na limea i ada ncimea iubirii lui Dumnezeu, putea
sa o faca vizibila . Nimic altceva i nimic mai puin deca t sacri iciul in init, adus de Domnul
Hristos pentru omul ca zut, nu putea sa exprime iubirea lui Dumnezeu Tata l faa de omenirea
pierdut.
Fiindca ata t de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu... (Ioan 3:16).
El L-a dat nu numai ca sa tra iasca n mijlocul oamenilor, ci i ca sa poarte pa catele lor i sa
moara n locul lor. El L-a da ruit omenirii pierdute. Domnul Hristos trebuia sa Se identi ice cu
preocupa rile i nevoile omenirii. Dei a fost i este una cu Dumnezeu, relaia pe care a
mpa rta it-o Iisus cu iii oamenilor nu va i rupta niciodata . Domnului Hristos nu-I este
ruine sa -i numeasca frai (Evrei 2:11). El este Jertfa noastra , Apa ra torul nostru, Fratele
nostru, purta nd chipul nostru omenesc naintea tronului Tata lui, i, ca Fiul al omului, va
ra ma ne de-a lungul veniciei una cu neamul omenesc, pe care l-a ra scumpa rat. El a fa cut toate
acestea pentru ca omul sa poata i salvat din ruina i degradarea pa catului, pentru a putea
reflecta iubirea lui Dumnezeu i a se mprti de bucuria sfinirii.
Preul pla tit pentru ra scumpa rarea noastra , sacri iciul in init pe care l-a fa cut Tata l
nostru din cer, da ndu-L pe Fiul Sa u sa moara pentru noi, ar trebui sa ne inspire concepii
foarte nalte despre ceea ce putem deveni prin Hristos. Pe ma sura ce privea na limea,
ada ncimea i la imea iubirii lui Dumnezeu Tata l faa de lumea pierduta , inspiratul apostol
Ioan era cuprins de adorare i de veneraie; i, nega sind un limbaj mai potrivit pentru a
exprima ma reia i duioia acestei iubiri, el cheama lumea ntreaga sa o priveasca . Vedei ce
dragoste ne-a ara tat Tata l: sa ne numim copii ai lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1). Ce valoare i
confera faptul acesta omului! Datorita pa catului, iii oamenilor au ajuns robi ai lui Satana. Prin
credina n jertfa ispa itoare a Domnului Hristos, iii lui Adam pot deveni ii ai lui Dumnezeu.
Lua nd asupra Sa natura noastra omeneasca , Domnul Hristos nala omenirea. Astfel, cei
pa ca toi sunt adui n poziia n care prin lega tura cu Domnul Hristos pot cu adeva rat sa
devin vrednici de numele de fii ai lui Dumnezeu.
O astfel de iubire este fa ra egal. Sa im numii copii ai Impa ratului ceresc! Ce preioasa
fa ga duina ! Ce subiect pentru meditaia cea mai profunda ! Iubirea inegalabila a lui Dumnezeu
pentru o lume care nu L-a iubit! Ga ndul acesta are o putere care cucerete su letul i conduce
ga ndirea i voina omului la o atitudine de supunere faa de voina lui Dumnezeu. Cu ca t vom
studia mai mult caracterul divin, n lumina crucii de pe Golgota, cu ata t vom nelege mai bine
mila, duioia i iertarea, mpletite cu nepa rtinirea i dreptatea i cu ata t mai clar vom
discerne nenuma ratele dovezi ale iubirii in inite i ale milei pline de ginga ie, ce ntrec cu
mult simpatia i dorul unei mame pentru copilul ei pierdut.


Capitolul 2

PCTOSUL ARE NEVOIE DE HRISTOS

La nceput, omul a fost nzestrat cu nsuiri i capacita i nobile i cu o minte echilibrata .
Ca iina , el era desa va rit i n deplina armonie cu Dumnezeu. Ga ndurile lui erau curate, iar
scopurile sale, s inte. Dar, prin neascultare, capacita ile lui au ajuns pervertite, iar egoismul a
luat locul iubirii. Din cauza pa catului, natura lui a ajuns ata t de sla bita , nca t, prin propria
putere, i-a fost imposibil s reziste influenei rului. El a devenit rob al lui Satana i ar fi rmas
astfel pentru totdeauna, daca Dumnezeu nu ar i intervenit n mod special. Scopul ispititorului
a fost acela de a za da rnici planul avut n vedere de Dumnezeu prin crearea omului i de a
umple pa ma ntul cu nenorocire i devastare. Iar dupa aceea, inteniona sa prezinte tot acest
ru ca fiind rezultatul lucrrii lui Dumnezeu de creare a omului.
In starea sa de nevinova ie, omul tra ia ntr-o fericita comuniune cu Cel n care sunt
ascunse toate comorile nelepciunii i ale tiinei (Coloseni 2:3). Dar, dupa ce a pa ca tuit, el
nu i-a mai putut ga si bucuria n s inenie i, ca urmare, a ncercat sa se ascunda de prezena
lui Dumnezeu. Aceasta continua sa ie starea inimii nerena scute. O astfel de inima nu este n
armonie cu Dumnezeu i nu ga sete nicio bucurie n comuniunea cu El. Pa ca tosul nu ar putea
i fericit n prezena lui Dumnezeu i ar ca uta sa evite compania iinelor s inte. Daca i s-ar
nga dui sa intre n ceruri, aceasta nu ar nsemna nicio bucurie pentru el. Spiritul iubirii
neegoiste, care domnete acolo unde iecare inima ra spunde inimii Iubirii In inite, nu ar trezi
niciun ecou n su letul pa ca tosului. Ga ndurile lui, preocupa rile i motivele lui ar i stra ine de
cele care i motiveaza pe locuitorii fa ra pa cat de acolo. Pa ca tosul ar constitui o nota
discordanta n armonia cerului. Pentru el, cerul ar i un loc de tortura i ar dori sa se ascunda
de Acela care este lumina i sursa bucuriei cerului. Nu o hota ra re arbitrara din partea lui
Dumnezeu i exclude pe cei ra i din ceruri, ci propria nepotrivire face imposibila prezena lor
acolo. Pentru ei, slava lui Dumnezeu ar i un foc mistuitor. Ei ar prefera nimicirea, numai ca sa
poat fi ascuni de faa Celui care a murit pentru a-i rscumpra.
Este imposibil sa sca pa m, prin noi nine, de ada ncul pa catului n care suntem cufundai.
Inima noastra este rea i nu o putem schimba. Cum ar putea sa iasa dintr-o iina necurata un
om curat? Nu poate sa iasa niciunul (Iov 14:4). Ca ci umblarea dupa lucrurile irii pa ma nteti
este vra jma ie mpotriva lui Dumnezeu, ca ci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu i nici nu
poate sa se supuna (Romani 8:7). Educaia, cultura, exercitarea voinei, eforturile omeneti
i au sfera lor de aciune, dar aici toate acestea sunt complet fa ra putere. Ele pot produce o
comportare exterioara corecta , dar nu pot schimba inima; ele nu pot cura a izvoarele vieii.
Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dina untru, o noua viaa de sus, mai nainte ca
oamenii sa poata i schimbai de la pa cat la s inenie. Aceasta putere este Hristos. Numai
harul Sa u poate sa nvioreze nsuirile lipsite de putere ale su letului i sa le atraga spre
Dumnezeu, spre sfinenie.
Ma ntuitorul spunea: Daca un om nu se nate din nou, adica daca nu va primi o inima
noua , dorine noi, scopuri i motive noi, care sa duca la o viaa noua , nu poate vedea
Impa ra ia lui Dumnezeu (Ioan 3:3). Ideea ca este necesara doar o dezvoltare a nsuirilor
bune, care exista n om prin natura lui, constituie o ama gire fatala . Ca ci omul iresc nu
primete lucrurile Duhului lui Dumnezeu, ca ci pentru el sunt o nebunie: i nici nu le poate
nelege, pentru ca trebuie judecate duhovnicete (1 Corinteni 2:14). Nu te mira ca i-am zis:
Trebuie sa va natei din nou (Ioan 3:7). Despre Domnul Hristos este scris: In El era viaa,
i viaa era lumina oamenilor (Ioan 1:4). El era singurul Nume dat oamenilor, n care trebuie
s fim mntuii (Faptele apostolilor 4:12).
Nu este su icient sa observi i sa nelegi buna tatea plina de iubire a lui Dumnezeu, sa
vezi buna voina Lui i duioia pa rinteasca a caracterului Sa u. Nu este ndeajuns sa discerni
nelepciunea i dreptatea Legii Sale, sa nelegi ca ea este ntemeiata pe principiul venic al
iubirii. Apostolul Pavel a neles toate acestea i a exclamat: ma rturisesc prin aceasta ca
Legea este buna . Aa ca Legea, negreit, este sfa nta , i porunca este sfa nta , dreapta i buna .
Totui el adauga , n ama ra ciunea i disperarea su letului sa u: ... dar eu sunt pa ma ntesc,
va ndut rob pa catului (Romani 7:16,12,14). El dorea mult cura ia morala i nepriha nirea pe
care se simea incapabil sa le doba ndeasca prin el nsui, iar aceasta l-a fa cut sa strige: O,
nenorocitul de mine! Cine ma va izba vi de acest trup de moarte? (Romani 7:24). Acesta este
striga tul care a izbucnit din inima mpova rata a oamenilor din toate a rile i din toate
veacurile. Pentru toi, nu este deca t un singur ra spuns: Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica
pcatul lumii (Ioan 1:29).
Multe sunt pildele prin care Duhul lui Dumnezeu a ca utat sa ilustreze acest adeva r,
fa ca ndu-l clar su letelor ce doresc cu disperare sa ie eliberate de vinova ia pa catului. Ca nd a
pa ca tuit, nela ndu-l pe Esau, Iacov a fugit din casa tata lui sa u, simindu-se copleit de
greutatea vinova iei sale. Singur i alungat, aa cum era, despa rit de tot ce fa cuse ca viaa sa -i
ie draga , singurul ga nd care apa sa asupra su letului sa u, mai presus de toate celelalte, era
teama ca nu cumva pa catul sa u sa -l i despa rit de Dumnezeu i ca era pa ra sit de Providena .
In ama ra ciunea lui, s-a culcat sa se odihneasca pe pa ma ntul gol, ava nd n jurul lui numai
dealurile singuratice, iar deasupra cerul luminat de stele. Pe ca nd dormea, o lumina ciudata i-
a apa rut n vis. S i iata , de pe pa ma ntul pe care se odihnea, o scara uriaa pa rea ca se nala
chiar pa na la porile cerului i, pe ea, ngerii lui Dumnezeu coborau i urcau, n timp ce, de sus,
din slava cerului, s-a auzit o voce divina , rostind o solie de ma nga iere i sperana . Astfel, i s-a
fa cut cunoscut lui Iacov un ra spuns la nevoia i dorina su letului sa u un Ma ntuitor. Cu
bucurie i cu recunotina , Iacov a va zut descoperindu-i-se o cale prin care el, un pa ca tos,
putea i readus n comuniune cu Dumnezeu. Scara cea minunata din visul sa u Il reprezenta pe
Iisus, singurul mijloc de comunicare dintre Dumnezeu i om.
Acelai simbol a fost amintit de Domnul Hristos n convorbirea Sa cu Natanael, atunci
ca nd a spus: vei vedea cerul deschis i pe ngerii lui Dumnezeu suindu-se i pogora ndu-se
peste Fiul omului (Ioan 1:51). Prin ca derea sa n pa cat, omul s-a nstra inat de Dumnezeu, iar
pa ma ntul a fost despa rit de cer. Aceasta pra pastie ntre cer i pa ma nt fa cea imposibila
existena orica rei posibilita i de comunicare. Dar, prin Domnul Hristos, pa ma ntul a fost
readus n lega tura cu cerul. Prin meritele Sale, Hristos a aezat un pod peste pra pastia fa cuta
de pa cat, astfel nca t ngerii lui Dumnezeu sa poata menine lega tura cu omul. Domnul Hristos
realizeaz legtura ntre omul czut, slab i neajutorat i Izvorul puterii infinite.
Visurile omeneti de progres sunt zadarnice i toate eforturile pentru na larea omenirii
sunt inutile, daca oamenii neglijeaza singura Sursa de sperana i de ajutor pentru neamul
omenesc ca zut n pa cat. Ca ci orice ni se da bun i orice dar desa va rit este de sus,
pogora ndu-se de la Tata l luminilor (Iacov 1:17). Fa ra Dumnezeu, nu exista niciun caracter
desa va rs it. Iar singura cale spre Dumnezeu este Domnul Hristos. El spune: Eu sunt Calea,
Adevrul i Viaa. Nimeni nu vine la Tatl dect prin Mine (Ioan 14:6).
Inima lui Dumnezeu simte pentru copiii Sa i de pe pa ma nt o dragoste mai puternica deca t
moartea. Prin da ruirea Fiului Sa u, El ne-a oferit toate valorile cerului, adunate n acest unic
Dar. Viaa Ma ntuitorului, moartea i lucrarea Lui de mijlocire, slujirea ngerilor n favoarea
noastra , suspinele negra ite ale Duhului Sfa nt, lucrarea Tata lui, care este mai presus de toate i
se manifesta prin toate acestea, interesul necontenit al iinelor cereti totul este angajat n
lucrarea de mntuire a omului.
Sa contempla m deci sacri iciul uimitor care a fost fa cut pentru noi! Sa ncerca m sa
apreciem valoarea implica rii i energiei pe care Cerul o investete pentru ca tigarea celor
pierdui i pentru aducerea lor napoi n Casa Tata lui. Motivaii ata t de puternice i mijloace
ata t de vaste cum nu s-ar i putut angaja niciodata ntr-o alta aciune; ra spla tirile peste
ma sura de mari pentru mplinirea corecta a datoriei, bucuria cerului, societatea ngerilor,
comuniunea i iubirea lui Dumnezeu i a Fiului Sa u, elevarea i dezvoltarea tuturor nsuirilor
noastre, de-a lungul tuturor veacurilor nu sunt oare toate acestea ncuraja ri i motivaii
su icient de puternice, nca t sa ne determine sa -I aducem Creatorului i Ra scumpa ra torului
nostru o slujire dintr-o inim plin de iubire?
Pe de alta parte, Cuva ntul lui Dumnezeu prezinta judeca ile pronunate de El mpotriva
pa catului, pedeapsa inevitabila , degradarea caracterului nostru i distrugerea inala , pentru a
ne avertiza mpotriva pericolului de a-i sluji lui Satana.
Oare sa nu lua m noi n considerare buna tatea lui Dumnezeu? Ce ar i putut face El mai
mult? Prin urmare, sa stabilim o relaie buna i corecta cu Acela care ne-a iubit cu o dragoste
uimitoare. Sa ne folosim de mijloacele harului, care ne-au fost puse la dispoziie pentru a
putea i transformai pa na la deplina asema nare cu El i pentru a i readui n societatea
ngerilor, n armonie i comuniune cu Tatl i cu Fiul.










Capitolul 3

POCINA

Cum poate i un om drept naintea lui Dumnezeu? Cum poate pa ca tosul sa ie fa cut
nepriha nit? Numai prin Domnul Iisus Hristos putem i adui n armonie cu Dumnezeu, cu
sfinenia Lui. Dar cum ar trebui s venim noi la Domnul Hristos? Muli ridic aceeai ntrebare
pe care a pus-o mulimea n Ziua Cincizecimii, ca nd, convinsa de pa cat, a strigat: Ce sa
facem? Primul cuva nt al ra spunsului lui Petru a fost: Poca ii-va (Faptele apostolilor
2:37,38). Cu o alta ocazie, la scurt timp dupa aceea, el a spus: Poca ii-va i ntoarcei-va la
Dumnezeu, pentru ca s vi se tearg pcatele (Faptele apostolilor 3:19).
Poca ina include o ada nca pa rere de ra u pentru pa catele sa va rite i o continua ferire de
a le mai face. Noi nu vom renuna pe deplin la pa cat, pa na ca nd nu vom nelege adeva ratul lui
caracter. Pa na ca nd nu ne vom ndepa rta de pa cat cu toata inima, nu se va produce nicio
schimbare autentic n viaa noastr.
Exista muli care nu reuesc sa neleaga adeva rata natura a poca inei. Multora le pare
ra u ca au pa ca tuit i chiar realizeaza o schimbare evidenta a vieii, pentru ca se tem ca
greelile proprii vor aduce asupra lor suferine. Dar nu aceasta este poca ina, aa cum o
nelege Biblia. Acele persoane depla ng mai degraba suferina deca t pa catul. Aceasta a fost
ntristarea lui Esau ca nd a va zut ca pierduse pentru totdeauna dreptul de nta i na scut.
Balaam, nspa ima ntat de ngerul care sta tea n calea lui cu sabia scoasa , i-a recunoscut vina,
de teama ca i va pierde viaa; dar nu a fost o poca ina adeva rata , o reala pa rere de ra u
pentru pa cat, nu a fost o schimbare a motivaiilor, nici o repulsie faa de ceea ce este ra u. Iuda
Iscarioteanul, dupa ce L-a va ndut pe Domnul sa u, a strigat: Am pa ca tuit, ca ci am va ndut
snge nevinovat (Matei 27:4).
Ma rturisirea lui Iuda a fost smulsa din su letul sa u vinovat de o contientizare teribila a
faptului ca este condamnat i de ateptarea plina de teama a judeca ii. Consecinele pe care
urma sa le suporte l umpleau de teroare, dar n su letul lui nu era o durere profunda ,
zdrobitoare, pentru faptul ca Il tra dase pe Fiul cel nepriha nit al lui Dumnezeu i Il negase pe
Sfa ntul lui Israel. Faraon, sub in luena pla gilor trimise de Dumnezeu, i-a recunoscut pa catul
numai pentru a sca pa de continuarea pedepsei, dar el s-a ntors la atitudinea de s idare a
Cerului de ndat ce plgile au ncetat. Toi acetia au deplns rezultatele pcatului, dar nu le-a
prut ru pentru pcatul n sine.
Atunci ca nd inima se supune in luenei Duhului Sfa nt, contiina este trezita , iar
pa ca tosul ajunge sa neleaga ceva din profunzimea i s inenia Legii lui Dumnezeu, care este
temelia guverna rii Sale n ceruri i pe pa ma nt. Lumina care lumineaza pe orice om, venind
n lume (Ioan 1:9), pa trunde n ca ma rile tainice ale su letului i dezva luie n mod clar
lucrurile ascunse ale ntunericului. Sima ma ntul vinova iei pune sta pa nire pe minte i pe
inima . Pa ca tosul este contient de dreptatea lui Dumnezeu i este cuprins de groaza la ga ndul
ca sta , n starea lui de vinova ie i ntinare, naintea Aceluia care cerceteaza inimile. El
nelege iubirea lui Dumnezeu, frumuseea sfineniei, bucuria curiei morale; el dorete s fie
eliberat de pcat i readus n legtur cu Cerul.
Ruga ciunea lui David, dupa ca derea sa, ilustreaza natura adeva ratei ca ine pentru pa catul
sa va rit. Poca ina lui a fost sincera i profunda . El nu a fa cut niciun efort pentru a-i atenua
vina: ruga ciunea lui nu a fost inspirata de nicio dorina de a sca pa de ameninarea judeca ii.
David a neles imensitatea pa catului sa u; el a contientizat starea de degradare i josnicie a
su letului sa u i a simit repulsie faa de propriul pa cat. El nu s-a rugat doar pentru iertare, ci
i pentru cura ia inimii. David a dorit mult bucuria s inirii pentru a i iara i n armonie i
comuniune cu Dumnezeu. Iat cum i exprim simmintele:

Ferice de cel cu frdelegea iertat;
i de cel cu pcatul acoperit!
Ferice de omul cruia nu-i ine n seam
Domnul nelegiuirea
i n duhul cruia nu este viclenie!
(Psalmii 32:1,2)

Ai mil de mine, Dumnezeule, n buntatea Ta!
Dup ndurarea Ta cea mare,
terge frdelegile mele!...
Cci mi cunosc bine frdelegile
i pcatul meu st necurmat naintea mea.
Curete-m cu isop i voi fi curat;
spal-m i voi fi mai alb dect zpada
Zidete n mine o inim curat, Dumnezeule,
pune n mine un duh nou i statornic!
Nu m lepda de la Faa Ta
i nu lua de la mine Duhul Tu cel Sfnt.
D-mi iari bucuria mntuirii Tale,
i sprijin-m cu un duh de bunvoin!...
Izbvete-m de vina sngelui vrsat,
i limba mea va luda ndurarea Ta.
(Psalmii 51:1-3,7, 10-12,14)

Manifestarea unei asemenea poca ine depa ete cu mult limitele puterii noastre; ea se
obine numai de la Domnul Hristos, care S-a nlat la cer i le-a dat daruri oamenilor.
Muli pot grei tocmai n aceasta privina i, ca urmare, nu reuesc sa primeasca ajutorul
pe care dorete Domnul Hristos sa li-l dea. Ei cred ca nu pot veni la Hristos pa na ca nd nu s-au
poca it mai nta i i ca poca ina condiioneaza iertarea pa catelor lor. Este adeva rat ca poca ina
precede iertarea pa catelor; deoarece numai inima zdrobita i smerita va simi nevoia unui
Ma ntuitor. Dar oare trebuie ca pa ca tosul sa atepte pa na ce va i poca it i numai dupa aceea
sa vina la Domnul Iisus? Trebuie oare sa facem din poca ina un obstacol ntre pa ca tos i
Mntuitor?
Sfa nta Scriptura nu ne nvaa ca pa ca tosul trebuie mai nta i sa se poca iasca i numai dupa
aceea va putea sa ra spunda invitaiei lui Hristos: Venii la Mine, toi cei trudii i mpova rai,
i Eu va voi da odihna (Matei 11:28). Ceea ce l conduce pe cel pa ca tos la o poca ina
adeva rata este nepriha nirea care vine de la Domnul Hristos. In cuva ntul adresat iudeilor,
apostolul Petru a exprimat n mod clar acest adeva r, spuna nd: Pe acest Iisus, Dumnezeu L-a
na lat cu puterea Lui i L-a fa cut Domn i Ma ntuitor, ca sa dea lui Israel poca ina i iertarea
pa catelor (Faptele apostolilor 5:31). Dupa cum nu putem i iertai de pa cat fa ra Domnul
Hristos, tot aa nu ne putem poca i fa ra intervenia Duhului lui Hristos care ne trezete
contiina.
Domnul Hristos este sursa orica rui impuls de a face binele. Numai El poate sa di n inima
vra jma ie mpotriva pa catului. Fiecare dorina dupa adeva r i cura ie morala , iecare
convingere cu privire la propria pa ca toenie constituie o dovada a faptului ca Duhul Sa u cel
Sfnt lucreaz asupra inimii noastre.
Domnul Iisus spunea: S i, dupa ce voi i na lat de pe pa ma nt, voi atrage la Mine pe toi
oamenii (Ioan 12:32). Hristos trebuie sa -i ie descoperit pa ca tosului ca iind Ma ntuitorul
care a murit pentru pa catele lumii. Ca nd privim la Mielul lui Dumnezeu na lat pe crucea
Golgotei, taina ma ntuirii ncepe sa se contureze n mintea noastra , iar buna tatea lui
Dumnezeu ne conduce la poca ina . Prin moartea pentru cei pa ca toi, Domnul Hristos a
manifestat o iubire care depa ete limitele nelegerii noastre. Pe ma sura ce pa ca tosul
contempla aceasta dragoste, ea i sensibilizeaza inima, i impresioneaza mintea i i inspira
sufletului un regret sincer pentru pcatul svrit.
Este adeva rat ca uneori oamenii ncep sa se ruineze de ca ile lor pa ca toase i renuna la
unele dintre obiceiurile lor rele chiar nainte de a i contieni de faptul ca sunt atrai spre
Domnul Hristos. Dar, ori de ca te ori acetia fac un efort pentru a realiza o schimbare n viaa
lor, motivai de o dorina sincera de a face binele, este manifestata puterea lui Hristos care i
atrage spre Sine. O in luena de care ei nu sunt contieni lucreaza asupra su letului, iar
contiina este trezita i comportamentul lor este corectat. In timp ce Domnul Hristos i
atrage sa priveasca spre crucea Sa, ca sa -L vada pe Acela care a fost ra stignit pentru pa catele
lor, poruncile lui Dumnezeu i rega sesc locul n contiina . Caracterul nelegiuit al vieii lor i
pa catul ada nc nra da cinat n su let le sunt descoperite. Ei ncep sa neleaga ceva din
nepriha nirea Domnului Hristos i exclama : Ce este oare pa catul nca t a trebuit sa necesite un
asemenea sacri iciu pentru ra scumpa rarea victimelor lui? Oare toata aceasta dragoste, toata
aceasta suferina s i toata aceasta umilina au fost necesare pentru ca noi sa nu pierim, ci sa
avem viaa venic?
Cel pa ca tos se poate opune acestei iubiri, el poate refuza sa se lase atras la Hristos; dar,
daca nu se va mpotrivi, va i adus tot mai aproape de Domnul Hristos; nelegerea Planului de
Ma ntuire l va conduce la piciorul crucii, poca indu-se pentru pa catele sale, care au pricinuit
suferinele Fiului iubit al lui Dumnezeu.
Aceeai inteligena divina care lucreaza asupra lucrurilor din natura i vorbete inimii
oamenilor, inspira ndu-le sima ma ntul unei nevoi profunde, pe care ei nu o pot exprima n
cuvinte. Lucrurile lumii nu mai mplinesc dorina arza toare a inimii lor. Duhul lui Dumnezeu i
ndeamna n mod insistent sa caute numai acele mijloace prin care pot primi pace i linite
harul lui Hristos, bucuria s inirii. Prin in luene va zute i neva zute, Ma ntuitorul nostru
lucreaza continuu pentru a atrage inima oamenilor de la pla cerile pa catului, care nu satisfac,
la binecuva nta rile venice, pe care le pot primi n Hristos. Tuturor acestor su lete care cauta
n zadar sa bea din fa nta nile secate ale lumii pa catului, li se adreseaza chemarea divina : Celui
ce i este sete, s vin, cine vrea, s ia apa vieii fr plat (Apocalipsa 22:17).
Daca simii n inima voastra dorina dupa ceva mai bun deca t poate oferi lumea
pa catului, sa tii ca aceasta dorina este glasul lui Dumnezeu care se adreseaza su letului
vostru. Cerei-I sa va dea poca ina , rugai-L sa vi-L descopere pe Domnul Hristos n
nema rginita Lui dragoste i cura ie morala desa va rita . Principiile Legii lui Dumnezeu
iubirea faa de Dumnezeu i faa de oameni au fost exempli icate ntr-o maniera desa va rita
n viaa Domnului Hristos. Buna tatea i iubirea neegoista au constituit esena iinei Sale.
Ca nd privim la El i ca nd lumina care stra lucete de pe chipul Ma ntuitorului se revarsa asupra
noastr, atunci ajungem s nelegem natura pctoas a inimii noastre.
Aa cum a procedat Nicodim, poate ca i noi ne ama gim cu ideea ca viaa i caracterul
nostru moral sunt corecte i considera m ca nu mai trebuie sa ne umilim inima naintea lui
Dumnezeu, ase-menea pa ca tosului de ra nd. Dar, ca nd lumina care vine de la Hristos va
stra luci n su letul nostru, atunci vom discerne egoismul motivelor noastre i starea de
vra jma ie mpotriva lui Dumnezeu, care au ntinat iecare fapta a vieii. Atunci vom nelege
c neprihnirea proprie este cu adevrat asemenea unor zdrene murdare i c numai sngele
lui Hristos ne poate cura a de orice ntinare a pa catului i poate nnoi inima noastra , fa ca nd-o
asemenea Lui.
O singura raza a slavei lui Dumnezeu, o singura lica rire a nepriha nirii Domnului Hristos,
pa trunza nd n su let, face ca iecare pata de imoralitate sa apara dureros de distincta ,
descoperind n mod clar diformitatea i defectele caracterului nostru. Aceasta va pune n
evidena dorinele nes inte, necredincioia inimii i necura ia buzelor. Actele de neascultare,
prin care pa ca tosul desconsidera Legea lui Dumnezeu, i sunt expuse privirii i nelegerii lui,
iar spiritul lui este copleit i ma hnit sub in luena cerceta toare a Duhului lui Dumnezeu. Ca nd
vede caracterul curat i neprihnit al Domnului Hristos, pctosul se dezgust de sine nsui.
Ca nd a va zut slava solului trimis din cer, profetul Daniel a fost copleit de sima ma ntul
propriei sla biciuni i imperfeciuni. El descrie efectul acestei scene minunate, spuna nd:
Puterile m-au la sat, culoarea mi s-a schimbat, faa mi s-a sluit i am pierdut orice vlaga
(Daniel 10:8). Inima care este impresionata de felul acesta va ur propriul egoism, va detesta
iubirea de sine i va ca uta, prin dreptatea Domnului Hristos, acea cura ie morala care se a la
n armonie cu Legea lui Dumnezeu i reflect caracterul Mntuitorului.
Cu privire la nepriha nirea pe care o da Legea adica ma sura n care erau implicate
faptele lui exterioare apostolul Pavel declara despre sine ca era fa ra prihana (Filipeni 3:6);
dar, atunci ca nd a neles spiritul Legii, el s-a recunoscut ca iind pa ca tos. Judeca nd dupa litera
Legii, aa cum o aplica oamenii, referindu-se la manifestarea exterioara a vieii, el s-a abinut
de la pa cat; dar, ca nd a privit n profunzimea preceptelor s inte, el s-a va zut pe sine aa cum l
vedea Dumnezeu, s-a plecat n umilina i i-a ma rturisit vina. Apostolul Pavel declara :
Odinioara , iindca eram fa ra Lege, tra iam; dar ca nd a venit porunca, pa catul a nviat, i eu am
murit (Romani 7:9). Ca nd a neles natura spirituala a Legii, atunci pa catul i-a apa rut n
adevrata lui hidoenie, iar preuirea de sine a disprut.
Dumnezeu nu considera toate pa catele egale ca ma rime; n evaluarea Sa, ca i n aceea a
omului, exista diferite grade de vinova ie; dar, orica t de nensemnata ar pa rea o greeala sau
alta n ochii oamenilor, niciun pa cat nu este mic naintea lui Dumnezeu. Judecata omului este
pa rtinitoare, nedesa va rita , dar Dumnezeu evalueaza toate lucrurile aa cum sunt ele n
realitate. De pilda , un alcoolic este dispreuit i i se spune ca pa catul lui l va exclude din
Impa ra ia cerurilor, n timp ce ma ndria, egoismul i la comia ra ma n prea adesea nemustrate.
Totui aceste pa cate sunt deosebit de jignitoare la adresa lui Dumnezeu, pentru ca ele sunt
contrare buna ta ii caracterului Sa u, contrare acelei iubiri neegoiste, care constituie nsui
mediul de existena al universului neca zut n pa cat. Cel care cade victima unor pa cate mai
grele poate ajunge sa ie cuprins de un sima ma nt de ruine i nevrednicie, nelega ndu-i
nevoia dupa harul lui Hristos; dar ma ndria nu simte aceasta nevoie i astfel nchide inima n
faa Domnului Hristos i a binecuvntrilor nespus de mari pe care El a venit s ni le dea.
Sa rmanul vame din parabola Domnului, care se ruga: Dumnezeule, ai mila de mine,
pctosul! (Luca 18:13), se considera ca fiind un om foarte pctos, iar ceilali l vedeau la fel;
dar el era contient de nevoia lui spirituala i a venit naintea lui Dumnezeu cu povara
vinova iei i a ruinii lui, cera nd ndurare. Inima lui era deschisa pentru ca Duhul lui
Dumnezeu sa Ii poata ndeplini lucrarea Sa minunata , elibera ndu-l de sub puterea pa catului.
Ruga ciunea fariseului, plina de ma ndrie i de ncredere n propria nepriha nire, a dovedit ca
inima lui era nchisa faa de in luena Duhului Sfa nt. Datorita ndepa rta rii sale de Dumnezeu,
el nu avea sima ma ntul propriei nelegiuiri, care era n contrast cu desa va rirea s ineniei
divine. El nu simea c ar avea nevoie de ceva i de aceea nu a primit nimic.
Daca ajungi sa ii contient de pa ca toenia ta, nu atepta sa te faci singur mai bun. Exista
muli care cred ca nu sunt su icient de buni pentru a veni la Domnul Hristos. Te atepi sa
devii mai bun prin propriile eforturi? Poate un etiopian sa -i schimbe pielea sau un pardos
sa -i schimbe petele? Tot aa, ai putea voi sa facei binele, voi, care suntei deprini sa facei
ra ul? (Ieremia 13:23). Ajutorul nostru este numai n Dumnezeu. Noi nu trebuie sa atepta m
convingeri mai temeinice, ocazii mai bune sau un caracter mai sfa nt. Prin noi nine, nu
putem face nimic. Trebuie s venim la Hristos aa cum suntem.
Dar nimeni sa nu se ama geasca singur cu ga ndul ca Dumnezeu, n marea Sa iubire i mila ,
i va ma ntui totui chiar i pe cei care au respins harul Sa u. Caracterul nespus de grav al
pa catului poate i neles numai n lumina crucii de pe Golgota. Ca nd oamenii susin ca
Dumnezeu este prea bun pentru a-i alunga pe cei pa ca toi, invitai-i sa priveasca la Golgota.
Ea a avut loc deoarece nu a existat o alta cale prin care omul sa poata i ma ntuit; deoarece,
fa ra acest sacri iciu, ar i fost imposibil ca neamul omenesc sa ie eliberat de puterea
degradatoare a pa catului i sa ie readus n comuniune cu iinele s inte. Pentru ca oamenilor
le era cu neputina sa devina pa rtai ai vieii spirituale, Domnul Hristos a luat asupra Sa
vinova ia neasculta rii i a suferit moartea n locul pa ca tosului. Iubirea, suferina i moartea
Fiului lui Dumnezeu ma rturisesc despre imensitatea teribila a pa catului i declara ca nu
exista nicio alta salvare de sub puterea lui, nicio sperana pentru o viaa mai nalta , deca t prin
supunerea noastr fa de Domnul Hristos.
 Uneori, cei care nu doresc sa vina la poca ina se scuza , declara nd astfel despre cei ce
ma rturisesc a i cretini: Eu sunt tot aa de bun ca ei. Ei nu sunt mai altruiti, mai abstineni,
mai serioi sau mai preva za tori n comportamentul lor deca t sunt eu. Ei sunt tot ata t de
iubitori de pla ceri i de necumpa tai ca mine. In acest fel, fac din greelile altora o scuza
pentru propria neglijare a datoriei. Dar pa catele i defectele altora nu pot i o scuza pentru
nimeni, ca ci Domnul Dumnezeu nu ne-a dat ca model nite iine omeneti greite. Exemplul
nostru este Fiul cel nepriha nit al lui Dumnezeu, iar cei care se pla ng de comportamentul ra u al
unor aa-zii cretini ar trebui sa ie ei nii nite modele pentru un stil de viaa mai bun i
nobil. Daca ei au o concepie ata t de nalta despre ceea ce nseamna a i cretin, nu este oare
pcatul lor cel puin tot att de mare? Ei tiu ce este drept, i totui refuz s ndeplineasc.
Ferii-va de o ama nare ndelungata . Nu la sai pentru alta data lucrarea de pa ra sire a
pa catelor i de ca utare a cura iei inimii prin Domnul Hristos. In aceasta privina au greit mii
i mii de oameni, spre pierzarea lor venica . Nu vreau sa insist aici asupra scurtimii i
nesiguranei vieii; dar exista un pericol teribil, un pericol insu icient neles acela de a
ama na mereu ascultarea de vocea Duhului Sfa nt al lui Dumnezeu, alega nd sa tra ieti n pa cat,
pentru ca , de fapt, nsa i ama narea este pa cat. Orica t de mic ar i considerat un pa cat, el nu
poate i nga duit deca t cu riscul unei pierderi in inite. Orice pa cat pe care nu-l biruim ne va
birui el pe noi, contribuind la distrugerea noastr venic.
Adam i Eva au ca utat sa liniteasca vocea contiinei lor, spuna ndu-i ca a ma nca din
fructul oprit era un fapt ata t de puin important, nca t nu putea avea consecine ata t de
cumplite ca acelea preva zute de Dumnezeu. Dar acest lucru mic a constituit ca lcarea Legii
divine i l-a separat pe om de Dumnezeu, deschiza nd porile morii i aduca nd asupra lumii
noastre un blestem de nedescris. Veac dupa veac, de pe pa ma ntul nostru se ridica un striga t
continuu de jale i ntreaga creaie suspina de durere ca o consecina a neasculta rii omului.
Cerul nsui a simit efectele ra zvra tirii mpotriva lui Dumnezeu. Golgota sta ca un monument
de aducere-aminte a sacri iciului uluitor care a fost cerut pentru ispa irea nca lca rii Legii
divine. S nu considerm deci pcatul ca fiind un lucru nensemnat.
Orice fapt nelegiuit, orice neglijare sau respingere a harului lui Hristos are repercusiuni
asupra ta nsui; inima se mpietrete, voina sla bete, capacitatea de nelegere devine
confuza i te face nu doar mai puin predispus, ci i mai puin capabil de a te supune
ndemnurilor blnde ale Duhului Sfnt al lui Dumnezeu.
Muli i linitesc contiina tulburata cu ga ndul ca pot schimba orica nd doresc cursul
vieii lor rele; ca pot sa se joace cu invitaiile harului, i totui sa ie din nou impresionai de
el. Ei considera ca , dupa ce au dispreuit Duhul harului, dupa ce au ales sa aeze in luena lor
de partea lui Satana, ntr-un moment de criza teribila , i pot schimba cursul vieii. Dar acest
lucru nu este chiar ata t de uor de fa cut. Experiena i educaia de o viaa au modelat
caracterul ntr-o asemenea ma sura , nca t puini doresc mai ta rziu sa ie schimbai dupa
chipul Domnului Hristos.
Chiar i o singura tra sa tura greita de caracter, o singura dorina pa ca toasa , cultivata cu
persistena , va face, n cele din urma , fa ra efect toata puterea Evangheliei. Orice nga duina
pa ca toasa ada ncete aversiunea su letului faa de Dumnezeu. Omul care manifesta o
mpotrivire ambiioasa sau o indiferena totala faa de adeva rul divin va culege ce a sema nat.
In toata Biblia, nu ga sim un avertisment mai serios mpotriva celor care glumesc cu ra ul deca t
cuvintele neleptului, care spune: Cel ra u este prins n nsei nelegiuirile lui (Proverbele
5:22).
Domnul Hristos este gata sa ne elibereze de pa cat, dar El nu ne foreaza voina; iar daca ,
prin pa ca tuire continua , nsa i voina a ajuns ntru totul nclinata spre ra u, iar noi nu dorim sa
im eliberai i nu suntem dispui sa primim harul Sa u, oare ce ar putea Domnul sa mai faca ?
Ne-am nimicit singuri prin respingerea categorica a dragostei Sale. Iata ca acum este vremea
potrivita ; iata ca acum este ziua ma ntuirii (2 Corinteni 6:2). Asta zi, daca auzii glasul Lui, nu
v mpietrii inimile. (Evrei 3:7,8)
Omul se uita la ceea ce izbete ochii, dar Domnul Se uita la inima (1 Samuel 16:7) la
inima omului, cu sentimentele ei contradictorii de bucurie i tristee; la inima ra ta citoare i
schimba toare, n care se a la ata t de multa imoralitate i ama gire. Domnul nsa cunoate
motivele ei, inteniile i scopurile ei. Venii la El cu inima voastra , aa ntinata cum este.
Deschidei-va larg inima naintea ochiului atoateva za tor, exclama nd asemenea psalmistului:
Cerceteaza -ma , Dumnezeule, i cunoate-mi inima! Incearca -ma i cunoate-mi ga ndurile!
Vezi dac sunt pe o cale rea i du-m pe calea veniciei (Psalmii 139:23,24).
Muli accepta religia din punct de vedere intelectual, au o forma de evlavie, dar inima lor
nu este curata . Insa ruga ciunea noastra ar trebui sa ie: Zidete n mine o inima curata ,
Dumnezeule, pune n mine un duh nou i statornic (Psalmi 51:10). Ocupai-va n mod sincer
de ma ntuirea voastra . Fii tot ata t de zeloi i de sta ruitori n privina aceasta cum ai i daca
viaa voastra treca toare ar i n primejdie. Aceasta problema trebuie rezolvata ntre
Dumnezeu i voi niva , adica rezolvata pentru venicie. O presupusa sperana , i nimic mai
mult, se va dovedi a fi ruina voastr.
Studiai Cuva ntul lui Dumnezeu cu multa ruga ciune. Acest Cuva nt va descopera Legea lui
Dumnezeu i viaa Domnului Hristos, marile principii ale s inirii, fa ra de care nimeni nu va
vedea pe Dumnezeu (Evrei 12:14). Cuva ntul lui Dumnezeu convinge de pa cat; el prezinta n
mod clar calea ma ntuirii. Ascultai-l, ca ci este vocea lui Dumnezeu care vorbete inimii
voastre.
Ca nd ajungei sa nelegei imensitatea ngrozitoare a pa catului i sa va vedei pe voi
niva aa cum suntei n realitate, nu renunai copleii de disperare. Domnul Hristos a venit
sa -i ma ntuiasca tocmai pe cei pa ca toi. Nu noua ne revine lucrarea de a-L mpa ca pe
Dumnezeu cu noi, ci unei Iubiri minunate Dumnezeu era n Hristos, mpa ca nd lumea cu
Sine (2 Corinteni 5:19). Prin iubirea Sa, Dumnezeu dorete nespus de mult sa ca tige inima
copiilor Lui nstra inai. Niciun pa rinte pa ma ntesc nu poate i ata t de ra bda tor cu greelile i
rmnerile n urm ale copiilor lui cum este Dumnezeu cu aceia pe care caut s-i mntuiasc.
Nimeni nu poate mijloci cu ata ta duioie pentru cel pa ca tos. Niciodata buzele omeneti nu le-
au adresat celor ra ta citori invitaii mai iubitoare ca acelea pe care le adreseaza Dumnezeu.
Toate fgduinele Lui, toate avertizrile Lui nu sunt dect suspinele negrite ale iubirii Sale.
Ca nd Satana vine sa i spuna ca eti un mare pa ca tos, privete n sus spre
Ra scumpa ra torul Ta u i vorbete despre meritele Lui. Ceea ce va constitui ajutorul ta u este
faptul ca priveti la lumina Sa. Recunoate-i pa catele, dar spune-i vra jmaului ca Hristos
Iisus a venit n lume ca sa ma ntuiasca pe cei pa ca toi (1 Timotei 1:15) i ca tu vei putea i
salvat prin iubirea Lui inegalabila . Domnul Iisus i-a adresat lui Simon o ntrebare cu privire la
doi datornici. Unul i datora sta pa nului sa u o mica suma de bani, iar altul i datora o suma
foarte mare, dar el i iertase pe ama ndoi. Domnul Hristos l-a ntrebat pe Simon care dintre cei
doi datornici l va iubi mai mult pe sta pa nul lui. Simon a ra spuns: Socotesc ca acela ca ruia i-a
iertat mai mult (Luca 7:43). Noi am fost nite mari pa ca toi, dar Domnul Hristos a murit ca
sa putem i iertai. Meritele jertfei Sale sunt cu totul ndestula toare pentru a-I i prezentate
Tata lui n favoarea noastra . Aceia ca rora El le-a iertat mult Il vor iubi mult i vor sta aproape
de tronul Sa u, la uda ndu-L pentru iubirea Sa cea mare i pentru sacri iciul Sa u suprem. Ca nd
vom nelege pe deplin dragostea lui Dumnezeu, atunci vom cunoate mai bine adeva ratul
caracter al pa catului. Ca nd vom ajunge sa vedem, de la un capa t la altul, scara ce a fost
cobora ta din cer pentru noi, ca nd vom nelege ceva din sacri iciul in init pe care Domnul
Hristos l-a fcut pentru noi, atunci inima noastr se va topi de iubire i de cin.


Capitolul 4

MRTURISIREA PCATELOR

Cine i ascunde fa ra delegile nu propa ete, dar cine le ma rturisete i se lasa de ele
capt ndurare. (Proverbe 28:13)
Condiiile pentru obinerea milei i ierta rii lui Dumnezeu sunt simple, drepte i raionale.
Domnul Dumnezeu nu ne cere sa facem unele lucruri greu de ndeplinit, pentru a putea primi
iertarea de pa cat. Nu este nevoie sa facem pelerinaje lungi i obositoare sau sa ne supunem
unor penitene dureroase, pentru a ne recomanda astfel Dumnezeului cerului sau pentru a ne
ispi pcatele; cci acela care i mrturisete pcatul i renun la el va fi tratat cu ndurare.
Apostolul spune: Ma rturisii-va unii altora pa catele i rugai-va unii pentru alii ca sa ii
vindecai (Iacov 5:16). Ma rturisii-va pa catele lui Dumnezeu, singurul care le poate ierta, i
apoi ma rturisii-va greelile unii altora. Daca ai jignit sau i-ai fa cut vreun ra u prietenului sau
aproapelui ta u, trebuie sa -i recunoti greeala, iar datoria lui este sa te ierte cu buna voina .
Apoi trebuie sa ceri iertare de la Dumnezeu, pentru ca fratele pe care l-ai ra nit este
proprietatea lui Dumnezeu i, ra nindu-l, ai pa ca tuit mpotriva Creatorului i
Ra scumpa ra torului sa u. Cazul ta u este adus naintea singurului i adeva ratului Mijlocitor,
Marele-Preot, care n toate lucrurile a fost ispitit ca i noi, dar fa ra pa cat i care are mila de
slbiciunile noastre i poate s ne cureasc de orice ntinciune (Evrei 4:15).
Cei care nu i-au umilit inima naintea lui Dumnezeu, recunosca ndu-i vinova ia, nca nu
au ndeplinit prima condiie pentru a i acceptai de El. Daca nu am tra it acea experiena a
poca inei, de care nima nui nu-i va pa rea ra u vreodata , i daca nu ne-am ma rturisit pa catele
ntr-o atitudine de umilina reala i de zdrobire a inimii, simind repulsie faa de propria
nelegiuire, atunci nu am dorit niciodata cu adeva rat iertarea pa catului; iar daca nu am dorit-o
i nu am ca utat-o niciodata , nu am descoperit niciodata pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv
pentru care nu primim iertarea de pa catele din trecut este acela ca nu suntem dispui sa ne
umilim i sa ne conforma m condiiilor prezentate de Cuva ntul adeva rului. Cu privire la acest
subiect, sunt date instruciuni clare i detaliate. Ma rturisirea pa catului, indiferent daca este
publica sau particulara , trebuie sa ie exprimata n mod sincer, deschis i din proprie
iniiativa . Cel pa ca tos nu trebuie obligat sa -i ma rturiseasca pa catul. Ma rturisirea nu trebuie
fa cuta n mod uuratic, neglijent sau super icial i nici nu trebuie obinuta cu fora de la aceia
care nu sunt contieni de greeala i nu neleg caracterul respinga tor i dizgraios al
pa catului. Insa ma rturisirea, care este o reva rsare a ada ncului su letului nostru, i ga sete
calea spre Dumnezeul milei nema surate. Psalmistul spune: Domnul este aproape de cei cu
inima frnt i mntuiete pe cei cu duhul zdrobit (Psalmii 34:18).
Adeva rata ma rturisire este ntotdeauna speci ica i recunoate pa catele pe nume. Ele pot
i de aa natura , nca t trebuie ma rturisite numai lui Dumnezeu; pot i greeli care trebuie
ma rturisite acelor persoane ca rora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public i, ca
atare, vor trebui ma rturisite n mod public. Dar orice ma rturisire trebuie sa ie precisa ,
definit i la obiect, recunoscnd ntocmai pcatele de care te faci vinovat.
In zilele lui Samuel, israeliii s-au aba tut de la Dumnezeu. Ei au ajuns sa sufere
consecinele pa catului lor, pentru ca i pierdusera credina n Dumnezeu, i pierdusera
capacitatea de a discerne i de a nelege nelepciunea Lui n conducerea naiunii i nu mai
aveau puterea de a apa ra i de a duce la bun sfa rit cauza Sa. Ei I-au ntors spatele Marelui
Conduca tor al Universului i au dorit sa ie guvernai dupa modelul naiunilor care se a lau n
jurul lor. Inainte de a-i ga si pacea cu Dumnezeu, ei au fa cut urma toarea ma rturisire precisa :
la toate pa catele noastre, am mai ada ugat i pe acela de a cere un mpa rat pentru noi (1
Samuel 12:19). Acesta era pa catul de care se fa cusera vinovai, i acest pa cat trebuia sa ie
mrturisit. Lipsa lor de recunotin le-a mpovrat contiina i i desprea de Dumnezeu.
Ma rturisirea pa catelor nu va i acceptabila naintea lui Dumnezeu, daca nu va i nsoita
de o sincera poca ina i reforma . In viaa trebuie sa se vada schimba ri categorice; trebuie
ndepa rtat tot ce constituie o ofensa la adresa lui Dumnezeu. Aceasta schimbare va constitui
rezultatul unei pa reri de ra u sincere i adeva rate pentru pa cat. Lucrarea pe care o avem de
fcut ne este prezentat cu claritate: Splai-v deci i curii-v! Luai dinaintea ochilor Mei
faptele rele pe care le-ai fa cut! Incetai sa mai facei ra ul! Inva ai-va sa facei binele, ca utai
dreptatea, ocrotii pe cel asuprit, facei dreptate orfanului, apa rai pe va duva (Isaia 1:16,17).
Daca da napoi za logul, ntoarce ce a ra pit, urmeaza nva a turile care dau viaa i nu
sa va rete nicio nelegiuire, va tra i negreit i nu va muri (Ezechiel 33:15). Vorbind despre
lucrarea poca inei, apostolul Pavel spune: Ca ci, uite, tocmai ntristarea aceasta a voastra
dupa voia lui Dumnezeu ce fra ma ntare a trezit n voi! S i ce cuvinte de dezvinova ire! Ce
ma nie! Ce frica ! Ce dorina aprinsa ! Ce ra vna ! Ce pedeapsa ! In toate, voi ai ara tat ca suntei
curai n privina aceasta (2 Corinteni 7:11).
Ca nd pa catul distruge n om simul moral, cel greit nu mai sesizeaza defectele
caracterului su i nici nu mai contientizeaz imensitatea ngrozitoare a pcatului pe care l-a
comis; i, daca nu se supune puterii convinga toare a Duhului Sfa nt, el va ra ma ne ntr-o stare
de pariala orbire faa de propriul pa cat. Atunci, ma rturisirile lui nu sunt sincere i
sta ruitoare. Pentru iecare recunoatere a vinova iei, el adauga o justi icare i i scuza
comportamentul, declara nd ca , daca nu s-ar i a lat n anumite mprejura ri, nu ar i fa cut
faptele pentru care este mustrat.
Dupa ce au ma ncat din pomul oprit, Adam i Eva au fost cuprini de un sima ma nt de
ruine i groaza . La nceput, singurul lor ga nd a fost cum sa i scuze pa catul i cum sa scape
de teribila condamnare la moarte. Ca nd Domnul Dumnezeu i-a ntrebat cu privire la pa catul
lor, Adam a ra spuns arunca nd vina n parte asupra lui Dumnezeu i n parte asupra partenerei
lui: Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa ie la nga mine, ea mi-a dat din pom i am ma ncat. La
ra ndul ei, femeia a aruncat vina asupra arpelui, zica nd: S arpele m-a ama git i am ma ncat din
pom (Geneza 3:12,13). De ce ai fa cut arpele? De ce ai nga duit sa vina n Eden? Acestea au
fost ntreba rile cuprinse n scuza ei pentru pa catul sa va rit, atribuindu-I astfel lui Dumnezeu
responsabilitatea pentru ca derea lor n pa cat. Spiritul ndrepta irii de sine i are originea la
tata l minciunii i a fost manifestat de toi iii i iicele lui Adam. Ma rturisirile de acest fel nu
sunt inspirate de Duhul divin i nu vor i acceptate de Dumnezeu. Adeva rata poca ina l va
determina pe cel pa ca tos sa -i asume responsabilitatea pentru vinova ia proprie i sa o
recunoasca fa ra subtilita i i ipocrizie. Asemenea sa rmanului vame care nu ndra znea sa -i
ridice ochii spre cer, el va striga: Dumnezeule, ai mila de mine, pa ca tosul; iar cei care i
recunosc vinova ia vor i iertai i ndrepta ii, pentru ca Domnul Iisus va prezenta sa ngele
Su ca mrturie n favoarea celui cu adevrat pocit.
Exemplele de adeva rata poca ina i umilina , pe care le ga sim n Cuva ntul lui Dumnezeu,
evideniaza un spirit al ma rturisirii, n care nu exista nicio scuza pentru pa cat i nicio
ncercare de ndrepta ire de sine. Apostolul Pavel nu a ncercat sa se apere; el descrie propriul
pa cat n cele mai ntunecate culori, fa ra a ncerca sa -i atenueze vinova ia. El spune: Am
aruncat n temnia pe muli s ini ca ci am primit puterea aceasta de la preoii cei mai de
seama i ca nd erau osa ndii la moarte, mi da deam i eu votul mpotriva lor. I-am pedepsit
adesea n toate sinagogile i mi da deam toate silinele ca sa -i fac sa huleasca . In pornirea
mea nebuna mpotriva lor, i prigoneam pa na i n ceta ile stra ine (Faptele apostolilor
26:10,11). El nu a ezitat sa declare ca Hristos Iisus a venit n lume ca sa ma ntuiasca pe cei
pctoi, dintre care cel dinti sunt eu (1 Timotei 1:15).
Inima smerita i zdrobita , supusa printr-o poca ina adeva rata , va nelege iubirea lui
Dumnezeu i preul Golgotei i va i plina de recunotina . Ca un iu care i ma rturisete vina
naintea unui tata iubitor, tot aa cel care se ca iete cu adeva rat va aduce toate pa catele sale
naintea lui Dumnezeu. Este scris: Daca ne ma rturisim pa catele, El este credincios i drept, ca
s ne ierte pcatele i s ne curee de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9).
 Capitolul 5

CONSACRAREA

Fa ga duina lui Dumnezeu este: Ma vei ca uta i Ma vei ga si, daca Ma vei ca uta cu toata
inima (Ieremia 29:13).
Inima noastra trebuie sa I se supuna n ntregime lui Dumnezeu, altfel nu se va produce n
noi nicio schimbare prin care sa im refa cui dupa chipul i asema narea Lui. Noi suntem
nstra inai de Dumnezeu prin nsa i natura noastra umana . Duhul Sfa nt descrie aceasta stare
a noastra n cuvintele urma toare: mori n greelile i n pa catele noastre. Tot capul este
bolnav i toata inima sufera de moarte! Din ta lpi pa na -n cretet, nimic nu-i sa na tos, ci numai
ra ni, va na ta i i carne vie, nestoarse, nelegate i nealinate cu untdelemn. Noi suntem legai
stra ns n capcana lui Satana, de care am fost prini, ca sa -i facem voia (Efeseni 2:1; Isaia 1:5,6;
vezi s i 2 Timotei 2:26). Dumnezeu dorete sa ne vindece i sa ne elibereze. Dar, pentru ca
aceasta necesita o transformare deplina , o nnoire a ntregii noastre naturi, noi trebuie sa ne
supunem ntru totul lui Dumnezeu.
Lupta mpotriva eului este cea mai mare i cea mai grea lupta dintre ca te s-au dus
vreodata . Capitularea eului, supunerea totala faa de voia lui Dumnezeu implica , n mod
inevitabil, o lupta . Inainte de a i nnoita n s inenie, inima trebuie sa I se supuna lui
Dumnezeu.
Guvernarea lui Dumnezeu nu se bazeaza , aa cum ar vrea Satana sa se neleaga , pe o
supunere oarba , pe un control lipsit de raiune. Ea apeleaza la raiune i la contiina . Venii
totui sa ne judeca m este invitaia adresata de Creator iinelor create de El (Isaia 1:18).
Dumnezeu nu foreaza voina creaturilor Sale. El nu poate accepta o nchinare care nu este
adusa de buna voie i n mod cons tient. O supunere impusa prin fora ar mpiedica orice
dezvoltare reala a minii i a caracterului i ar face din om un simplu robot. Nu acesta
constituie scopul Creatorului. El dorete ca omul, lucrarea culminanta a puterii Sale creatoare,
sa atinga cea mai nalta dezvoltare posibila . El aaza naintea noastra culmea
binecuva nta rilor, la care dorete sa ne conduca prin harul Sa u. El ne invita sa ne preda m pe
noi nine Lui, pentru ca El sa poata mplini voina Sa n noi. Ra ma ne ca noi sa alegem daca
vom i sau nu eliberai din robia pa catului, pentru a ne bucura de glorioasa libertate a iilor lui
Dumnezeu.
A ne preda pe noi nine lui Dumnezeu presupune, n mod necesar, sa renuna m la tot
ceea ce ne-ar despa ri de El. Deoarece Ma ntuitorul spune: Tot aa, oricine dintre voi care nu
se leapa da de tot ce are nu poate i ucenicul Meu (Luca 14:33). Tot ce ar putea sa ne desparta
inima de Dumnezeu trebuie abandonat. Mamona este idolul multora. Iubirea de bani sau
dorina de mboga ire constituie lanul de aur cu care i leaga Satana. Alii se nchina la idolii
renumelui, ai reputaiei i ai onorurilor lumeti. Idolul altora este viaa comoda i eliberarea
de orice responsabilitate. Dar aceste lanuri ale robiei trebuie rupte. Noi nu putem i juma tate
ai lui Dumnezeu i juma tate ai lumii. Nu putem i copii ai lui Dumnezeu, daca nu suntem cu
totul ai Lui.
Exista unii care declara ca Ii slujesc lui Dumnezeu, n timp ce se bazeaza numai pe
propriile eforturi, pentru a respecta Legea lui Dumnezeu, pentru a-i forma un caracter drept
i pentru a obine n acest fel ma ntuirea. Inima lor nu este motivata de o profunda nelegere a
iubirii lui Hristos, ci ei cauta sa -i ndeplineasca ndatoririle vieii de cretin ca i ca nd ar i
cerute de Dumnezeu n schimbul ca tiga rii vieii venice. O asemenea religie nu valoreaza
nimic. Ca nd Domnul Hristos locuiete n inima , su letul va i ata t de plin de iubirea Lui, de
bucuria comuniunii cu El, nca t se va ataa cu totul de El; i, privind la Hristos, eul va i uitat.
Iubirea faa de Domnul Hristos va i izvorul aciunilor noastre. Cei care simt iubirea
constra nga toare a lui Dumnezeu nu vor ntreba ca t de puin este su icient pentru a
corespunde cerinelor lui Dumnezeu; ei nu vor ntreba care este standardul cel mai jos
admisibil, ci vor inti spre o conformare desa va rita faa de voina Ra scumpa ra torului lor. Cu
o dorin puternic, ei jertfesc totul i evideniaz un interes pe msura valorii intei pe care o
urma resc. O ma rturisire a credinei noastre n Hristos, fa ra a avea aceasta iubire profunda
fa de El, este doar vorbrie, formalism rece i trud zadarnic.
Crezi tu oare ca este un sacri iciu prea mare acela de a-I spune totul lui Hristos? Intreaba -
te: Ce a dat Domnul Hristos pentru mine? Fiul lui Dumnezeu a dat totul viaa, dragostea
i a suferit enorm pentru ra scumpa rarea noastra . S i oare este posibil ca noi nite bene iciari
nevrednici ai unei iubiri ata t de mari sa im ata t de egois ti nca t sa nu-I oferim inima
noastra ? In iecare clipa a vieii noastre, am fost pa rtai ai binecuva nta rilor harului Sa u i
tocmai din acest motiv nu putem contientiza pe deplin ada ncimile ignoranei i ale
nenorocirii din care am fost salvai. Oare am putea noi sa privim la Acela pe care L-au
ra stignit pa catele noastre, i totui sa pa ca tuim n mod deliberat, n ciuda ntregii iubiri i a
sacri iciului Sa u? Ava nd n vedere umilina nespus de mare a Domnului slavei, sa ne pla ngem
noi oare pentru faptul c putem primi viaa venic numai prin lupt i renunare de sine?
Intrebarea multora cu inima ma ndra este: De ce trebuie sa ma poca iesc i sa ma umilesc
nainte de a avea asigurarea accepta rii mele din partea lui Dumnezeu? Va ndemn sa privii la
Hristos. In ciuda faptului ca a fost fa ra pa cat i, mai mult deca t ata t, Hristos a fost Prinul
cerului, totui El S-a identi icat cu pa catul neamului omenesc. El a fost pus n numa rul celor
fa ra de lege, pentru ca a purtat pa catele multora i S-a rugat pentru cei vinovai (Isaia 53:12).
Dar, de fapt, la ce renuna m noi atunci ca nd spunem ca da m totul? La o inima impregnata
de murda ria pa catului, pentru ca Iisus sa o spele, sa o curee cu sa ngele Lui i sa o ma ntuiasca
prin dragostea Sa inegalabila . Cu toate acestea, oamenii considera ca este greu sa dai totul!
Mi-e ruine s aud vorbindu-se astfel i mi-e ruine s scriu despre acest fapt.
Dumnezeu nu ne cere sa renuna m la nimic din ceea ce ar i n bene iciul nostru sa
pa stra m. In tot ce face, El are n vedere buna starea copiilor Lui. O, daca toi cei care nu L-au
ales nca pe Hristos ar putea nelege ca El are de oferit ceva mult mai bun deca t lucrurile pe
care cauta ei sa le obina ! Ca nd ga ndete i acioneaza contrar voinei lui Dumnezeu, omul
provoaca propriului su let cea mai mare suferina i nedreptate. Nicio bucurie adeva rata nu
poate i ga sita pe calea interzisa de Acela care tie ce este cel mai bine i pla nuiete spre
binele creaturilor Sale. Calea nelegiuirii este calea nenorocirii i a distrugerii.
Este o greeala a cultiva ga ndul ca lui Dumnezeu Ii face pla cere sa -i vada pe copiii Lui
suferind. Cerul ntreg este interesat de fericirea omului. Pa rintele nostru ceresc nu nchide
ca ile bucuriei pentru niciuna dintre creaturile Lui. Poruncile divine ne cer sa evita m acele
nga duine de sine care ar aduce suferine i dezama giri i care ne-ar nchide poarta spre
fericire i spre cer. Ma ntuitorul lumii i accepta pe oameni aa cum sunt, cu toate nevoile,
imperfeciunile i sla biciunile lor; i El nu numai ca i va cura a de pa cat, asigura ndu-le
ra scumpa rarea prin sa ngele Sa u, ci va mplini nevoia ada nca a inimii tuturor celor care
consimt sa ia jugul Sa u i sa poarte povara Sa. Scopul Sa u este acela de a le da pace i odihna
tuturor celor care vin la El pentru pinea vieii. El cere din partea noastr s ndeplinim numai
acele ndatoriri care ne vor conduce paii pe na limile unei binecuva nta ri la care cei
neasculta tori de voina Lui nu vor putea ajunge niciodata . Adeva rata bucurie a vieii celui
credincios este aceea de a-L avea n inima lui pe Hristos, Ndejdea slavei.
Muli pun ntrebarea: Cum sa ma predau lui Dumnezeu? Doreti sa te predai lui
Dumnezeu, dar simi ca eti slab, nu ai destula putere morala , eti rob al ndoielilor i sta pa nit
de obiceiurile vieii tale pa ca toase. Fa ga duinele i hota ra rile tale sunt asemenea unor funii
de nisip. Nu i poi controla ga ndurile i nu poi sa i sta pa neti impulsurile i sentimentele.
Amintirea fa ga duinelor ca lcate i a angajamentelor nemplinite i sla bete ncrederea n
propria sinceritate i te face sa crezi ca Dumnezeu nu te poate accepta; dar nu trebuie sa
dezna da jduieti. Ceea ce trebuie sa nelegi este adeva rata putere a voinei. Aceasta este
puterea care guverneaza natura umana , puterea deciziei sau capacitatea de a alege. Totul
depinde de aciunea corecta a voinei. Dumnezeu le-a dat oamenilor capacitatea de a alege;
datoria lor este aceea de a o exercita. Tu nu poi sa i schimbi inima, nu poi sa i predai lui
Dumnezeu sentimentele tale; dar poi alege sa Ii slujeti. Poi sa -I dai Lui voina ta; atunci, El
va lucra n tine i voina, i nfa ptuirea dupa buna Sa pla cere. In felul acesta, ntreaga ta iina
va i adusa sub controlul Duhului lui Hristos; sentimentele tale vor i ndreptate numai spre El,
iar gndurile vor fi n armonie cu El.
Dorinele de bine i de s inire sunt bune. Dar, daca te limitezi la dorine, ele nu i vor
folosi la nimic. Muli vor i pierdui n timp ce spera i doresc sa ie cretini. Ei nu ajung pa na
acolo nct s i predea voina lui Dumnezeu. Ei nu aleg chiar acum s fie adevrai cretini.
Prin corecta folosire a voinei, se poate produce o schimbare totala n viaa ta. Ca nd Ii
supui voina ta lui Hristos, te aliezi cu acea Putere care este mai presus de toate domniile i
sta pa nirile. Atunci vei primi putere de sus ca sa ra ma i statornic i astfel, printr-o continua
predare de sine lui Dumnezeu, vei fi fcut n stare s trieti viaa cea nou, viaa de credin.













Capitolul 6

CREDINA I ACCEPTAREA

Pe ma sura ce contiina i este trezita , prin lucrarea Duhului Sfa nt, ncepi sa nelegi ceva
din ra utatea, puterea, vinova ia i blestemul pa catului; aceasta te determina sa l priveti cu
repulsie. Simi atunci ca pa catul te-a despa rit de Dumnezeu, ca eti nrobit de puterea ra ului.
Cu ca t te zbai mai mult pentru a sca pa, cu ata t i dai seama de neputina ta. Simi ca motivele
faptelor tale nu sunt curate, ca inima ta este rea. Inelegi ca viaa ta a fost plina de egoism i
pa cat. Doreti din toata inima sa ii iertat, sa ii cura at i eliberat. Dar ce ai putea face pentru
a ajunge la armonia i asemnarea cu Dumnezeu?
Tot ce i doreti este pacea iertarea Cerului i pacea i iubirea n inima . Banii nu o pot
cumpa ra, inteligena nu o poate ga si, iar nelepciunea nu poate ajunge pa na la ea; nu poi
spera niciodata sa intri n posesia ei prin propriile eforturi. Dar Dumnezeu i-o ofera n dar,
fa ra bani i fa ra plata (Isaia 55:1). Depinde numai de tine daca vei dori doar sa ntinzi ma na
i sa o prinzi. Domnul spune: De vor i pa catele voastre cum e ca rma zul, se vor face albe ca
za pada, de vor i roii ca purpura, se vor face ca la na (Isaia 1:18). Va voi da o inima noua i
voi pune n voi un duh nou. (Ezechiel 36:26)
T i-ai ma rturisit pa catele i te-ai hota ra t sa le ndepa rtezi din inima ta. Ai decis sa te
predai cu totul lui Dumnezeu. Aadar, mergi la El i roaga -L sa spele pa catele tale i sa -i dea o
inima noua . Apoi, crede ca El va face acest lucru, pentru ca a fa ga duit. Aceasta este lecia pe
care a prezentat-o Domnul Hristos ca nd a fost pe pa ma nt, i anume ca trebuie sa credem ca
primim i ca este al nostru orice dar pe care ni l-a fa ga duit Dumnezeu. Ca nd au avut credina
n puterea Sa, Domnul Hristos i-a vindecat pe oameni de bolile lor. El i-a ajutat n domeniul
lucrurilor pe care le puteau vedea, inspira ndu-le astfel ncrederea cu privire la lucrurile pe
care nu le puteau vedea conduca ndu-i sa creada n puterea Lui de a ierta pa catele. Acest fapt
este exprimat n mod clar cu ocazia vindeca rii omului paralizat: Dar, ca sa tii ca Fiul omului
are putere pe pa ma nt sa ierte pa catele, Scoala -te, a zis El sla ba nogului, ridica -i patul i
du-te acasa (Matei 9:6). De asemenea, apostolul Ioan, vorbind despre minunile lui Hristos,
spune: Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credei ca Iisus este Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu, i, creznd, s avei via n Numele Lui (Ioan 20:31).
Din simpla relatare a Bibliei cu privire la felul n care Domnul Iisus i vindeca pe bolnavi,
putem nva a ceva despre modul n care trebuie sa credem n El pentru iertarea pa catelor. Sa
ne ntoarcem la istoria paraliticului de la Betesda. Sa rmanul suferind era fa ra niciun ajutor; el
nu-i folosise picioarele timp de treizeci i opt de ani. Cu toate acestea, Domnul l-a ndemnat:
Scoala -te ridica -i patul i umbla (Ioan 5:8). Bolnavul ar i putut spune: Doamne, daca ma
vei face sa na tos, atunci voi face ceea ce mi spui Tu. Dar nu, el a crezut n cuva ntul lui Hristos,
a crezut ca este vindecat i, imediat, a fa cut efortul sa se ridice; el a vrut sa mearga i a mers. A
acionat la cuva ntul Domnului Hristos, i Dumnezeu i-a dat puterea necesara . El a fost pe
deplin vindecat.
Tu eti n aceeai stare ca pa ca tos. Nu poi face ispa ire pentru pa catele tale din trecut.
Nu-i poi schimba inima i singur nu poi deveni sfa nt. Dar Dumnezeu fa ga duiete ca va face
toate acestea pentru tine, prin Domnul Hristos. Crede aceasta fa ga duina . Ma rturisete-i
pa catele i consacra -te lui Dumnezeu. Este alegerea ta sa -I slujeti. Cu aceeai certitudine cu
care ndeplineti tu acest lucru, Dumnezeu Ii va mplini cuva ntul faa de tine. Daca tu crezi
fa ga duina daca tu crezi ca eti iertat i eliberat de pa cat , Dumnezeu face din aceasta o
realitate; tu eti vindecat, ntocmai cum i-a dat Domnul Hristos celui paralizat puterea de a
umbla, ndata ce a crezut ca este vindecat. Tot aa se va nta mpla i cu tine, n momentul n
care vei crede.
Nu atepta sa simi ca eti sa na tos, ci spune: Eu cred acest fapt; i este aa nu pentru ca
eu simt, ci pentru c Dumnezeu a fgduit.
Domnul Iisus spune: Orice lucru vei cere ca nd va rugai, sa credei ca l-ai i primit, i-l
vei avea (Marcu 11:24). Exist o condiie pentru mplinirea acestei fgduine s ne rugm
n conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dar voia lui Dumnezeu este tocmai aceea de a ne
elibera de pa cat, de a ne face sa im copiii Sa i i de a ne da puterea sa tra im o viaa sfa nta . Prin
urmare, noi putem cere n ruga ciune toate aceste binecuva nta ri i putem sa credem ca le
primim, mulumindu-I lui Dumnezeu pentru ca le-am primit. Este privilegiul nostru sa
mergem la Domnul Hristos, sa im eliberai de pa cat i sa sta m n faa Legii lui Dumnezeu, fa ra
a simi ruine sau remuca ri. Acum dar nu este nicio osa ndire pentru cei ce sunt n Hristos
Iisus, care nu tra iesc dupa ndemnurile irii pa ma nteti, ci dupa ndemnurile Duhului.
(Romani 8:1)
De aici nainte, tu nu i mai aparii, pentru ca ai fost cumpa rat cu un pre. Ca ci tii ca nu
cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ai fost ra scumpa rai, ci cu sa ngele scump al lui
Hristos, Mielul fa ra cusur i fa ra prihana (1 Petru 1:18,19). Prin acest simplu act al credinei
n Dumnezeu, Duhul Sfa nt a dat natere unei viei noi n inima ta. Eti asemenea unui copil
nscut n familia lui Dumnezeu i El te iubete aa cum l iubete pe Fiul Su.
Aadar, dup ce te-ai consacrat Domnului Iisus, nu da napoi, nu te ndeprta de El, ci zi de
zi spune: Eu sunt al lui Hristos; Eu m-am consacrat Lui n totalitate; i roaga -L sa -i dea
Duhul Sa u i sa te pa zeasca prin harul Sa u. Dupa cum, prin consacrarea deplina i prin
credina , tu devii copilul lui Dumnezeu, tot astfel trebuie sa tra ieti n i prin El. Apostolul
Pavel spune: Astfel dar, dupa cum ai primit pe Hristos Iisus, Domnul, aa sa i umblai n El
(Coloseni 2:6).
Unii par sa creada ca trebuie supui unei perioade de veri icare, ca mai nta i trebuie sa -I
dovedeasca Domnului faptul ca s-au schimbat, i numai dupa aceea pot cere binecuva nta rile
Sale. Dar ei pot cere binecuva nta rile lui Dumnezeu chiar acum. Ei trebuie sa aiba harul Sa u,
Spiritul lui Hristos, care sa -i ajute n nedesa va ririle lor, deoarece altfel nu vor putea rezista
ra ului. Lui Iisus Ii face pla cere sa venim la El chiar aa cum suntem: pa ca toi, neajutorai,
simind ca depindem de El. Noi putem veni la El cu toata sla biciunea noastra , cu ignorana i
pa ca toenia noastra , ca za nd la picioarele Sale plini de ca ina . Slava Lui se manifesta tocmai
prin faptul ca ne cuprinde n braele dragostei Sale, ne vindeca ra nile i ne elibereaza de orice
pcat.
In aceasta privina greesc mii de oameni; ei nu cred ca Domnul Iisus i iarta n mod
personal. Ei nu Il cred pe Dumnezeu pe cuva nt. Toi cei care ndeplinesc condiiile au
privilegiul de a ti ca iertarea se acorda n dar, fa ra plata , pentru iecare pa cat. Abandonai
presupunerea ca fa ga duinele lui Dumnezeu nu sunt pentru voi. Ele sunt pentru iecare
pa ca tos care se poca iete. Puterea i harul au fost prega tite prin Domnul Hristos i sunt gata
sa ie duse de ngerii slujitori la iecare su let credincios. Nimeni nu este ata t de pa ca tos, nca t
sa nu ga seasca putere, cura ie morala i nepriha nire la Iisus, care a murit pentru el. Domnul
ateapta sa -l dezbrace de hainele pa tate i murda rite de pa cat i sa -l mbrace cu hainele albe
ale neprihnirii. El nu dorete ca pctoii s moar, ci dorete ca ei s triasc.
Dumnezeu nu Se poarta cu noi aa cum se poarta oamenii muritori unii cu alii. Ga ndurile
Lui sunt ga nduri de mila , iubire i simpatie duioasa . El spune: Sa se lase cel ra u de calea lui i
omul nelegiuit sa se lase de ga ndurile lui, sa se ntoarca la Domnul, care va avea mila de el, la
Dumnezeul nostru, care nu obosete ierta nd. Eu i terg fa ra delegile ca un nor i pa catele,
ca o cea (Isaia 55:7; 44:22).
Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarcei-va dar la
Dumnezeu i vei tra i (Ezechiel 18:32). Satana este gata sa ra peasca binecuva ntatele
asigura ri ale lui Dumnezeu. El dorete sa alunge din su let orice lica rire de sperana i orice
raza de lumina ; dar tu nu trebuie sa -i nga dui sa faca aceasta. Nu-i acorda nicio atenie
ispititorului, ci spune ra spicat: Domnul Hristos a murit pentru ca eu sa pot tra i. El ma iubete
i dorete sa nu pier. Eu am n cer un Tata milos i nelega tor i, dei am insultat iubirea Lui,
dei am risipit binecuva nta rile pe care El mi le-a dat, ma voi scula, ma voi duce la Tata l meu
i-I voi zice: Tata , am pa ca tuit mpotriva Cerului i mpotriva ta i nu mai sunt vrednic sa ma
chem iul ta u; fa -ma ca pe unul din argaii ta i. Parabola i spune cum va i primit cel care
ra ta cete: Ca nd era nca departe, tata l sa u l-a va zut i i s-a fa cut mila de el; a alergat de a
czut pe grumazul lui i l-a srutat mult (Luca 15:18-20).
Dar chiar aceasta parabola , orica t de duioasa i de emoionanta ar i, se dovedete
insu icienta pentru a exprima mila in inita a Tata lui nostru ceresc. Domnul declara prin
profetul Sa u: Te iubesc cu o iubire venica , de aceea i pa strez buna tatea Mea (Ieremia
31:3). In timp ce pa ca tosul este nca departe de casa Tata lui, risipindu-i averea ntr-o ara
stra ina , inima Tata lui este cuprinsa de dor dupa el; i orice dorina de ntoarcere la
Dumnezeu, trezita n su let, nu este deca t chemarea delicata a Duhului Sa u, mbiindu-l,
rugndu-l i atrgndu-l pe fiul rtcitor la inima plin de dragoste a Tatlui su.
Ava nd n vedere binecuva ntatele fa ga duine ale Bibliei, mai poi oare sa te ndoieti? Mai
poi crede ca , atunci ca nd sa rmanul pa ca tos dorete din toata inima sa se ntoarca , atunci
ca nd dorete sa renune la pa catele lui, Domnul l-ar respinge cu asprime, mpiedica ndu-l sa
vina la picioarele Sale n poca ina ? Alunga asemenea ga nduri! Nimic nu poate ra ni su letul
nostru mai mult deca t cultivarea unei asemenea concepii despre Tata l nostru ceresc. El
ura te pa catul, dar l iubete pe pa ca tos i S-a dat pe Sine, n persoana Domnului Hristos,
pentru ca toi cei care doresc, sa poata i ma ntuii i sa aiba parte de binecuva ntarea venica
n Impa ra ia slavei. Ce limbaj mai impresionant sau mai delicat ar i putut i folosit deca t acela
pe care El l-a ales pentru a-S i exprima iubirea faa de noi? Domnul declara : Poate o femeie sa
uite copilul pe care-l alpteaz i s n-aib mil de rodul pntecelui ei? Dar chiar dac l-ar uita,
totui Eu nu te voi uita cu niciun chip (Isaia 49:15).
O, tu, care eti cuprins de ndoiala i teama , privete n sus, ca ci Domnul Iisus tra iete ca
sa mijloceasca pentru noi. Mulumete-I lui Dumnezeu pentru darul scumpului Sa u Fiu i
roaga -te ca El sa nu i murit n zadar pentru tine. Duhul Sfa nt te invita asta zi: Vino cu toata
inima la Iisus i vei putea cere binecuvntrile Sale.
Ca nd citeti fa ga duinele Lui, adu-i aminte ca ele sunt expresia unei iubiri i a unei mile
inexprimabile. Inima cea mare a In initei Iubiri este atrasa spre pa ca tos cu o compasiune
nelimitata . In El avem ra scumpa rarea, prin sa ngele Lui, iertarea pa catelor (Efeseni 1:7). Da!
Trebuie doar sa crezi ca Dumnezeu este sprijinul ta u. El dorete sa restabileasca n om chipul
Sa u moral. Cu ca t te vei apropia mai mult de El, ma rturisindu-i pa catele i poca indu-te, cu
att mai mult Se va apropia El de tine, cu mila i iertarea Sa.


Capitolul 7

DOVADA ADEVRATEI UCENICII

Ca ci, daca este cineva n Hristos, este o iina noua . Cele vechi s-au dus, iata ca toate
lucrurile s-au fcut noi. (2 Corinteni 5:17)
Cineva poate ca nu va ti sa spuna exact timpul sau locul sau sa redea ntregul ir al
mprejura rilor care au avut loc n procesul convertirii sale; dar faptul acesta nu dovedete ca
el nu a fost convertit. Domnul Hristos i spunea lui Nicodim: Vntul sufl ncotro vrea i-i auzi
vuietul, dar nu tii de unde vine, nici ncotro merge. Tot aa este cu oricine este na scut din
Duhul (Ioan 3:8). Aa cum va ntul nu se vede, dar efectele lui se va d i se simt n mod clar, la
fel se nta mpla cu Duhul lui Dumnezeu i cu lucrarea Lui asupra inimii omului. Puterea
aceasta regeneratoare, pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea, da natere unei noi
viei n su let i creeaza un om nou, dupa chipul i asema narea lui Dumnezeu. In timp ce
lucrarea Duhului este ta cuta i imperceptibila , efectele ei sunt vizibile. Daca inima a fost
nnoita prin Duhul lui Dumnezeu, viaa va ma rturisi acest fapt. Dei nu putem face nimic
pentru schimbarea inimii noastre sau pentru a ne aduce n armonie cu Dumnezeu; dei nu
trebuie sa ne ncredem deloc n noi nine sau n faptele noastre bune, viaa noastra va dovedi
daca harul lui Dumnezeu locuiete sau nu n noi. Se va observa o schimbare n caracterul,
obiceiurile i preocupa rile noastre. Contrastul ntre ceea ce am fost i ceea ce suntem va i
categoric i clar. Caracterul nu este dezva luit prin faptele bune ocazionale sau prin greelile
ntmpltoare, ci prin tendina manifestat n cuvintele i faptele noastre de zi cu zi.
Este adeva rat ca poate exista o corectitudine a comportamentului exterior, fa ra puterea
nnoitoare a lui Hristos. Pla cerea de a avea in luena i dorina de a i onorat de ceilali pot
determina o viaa ordonata . Respectul de sine ne poate face sa evita m orice aparena rea. O
inima egoista poate ndeplini acte de generozitate. Aadar, prin ce mijloace vom putea ti de
partea cui suntem?
A cui este inima noastra ? Cu cine se ocupa cugetele noastre? Despre cine ne place sa
vorbim? Cui i nchina m noi sentimentele cele mai calde i cea mai mare parte a energiilor
noastre? Daca suntem ai lui Hristos, ga ndurile noastre sunt ndreptate spre El i sentimentele
noastre cele mai pla cute Ii sunt dedicate Lui. Tot ce avem i tot ce suntem Ii consacra m Lui.
Dorim din toata inima sa purta m chipul Lui, sa im motivai de spiritul Lui, sa facem voia Lui
i s-I fim plcui n toate lucrurile.
Aceia care devin iine noi n Iisus Hristos vor evidenia roadele Duhului Sfa nt:
dragostea, bucuria, pacea, ndelunga ra bdare, buna tatea, facerea de bine, credincioia,
bla ndeea i nfra narea poftelor (Galateni 5:22,23). Ei vor nceta sa se conformeze pla cerilor
din trecut i, prin credina n Fiul lui Dumnezeu, vor ca lca pe urmele Lui, vor re lecta
caracterul Lui i se vor cura a dupa cum El este curat. Lucrurile pe care ca ndva le urau, acum
le iubesc, iar cele pe care ca ndva le iubeau, acum le ura sc. Cei ma ndri i vanitoi devin bla nzi
i smerii, cei super iciali i arogani devin serioi i discrei. Alcoolicii devin abstineni, iar
cei imorali devin curai. Obiceiurile extravagante i moda lumii sunt abandonate. Cretinul va
ca uta nu podoaba de afara , ci omul ascuns al inimii, n cura ia nepieritoare a unui duh
blnd i linitit (1 Petru 3:3,4).
Nu exista nicio dovada a unei poca ine adeva rate, daca aceasta nu produce o reforma a
vieii. Daca i ndeplinete obligaiile la care s-a angajat, daca napoiaza ce a furat, daca i
ma rturisete pa catele i Il iubete pe Dumnezeu i pe semenii lui, pa ca tosul poate i sigur ca a
trecut de la moarte la via.
Ca nd venim la Hristos aa cum suntem, nite iine greite i pa ca toase, bene iciind de
harul Sa u ierta tor, iubirea ra sare n inima noastra . Atunci, orice sarcina este uoara , ca ci jugul
pe care l pune Domnul Hristos pe umerii notri nu este greu. Implinirea datoriei devine o
satisfacie, iar sacri iciul, o pla cere. Calea care nainte pa rea nva luita n ntuneric ajunge
acum luminat de razele strlucitoare ale Soarelui Dreptii.
Frumuseea caracterului lui Hristos se va vedea n comportamentul urmailor Sa i. Pentru
Iisus, era o pla cere sa faca voia lui Dumnezeu. Viaa Ma ntuitorului nostru a fost dominata de
iubire faa de Dumnezeu i de zel pentru slava Sa. Iubirea nfrumusea i nnobila toate faptele
Lui. Iubirea este de la Dumnezeu. Inima neconsacrata nu poate genera sau produce iubirea. Ea
se gsete numai n inima n care domnete Iisus. Noi l iubim pentru c El ne-a iubit nti (1
Ioan 4:19). In inima nnoita prin harul divin, iubirea este principiul ce se a la la baza orica rei
aciuni. Ea transforma caracterul, sta pa nete i conduce impulsurile, controleaza pasiunile,
nvinge vra jma ia i nnobileaza sentimentele. Aceasta iubire, cultivata n su let, face ca viaa
s fie mai plcut i rspndete o influen nnobilatoare asupra tuturor celor din jur.
Exista doua greeli de care copiii lui Dumnezeu ndeosebi cei care tocmai au nceput sa
se ncreada n harul Sa u trebuie sa se pa zeasca n mod special. Prima, de care ne-am ocupat
deja, este aceea de a se ncrede n propriile fapte, pentru a ajunge singuri n armonie cu
Dumnezeu. Cel care se stra duiete sa devina sfa nt prin propriile fapte de pa zire a Legii
ncearca o imposibilitate. Tot ce poate face omul fa ra Hristos este corupt de egoism i pa cat.
Numai harul Domnului Hristos, primit prin credin, este cel care ne poate face sfini.
In opoziie cu aceasta, dar nu mai puin periculoasa , este greeala de a considera ca , de
fapt, credina n Hristos i elibereaza pe oameni de obligaia pa zirii Legii lui Dumnezeu; ca ,
din moment ce devenim pa rtai ai harului lui Hristos numai prin credina , faptele noastre nu
au nicio legtur cu mntuirea.
Dar sa observa m aici ca ascultarea nu este doar o simpla conformare formala , ci i o
slujire din iubire. Legea lui Dumnezeu este o expresie a naturii Sale intrinseci; este ntruparea
marelui principiu al iubirii i deci temelia guverna rii Sale n cer i pe pa ma nt. Daca inima
noastra este nnoita dupa chipul lui Dumnezeu, daca iubirea divina este implantata n su let,
atunci oare nu va i mplinita Legea lui Dumnezeu n viaa noastra ? Ca nd principiul iubirii este
instaurat n inima , ca nd pa ca tosul este nnoit dupa chipul Celui care l-a creat, se mplinete
fa ga duina noului lega ma nt: Voi pune Legile Mele n inimile lor, i le voi scrie n mintea lor
(Evrei 10:16). S i daca Legea este scrisa n inima , oare nu va modela ea viaa? Ascultarea
slujirea i supunerea loiala din iubire constituie adeva ratul semn al uceniciei. De aceea,
Sfa nta Scriptura spune: Ca ci dragostea de Dumnezeu sta n pa zirea poruncilor. Cine zice: Il
cunosc, i nu pa zete poruncile Lui, este un mincinos i adeva rul nu este n el (1 Ioan 5:3;
2:4). In loc de a-l elibera pe om de obligaia asculta rii, credina, i numai credina, care ne face
prtai ai harului lui Hristos, este cea care ne face capabili s ascultm.
Noi nu ca tiga m ma ntuirea prin ascultarea noastra ; pentru ca ma ntuirea este darul fa ra
plata al lui Dumnezeu, pentru a i primit prin credina . Dar ascultarea este rodul credinei. S i
tii ca El S-a ara tat ca sa ia pa catele; i n El nu este pa cat. Oricine ra ma ne n El, nu
pa ca tuiete; oricine pa ca tuiete, nu L-a va zut, nici nu L-a cunoscut (1 Ioan 3:5,6). Iata
adeva rata dovada . Daca ra ma nem n Hristos i daca iubirea lui Dumnezeu locuiete n noi,
atunci sentimentele noastre, ga ndurile noastre, planurile noastre, aciunile noastre vor i n
armonie cu voia lui Dumnezeu, aa cum este ea exprimata n preceptele Legii Sale s inte.
Copilailor, nimeni sa nu va nele! Cine tra iete n nepriha nire este nepriha nit, cum El nsui
este nepriha nit (1 Ioan 3:7). Nepriha nirea este de inita de standardul Legii s inte a lui
Dumnezeu, aa cum este el exprimat n cele Zece Porunci date pe Sinai.
Acea aa-zisa credina n Hristos, despre care se pretinde ca i elibereaza pe oameni de
obligaia de a asculta de Dumnezeu, nu este credina , ci ncumetare. Ca ci prin har ai fost
ma ntuii, prin credina . S i aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8).
Tot aa i credina; daca n-are fapte, este moarta n ea nsa i (Iacov 2:17). Domnul Hristos a
ma rturisit cu privire la Sine, nainte de a veni pe pa ma nt: Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule,
i Legea Ta este n fundul inimii mele (Psalmii 40:8). S i chiar nainte de a Se na la la cer, El a
declarat: Eu am pa zit poruncile Tata lui Meu i ra ma n n dragostea Lui (Ioan 15:10). Sfa nta
Scriptura spune: S i prin aceasta tim ca Il cunoatem daca pa zim poruncile Lui Cine zice
ca ra ma ne n El, trebuie sa tra iasca i el cum a tra it Iisus (1 Ioan 2:3-6). Fiindca Hristos a
suferit pentru voi i v-a dat o pild, ca s clcai pe urmele Lui (1 Petru 2:21).
Condiia doba ndirii vieii venice este i n prezent aceeai condiie care a fost
ntotdeauna aceeai care a fost n Gra dina Edenului, nainte de ca derea primilor notri
pa rini ascultarea perfecta de Legea lui Dumnezeu, nepriha nirea desa va rita . Daca viaa
venica ar i fost acordata cu oricare alta condiie mai mica deca t aceasta, atunci fericirea
ntregului Univers ar i n pericol. Poarta ar i deschisa pentru intrarea pa catului, cu tot
cortegiul lui de blestem i nenorocire, pentru a rmne o venicie.
Inainte de ca derea n pa cat, Adam a avut capacitatea de a-i forma un caracter nepriha nit,
prin ascultare de Legea lui Dumnezeu. Dar el nu a reuit sa faca lucrul acesta i, datorita
pa catului sa u, natura noastra este ca zuta , iar prin noi nine nu ne putem face nepriha nii.
Deoarece suntem pa ca toi i nes ini, nu putem respecta n mod desa va rit Legea sfa nta . Noi
nu avem o nepriha nire proprie, prin intermediul ca reia sa ra spundem cerinelor Legii lui
Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a ga sit o cale de sca pare pentru noi. El a tra it pe pa ma nt n
mijlocul ncerca rilor i al ispitelor cu care suntem nevoii sa ne confrunta m noi. El a tra it o
viaa fa ra pa cat. A murit pentru noi, iar acum Se ofera sa preia pa catele noastre i sa ne dea n
schimb nepriha nirea Lui. Daca te predai lui Iisus i Il primeti ca Ma ntuitor personal, atunci,
orica t de pa ca toasa ar i putut i viaa ta n trecut, datorita lui Hristos, eti considerat
nepriha nit. Caracterul Lui este prezentat n locul caracterului ta u, iar tu eti acceptat naintea
lui Dumnezeu ca i cnd nu ai fi pctuit niciodat.
Mai mult deca t ata t, Domnul Hristos schimba inima. El locuiete prin credina n inima ta.
Tu trebuie sa pa strezi aceasta lega tura cu Domnul Hristos prin credina i printr-o supunere a
voinei tale faa de El; i, ata ta timp ca t vei proceda astfel, El va lucra n tine i voina, i
nfa ptuirea, dupa buna Sa pla cere. Astfel ca poi spune: Viaa pe care o tra iesc acum n trup o
tra iesc n credina n Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit i S-a dat pe Sine Insui pentru mine
(Galateni 2:20). De aceea le-a spus Iisus ucenicilor Sa i: Fiindca nu voi vei vorbi, ci Duhul
Tatlui vostru va vorbi n voi (Matei 10:20). Atunci, avndu-L pe Hristos care lucreaz n tine,
vei manifesta acelai spirit i vei face aceleai fapte bune fapte ale nepriha nirii i ale
ascultrii.
Aadar, nu avem n noi nine nimic cu care sa ne ma ndrim. Nu avem niciun temei pentru
na larea de sine. Singurul temei al speranei noastre este n nepriha nirea Domnului Hristos,
atribuit nou, i n lucrarea realizat de Duhul Sfnt n noi i prin noi.
Ca nd vorbim despre credina , trebuie sa facem n permanena o deosebire n mintea
noastra . Exista un fel de credina care este cu totul diferita de adeva rata credina . Existena i
puterea lui Dumnezeu, adeva rul Cuva ntului Sa u sunt realita i pe care nici chiar Satana i
ngerii sa i nu le pot ta ga dui. Biblia spune ca i dracii cred i se n ioara (Iacov 2:19). Dar
aceasta nu este credina . Acolo unde exista nu numai o credina n Cuva ntul lui Dumnezeu, ci
i o supunere a voinei noastre faa de El, acolo unde inima Ii este consacrata lui Dumnezeu,
iar sentimentele sunt ndreptate numai spre El, acolo este credina o credina care lucreaza
prin iubire i care ne elibereaz de pcat. Prin aceast credin, inima este nnoit dup chipul
lui Dumnezeu. Iar inima care, n starea ei nennoita , nu era supusa Legii lui Dumnezeu i de
fapt nici nu putea i acum i ga sete pla cerea n preceptele s inte, exclama nd mpreuna cu
psalmistul: Ca t de mult iubesc Legea Ta! Toata ziua ma ga ndesc la ea (Psalmii 119:97).
Astfel, nepriha nirea Legii este mplinita n noi care nu mai tra im dupa ndemnurile irii
pmnteti, ci dup ndemnurile Duhului (Romani 8:1).
Unii au cunoscut iubirea plina de iertare a Domnului Hristos i doresc cu adeva rat sa ie
copii ai lui Dumnezeu, i totui i dau seama de nedesa va rirea caracterului lor, de viaa lor
plina de greeli, i sunt predispui sa se ndoiasca de faptul ca inima lor a fost cu adeva rat
nnoita prin Duhul Sfa nt. Unora ca acetia le spun: Nu dai napoi cuprini de disperare!
Adesea, va trebui sa ne pleca m i sa pla ngem la picioarele Domnului Hristos, din cauza
ca derilor i greelilor noastre, dar nu trebuie sa ne descuraja m. Chiar daca suntem biruii de
vra jma, noi nu suntem alungai, nu suntem pa ra sii i respini de Dumnezeu. Nu! Domnul
Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. Ucenicul iubit, Ioan, spunea:
Copilailor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pa ca tuii. Dar, daca cineva a pa ca tuit, avem la
Tata l un Mijlocitor, pe Iisus Hristos Cel nepriha nit (1 Ioan 2:1). Sa nu uita m cuvintele
Domnului Hristos: Ca ci Tata l Insus i va iubete (Ioan 16:27). El dorete sa va aduca iara i la
Sine i sa vada re lecta ndu-se n voi nepriha nirea i s inenia Lui. Daca va vei supune Lui, El,
care a nceput aceasta lucrare buna n voi, o va duce mai departe, pa na la ziua revenirii lui
Iisus Hristos. Rugai-va cu mai multa ca ldura ; credei mai mult. Ca nd vom ajunge sa nu ne mai
baza m pe propria putere, sa ne ncredem n puterea Ra scumpa ra torului nostru, atunci Il vom
luda pe El, care este sprijinul nostru moral.
Cu ca t te vei apropia mai mult de Iisus, cu ata t i se va pa rea ca eti mai pa ca tos, deoarece
vederea ta spirituala va deveni mai clara , iar imperfeciunile tale vor i mai evidente, n
contrast distinct i deplin cu natura desa va rita a lui Iisus. Aceasta este dovada faptului ca
ama girile lui Satana i-au pierdut puterea i ca in luena da ta toare de viaa a Duhului lui
Dumnezeu i trezete contiina.
In inima care nu-i da seama de propria pa ca toenie, nu poate i o iubire profunda pentru
Domnul Hristos. Fiina care este transformata prin harul lui Hristos va admira caracterul Sa u
divin, dar, daca nu vom ajunge sa nelegem diformitatea noastra morala , aceasta este o
dovada de neta ga duit ca n-am ajuns sa nelegem frumuseea i desa va rirea caracterului
Domnului Hristos.
Cu ca t ne vom preocupa mai puin sa ne preuim i sa ne na la m pe noi nine, cu ata t
vom ca uta sa preuim mai mult cura ia i dragostea in inita a Ma ntuitorului nostru.
Recunoaterea pa ca toeniei noastre ne conduce la Acela care poate ierta. Ca nd pa ca tosul,
da ndu-i seama de neputina lui, va ncepe sa Il caute pe Hristos, atunci El i Se va descoperi cu
toata puterea. Cu ca t contiena nevoii noastre ne va determina mai mult sa ne apropiem de
El i de Cuva ntul lui Dumnezeu, cu ata t mai nalte vor i convingerile noastre cu privire la
caracterul Su, cu att mai amplu i vom reflecta chipul.







Capitolul 8

CRETEREA N HRISTOS

In Biblie, schimbarea inimii prin care devenim copii ai lui Dumnezeu este numita natere.
De asemenea, aceasta schimbare este comparata cu ncolirea seminei bune, sema nate de
gospodar. In acelai fel, cei care sunt cu adeva rat convertii la Hristos sunt ca nite prunci
na scui de cura nd, care trebuie sa creasca n toate privinele, ajunga nd la maturitatea
credinei, la Cel ce este Capul, Hristos (1 Petru 2:2; Efeseni 4:15). Sau, asemenea seminei
bune, sema nate n pa ma nt, ei trebuie sa creasca i sa aduca roade. Isaia spune ca ei vor i
numii terebini ai nepriha nirii, un sad al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui (Isaia
61:3). In acest fel, Biblia folosete ilustraii din viaa naturii pentru a ne ajuta sa nelegem
mai bine adevrurile tainice ale vieii spirituale.
Toata nelepciunea i iscusina omului nu sunt n stare sa dea viaa nici chiar celui mai
mic lucru din natura . Plantele sau animalele pot tra i numai prin viaa pe care o da Dumnezeu.
Tot astfel, viaa spirituala ia natere n inima oamenilor numai venind de la Dumnezeu.
Numai cine este na scut de sus poate deveni pa rta al vieii pe care a venit sa o dea Domnul
Hristos (Ioan 3:3).
Creterea n Hristos este asemenea creterii n natura . Dumnezeu este Acela care preface
mugurul n loare i loarea n fruct. Prin puterea Lui, se dezvolta sa ma na, devenind nta i un
ir verde, apoi spic, dupa aceea gra u deplin n spic (Marcu 4:28). Profetul Osea spunea despre
poporul Israel c va nflori ca crinul, vor da via grului, vor nflori ca via (Osea 14:5,7). Iar
Domnul Hristos ne ndeamna sa ne uita m cu ba gare de seama cum cresc crinii (Luca 12:27).
Plantele i lorile nu cresc prin propria grija , prin eforturile i preocuparea lor, ci primind de la
Dumnezeu elementele oferite de El pentru susinerea vieii. Copilul nu poate ada uga ceva la
statura lui prin propria putere i grija . Nici noi nu ne putem asigura creterea spirituala prin
grija i eforturile personale. Planta, copilul cresc datorita faptului ca primesc din mediul
nconjura tor cele necesare vieii aer, lumina soarelui i hrana . Domnul Hristos reprezinta
pentru aceia care se ncred n El acelai lucru pe care l reprezinta aceste daruri ale naturii
pentru animale i plante. El este lumina ta pe vecie, un soare i un scut (Isaia 60:19;
Psalmii 84:11). El va i ca roua pentru Israel. El va i ca o ploaie repede care uda ca mpia
(Osea 14:5; Psalmii 72:6). El este apa vie, Pa inea lui Dumnezeu care se pogoara din cer i da
lumii viaa (Ioan 6:33).
In darul fa ra egal al Fiului Sa u, Dumnezeu a nva luit lumea ntreaga cu o atmosfera de har
tot aa de reala ca aerul care nva luie globul pa ma ntesc. Toi cei care aleg sa respire aceasta
atmosfera da ta toare de viaa vor tra i i vor crete pa na la statura de ba rbai i femei n
Hristos Iisus.
Dupa cum loarea se ntoarce spre soare, pentru ca razele lui stra lucitoare sa poata ajuta
la desa va rirea frumuseii i simetriei ei, tot astfel ar trebui sa ne ntoarcem i noi spre
Soarele Nepriha -nirii, pentru ca lumina cerului sa poata stra luci asupra noastra , iar caracterul
nostru s poat fi transformat dup modelul caracterului Domnului Hristos.
Domnul Hristos ne nvaa acelai lucru ca nd spune: Ra ma nei n Mine, i Eu voi ra ma ne
n voi. Dupa cum mla dia nu poate aduce roada de la sine, daca nu ra ma ne n via , tot aa nici
voi nu putei sa aducet i rod daca nu ra ma nei n Mine, ca ci, despa rii de Mine, nu putei face
nimic (Ioan 15:4,5). Tu depinzi de Hristos pentru a tra i o viaa sfa nta , tot aa cum mla dia
depinde de via pentru a crete i a aduce rod. Despa rit de El, nu poi avea viaa . Nu ai nicio
putere pentru a te opune ispitei sau pentru a crete n har i n s inire. Insa , ra ma na nd n El,
vei putea n lori. Primind viaa din viaa Lui, nu te vei o ili i nu vei i fa ra roada . Vei i ca un
pom sdit lng apele unui ru.
Muli considera ca n lucrarea ma ntuirii exista o anumita parte pe care trebuie sa o
ndeplineasca singuri. Ei s-au ncrezut n Hristos pentru iertarea pa catelor, dar acum se
stra duiesc prin eforturi proprii sa tra iasca o viaa nepriha nita . Orice ncercare de felul acesta
este sortita eecului. Domnul Hristos spune ca fa ra Mine nu putei face nimic. Creterea
noastra n har, bucuria noastra , capacitatea de a i folositori toate depind de lega tura
noastra cu Domnul Hristos. Comuniunea noastra cu El, ra ma nerea noastra n Hristos, zi de zi,
ora de ora , constituie singura modalitate prin care trebuie sa cretem n har. El nu este doar
Autorul, ci i Desa va ritorul credinei noastre. Hristos este cel dinta i, cel de pe urma , totul n
toate. El trebuie sa ie cu noi nu numai la nceputul i la sfa ritul ca la toriei noastre, ci la
iecare pas pe care l facem pe cale. David spunea: Am necurmat pe Domnul naintea ochilor
mei. Cnd este la dreapta mea, nu m clatin (Psalmii 16:8).
Te ntrebi oare: Cum pot sa ra ma n n Hristos? In acelai mod n care L-ai primit la
nceput. Dupa cum ai primit pe Hristos Iisus, Domnul, aa sa i umblai n El. S i cel
nepriha nit va tra i prin credina (Coloseni 2:6; Evrei 10:38). Tu te-ai predat lui Dumnezeu,
pentru a i cu totul al Lui, pentru a-L sluji i a-L asculta, i L-ai acceptat pe Hristos ca
Ma ntuitor personal. Tu nu ai putut sa -i ispa eti singur pa catele i nici sa -i schimbi inima,
dar, preda ndu-te lui Dumnezeu, ai ncredinarea ca , datorita Domnului Hristos, Dumnezeu a
fa cut toate acestea pentru tine. Tu ai devenit al lui Hristos prin credina i tot prin credina
trebuie sa creti n El da ruind i primind. Trebuie sa da ruieti totul inima ta, voina ta,
slujirea ta , sa te da ruieti Lui cu ntreaga iina , pentru a asculta toate cerinele Lui, i, n
acelai timp, trebuie sa primeti totul pe Hristos, plina tatea tuturor binecuva nta rilor Sale,
ca sa locuiasca n inima ta, sa ie puterea ta, nepriha nirea ta i ajutorul ta u venic pentru a-i
da puterea de a asculta.
Consacra -te lui Dumnezeu n iecare dimineaa ; aceasta sa ie prima activitate a ta.
Roaga -te astfel: O, Doamne, primete-ma sa iu cu totul al Ta u! Aez toate planurile mele la
picioarele Tale. Folosete-ma asta zi n serviciul Ta u. Ra ma i cu mine i tot ce fac eu sa ie fa cut
prin puterea Ta. Aceasta lucrare trebuie ndeplinita zilnic. In iecare dimineaa , consacra -te
lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Pune toate planurile tale la dispoziia Lui, pentru a i aduse la
ndeplinire sau abandonate, dupa cum va hota r El n providena Sa. In acest fel, zi de zi, ai
posibilitatea de a-i ncredina viaa n ma inile lui Dumnezeu i astfel viaa ta va i modelata ,
devenind tot mai asemntoare vieii Domnului Hristos.
O viaa tra ita n Hristos este caracterizata de pace i linite su leteasca . Poate ca nu vei
simi sta ri de extaz, dar n su letul ta u se va instaura o ncredere statornica , durabila i
linititoare. Sperana ta nu se a la n tine; ea este n Domnul Hristos. Sla biciunea ta este unita
cu puterea Lui; netiina ta, cu nelepciunea Lui; lipsa ta de voina , cu tenacitatea Lui. Prin
urmare, nu trebuie sa te bazezi pe tine nsui, nu trebuie sa nga dui ca mintea sa -i ie
absorbita de persoana i interesele proprii, ci ncrede-te n Hristos. Ga ndete-te la iubirea, la
frumuseea i la desa va rirea caracterului Sa u. Hristos n atitudinea Lui de renunare la Sine,
Hristos n umilina Sa, Hristos n s inenia i nepriha nirea Sa, Hristos n dragostea Lui
nema surata iata care trebuie sa ie subiectul ta u de contemplare. Prin iubire faa de El, prin
imitarea modelului Sa u, prin dependena de El, vei i transformat dupa chipul i asema narea
Lui.
Domnul Iisus spune: Ra ma nei n Mine. Aceste cuvinte transmit ideea de odihna ,
stabilitate i ncredere. De asemenea, El adreseaza invitaia: Venii la Mine i Eu va voi da
odihna (Matei 11:28). Cuvintele psalmistului exprima acelai ga nd: Taci naintea Domnului
i na da jduiete n El (Psalmii 37:7). Iar Isaia vorbete despre asigurarea ca n linite i
odihna va i ma ntuirea voastra (Isaia 30:15). Aceasta odihna nu se a la ntr-o stare de
inactivitate; deoarece, n invitaia Ma ntuitorului, fa ga duina odihnei este legata de chemarea
la lucru, la activitate: Luai jugul Meu asupra voastra i vei ga si odihna (Matei 11:29).
Inima care i ga sete odihna deplina n Hristos va i cea mai zeloasa i mai activa n lucrarea
ndeplinit n slujba lui Iisus.
Ca nd mintea este preocupata de interesele personale, ea se nstra ineaza de Hristos,
Izvorul vieii i al puterii. De aceea, efortul continuu al lui Satana este acela de a menine
atenia departe de Ma ntuitorul, mpiedica nd astfel unirea i comuniunea su letului cu Domnul
Hristos. Pla cerile pa catului, grijile, necazurile i di iculta ile vieii unele dintre acestea sau
toate mpreuna , constituie mijloacele pe care le va folosi Satana n ncercarea de a ne abate
ga ndurile de la Domnul Hristos. Nu te la sa nelat de strategiile lui iscusite. Prea adesea, el i
determina pe muli, care sunt cu adeva rat contiincioi i doresc sa tra iasca pentru
Dumnezeu, sa se ga ndeasca numai la greelile i sla biciunile proprii i, despa rindu-i n felul
acesta de Hristos, Satana spera sa ca tige biruina. Nu trebuie sa facem din noi nine centrul
preocupa rilor noastre, nga duindu-ne sa ne ngrijora m i sa ne temem daca vom i sau nu
ma ntuii. Toate acestea ne ndepa rteaza inima de Izvorul puterii noastre. Incredineaza -I
sigurana inimii tale lui Dumnezeu i ai ncredere n El. Vorbete despre Iisus i mediteaza la
El. Fa ca eul ta u sa dispara n El. Indepa rteaza orice ndoiala ; alunga -i temerile. Spune
mpreuna cu apostolul Pavel: Tra iesc, dar nu mai tra iesc eu, ci Hristos tra iete n mine. S i
viaa, pe care o tra iesc acum n trup o tra iesc n credina n Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit
i S-a dat pe Sine pentru mine (Galateni 2:20). Ra ma i linitit n Dumnezeu. El este n stare sa
pa zeasca ce I-ai ncredinat. Daca te vei preda n braele Sale, El te va face sa ajungi mai mult
dect biruitor prin Acela care te-a iubit.
Ca nd a luat asupra Sa natura umana , Domnul Hristos a legat omenirea de Sine printr-o
lega tura a iubirii care nu va putea i rupta niciodata de nicio putere, cu excepia alegerii
personale a omului n aceasta privina . Satana ne va prezenta n mod permanent atracii
fascinante, pentru a ne ama gi sa rupem lega tura cu Domnul Hristos sa alegem sa ne
despa rim de Hristos. Acesta este domeniul n care trebuie sa veghem, sa lupta m i sa ne
ruga m, pentru ca nimic sa nu ne poata atrage, determina ndu-ne sa alegem un alt sta pa n, ca ci
noi suntem liberi n permanena sa facem aceasta. Sa ne pa stra m privirile ndreptate spre
Domnul Hristos, iar El ne va pa stra pentru Sine. Noi suntem n sigurana ata ta timp ca t privim
la Hristos. Nimeni nu ne poate smulge din ma na Sa. Ca nd privim fa ra ncetare la El, suntem
schimbai n acelai chip al Lui, din slav n slav, prin Duhul Domnului (2 Corinteni 3:18).
Aceasta a fost modalitatea prin care primii ucenici au reuit sa ajunga asemenea
scumpului lor Ma ntuitor. Ca nd au auzit cuvintele lui Iisus, acei ucenici au simit ca au nevoie
de El. L-au cutat,
L-au ga sit i L-au urmat. Ei L-au nsoit acasa , la masa , n camera de ruga ciune, afara , la
ca mp. Ei s-au purtat ca nite elevi cu nva a torul lor, primind zilnic de pe buzele Lui lecii
despre adeva rul sfa nt. Au privit la El ca nite slujitori la sta pa nul lor, pentru a ajunge sa -i
cunoasca toate ndatoririle. Acei ucenici erau nite oameni supui acelorai sla biciuni ca i
noi (Iacov 5:17). Ei au avut de dus aceeai lupta cu pa catul i au avut nevoie de acelai har
pentru a tri o via sfnt.
Chiar Ioan, ucenicul iubit, cel care a re lectat cel mai mult asema narea cu Ma ntuitorul, nu
a avut acest caracter pla cut, ca urmare a felului sa u de a i. Nu numai ca din ire era vanitos i
dorea cu ambiie sa ie onorat, ci, ca nd era ofensat, devenea violent i ra zbuna tor. Dar, pe
ma sura ce i s-a descoperit caracterul divin al Ma ntuitorului, el i-a neles de icienele i
sla biciunea i acest fapt l-a umilit. Ta ria i ra bdarea, puterea i sensibilitatea, maiestatea i
bla ndeea pe care le-a va zut el, zi de zi, n viaa Fiului lui Dumnezeu i-au umplut su letul de
admiraie i de iubire. Zi dupa zi, inima lui a fost atrasa spre Hristos, pa na ca nd, din iubire
pentru Inva a torul sa u, el s-a pierdut din vedere pe sine. Temperamentul lui ra zbuna tor i
ambiios a fost supus puterii modelatoare a Domnului Hristos. In luena regeneratoare a
Duhului Sfa nt i-a nnoit inima. Puterea iubirii lui Hristos a realizat o transformare a
caracterului sa u. Acesta este rezultatul sigur al unirii cu Hristos. Ca nd Domnul Hristos
locuiete n inima , ntreaga natura este schimbata . Spiritul Domnului Hristos, iubirea Lui
sensibilizeaza inima, supune su letul i nala ga ndurile i dorinele noastre ca tre Dumnezeu,
ctre ceruri.
Dupa ce Domnul Hristos S-a na lat la cer, sima ma ntul prezenei Sale a continuat sa -i
nsoeasca pe ucenici. Aceasta prezena era personala , plina de iubire i de lumina . Iisus,
Ma ntuitorul, Cel care umblase, vorbise i Se rugase cu ei, care rostise cuvinte de sperana i
ma nga iere pentru inima lor, a fost luat din mijlocul lor la ceruri, chiar n timp ce solia pa cii era
nca pe buzele Lui. Pe ca nd era nva luit de norul de ngeri, au auzit sunetul vocii Sale,
asigura ndu-i: S i iata ca Eu sunt cu voi n toate zilele, pa na la sfa ritul veacului (Matei 28:20).
El Se na lase la cer ca Fiu al omului. Ei tiau ca Domnul Hristos sta tea naintea tronului lui
Dumnezeu, continua nd sa ie Prietenul i Ma ntuitorul lor; tiau ca sentimentele Lui de
simpatie erau neschimbate; c El Se identifica n continuare cu suferinele neamului omenesc.
El prezenta naintea Tata lui meritele sa ngelui Sa u preios, ara ta nd spre ma inile i picioarele
Sale ra nite, ca amintire a preului pe care Il pla tise pentru ra scumpa raii Sa i. Ei tiau ca El Se
nlase la cer ca s le pregteasc locauri i c va veni din nou pentru a-i lua cu Sine.
Ca nd s-au adunat cu toii, dupa na larea Domnului la cer, ucenicii au fost nera bda tori sa -
i prezinte cererile naintea Tata lui, n numele Domnului Hristos. Cu teama sfa nta , ei s-au
plecat n ruga ciune, repeta nd asigurarea: Orice vei cere de la Tata l, n Numele Meu, va va da.
Pa na acum n-ai cerut nimic n Numele Meu; cerei i vei ca pa ta, pentru ca bucuria voastra sa
ie deplina (Ioan 16:23,24). Ei au ntins ma na credinei mai sus i tot mai sus, prezenta nd
puternicul argument: Hristos a murit! Ba mai mult, El a i nviat, sta la dreapta lui Dumnezeu
i mijlocete pentru noi (Romani 8,34). Iar Ziua Cincizecimii le-a adus prezena
Ma nga ietorului, despre care Domnul Hristos le spusese ca va i n voi. S i, n continuare, i
asigurase: Va este de folos sa Ma duc, ca ci, daca nu Ma duc Eu, Ma nga ietorul nu va veni la voi;
dar, daca Ma duc, vi-L voi trimite (Ioan 14:17; 16:7). De atunci nainte, prin Duhul Sfa nt,
Domnul Hristos urma sa locuiasca n mod continuu n inima copiilor Sa i. Unirea lor cu Hristos
era mai stra nsa deca t atunci ca nd fusese ala turi de ei pe pa ma nt. Lumina, iubirea i puterea
lui Hristos, care locuia na untrul lor, stra lucea prin ei, aa ca oamenii, va za ndu-i, se mirau,
ntruca t tiau ca erau oameni neca rturari s i de ra nd i au priceput ca fusesera cu Iisus
(Faptele apostolilor 4:13).
Hristos dorete sa ie pentru copiii Lui asta zi tot ceea ce a fost pentru ucenici, pentru ca ,
n ultima Sa ruga ciune, ava nd n jurul Lui mica grupa de ucenici, El a spus: S i Ma rog nu numai
pentru ei, ci i pentru cei ce vor crede n Mine prin cuvntul lor (Ioan 17:20).
Domnul Iisus S-a rugat pentru noi, cera nd sa putem i una cu El, aa cum El este una cu
Tata l. Ce unire minunata este aceasta! Ma ntuitorul spunea despre Sine: Fiul nu poate face
nimic de la Sine. Tata l, care locuiete n Mine, El face aceste lucra ri ale Lui (Ioan 5:19;
14:10). Prin urmare, daca Hristos locuiete n inima noastra , atunci El va lucra n noi i
voina, i nfa ptuirea (Filipeni 2:13). Noi vom lucra aa cum a lucrat El i vom manifesta
acelai spirit. In acest fel, iubindu-L i locuind n El, vom crete n toate privinele, ca sa
ajungem la Cel ce este Capul, Hristos (Efeseni 4:15).


Capitolul 9

VIAA I FAPTELE NOASTRE

Dumnezeu este Izvorul vieii, al luminii i al bucuriei pentru ntregul Univers. Asemenea
razelor soarelui, asemenea apelor care izbucnesc dintr-un izvor bogat, tot aa binecuva nta rile
se revarsa de la Dumnezeu peste toate creaturile Lui. Ca nd viaa lui Dumnezeu este n inima
oamenilor, ea se va revrsa asupra altora n iubire i binecuvntare, oriunde s-ar afla ei.
Bucuria Ma ntuitorului nostru a constat n ridicarea i ma ntuirea celor ca zui n pa cat. De
aceea, El n-a inut prea mult la viaa Sa, ci a suferit crucea i nu a luat n considerare ruinea.
La ra ndul lor, ngerii lucreaza necontenit pentru fericirea altora. Aceasta este bucuria lor.
Ingerii fa ra pa cat ndeplinesc o lucrare pe care inimile egoiste ar considera-o ca iind un
serviciu umilitor, i anume aceea de a sluji nevoilor celor nenorocii, care le sunt inferiori sub
toate aspectele, n ceea ce privete caracterul i poziia sociala . Spiritul lui Hristos, al iubirii
care se jertfete pe sine, este spiritul care umple cerul i constituie esena binecuva nta rilor
lui. Acesta este spiritul pe care l vor avea urmaii lui Hristos i aceasta este lucrarea pe care o
vor ndeplini ei.
Ca nd este primita n inima ca o comoara scumpa , iubirea lui Hristos nu poate ra ma ne
ascunsa , ci se ra spa ndete asemenea mirosului unui parfum pla cut. In luena ei sfa nta va i
simita de toi aceia cu care venim n contact. Spiritul Domnului Hristos n inima este ca un
izvor n deert, nviora nd totul i fa ca ndu-i pe cei care sunt gata sa moara nera bda tori sa bea
din apa vieii.
Iubirea lui Hristos se va manifesta printr-o dorina de a lucra aa cum a lucrat El, pentru
binecuva ntarea i na larea omenirii. Ea conduce la o atitudine de iubire, buna tate i simpatie
fa de toate creaturile de care Se ngrijete Tatl nostru ceresc.
Viaa Ma ntuitorului pe pa ma nt nu a fost o viaa a confortului, a dedica rii faa de Sine, ci El
a trudit, depuna nd un efort perseverent, serios i neobosit pentru ma ntuirea omenirii
pierdute. De la ieslea din Betleem i pa na la crucea Golgotei, El a mers pe calea renuna rii la
Sine i nu a ca utat sa ie scutit de sarcini grele, de ca la torii istovitoare i de griji i activita i
epuizante. Domnul Hristos a spus: Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca , ci El sa slujeasca i
sa -S i dea viaa ca ra scumpa rare pentru muli (Matei 20:28). Aceasta a fost singurul i marele
obiectiv al vieii Sale. Toate celelalte au fost secundare i subordonate. Indeplinirea voinei lui
Dumnezeu i realizarea lucra rii Sale erau pentru El ca ma ncarea i ba utura. In lucrarea Lui nu
a existat niciun loc pentru Sine i pentru interesele egoiste.
Tot astfel, cei care sunt pa rtai ai harului lui Hristos vor i dispui sa faca orice sacri iciu,
astfel nca t ceilali oameni pentru care a murit El sa poata i pa rtai ai darului ceresc. Ei vor
depune orice efort pentru a face mai buna lumea n care tra iesc. Aceasta atitudine constituie
rezultatul sigur al unei convertiri adeva rate. Indata ce vine la Domnul Hristos, n inima omului
se nate dorina de a le face cunoscut altora ce minunat prieten a ga sit n Iisus; ca ci adeva rul
ma ntuitor i s initor nu poate i nchis n inima . Daca suntem mbra cai n ndrepta irea
Domnului Hristos i daca suntem plini de bucuria locuirii n noi a Duhului Sa u, nu vom putea
ra ma ne ta cui. Daca am gustat cu adeva rat i am va zut ca t de bun este Domnul, atunci vom
avea ce sa spunem. Asemenea lui Filip, ca nd L-a ga sit pe Ma ntuitorul, i vom invita pe alii sa Il
cunoasca . Ne vom stra dui sa le ara ta m buna tatea atra ga toare a Domnului Hristos i realita ile
neva zute ale Impa ra iei cerurilor. Vom simi o dorina puternica de a merge pe calea pe care a
mers Domnul Iisus. Vom i sta pa nii de o dorina plina de zel ca i cei din jurul nostru sa -L
poat privi pe Mielul lui Dumnezeu, care ridic pcatul lumii (Ioan 1:29).
Efortul fa cut pentru binecuva ntarea altora va avea ca rezultat propria binecuva ntare.
Acesta a fost scopul avut n vedere de Dumnezeu, prin faptul ca ne-a ncredinat o parte pe
care sa o ndeplinim n cadrul Planului de Ma ntuire. El le-a acordat oamenilor privilegiul de a
deveni pa rtai ai naturii divine, pentru ca, la ra ndul lor, ei sa ie o binecuva ntare pentru
semenii lor. Aceasta este cea mai nalta onoare i cea mai mare bucurie pe care le poate da
Dumnezeu credincioilor. Cei care devin astfel pa rtai n lucrarea iubirii divine sunt adui tot
mai aproape de Creatorul lor.
Dumnezeu le-ar i putut ncredina ngerilor din cer lucrarea de vestire a soliei
Evangheliei i toata lucrarea slujirii din iubire. El ar i putut folosi alte mijloace pentru
mplinirea planurilor Sale. Dar, n iubirea Sa in inita , Dumnezeu a ales sa ne acorde privilegiul
de a i conlucra tori cu El, cu Domnul Hristos i cu ngerii, ca sa putem bene icia de
binecuvntarea, de bucuria i de nlarea spiritual care rezult din aceast slujire neegoist.
Impa rta irea suferinelor ndurate de Domnul Hristos ne conduce la o relaie personala
de mpreuna -simire cu El. Fiecare sacri iciu de sine pentru binele altora dezvolta buna voina
i altruismul n inima celui ce da ruiete i l apropie tot mai mult de Ra scumpa ra torul lumii,
care, ma car ca era bogat, S-a fa cut sa rac pentru voi, pentru ca, prin sa ra cia Lui, voi sa va
mboga it i (2 Corinteni 8:9). Numai ca nd mplinim, n acest fel, scopul divin al existenei
noastre, viaa poate fi pentru noi o binecuvntare.
Daca vei lucra aa cum a stabilit Domnul Hristos ca trebuie sa lucreze ucenicii Sa i i vei
ca tiga su lete pentru El, vei simi nevoia unei experiene spirituale mai profunde i a unei
cunoateri mai nalte a lucrurilor lui Dumnezeu; atunci vei nseta i vei la ma nzi dupa
nepriha nire. Vei lupta cu Dumnezeu n ruga ciune, credina ta va i nta rita , iar su letul ta u va
bea tot mai mult din izvoarele ma ntuirii. Confruntarea cu mpotrivirea i cu ncerca rile te va
determina sa studiezi Biblia i sa te rogi mai mult. Vei crete n harul i n cunoaterea
Domnului Hristos i vei dobndi o experien bogat.
Spiritul lucra rii dezinteresate pentru alii confera caracterului profunzime, statornicie i
o buna tate plina de iubire ca a lui Hristos, aduca ndu-i posesorului pace i fericire. Aspiraiile
vieii devin mai nalte. Nu mai exista niciun loc pentru lenevie i egoism. Cei care folosesc n
acest fel darurile spirituale ale lui Hristos vor crete i vor deveni puternici, pentru a lucra
pentru Dumnezeu. Ei vor avea un discerna ma nt spiritual mai profund, o credina statornica ,
mereu cresca nda , i o mai mare putere n ruga ciune. Duhul lui Dumnezeu va lucra n inima lor,
trezind armoniile s inte n su letul care ra spunde la atingerea divina . Cei care se consacra n
acest fel lucra rii dezinteresate pentru binele altora contribuie n mod sigur la propria
mntuire.
Singura cale pentru a crete n har este aceea de a face n mod dezinteresat lucrarea pe
care ne-a ncredinat-o Domnul Hristos, de a ne angaja cu ntreaga noastra capacitate n
ajutorarea i binecuva ntarea acelora care au nevoie de sprijinul pe care l putem oferi noi.
Puterea este rezultatul exerciiului; activitatea este condiia fundamentala a vieii. Cei care se
stra duiesc sa menina un stil de viaa cretin prin primirea pasiva a binecuva nta rilor ce vin
prin mijloacele harului, fa ra a face nimic pentru Hristos, pur i simplu ncearca sa tra iasca
ma nca nd, fa ra sa munceasca . S i n domeniul spiritual, ca n cel izic, acest fapt are ntotdeauna
ca rezultat degenerarea i deca derea. Un om care refuza sa -i foloseasca membrele i va
pierde n scurt timp capacitatea de a le folosi. Tot aa cretinul care nu va folosi puterile
primite din partea lui Dumnezeu nu numai ca nu va reui sa creasca n Hristos, dar va pierde
i puterea pe care o avea.
Biserica lui Hristos este mijlocul ra nduit de Dumnezeu pentru ma ntuirea oamenilor.
Misiunea ei este de a duce lumii Evanghelia. Iar aceasta ndatorire le revine tuturor
cretinilor. Fiecare, n limitele darului sa u i ale ocaziilor pe care le are, trebuie sa aduca la
ndeplinire nsa rcinarea Ma ntuitorului. Iubirea lui Hristos, descoperita noua , ne face datori
faa de toi cei care nu Il cunosc. Dumnezeu nu ne-a dat lumina ca sa o pa stra m pentru noi, ci
ca s-o revrsm asupra lor.
Daca urmaii Domnului Hristos ar i fost contieni de datoria lor, ar i fost mii acolo unde
asta zi este numai un vestitor al Evangheliei n a rile lumii. Toi cei care nu se pot angaja
personal n aceasta lucrare o pot susine totui cu mijloacele lor inanciare, cu simpatia i
ruga ciunile lor. S i ar mai i nca mult mai multa nevoie de eforturi serioase pentru su letele
din rile considerate cretine.
Daca ndatoririle ne rein aici, nu este nevoie sa mergem n a rile pa ga ne ca sa lucra m
pentru Hristos, nici chiar sa pa ra sim cercul restra ns al familiei. Noi putem face acest lucru n
cercul familiei, n biserica , printre cei cu care suntem asociai i n mijlocul ca rora ne
desfurm activitatea profesional.
Ma ntuitorul S i-a petrecut cea mai mare parte a vieii Sale pe pa ma nt lucra nd cu ra bdare
n atelierul de dulgherie din Nazaret. Ingerii-slujitori Il vegheau pe Domnul vieii, n timp ce
mergea ala turi de a rani i muncitori, nerecunoscut i neonorat. El S i-a ndeplinit chemarea
tot ata t de contiincios ca nd a lucrat n meseria Lui modesta ca atunci ca nd a vindecat bolnavi
sau cnd a umblat pe valurile rscolite de furtun ale Mrii Galileii. Tot aa i noi putem umbla
cu Hristos i putem lucra pentru El n cele mai umile ndatoriri i n cele mai de jos poziii ale
vieii.
Apostolul spune: Fiecare, frailor, sa ra ma na cu Dumnezeu n starea n care era ca nd a
fost chemat (1 Corinteni 7:24). Omul de afaceri poate sa -i conduca tranzaciile n aa fel
nca t, datorita corectitudinii sale, Domnul sa ie preama rit. Daca este un adeva rat urma al lui
Hristos, el i va demonstra religia n tot ce face i le va descoperi oamenilor spiritul lui
Hristos. Mecanicul poate i un reprezentant vrednic i credincios al Aceluia care a muncit din
greu n umila Sa viaa tra ita printre dealurile din Galileea. Toi aceia care poarta numele lui
Hristos ar trebui sa lucreze i sa se comporte astfel nca t ceilali, va za nd faptele lor bune, sa -L
slveasc pe Creatorul i Rscumprtorul lor.
Muli au ga sit scuze pentru faptul ca nu i-au pus darurile n slujba lui Hristos, spuna nd ca
alii erau mai nzestrai deca t ei i aveau avantaje mai bune. A existat chiar ideea ca numai
celor deosebit de talentai li se cere sa -i consacre aptitudinile n slujba lui Dumnezeu. Unii au
neles ca talentele au fost date numai unei anumite clase favorizate, excluza ndu-i pe ceilali,
care, bineneles, nu sunt chemai sa mpa rta easca nici activitatea acestora, nici ra splata lor.
Dar, n parabola Domnului, lucrurile nu sunt prezentate n acest fel. Cnd i-a chemat slujitorii,
stpnul casei i-a dat fiecruia partea sa de lucru.
Cu un spirit plin de iubire, noi putem ndeplini cele mai umile ndatoriri ale vieii, ca
pentru Domnul (Coloseni 3:23). Daca iubirea lui Dumnezeu este n inima , ea se va manifesta
n viaa de iecare zi. Atunci vom i nconjurai de parfumul pla cut al prezenei lui Hristos, iar
influena noastr va fi pentru nlarea i binecuvntarea multora.
Nu trebuie sa atepi ocazii mari, speciale, sau talente extraordinare pentru ca numai
dup aceea s lucrezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie s te gndeti la ce va spune lumea despre
tine. Daca viaa ta zilnica este o ma rturie despre cura ia i sinceritatea credinei tale i daca
ceilali sunt convini c doreti s le faci bine, eforturile tale nu vor fi cu totul zadarnice.
Cel mai umil i mai sa rac dintre ucenicii Domnului Hristos poate i o binecuva ntare
pentru alii. Poate ca nu-i dau seama ca fac vreun bine deosebit, dar, prin in luena lor ta cuta ,
ei pot pune n micare valuri de binecuva ntare care vor deveni tot mai ada nci i mai vaste, ale
ca ror rezultate binecuva ntate poate ca nu le vor cunoate pa na n ziua ra spla tirii inale. Ei nu
simt i nici nu sunt contieni de faptul ca ndeplinesc o lucrare nsemnata . Ei nu sunt chemai
sa se mpova reze singuri cu grija privitoare la reuita . Tot ce au de fa cut este sa mearga
nainte n linite, ndeplinind cu credincioie lucrarea pe care le-o ncredineaza providena
lui Dumnezeu, i viaa lor nu va i tra ita zadarnic. Caracterul lor se va dezvolta devenind tot
mai mult asemenea lui Hristos; ei sunt mpreuna -lucra tori cu Dumnezeu n viaa aceasta i se
pregtesc pentru o lucrare mai nalt i pentru bucuria neumbrit a vieii venice.








Capitolul 10

CUNOATEREA DE DUMNEZEU

Multe sunt ca ile prin care Dumnezeu cauta sa ni Se descopere, pentru a ne ajuta sa -L
cunoatem i pentru a ne aduce n comuniune cu El. Natura se adreseaza fa ra ncetare
simurilor i nelegerii noastre. Inima care se deschide va i impresionata de dragostea i
slava lui Dumnezeu, aa cum sunt ele descoperite n lucra rile ma inilor Lui. Urechea ce se
apleaca sa asculte poate auzi i nelege soliile transmise de Dumnezeu prin lucrurile din
natura . Ca mpiile verzi, arborii nali, mugurii i lorile, norii treca tori, pica turile de ploaie,
murmurul pa raielor i stra lucirea bolii cereti vorbesc inimii noastre, invita ndu-ne sa Il
cunoatem pe Cel care a fcut toate aceste lucruri i s avem o relaie apropiat cu El.
Ma ntuitorul nostru lega preioasele Sale nva a turi de lucrurile din natura . Copacii,
pa sa rile, lorile din va i, dealurile, lacurile i cerul frumos, precum i nta mpla rile i
mprejura rile vieii de iecare zi, toate erau asociate cuvintelor adeva rului, pentru ca
nva a turile Sale sa poata reveni adesea n mintea asculta torilor, chiar i n mijlocul grijilor i
preocuprilor vieii.
Dumnezeu ar dori din partea copiilor Lui sa aprecieze lucra rile Sale i sa -i ga seasca
pla cerea n frumuseea simpla i linititoare pe care El a da ruit-o ca minului nostru
pa ma ntesc. El este un iubitor al frumosului, dar preuiete frumuseea caracterului mai
presus de orice atracie exterioara . Dumnezeu ar dori sa cultiva m cura ia i simplitatea,
aceste plcute i linitite graii ale florilor.
Daca vom i dispui sa asculta m, lucrurile create ne vor nva a leciile preioase ale
supunerii i ncrederii. De la stelele care, n drumul lor fa ra urme prin spaiu, i urmeaza de
veacuri cursul ra nduit lor i pa na la atomul minuscul, toate lucrurile din natura se supun
voinei Creatorului, iar Dumnezeu Se ngrijete de ele i susine ntreaga creaie. Dei conduce
lumile nenuma rate n imensitatea spaiului, El Se ngrijete, n acelai timp, de nevoile
vra biuei care i ciripete fa ra teama modestul sa u ca ntec. Ca nd oamenii pornesc la
istovitoarea lor munca zilnica , precum i atunci ca nd se pleaca n ruga ciune, ca nd se culca
seara sau ca nd se scoala dimineaa; ca nd bogatul sa rba torete n palatul sa u sau ca nd sa racul
i stra nge copiii n jurul mesei sa ra ca cioase, toi sunt vegheai cu atenie de Tata l ceresc.
Nicio lacrima nu se varsa fa ra ca Dumnezeu sa nu i luat cunotina de ea. Niciun za mbet nu
apare fr ca El s nu-l fi observat.
Daca am crede n mod deplin faptul acesta, toate ngrijora rile noastre nentemeiate ar
dispa rea. Viaa noastra nu ar mai i ata t de plina de dezama giri cum este acum; ca ci orice
lucru, ie el mare sau mic, va i aezat n ma na lui Dumnezeu, care nu este pus n ncurca tura
de mulimea grijilor i nici copleit de greutatea lor. Astfel, ne vom bucura de o pace a
sufletului de care muli au fost strini mult vreme.
Ca nd inima ta este nca ntata de frumuseea plina de farmec a pa ma ntului, ga ndete-te la
Noul Pa ma nt, care nu va cunoate niciodata starea devastatoare a pa catului i a morii i
unde natura nu va purta deloc umbra blestemului. Lasa imaginaia sa -i nfa ieze ca minul
celor ma ntuii i nu uita ca el va i mult mai ma re deca t cel mai stra lucit tablou pe care l
poate imagina mintea ta. In diferitele daruri pe care Dumnezeu le-a aezat n natura , noi
vedem doar cea mai slaba lica rire a slavei Sale. Ca ci este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a
va zut, urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit, aa sunt lucrurile pe care le-a
pregtit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc (1 Corinteni 2:9).
Poetul i naturalistul au multe de spus despre natura , dar numai cretinul se bucura cu
adeva rat de frumuseea pa ma ntului, apreciind-o la cea mai nalta valoare, pentru ca el
recunoate lucrarea ma inilor Tata lui sa u i vede dragostea Lui n lori, n arbuti i n pomii
cei mari. Nimeni nu poate nelege deplin nsemna tatea dealurilor i a va ilor, a ra ului i a
mrii, dac nu le privete ca fiind o expresie a iubirii lui Dumnezeu fa de om.
Dumnezeu ne vorbete prin lucra rile Providenei Sale i prin in luena Duhului Sa u. Noi
vom putea discerne i vom putea nva a lecii preioase din mprejura rile i situaiile vieii i
din schimba rile care se produc zilnic n jurul nostru, daca inima noastra este deschisa
in luenei Duhului Sfa nt. Psalmistul observa lucrarea providenei lui Dumnezeu, spuna nd:
Buna tatea Domnului umple pa ma ntul s i Cine este nelept sa ia seama la aceste lucruri i sa
fie cu luare-aminte la buntile Domnului (Psalmii 33:5; 107:43)
Dumnezeu ne vorbete prin Cuva ntul Sa u. Aici ga sim o descoperire mai clara a
caracterului Sa u, a lega turilor Sale cu oamenii i a marii lucra ri de ma ntuire. Aici ne este
relatata istoria patriarhilor i profeilor, precum i a altor ba rbai s ini din vechime. Ei erau
oameni supui acelorai sla biciuni ca i noi (Iacov 5:17). In Cuva ntul Sa u, vedem cum s-au
luptat ei cu descuraja ri asema na toare cu ale noastre, cum au ca zut sub presiunea ispitei,
asemenea noua , i totui au prins iara i curaj i au nvins prin harul lui Dumnezeu; i va za nd
toate acestea, suntem ncurajai n stra duina noastra de a obine nepriha nirea. Ca nd citim
despre minunatele experiene care le-au fost acordate, despre lumina, dragostea i
binecuva ntarea de care s-au bucurat ei i despre lucrarea pe care au fa cut-o prin harul care le-
a fost dat, zelul care i-a motivat aprinde n inima noastra laca ra unei ambiii s inte, de a i ca
ei, i dorina de a avea un caracter asemenea caracterului lor de a umbla cu Dumnezeu aa
cum au umblat ei.
Domnul Hristos Se referea la Scripturile Vechiului Testament i cu ata t mai mult
declaraia Lui este valabila pentru cele ale Noului Testament spuna nd: ... ele ma rturisesc
despre Mine (Ioan 5:39). Ele ma rturisesc despre Acela spre care sunt ndreptate toate
speranele noastre privind viaa venica . Da, ntreaga Biblie ne vorbete despre Hristos. De la
primul raport cu privire la creaie ca ci nimic din ce a fost fa cut, n-a fost fa cut fa ra El i
pa na la ultima fa ga duina , Iata Eu vin cura nd, citim despre lucra rile Sale i asculta m vocea
Sa (Ioan 1:3; Apocalipsa 22:12). Daca dorim sa -L cunoatem bine pe Ma ntuitorul, atunci sa
studiem Sfintele Scripturi.
Fa ca inima sa -i ie umpluta de Cuva ntul lui Dumnezeu! El este apa vie, care stinge setea
ta arza toare. El este pa inea vie, venita din cer. Domnul Hristos declara : Daca nu ma ncai
trupul Fiului omului i daca nu bei sa ngele Lui, n-avei viaa n voi niva . S i El Se explica ,
spuna nd: Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh i viaa (Ioan 6:53,63). Corpurile
noastre sunt hra nite prin ceea ce ma nca m i bem; i aa cum este n domeniul natural, tot aa
este i n cel spiritual. Lucrurile la care medita m vor da tonul i puterea vieii noastre
spirituale.
Lucrarea ma ntuirii constituie un subiect pe care ngerii doresc sa l neleaga n
profunzime; el va i tiina i ca ntecul ma ntuiilor de-a lungul veacurilor nesfa rite. Oare nu
este i acum subiectul acesta demn de consideraie i de un studiu atent? Iubirea lui Iisus,
mila Sa in inita , sacri iciul pe care l-a fa cut El n favoarea noastra solicita cea mai serioasa i
mai solemna re lecie. Ar trebui sa ne ga ndim mai mult la caracterul scumpului nostru
Ma ntuitor i Mijlocitor. Ar trebui sa medita m la misiunea Aceluia care a venit sa -l ma ntuiasca
pe poporul Lui de pa cate. Astfel, prin contemplarea marilor teme ale cerului, credina i
iubirea noastra vor deveni mai puternice, iar ruga ciunile noastre vor i tot mai mult ascultate
de Dumnezeu, pentru ca ele vor i tot mai pline de credina i de iubire. Ele vor i inteligente i
ca lduroase. Se vor manifesta o ncredere mai statornica n Domnul Hristos i o experiena
zilnica i vie a puterii Sale de a-i ma ntui n mod desa va rit pe toi cei care vin la Dumnezeu
prin El.
In timp ce medita m la desa va rirea Ma ntuitorului nostru, vom dori sa im cu totul
transformai i nnoii dupa chipul Sa u curat. Su letul nostru va nseta i va la ma nzi dupa
asema narea cu Cel pe care Il adora m. Cu ca t ga ndurile noastre se vor ocupa mai mult cu
Domnul Hristos, cu ata t mai mult le vom vorbi i altora despre El i Il vom reprezenta n lume
prin viaa noastr.
Biblia nu a fost scrisa numai pentru cei nva ai; dimpotriva , ea a fost conceputa pentru
oameni obinuii. Marile nva a turi necesare pentru ma ntuire ne sunt prezentate tot ata t de
clar ca lumina zilei; i astfel nimeni nu se va ra ta ci i nu i va pierde ca rarea, cu excepia celor
care urmeaza propria judecata , n loc de a urma voina lui Dumnezeu descoperita n mod clar
n Cuvntul Su.
Nu ar trebui sa accepta m nva a turile niciunui om ca iind nva a turi ale S intelor
Scripturi, ci sa studiem Cuva ntul lui Dumnezeu n mod personal. Daca nga duim ca alii sa
ga ndeasca n locul nostru, capacita ile noastre vor i slabe i deformate, iar aptitudinile
noastre vor i diminuate. Datorita lipsei de preocupare cu acele subiecte vrednice de atenie,
nsuirile nobile ale minii pot ajunge ata t de pipernicite, nca t i pierd puterea de a sesiza
nsemna tatea profunda a Cuva ntului lui Dumnezeu. Puterea intelectuala se va dezvolta, daca
este folosita pentru a nelege lega tura dintre subiectele Bibliei, prin compararea textelor ei i
prin observarea analogiilor spirituale.
Niciun alt studiu nu este ata t de e icient pentru nta rirea intelectului, cum este studiul
Scripturilor. Nicio alta carte nu este ata t de capabila sa nale ga ndurile i sa confere putere
faculta ilor intelectuale aa cum este Biblia, prin adeva rurile ei vaste i nnobilatoare. Daca
Biblia ar i studiata aa cum ar trebui, oamenii ar avea o ga ndire ampla i cuprinza toare, o
noblee a caracterului i o statornicie n realizarea obiectivelor cum rar se va d n zilele
noastre.
Citirea n fuga a S intelor Scripturi nu aduce deca t puin folos. Poi citi ntreaga Biblie, i
totui sa nu vezi frumuseea ei i nici sa nu nelegi profunzimea i ada nca ei nsemna tate.
Studierea unui pasaj pa na ca nd semni icaia lui este pe deplin la murita , iar lega tura lui cu
Planul de Ma ntuire devine evidenta , este de o mai mare valoare deca t citirea n graba a mai
multor capitole, fa ra urma rirea unui anumit scop i fa ra a nva a nimic din lectura . Poarta
Biblia cu tine n permanena . Ori de ca te ori ai ocazia, citete din ea; memoreaza textele. Chiar
i atunci ca nd mergi pe strada , poi medita asupra unui pasaj pe care l-ai citit, imprima ndu-l
bine n memorie.
Noi nu putem obine nelepciunea cereasca fa ra o cercetare serioasa i fa ra un studiu
nsoit de ruga ciune. Unele pa ri ale S intelor Scripturi sunt ntr-adeva r prea clare pentru a i
greit nelese, dar sunt altele al ca ror neles nu se a la la suprafaa , pentru a i observat dintr-
o singura privire. Atunci trebuie sa compara m text cu text. Trebuie sa cerceta m totul cu grija ,
re lecta nd asupra lor cu multa ruga ciune. Un astfel de studiu va i ra spla tit din belug. Dupa
cum minerul descopera iloane de metal preios, ascunse n ada ncul pa ma ntului, tot astfel cel
care cerceteaza cu perseverena Cuva ntul lui Dumnezeu, ca uta nd nelesul lui ca pe o comoara
ascunsa , va ga si adeva ruri de o mare valoare, adeva ruri care sunt ascunse de vederea
cercettorului neglijent. Cuvintele inspiraiei divine, bine cumpnite n inim, vor fi asemenea
unor ape ce curg din izvorul vieii.
Sfa nta Scriptura nu ar trebui studiata niciodata fa ra ruga ciune. Inainte de a deschide
paginile ei, ar trebui sa ne ruga m pentru iluminarea Duhului Sfa nt, i ea ne va i data . Ca nd
Natanael a venit la Domnul Hristos, Ma ntuitorul a exclamat: Iata cu adeva rat un israelit n
care nu este vicleug. De unde ma cunoti? I-a zis Natanael. Drept ra spuns, Iisus i-a zis:
Te-am va zut mai nainte ca sa te cheme Filip, ca nd erai sub smochin (Ioan 1:47,48).
Domnul Hristos ne va vedea i pe noi n locurile tainice la ruga ciune, daca Il vom ca uta, cera nd
de la El lumina pentru a cunoate adeva rul. Ingerii din sferele de lumina vor i cu aceia care
caut cu umilin cluzirea divin.
Duhul Sfa nt Il nala i Il preama rete pe Ma ntuitorul. Lucrarea Lui este aceea de a-L
prezenta pe Hristos, cura ia nepriha nirii Lui i ma ntuirea cea mare pe care o avem prin El.
Hristos spune: El Ma va prosla vi, pentru ca va lua din ce este al Meu i va va descoperi (Ioan
16:14). Duhul Adeva rului este singurul nva a tor e icient al adeva rului divin. Ca t de mult a
preuit Dumnezeu neamul omenesc, nca t L-a dat pe Fiul Sa u sa moara pentru noi i apoi L-a
mputernicit pe Duhul Sa u cel Sfa nt sa ie Inva a torul i Ca la uzitorul permanent al celui
credincios!






Capitolul 11

NALTUL PRIVILEGIU AL RUGCIUNII

Dumnezeu ne vorbete prin natura i revelaie, prin providena Sa i prin in luena
Duhului Sa u Sfa nt. Dar acest fapt nu este su icient, daca noi nu ne deschidem inima faa de El.
Pentru a avea o viaa spirituala i putere morala , trebuie sa avem o lega tura continua i
personala cu Tata l nostru ceresc. Inima noastra poate i atrasa spre El; putem sa medita m la
lucra rile Sale, la mila Sa, la binecuva nta rile Sale; dar toate acestea nu nseamna , n adeva ratul
sens, a avea comuniune cu Dumnezeu. Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu, trebuie sa
avem ceva s-I spunem cu privire la viaa noastr de fiecare zi.
Ruga ciunea este deschiderea inimii noastre naintea lui Dumnezeu ca naintea unui
prieten. Nu pentru ca ar i necesar sa -I vorbim despre noi, ci pentru a ne face capabili sa Il
acceptm. Rugciunea nu-L coboar pe Dumnezeu la noi, ci ne nal pe noi la El.
Ca nd a fost pe pa ma nt, Domnul Iisus i-a nva at pe ucenici cum sa se roage. El i-a sfa tuit
sa -i prezinte nevoile zilnice naintea lui Dumnezeu i sa aeze toata povara lor asupra Lui.
Asigurarea pe care le-a dat-o, c cererile lor vor fi ascultate, este valabil i pentru noi.
Domnul Insui S-a rugat des atunci ca nd a tra it printre oameni. Ma ntuitorul nostru S-a
identi icat cu nevoile i sla biciunea noastra i astfel a devenit un ruga tor zelos, care ca uta sa
primeasca de la Tata l Sa u rezerve noi de putere, pentru a-S i mplini datoria i pentru a rezista
ncerca rilor. El este exemplul nostru n toate lucrurile. In ceea ce privete sla biciunile noastre,
El este un frate care n toate lucrurile a fost ispitit ca i noi (Evrei 4:15). Dar ava nd n vedere
ca El era fa ra pa cat, natura Lui se ndepa rta cu repulsie de la sa va rirea ra ului. El a ndurat
toate luptele i fra ma nta rile omului care tra iete ntr-o lume a pa catului. Datorita naturii Lui
omeneti, ruga ciunea a fost pentru Domnul o necesitate i un privilegiu. El a ga sit ma nga iere
i bucurie n comuniunea cu Tata l Sa u. Iar daca Ma ntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simit
nevoia de a Se ruga, cu ata t mai mult noi, ca iine muritoare i slabe, ar trebui sa simim
nevoia de a ne ruga zelos i consecvent.
Tata l nostru ceresc ateapta sa -S i reverse asupra noastra plina tatea binecuva nta rilor
Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu ndestulare din fa nta na Iubirii Nema rginite. Este
de mirare ca ne ruga m ata t de puin! Cu toate ca Dumnezeu este binevoitor i gata sa asculte
ruga ciunea sincera a celui mai umil dintre copiii Sa i, din partea noastra se manifesta o mare
reinere i lipsa de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea ga ndi ngerii
cerului despre iinele omeneti sa rmane, neajutorate i supuse ispitei, care, n ciuda faptului
ca inima iubirii in inite a lui Dumnezeu se pleaca spre ele, gata sa le dea mai mult deca t cer
sau ga ndesc, totui se roaga aa de puin i au ata t de puina credina ? Ingerii se nchina
naintea lui Dumnezeu cu bucurie i simt pla cere sa stea aproape de El. Ei considera
comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totui iii acestui pa ma nt, care au ata t
de multa nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu l poate da, par a i mulumii sa umble
n afara luminii Duhului Su i fr nsoirea prezenei Sale.
Intunericul celui ra u i nva luie pe aceia care neglijeaza ruga ciunea. S oaptele ispititoare
ale vra jmaului i ama gesc la pa cat; i toate acestea, pentru ca ei nu folosesc privilegiile pe
care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divin a rugciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu
sunt ata t de reticeni i lipsii de dispoziia de a se ruga, tiind ca ruga ciunea este cheia cu
care ma na credinei deschide tezaurul cerului, unde se a la depozitate resursele inepuizabile
ale Celui Atotputernic? Fa ra ruga ciune continua i fa ra veghere atenta , suntem n pericolul de
a deveni din ce n ce mai nepa sa tori i de a ne abate de la calea cea dreapta . Vra jmaul
ma ntuirii se stra duiete fa ra ncetare sa ne blocheze calea spre tronul milei, ca sa nu putem
obine, prin rugciuni struitoare i credin, harul i puterea de a rezista ispitei.
Noi ne putem atepta ca Dumnezeu sa asculte i sa ra spunda ruga ciunilor noastre, dar
exista anumite condiii. Prima dintre aceste condiii este sa simim nevoia dupa ajutorul Sa u.
El a fa ga duit: Voi turna ape peste pa ma ntul nsetat i ra uri peste pa ma ntul uscat (Isaia
44:3). Cei care la ma nzesc i nseteaza dupa nepriha nire, care doresc ierbinte mpa carea cu
Dumnezeu, pot i siguri ca vor i sa turai. Pentru a putea i primita binecuva ntarea lui
Dumnezeu, inima trebuie s fie deschis influenei Duhului Sfnt.
Marea noastra nevoie de ajutor constituie prin ea nsa i un argument i pledeaza n
modul cel mai elocvent n favoarea noastra . Dar, ca sa faca toate aceste lucruri pentru noi,
Dumnezeu trebuie ca utat i rugat. El spune: Cerei, i vi se va da; ca utai, i vei ga si s i El,
care n-a cruat nici chiar pe Fiul Sa u, ci L-a dat pentru noi toi, cum nu ne va da fa ra plata ,
mpreun cu El, toate lucrurile? (Matei 7:7; Romani 8:32)
Daca iubim nelegiuirea din inima noastra , daca ne ataa m de vreun pa cat cunoscut,
Dumnezeu nu ne va asculta; dar rugciunea inimii cite i zdrobite va fi ascultat ntotdeauna.
Ca nd ne corecta m toate greelile cunoscute, putem avea ncredere ca Dumnezeu va ra spunde
cererilor noastre. Propriile merite nu ne vor recomanda niciodata buna voinei lui Dumnezeu.
Numai meritele lui Hristos ne vor ma ntui i numai sa ngele Sa u ne va cura a. Totui noi avem
de fa cut o lucrare, i anume aceea de a mplini condiiile cerute pentru a i acceptai de
Dumnezeu.
Un alt element al ruga ciunii cu succes este credina. Ca ci cine se apropie de Dumnezeu
trebuie sa creada ca El este i ca ra spla tete pe cei ce-L cauta (Evrei 11:6). Domnul Hristos
le-a spus ucenicilor Sa i: Orice lucru vei cere ca nd va rugai, sa credei ca l-ai i primit i-l
vei avea (Marcu 11:24). l credem noi oare pe Dumnezeu pe cuvnt?
Fa ga duina aceasta este cuprinza toare i nelimitata i Cel care a dat-o este credincios n
mplinirea ei. Daca nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci ca nd ne-am rugat,
trebuie totui sa credem ca Dumnezeu aude i ca va ra spunde ruga ciunilor noastre. Noi
suntem ata t de supui greelii i avem o nelegere ata t de limitata , nca t, uneori, cerem
lucruri care nu ar i o binecuva ntare pentru noi; dar, pentru ca ne iubete, Tata l nostru ceresc
ra spunde ruga ciunilor noastre da ndu-ne lucrurile care sunt cu adeva rat spre binele nostru i
pe care noi nine am dori sa le avem daca , iluminai de Duhul lui Dumnezeu, le-am putea
vedea aa cum sunt ele n realitate. Ca nd ni se pare ca ruga ciunile noastre nu primesc un
ra spuns, trebuie totui sa ra ma nem ncreza tori n fa ga duinele s inte, ca ci timpul ra spunsului
va veni n mod sigur i vom primi binecuva ntarea de care avem cea mai mare nevoie. Dar a
pretinde ca ruga ciunea sa ie ntotdeauna mplinita exact n felul dorit de noi constituie o
ncumetare, o ndra zneala necuvenita din partea noastra . Dumnezeu este prea nelept ca sa
poata grei i prea bun ca sa reina vreun bine de la cei ce umbla n nepriha nire. Deci nu te
teme sa te ncrezi n El, chiar daca nu vezi imediat un ra spuns la ruga ciunile tale. Ai ncredere
n fgduina Lui sigur: Cerei, i vi se va da.
Daca ne la sa m ca la uzii de ndoielile i de temerile noastre sau daca nu suntem dispui sa
credem pa na ca nd nu reuim sa ga sim ra spuns la orice problema pe care nu o nelegem cu
claritate, di iculta ile noastre vor deveni tot mai multe i mai complicate. Dar, daca venim la
Dumnezeu cu simt ama ntul profund al neputint ei s i cons tient i de dependent a noastra de El i
daca Ii facem cunoscute nevoile noastre, cu umilina i cu ncredere, Cel a ca rui cunotina
este fr margini, care vede toat creaia Sa i conduce totul prin voina i Cuvntul Su, poate
i va asculta striga tele noastre i va face ca lumina sa stra luceasca n inima noastra . Prin
ruga ciune sincera , noi suntem adui n lega tura cu inima Celui Atotputernic. Poate ca nu vom
avea, n momentul acela, dovada clara ca faa Ma ntuitorului nostru este plecata asupra
noastra cu o expresie de mila i dragoste, i totui este aa. Poate ca nu simim atingerea Sa
vizibil, dar mna Sa este ndreptat spre noi cu iubire, mil i nelegere.
Ca nd venim sa cerem mila i binecuva ntarea lui Dumnezeu, trebuie sa avem un spirit
iubitor i ierta tor. Oare cum ne putem ruga: ... i ne iarta noua greelile noastre, precum i
noi ierta m greiilor notri, i totui sa nutrim un spirit neierta tor (Matei 6:12)? Daca ne
atepta m ca ruga ciunile noastre sa ie ascultate, trebuie sa -i ierta m pe alii n acelai fel i n
aceeai msur n care sperm s fim iertai noi.
O alta condiie a asculta rii ruga ciunii este perseverena. Daca dorim sa cretem n
credina i experiena cretina , trebuie sa ne ruga m nencetat: sta ruit i n ruga ciune,
vegheat i n ea cu mulumiri (Romani 12:12; Coloseni 4:2). Apostolul Petru i sfa tuia pe
credincioi: Fit i nelepi i vegheat i n vederea ruga ciunii (1 Petru 4:7). Pavel sfa tuia: In
orice lucru, aducei cererile voastre la cunotina lui Dumnezeu, prin ruga ciuni i cereri, cu
mulumiri (Filipeni 4:6). Dar voi, preaiubiilor, spunea apostolul Iuda, rugai-va prin
Duhul Sfa nt, inei-va n dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20,21). Ruga ciunea continua este
lega tura nentrerupta a su letului cu Dumnezeu, pentru ca viaa care vine de la Dumnezeu sa
se reverse n viaa noastra , iar ca ra spuns din viaa noastra sa se nale spre Dumnezeu
dovada sfinirii i a curiei morale.
In ce privete ruga ciunea, este necesar sa im consecveni; nimeni i nimic sa nu ne
mpiedice de la ruga ciune. Trebuie sa depunem orice efort pentru a menine o comuniune
permanenta ntre noi i Domnul Hristos. Cauta sa foloseti orice ocazie de a merge acolo unde
ruga ciunea este dorita . Cei care cauta cu adeva rat comuniunea cu Dumnezeu vor i va zui n
aduna rile de ruga ciune, ndeplinindu-i cu credincioie datoria, iind plini de zel i dornici de
a culege toate binecuvntrile ce le sunt oferite. Ei vor folosi orice ocazie pe care o au pentru a
se aeza n acel loc n care pot primi razele luminii cereti.
Trebuie sa ne ruga m n cercul familiei i, mai presus de toate, nu trebuie sa neglija m
ruga ciunea n taina , pentru ca aceasta este viaa su letului. Este imposibil sa cretem n cele
spirituale, daca ruga ciunea este neglijata . Ruga ciunea na lata doar n familie sau n public nu
este su icienta . Deschide-i inima naintea ochiului cerceta tor al lui Dumnezeu, n linite, ca nd
eti doar tu cu El. Ruga ciunea n taina trebuie sa ie auzita numai de Dumnezeu. Nicio ureche
curioasa nu trebuie sa se ncarce cu povara unor astfel de cereri. In ruga ciunea tainica , mintea
este ferita de in luenele nconjura toare i este eliberata de agitaie. Astfel, ruga ciunea se va
na la la Dumnezeu n mod linitit, dar ierbinte. Cel care vede n ascuns, a ca rui ureche este
deschisa ca sa auda ruga ciunea care pornete din inima , va avea o in luena durabila i
plcut. Printr-o credin simpl i linitit, sufletul pstreaz comuniunea cu Dumnezeu i i
aduna raze de lumina dumnezeiasca , pentru a i nta rit i susinut n con lictul cu Satana.
Dumnezeu este cetuia puterii noastre.
Roaga -te n ca ma rua ta i, n timp ce mergi la lucrul ta u zilnic, inima ta sa ie mereu
na lata spre Dumnezeu. Aa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste ruga ciuni ta cute se nala la
tronul harului, asemenea mirosului preios al jertfei de ta ma ie. Satana nu poate sa -l nfra nga
pe acela a crui inim se sprijin n felul acesta pe Dumnezeu.
Nu exista timp sau loc nepotrivit pentru a ne na la cererile spre Dumnezeu. Nu exista
nimic care sa ne poata mpiedica sa facem ca inima sa ne ie cuprinsa de spiritul na la tor al
ruga ciunii sta ruitoare. In aglomeraia stra zilor, n mijlocul ocupaiilor zilnice, noi putem
aduce cererile noastre naintea lui Dumnezeu, pentru ca El sa ne acorde ca la uzirea divina , aa
cum a fa cut Neemia, ca nd i-a adresat cererea sa mpa ratului Artaxerxe. Un loc retras pentru
ruga ciune poate i ga sit oriunde ne-am a la. Noi ar trebui sa avem ua inimii deschisa n
permanena , adresa nd mereu invitaia ca Domnul Hristos sa vina i sa locuiasca n ea ca
oaspete ceresc.
Dei n jurul nostru ar putea i o atmosfera corupta , nu trebuie sa respira m miasmele ei
otra vitoare, ci putem sa tra im respira nd aerul curat al cerului. Prin na larea inimii noastre n
prezena lui Dumnezeu, n ruga ciune sincera , noi putem nchide porile minii, mpiedica nd
intrarea orica rui ga nd imoral i nesfa nt. Cei a ca ror inima este deschisa pentru a primi
sprijinul i binecuva ntarea lui Dumnezeu vor umbla ntr-o atmosfera mai sfa nta deca t aceea a
pmntului i vor avea o continu comuniune cu Cerul.
Noi trebuie sa ajungem la convingeri mai clare despre Domnul Hristos i la o nelegere
mai ampla a valorii realita ilor venice. Frumuseea s ineniei trebuie sa umple inima copiilor
lui Dumnezeu; iar, pentru ca aceasta sa se realizeze, trebuie sa ne ruga m ca Dumnezeu sa ne
descopere lucrurile cereti.
Sa nga duim ca inima noastra sa ie atrasa i na lata spre Dumnezeu, pentru ca El sa ne
poata mpa rta i atmosfera cereasca . Noi putem menine o lega tura ata t de apropiata cu
Dumnezeu, nca t, n iecare ncercare neateptata , ga ndul nostru sa se ntoarca spre El tot ata t
de natural cum se ntorc florile spre soare.
Adu naintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile i temerile tale. Tu nu Il
vei putea face sa se simta mpova rat; nici nu Il vei face sa Se simta obosit. Daca El ine
socoteala pa na i de perii capului ta u, atunci nu va ra ma ne indiferent faa de nevoile copiilor
Sa i. Domnul este plin de mila i ndurare (Iacov 5:11). Inima Sa iubitoare este micata de
necazurile noastre i ne asculta ca nd Ii vorbim despre ele. Sa aducem la El orice di icultate cu
care ne confrunta m. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ine lumile i guverneaza
toate lucra rile Universului. Nimic din ceea ce, ntr-un fel oarecare, are lega tura cu pacea
noastra nu este ata t de nensemnat, nca t sa nu ie luat n considerare de El. In experiena
noastra , nu exista niciun capitol ata t de ntunecat, nca t El sa nu-L poata citi i nici ncurca turi
ata t de mari, nca t El sa nu le poata rezolva. Nicio nenorocire nu se poate abate asupra celui
mai nensemnat dintre copiii Sa i, nicio ngrijorare nu-i poate chinui su letul, nicio bucurie nu-
l poate nca nta i nicio ruga ciune sincera nu iese de pe buzele noastre, fa ra ca Tata l ceresc sa
nu le observe, fa ra ca El sa nu manifeste un viu interes pentru toate acestea. Ca ci El
ta ma duiete pe cei cu inima zdrobita i le leaga ra nile (Psalmii 147:3). Lega turile dintre
Dumnezeu i iecare su let sunt ata t de intime i de profunde, ca i ca nd n-ar mai i un alt om
pe pmnt de care El s Se ngrijeasc i pentru care s fi dat pe Fiul Su mult iubit.
Domnul Hristos a spus: In ziua aceea, vei cere n Numele Meu, i nu va zic ca voi ruga pe
Tata l pentru voi. Ca ci Tata l Insui va iubete, pentru ca M-ai iubit i ai crezut ca am ieit de
la Dumnezeu s i Eu v-am ales pe voi pentru ca orice vei cere la Tata l, n Numele Meu, sa va
dea (Ioan 16:26,27; 15:16). A te ruga n Numele Domnului Hristos nseamna ceva mai mult
deca t simpla rostire a Numelui Sa u, la nceputul i la sfa ritul unei ruga ciuni. A te ruga n
Numele Domnului Hristos nseamna a te ruga n spiritul i puterea lui Hristos, ca unii care
credem n fgduinele Sale, ne ncredem n harul Su i mplinim lucrrile Sale.
Dumnezeu nu dorete ca vreunul dintre noi sa se faca pustnic sau ca luga r i sa se retraga
din lume pentru a face numai ruga ciuni. Viaa noastra trebuie sa se asemene vieii Domnului
Hristos, ata t ca nd era pe munte n ruga ciune, ca t i dupa aceea, ca nd era n mijlocul mulimii.
Cel care doar se roaga , nefa ca nd nimic altceva, n cura nd va nceta i sa se roage sau
ruga ciunile lui vor deveni un simplu formalism. Ca nd oamenii se retrag din viaa sociala ,
departe de sfera ndatoririlor cretine i de purtarea crucii, ca nd nceteaza sa lucreze cu zel
pentru Domnul, care a lucrat cu zel pentru ei, ajung sa nu mai aiba pentru ce sa se roage i
pierd sima ma ntul nevoii de ruga ciune. Ruga ciunile lor devin individualiste i egoiste. Ei nu
se pot ruga pentru nevoile omenirii sau pentru na larea i edi icarea Impa ra iei lui
Dumnezeu, cera nd putere pentru aceasta lucrare, n care lumina slavei lui Dumnezeu
stra lucete pe faa Domnului Hristos care poate sa ma ntuiasca n chip desa va rit pe cei ce se
apropie de Dumnezeu prin El (Evrei 7:25).
Daca neglija m privilegiul de a ne aduna pentru a ne nta ri i ncuraja unul pe altul i
pentru a-I sluji lui Dumnezeu, vom suferi pierderi. Adeva rurile Cuva ntului Sa u i vor pierde
claritatea i importana pentru noi. Inima noastra va nceta sa ie iluminata i trezita prin
in luena lor s initoare i puterea noastra spirituala va sca dea. In relaiile noastre, ntre
cretini, pierdem foarte mult prin lipsa de simpatie unul faa de altul. Cine se izoleaza de
ceilali pentru a tra i doar pentru sine nu se a la n poziia n care l-a chemat Dumnezeu.
Cultivarea aptitudinilor noastre naturale de a stabili relaii sociale ne face capabili sa simim
cu alii i constituie mijlocul prin care ne dezvoltm n slujba lui Dumnezeu.
Ca nd cretinii se aduna pentru a vorbi unii cu alii despre iubirea lui Dumnezeu i despre
preioasele adeva ruri ale ma ntuirii, inima lor se nvioreaza i ei se ncurajeaza unii pe alii. In
iecare zi, putem nva a tot mai mult despre Tata l nostru ceresc, doba ndind o noua experiena
a harului Sa u; ca urmare, vom dori sa vorbim despre iubirea Lui, iar inima noastra va i
nca lzita i ncurajata . Daca vom ga ndi i vom vorbi mai mult despre Domnul Hristos i mai
puin despre noi nine, vom simi mai mult prezena Sa.
Daca ne-am ga ndi la Dumnezeu ori de ca te ori vedem dovezile grijii Sale pentru noi,
atunci L-am pa stra ntotdeauna n ga ndurile noastre i am simi o pla cere deosebita sa -I
vorbim i sa -I aducem lauda . Noi vorbim despre lucrurile treca toare pentru ca ne intereseaza .
Vorbim despre prietenii notri pentru ca i iubim i mpa rim cu ei bucuriile i necazurile
noastre. Totui avem motive in init mai multe i mai mari de a-L iubi pe Domnul Dumnezeu
deca t acelea de a-i iubi pe prietenii notri pa ma nteti. A-L aeza pe Dumnezeu n centrul
ga ndurilor noastre, a vorbi despre buna tatea lui Dumnezeu i a le spune altora despre puterea
Sa ar trebui sa ie pentru noi lucrul cel mai natural din lume. Darurile bogate pe care le-a
reva rsat El asupra noastra nu ne-au fost date cu scopul de a ne absorbi ata t de mult ga ndurile
i iubirea, nca t sa nu mai ra ma na nimic pentru Dumnezeu; dimpotriva , ele ar trebui sa ne
reaminteasca ntotdeauna de El i sa ne lege de Binefa ca torul nostru ceresc prin lega turile
iubirii i ale recunotinei. Noi ne ocupa m prea mult de cele de jos. Sa ne ridica m ochii spre
ua deschisa a Sanctuarului de sus, unde lumina slavei lui Dumnezeu stra lucete pe faa
Domnului Hristos, care poate sa ma ntuiasca n chip desa va rit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El (Evrei 7:25).
Trebuie sa -L la uda m mai mult pentru buna tatea Lui i pentru minunile Lui faa de iii
oamenilor (Psalmii 107:8). Actele noastre de devoiune nu ar trebui sa constea numai n a
cere i a primi. Sa nu ne ga ndim n permanena la nevoile noastre i niciodata la
binecuva nta rile pe care le primim. Noi nu spunem niciodata ca am cerut prea mult, dar
suntem prea zga rcii atunci ca nd trebuie sa mulumim. Primim fa ra ncetare harul lui
Dumnezeu i, cu toate acestea, ca t de puina recunotina Ii ara ta m, ca t de puin Il la uda m
pentru ceea ce a fcut pentru noi.
In vremurile de demult, Dumnezeu i-a poruncit poporului Israel, atunci ca nd se aduna
pentru serviciul divin, sa ma ncai naintea Domnului, Dumnezeului vostru, i sa va bucurai
mpreuna cu familiile voastre, de toate lucrurile cu care va va i binecuva ntat Domnul,
Dumnezeul vostru (Deuteronomul 12:7). Tot ce este fa cut pentru slava lui Dumnezeu trebuie
fcut cu bucurie, cu cntece de laud i mulumire, nu cu tristee i pesimism.
Dumnezeul nostru este un Tata bun i milostiv; serviciul pe care I-l aducem lui Dumnezeu
n-ar trebui sa ie considerat o activitate mpova ra toare i chinuitoare. Pentru noi, ar trebui sa
ie o pla cere a ne nchina lui Dumnezeu i a lua parte la lucrarea Sa. Dumnezeu nu dorete ca
aceia care sunt copiii Lui, pentru care El a realizat o ma ntuire ata t de mare, sa se comporte ca
i ca nd El ar i un supraveghetor aspru i nenduplecat. El este cel mai bun prieten al lor i,
ca nd se nchina naintea Lui, El dorete sa ie cu ei, sa -i binecuva nteze i sa -i ma nga ie,
umpla ndu-le inima cu bucurie i dragoste. Dumnezeu vrea ca aceia care sunt copiii Lui sa
ga seasca ma nga iere n serviciul Sa u i sa aiba , n lucrarea Sa, mai multe satisfacii deca t
greuta i. El dorete ca aceia care vor veni sa I se nchine sa plece napoi duca nd cu ei ga nduri
preioase despre iubirea i purtarea Sa de grija , ca sa ie astfel nta rii n toate problemele
vieii de iecare zi, sa primeasca har i sa ndeplineasca n mod cinstit i cu credincioie toate
lucrurile.
Sa ne ndrepta m atenia spre crucea de pe Golgota. Hristos, i El ra stignit, sa ie subiectul
meditaiei, al conversaiei i al celor mai alese sentimente ale noastre. S pstrm n memorie
amintirea ieca rei binecuva nta ri pe care o primim de la Dumnezeu i, ca nd nelegem marea
Lui iubire faa de noi, suntem dispui sa ncredina m totul n ma na care a fost pironita pe
cruce pentru noi.
 Pe aripile ruga ciunii mulumitoare, inima noastra se poate na la mai aproape de cer. In
curile cereti, Dumnezeu este adorat cu ca nta ri de lauda ; i ca nd Ii aducem mulumirile
noastre, serviciul nostru divin se aseama na cu adorarea otilor cereti cine aduce
mulumiri ca jertfa , acela prosla vete pe Dumnezeu (Psalmii 50:23). Sa venim deci naintea
Creatorului nostru cu bucurie i ada nca nchinare, cu mulumiri i ca nta ri de lauda (Isaia
51:3).







Capitolul 12

CE S FACEM CU NDOIALA?

Muli credincioi, ndeosebi aceia care se a la la nceputul vieii de cretin, sunt tulburai
uneori de anumite semne de ndoiala . In Biblie exista multe lucruri pe care ei nu le pot explica
sau pe care nici ma car nu le neleg, iar Satana se folosete de aceste lucruri pentru a submina
ncrederea lor n Scriptura , ca iind descoperirea lui Dumnezeu. Ei ntreaba : Cum pot ti care
este calea cea dreapta ? Daca Biblia este cu adeva rat Cuva ntul lui Dumnezeu, cum pot i
eliberat de aceste ndoieli i nedumeriri?
Dumnezeu nu ne cere niciodata sa credem fa ra a ne da su iciente dovezi pe care sa ne
ntemeiem credina. Existena Sa, caracterul Sa u, veracitatea Cuva ntului Sa u sunt ntemeiate
pe ma rturii care apeleaza la raiunea noastra , iar aceste ma rturii exista din abundena . Totui
Dumnezeu nu a exclus niciodata posibilitatea ndoielii. Credina noastra trebuie sa se
ntemeieze pe dovezi, nu pe demonstraii. Cei care doresc sa se ndoiasca vor avea aceasta
posibilitate; n timp ce aceia care doresc n mod sincer sa cunoasca adeva rul vor ga si o
mulime de dovezi pe care s-i ntemeieze credina.
Este imposibil pentru o minte ma rginita sa neleaga pe deplin caracterul lucra rilor Celui
In init. Pentru inteligena cea mai ascuita , pentru mintea care a bene iciat de educaia cea
mai nalta , Cel Preasfa nt trebuie sa ra ma na ntotdeauna nva luit n ceva tainic. Poi spune tu
ca poi pa trunde ada ncimile lui Dumnezeu, ca poi ajunge la cunotina desa va rita a Celui
Atotputernic? Ca t cerurile-i de nalta : ce poi face? Mai ada nca deca t Locuina morilor: ce poi
ti? (Iov 11:7,8)
Apostolul Pavel exclama uimit: O, ada ncul boga iei, nelepciunii i tiinei lui
Dumnezeu! Ca t de nepa trunse sunt judeca ile Lui i ca t de nenelese sunt ca ile Lui (Romani
11:33). Dei norii i negura Il nconjoara , dreptatea i judecata sunt temelia scaunului Sa u de
domnie (Psalmii 97:2). Modul n care Se comporta Dumnezeu cu noi, precum i motivele care
Il determina la aceasta le putem nelege doar ata t ca t ne este necesar ca sa putem discerne
mila i iubirea Lui nema rginita , unite cu puterea Lui in inita . Din planurile Lui, putem nelege
doar ata t ca t este spre binele nostru sa tim; dar, dincolo de aceasta, trebuie sa ra ma nem n
continuare ncreztori n braul Celui Atotputernic i n inima Lui, care este plin de iubire.
Cuva ntul lui Dumnezeu, ca i caracterul divinului Sa u Autor, cuprinde taine care nu vor
putea i niciodata nelese pe deplin de iinele limitate. Apariia pa catului n lume, ntruparea
Domnului Hristos, naterea din nou, nvierea i multe alte subiecte prezentate n Biblie
constituie taine prea ada nci pentru a putea i explicate de mintea omului sau ma car nelese
pe deplin. Dar nu avem niciun motiv sa ne ndoim de Cuva ntul lui Dumnezeu doar pentru
faptul ca nu putem nelege tainele providenei Sale. In lumea naturii, noi suntem nconjurai
n permanena de taine pe care nu le putem nelege n profunzime. Cele mai simple forme de
viaa prezinta probleme pe care nici cel mai nelept ga nditor nu reuete sa le explice.
Pretutindeni ntlnim minuni care depesc capacitatea noastr de nelegere. Prin urmare, ar
trebui oare sa im surprini ca nd constata m ca i n lumea spirituala exista taine pe care de
asemenea nu le putem nelege n profunzime? Di icultatea consta n exclusivitate n
sla biciunea i ngustimea minii omeneti. In Biblie, Dumnezeu ne-a dat su iciente ma rturii
care dovedesc caracterul ei divin i nu trebuie sa punem la ndoiala Cuva ntul Sa u, pentru
motivul c nu putem nelege toate tainele providenei Sale.
Apostolul Petru spune ca n S intele Scripturi sunt unele lucruri greu de neles, pe care
cei netiutori i nestatornici le ra sta lma cesc spre pierzarea lor (2 Petru 3:16). Pa rile mai
di icil de neles din S intele Scripturi au fost evideniate de ca tre sceptici ca un argument
mpotriva Bibliei; dar, departe de a i astfel, tocmai aceste pa ri di icile constituie o puternica
dovada ce susine inspiraia divina a Scripturii. Daca Biblia ne-ar spune despre Dumnezeu
numai lucruri pe care noi le-am putea nelege cu uurina ; daca mintea noastra ma rginita ar
putea nelege pe deplin ma reia i maiestatea lui Dumnezeu, atunci Biblia nu ar mai prezenta
acredita rile inconfundabile ale autorita ii ei divine. Chiar ma reia i caracterul tainic ale
subiectelor expuse n Biblie ar trebui s inspire credina n ea, ca fiind Cuvntul lui Dumnezeu.
Biblia dezva luie adeva rul cu o asemenea simplitate i cu o adaptare perfecta la nevoile i
aspiraiile inimii omeneti, nca t a uimit i a umplut de admiraie cele mai cultivate mini, n
acelai timp, fa ca ndu-i n stare sa neleaga calea ma ntuirii chiar i pe cei mai umili i mai
nenva ai oameni. Totui aceste adeva ruri, expuse n mod simplu, se ocupa de subiecte ata t
de nalte, ata t de cuprinza toare i in init mai mari deca t capacitatea omeneasca de nelegere,
nca t noi le putem accepta numai pentru ca au fost declarate de Dumnezeu. Astfel, Planul de
Ma ntuire ne este prezentat ntr-o maniera ata t de clara , nca t iecare su let poate vedea paii
pe care trebuie sa -i faca n lucrarea poca inei pe calea spre Dumnezeu i a credinei n
Domnul Iisus Hristos, pentru a putea i ma ntuit n modul pe care l-a ra nduit Dumnezeu.
Totui, dincolo de aceste adeva ruri ata t de uor de neles, se a la taine care ascund slava Sa
taine care ntrec capacitatea de cercetare a minii omeneti, dar care inspira respect i
credina n su letul cerceta torului sincer al adeva rului. Cu ca t cerceteaza mai mult Biblia, cu
ata t mai profunda este convingerea lui ca aceasta constituie Cuva ntul Viului Dumnezeu, iar
raiunea uman se pleac n faa maiestii revelaiei divine.
A recunoate faptul ca nu putem nelege pe deplin marile adeva ruri ale Bibliei nseamna
a admite ca mintea noastra ma rginita este incapabila sa priceapa nema rginirea; ca omul, cu
limitata lui cunoatere, nu poate nelege planurile Celui Atottiutor.
Pentru ca nu pot aprofunda toate tainele Cuva ntului lui Dumnezeu, cei sceptici resping
Biblia; i nu toi cei care ma rturisesc a crede n Biblie sunt n afara pericolului n aceasta
privina . Apostolul spune: Luai seama dar, frailor, ca niciunul dintre voi sa nu aiba o inima
rea i necredincioasa , care sa va desparta de Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12). Este bine i
drept sa studiem cu atenie nva a turile S intelor Scripturi i sa cerceta m lucrurile ada nci ale
lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10). In timp ce lucrurile ascunse sunt ale Domnului,
Dumnezeului nostru, lucrurile descoperite sunt ale noastre (Deuteronomul 29:29).
Lucrarea lui Satana este aceea de a perverti capacitatea minii omeneti de a cerceta. In
studiul Scripturii, consideraia faa de adeva rul biblic este amestecata cu o oarecare ma ndrie,
astfel nca t unii se simt iritai i nfra ni, daca nu pot sa explice iecare pasaj al S intelor
Scripturi, spre deplina lor satisfacie. Este prea umilitor pentru ei sa recunoasca faptul ca nu
pot nelege cuvintele inspirate. Ei nu sunt binevoitori sa atepte cu ra bdare, pa na ca nd
Dumnezeu va considera ca este potrivit sa le descopere adeva rul. Ei sunt de pa rere ca propria
nelepciune, fa ra niciun ajutor exterior, este su icienta pentru a-i face n stare sa neleaga
Scriptura i, ca nd nu reuesc sa o neleaga , aproape ca neaga autoritatea ei divina . Este
adeva rat ca multe teorii i nva a turi socotite n popor ca provenind din Biblie nu au nicio
temelie n nva a tura ei i sunt de fapt contrare ntregului mesaj al Cuva ntului inspirat.
Asemenea lucruri au constituit o cauza a ndoielii i confuziei pentru multe mini. Totui vina
nu trebuie sa -i ie atribuita Cuva ntului lui Dumnezeu, ci oamenilor care au denaturat acest
Cuvnt.
Daca ar i fost posibil ca iinele create sa ajunga la o completa nelegere a lui Dumnezeu
i a lucra rilor Lui, atunci, odata ajunse la acest punct, pentru ele nu ar mai i existat nicio
descoperire noua a adeva rului, nicio cretere a cunotinei i nicio dezvoltare progresiva a
minii sau caracterului. Atunci, Dumnezeu nu ar mai i continuat sa ie Fiina Suprema ; iar
omul, ajunga nd la limitele cunoaterii i dezvolta rii, ar i ncetat sa mai progreseze. Sa -I
mulumim lui Dumnezeu ca lucrurile nu stau astfel. Dumnezeu este de necuprins, n El sunt
ascunse toate comorile nelepciunii i ale tiinei (Coloseni 2:3). Cei ma ntuii vor cerceta n
mod continuu i vor nva a n permanena de-a lungul veacurilor nesfa rite, i totui comorile
nelepciunii, ale buntii i puterii Sale nu se vor epuiza niciodat.
Dorina lui Dumnezeu este ca, ncepa nd chiar din aceasta viaa , adeva rurile Cuva ntului
Sa u sa -i ie dezva luite fa ra ncetare poporului Sa u. Exista o singura cale pe care poate i
obinuta aceasta cunotina . Noi putem ajunge la o nelegere a Cuva ntului numai prin
iluminarea aceluiai Duh Sfa nt, prin care a fost dat Cuva ntul. Nimeni nu cunoate lucrurile lui
Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu; ca ci Duhul cerceteaza totul, chiar i lucrurile
ada nci ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:11,10). Iar fa ga duina Ma ntuitorului fa cuta urmailor
Sa i a fost: Ca nd va veni Ma nga ietorul, Duhul adeva rului, are sa va ca la uzeasca n tot
adevrul, pentru c va lua din ce este al Meu i v va descoperi (Ioan 16:13,14).
Dumnezeu dorete ca omul sa -i exercite capacita ile intelectuale, iar studiul S intelor
Scripturi va nta ri i na la mintea celui credincios, aa cum nu o poate face niciun alt studiu.
Cu toate acestea, trebuie sa ne ferim de a zei ica raiunea care, de fapt, este supusa sla biciunii
i in irmita ii naturii omeneti. Daca dorim ca Scriptura sa nu ie ascunsa nelegerii noastre,
aa nca t chiar i cele mai clare adeva ruri sa ra ma na nenelese pentru noi, atunci trebuie sa
manifesta m simplitatea i credina unui copil, care este gata sa nvee, i sa dorim n
permanena ajutorul Duhului Sfa nt. Contiena cu privire la puterea i nelepciunea lui
Dumnezeu, precum i sima ma ntul neputinei noastre de a nelege ma reia Lui ar trebui sa
ne inspire umilina , iar ca nd deschidem Cuva ntul Sa u, sa facem lucrul acesta cu o atitudine de
veneraie sfa nta , ca i cum am intra n prezena lui Dumnezeu. Ca nd sta m n faa Cuva ntului
lui Dumnezeu, raiunea noastra trebuie sa recunoasca prezena unei autorita i superioare, iar
inima i mintea noastr trebuie s se plece naintea marelui EU SUNT.
Exista foarte multe lucruri care n mod aparent sunt di icile sau obscure, dar, pentru cei
care cauta sa le neleaga , Dumnezeu le va face simple i clare. Fa ra ca la uzirea Duhului Sfa nt,
vom fi mereu predispui fie s denaturm Scripturile, fie s le interpretm greit. Foarte muli
citesc Biblia, dar fa ra niciun folos, i n multe cazuri chiar spre ra ul lor. Ca nd Cuva ntul lui
Dumnezeu este deschis fa ra respect i veneraie i fa ra ruga ciune, ca nd ga ndurile i
sentimentele nu sunt ixate asupra lui Dumnezeu sau nu sunt n armonie cu voina Sa, atunci
mintea este ntunecata de ndoieli i chiar studiul Bibliei ajunge sa consolideze scepticismul.
Vra jmaul su letelor pune astfel sta pa nire pe ga nduri i sugereaza interpreta ri care nu sunt
corecte. Ori de ca te ori oamenii nu cauta sa ie n armonie cu Dumnezeu, ata t n cuvinte, ca t i
n fapte, atunci, orica t de nva ai ar putea i, sunt predispui sa neleaga n mod greit
Scripturile i nu suntem n sigurana , daca ne ncredem n explicaiile oferite de ei. Cei care
cerceteaza Sfa nta Scriptura pentru a ga si contraziceri i nepotriviri sunt lipsii de
discerna ma nt spiritual. Deoarece au o viziune neclara , ei vor ga si multe motive de ndoiala i
necredin n acele lucruri care, de fapt, sunt clare i simple.
Orica t de deghizata ar i adeva rata cauza a ndoielii i scepticismului, n majoritatea
cazurilor, aceasta este iubirea i ataamentul faa de pa cat. Inva a turile i restriciile
prezentate n Cuva ntul lui Dumnezeu nu sunt pla cute inimii ma ndre i iubitoare de pa cat, iar
cei care nu sunt dispui sa respecte cerinele lui sunt gata sa se ndoiasca de autoritatea
Bibliei. Ca sa putem ajunge la nelegerea adeva rului, trebuie sa avem o dorina sincera de a
cunoate acest adeva r i o predispoziie binevoitoare a inimii de a-l asculta. Toi cei care se
apropie n acest spirit de studiul S intelor Scripturi vor ga si o mulime de ma rturii care
dovedesc ca ele constituie Cuva ntul lui Dumnezeu i vor putea doba ndi o nelegere clara a
adevrurilor lui, care i va face nelepi spre mntuire.
Domnul Hristos a spus: Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca
nva a tura este de la Dumnezeu (Ioan 7:17). In loc de a pune la ndoiala i de a critica
lucrurile pe care nu le nelegi, ia aminte la lumina care stra lucete deja asupra ta i vei primi
o lumina mai mare. Prin harul lui Hristos, ndeplinete-i iecare ndatorire care i este deja
clar i astfel vei fi n stare s le nelegi i s le ndeplineti pe cele de care te ndoieti acum.
Exista o dovada care se a la la ndema na tuturor ata t a celor mai educai, ca t i a celor
mai nenva ai i anume dovada experienei. Dumnezeu ne invita sa experimenta m n mod
personal realitatea Cuva ntului Sa u, adeva rul fa ga duinelor Sale. El ne ndeamna sa gusta m i
sa vedem ce bun este Domnul (Psalmii 34:8). In loc sa ne baza m pe cuva ntul altora, trebuie
sa veri ica m n mod personal. El declara : Cerei, i vei ca pa ta (Ioan 16:24). Fa ga duinele
Sale vor i mplinite. Ele nu au dat gre niciodata i nici nu pot da gre vreodata . Pe ma sura ce
ne apropiem de Domnul Iisus i ne bucura m de plina tatea iubirii Sale, ndoielile i ntunericul
vor disprea n lumina prezenei Sale.
Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu ne-a izba vit de sub puterea ntunericului i ne-a
stra mutat n Impa ra ia Fiului dragostei Lui (Coloseni 1:13). S i oricine a trecut de la moarte la
viaa este n stare sa adevereasca faptul ca Dumnezeu spune adeva rul (Ioan 3,33). O
asemenea persoan poate mrturisi cu certitudine: Eu am avut nevoie de ajutor i L-am gsit
n Domnul Hristos. Fiecare nevoie mi-a fost mplinita i foamea su letului meu a fost
satisfa cuta ; iar acum Biblia este pentru mine descoperirea Domnului Iisus Hristos. Ma ntrebi
de ce cred eu n Domnul Hristos? Pentru ca El este pentru mine un Ma ntuitor divin. De ce cred
eu declaraiile Bibliei? Pentru ca n ea am ga sit glasul lui Dumnezeu vorbind su letului meu.
Noi putem avea n noi nine dovada ca Biblia este adeva rata i ca Domnul Hristos este Fiul
lui Dumnezeu. Suntem siguri c nu urmm nite poveti nscocite de iscusina omeneasc.
Apostolul Petru i ndemna pe fraii sa i sa creasca n harul i cunotina Domnului i
Ma ntuitorului nostru Iisus Hristos (2 Petru 3:18). Ca nd vor crete n har, copiii lui Dumnezeu
vor doba ndi n mod continuu o nelegere tot mai clara a Cuva ntului Sa u. Ei vor discerne, n
adeva rurile lui s inte, o noua lumina i o noua frumusee. Aceasta experiena a fost valabila n
istoria bisericii, de-a lungul tuturor veacurilor, i va continua sa ie astfel pa na la sfa rit. Ca ci
ca rarea celor nepriha nii este ca lumina stra lucitoare, a ca rei stra lucire merge mereu
crescnd pn la miezul zilei (Proverbele 4:18).
Prin credina , noi putem privi n viitor i putem primi fa ga duina solemna a lui
Dumnezeu, ca o garanie a creterii puterii noastre intelectuale, unind faculta ile omeneti cu
cele divine i aduca nd ntreaga capacitate a minii noastre n lega tura directa cu Izvorul
luminii. Atunci, ne vom putea bucura de faptul ca tot ce ne-a nedumerit n lucra rile
providenei lui Dumnezeu va i clari icat, iar lucrurile care erau greu de neles vor i explicate;
iar acolo unde mintea, nelegerea noastra limitata vedea numai confuzie i planuri
nemplinite, vom ajunge sa vedem o armonie frumoasa i perfecta . Acum vedem ca ntr-o
oglinda , n chip ntunecos; dar atunci vom vedea faa n faa . Acum cunosc n parte, dar atunci
voi cunoate deplin, aa cum am fost i eu cunoscut pe deplin. (1 Corinteni 13:12)



Capitolul 13

BUCURIA N DOMNUL

Copiii lui Dumnezeu sunt chemai sa ie reprezentanii Domnului Hristos, manifesta nd
buna tatea i mila lui Dumnezeu. Dupa cum Iisus ne-a descoperit adeva ratul caracter al
Tata lui, tot astfel i noi trebuie sa -L descoperim pe Domnul Hristos unei lumi care nu
cunoate iubirea Lui plina de mila i duioie. Cum M-ai trimis Tu pe Mine n lume, spunea
Hristos, aa i-am trimis i Eu pe ei n lume Eu n ei i Tu n Mine pentru ca ei sa ie n chip
desa va rit una ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis (Ioan 17:18,23). Apostolul Pavel le
spunea ucenicilor lui Iisus: Voi suntei ara tai ca iind epistola lui Hristos... cunoscuta i citita
de toi oamenii (2 Corinteni 3:3,2). Prin iecare dintre copiii Sa i, Domnul Hristos trimite
lumii ca te o epistola . Daca eti un urma al lui Iisus, atunci, prin tine, El trimite o epistola
familiei tale, localita ii i stra zii unde locuieti. Domnul Hristos, locuind n tine, dorete sa Se
adreseze inimii acelora care nu-L cunosc. Poate ca ei nu citesc Biblia sau nu aud glasul care le
vorbete prin intermediul paginilor ei; poate ca nu neleg dragostea lui Dumnezeu
manifestata n lucra rile Sale. Dar, daca eti un adeva rat reprezentant al Domnului Hristos,
prin tine, ei ar putea i condui sa neleaga ceva din buna tatea Lui i sa ie ca tigai de partea
iubirii i a slujirii Sale.
Cretinii au menirea de a i nite purta tori de lumina pe calea spre ceruri. Ei trebuie sa
re lecte spre lume lumina care stra lucete asupra lor, venind de la Hristos. Viaa i caracterul
lor ar trebui sa ie de o asemenea maniera , nca t, prin ei, i alii sa doba ndeasca o concepie
corect despre Hristos i despre lucrarea Sa.
Daca Il reprezenta m pe Hristos, vom face ca lucrarea n slujba Lui sa para atra ga toare,
cum de altfel i este n realitate. Credincioii care aduna ntunecime i tristee n su letul lor i
care murmura i se pla ng le prezinta celorlali o falsa nfa iare a lui Dumnezeu i a vieii
cretine. Ei lasa impresia ca lui Dumnezeu nu-I face pla cere sa -i vada pe copiii Sa i fericii i,
prin aceasta, dau o mrturie fals mpotriva Tatlui nostru ceresc.
Satana tresalta de bucurie atunci ca nd i poate conduce pe copiii lui Dumnezeu la
necredina i descurajare. El simte o satisfacie deosebita ca nd vede ca am ajuns sa nu ne mai
ncredem n Dumnezeu, punnd la ndoial bunvoina i puterea Lui de a ne mntui. Celui ru
i face pla cere ca nd noi ajungem sa credem ca Dumnezeu ne va face ra u prin aciunile
providenei Sale. Este lucrarea lui Satana aceea de a-L nfa ia pe Dumnezeu ca iind lipsit de
orice mila i nelegere. El pervertete adeva rul cu privire la Dumnezeu. El umple imaginaia
cu idei false despre Dumnezeu; i astfel, n loc sa medita m la adeva rul despre Tata l nostru
ceresc, prea adesea ne ocupa m mintea cu reprezenta rile false ale lui Satana i Il dezonora m pe
Dumnezeu prin nencrederea i murmurarea noastra mpotriva Lui. Satana a ca utat
ntotdeauna sa faca din viaa religioasa o viaa plina de tristee. El dorete ca ea sa para
apa sa toare i di icila ; iar ca nd cretinul exteriorizeaza n propria viaa o asemenea concepie
despre religie, el susine, prin necredina lui, minciunile lui Satana.
De-a lungul vieii, muli se ocupa ata t de mult de greelile, ca derile i dezama girile lor,
nca t inima le este plina de tristee i descurajare. In timp ce eram n Europa, o sora care se
a la chiar ntr-o asemenea situaie, disperata , mi-a scris cera ndu-mi un cuva nt de ncurajare.
Dupa ce am citit scrisoarea, am visat n noaptea aceea ca ma a lam ntr-o gra dina i cineva
care pa rea a i proprietarul ei ma conducea pe ca ra rile gra dinii. Eu culegeam lori i ma
bucuram de parfumul lor, ca nd aceasta sora , care era mpreuna cu mine, mi-a atras atenia
asupra unor ma ra cini nepla cui la vedere care i nchideau drumul. Din aceasta cauza , era
trista i pla ngea. Ea nu mergea pe ca rarea pe care ne conducea sta pa nul gra dinii, ci pa ea
numai printre spini i ma ra cini. O, se pla ngea ea, nu este oare pa cat ca aceasta frumoasa
gra dina sa ie stricata de ma ra cini? Atunci, cel care ne ca la uzea i-a spus: Lasa ma ra cinii, nu
te mai ocupa de ei, ca ci nu fac altceva deca t sa te ra neasca . Aduna tranda irii, crinii i
garoafele.
Oare nu au fost i momente luminoase n experiena ta? Oare nu ai avut s i perioade
preioase, ca nd inima ta tresa lta de bucurie, ca ra spuns la lucrarea Duhului lui Dumnezeu?
Ca nd priveti napoi i ra sfoieti capitolele ce cuprind experiena vieii tale, nu ga seti tu i
pagini pla cute? Nu sunt fa ga duinele lui Dumnezeu asemenea lorilor pla cut mirositoare, care
cresc la iecare pas, de-a lungul ca ra rii vieii tale? Nu vrei tu sa nga dui ca frumuseea i
dulceaa lor suav s-i umple inima de bucurie?
Spinii i ma ra cinii vor face doar sa te ra neasca i sa -i produca durere; i daca i vei
culege numai pe acetia i i vei da i altora, pe la nga faptul ca dispreuieti buna tatea lui
Dumnezeu, oare nu cumva i vei mpiedica i pe cei din jurul tu s umble pe calea vieii?
Nu este nelept s adunm la un loc toate amintirile neplcute ale trecutului, nedreptile
i dezama girile, pentru a vorbi despre ele i pentru a ne lamenta din pricina lor, pa na ca nd
ajungem copleii de descurajare. Un cretin descurajat este plin de ntuneric, ina nd n afara
inimii sale lumina lui Dumnezeu i rspndind o umbr asupra crrii altora.
Sa -I mulumim lui Dumnezeu pentru scenele luminoase pe care El ni le-a descoperit. Sa
aduna m la un loc binecuva ntatele dovezi ale iubirii Sale, ca sa le putem avea ntotdeauna
naintea ochilor notri; Fiul lui Dumnezeu pa ra sind tronul Tata lui Sa u, mbra ca nd divinitatea
Sa n haina naturii omeneti, ca sa -l poata salva pe cel pa ca tos de sub puterea lui Satana;
biruina ca tigata de El n favoarea noastra , deschiza nd astfel cerul pentru oameni i
dezva luind privirii noastre omeneti locul n care Dumnezeirea Ii descopera slava; neamul
omenesc ca zut, dar ridicat din ruina n care l aruncase pa catul i adus iara i n lega tura cu
Dumnezeul cel in init, treca nd cu bine ncercarea divina , prin credina n Ma ntuitorul nostru,
mbra cat n nepriha nirea Domnului Hristos i na lat la tronul ma ririi Sale iata scenele pe
care Dumnezeu ar dori s le contemplm.
Ca nd la sa m impresia ca punem la ndoiala iubirea lui Dumnezeu i ca nu ne mai ncredem
n fa ga duinele Lui, noi Il dezonora m i Il ntrista m pe Duhul Sfa nt. Cum s-ar simi o mama
daca i-ar vedea copiii pla nga ndu-se ncontinuu de ea, ca i ca nd ea nu le-ar i dorit binele, n
timp ce eforturile ntregii ei viei au avut ca scop numai interesele i buna starea lor? Ga ndul
ca se ndoiesc de iubirea ei i-ar zdrobi inima. Oare cum s-ar simi un pa rinte daca ar i tratat
astfel de copiii sa i? S i oare cum ne privete Tata l nostru ceresc atunci ca nd manifesta m
nencredere cu privire la iubirea Lui, care L-a determinat sa -L dea pe unicul Sa u Fiu, pentru ca
noi sa putem avea viaa ? Apostolul Pavel scrie: El, care n-a cruat nici chiar pe Fiul Sa u, ci L-a
dat pentru noi toi, cum nu ne va da fr plat, mpreun cu El, toate lucrurile? (Romani 8:32).
Cu toate acestea, ca t de muli sunt aceia care, fa ra sa exprime n cuvinte, declara prin faptele
lor ca Domnul n-a spus lucrurile acestea pentru mine. Poate ca El i iubete pe alii, dar nu ma
iubete pe mine.
Toate acestea fac ra u su letului ta u; ca ci orice cuva nt de ndoiala pe care l rosteti este o
invitaie adresata ispitelor lui Satana; el nta rete n tine tendina spre ndoiala i
ndepa rteaza de la tine ngerii pa zitori. Ca nd Satana te ispitete, nu trebuie sa rosteti niciun
cuva nt de ndoiala sau de nesigurana . Daca alegi sa deschizi ua n faa sugestiilor lui, mintea
i se va umple de nencredere i de ntreba ri rebele. Daca i exprimi sentimentele i pa rerile
tale, orice ndoiala pe care o rosteti nu numai ca te va in luena pe tine nsui, dar constituie
o sa ma na care va ncoli i va aduce rod n viaa altora, iar in luena cuvintelor tale poate
ajunge imposibil de contracarat. Poate ca tu nsui vei i n stare sa -i revii din perioada ispitei
i sa scapi din capcana lui Satana, dar este posibil ca alii, care au fost atrai de in luena ta, sa
nu mai poat scpa de necredina pe care le-ai inspirat-o. Ct de important este deci s rostim
numai acele cuvinte care vor conferi putere spiritual i via!
Ingerii asculta cu atenie pentru a auzi ce fel de ma rturie prezini lumii despre Sta pa nul
ta u ceresc. Conversaia ta trebuie sa -L aiba ca subiect pe Acela care tra iete ca sa mijloceasca
pentru tine naintea Tata lui. Ca nd dai ma na cu un prieten, lauda la adresa lui Dumnezeu sa ie
pe buzele tale i n inima ta. Faptul acesta va ndrepta gndurile lui spre Domnul Hristos.
Noi toi trecem prin ncerca ri; suferim dureri greu de suportat, ne confrunta m cu ispite
greu de nvins. Nu le vorbi semenilor despre necazurile tale, ci adu totul naintea lui
Dumnezeu, n ruga ciune. Stabilete-i ca regula pentru viaa sa nu rosteti niciodata vreun
cuva nt de ndoiala sau descurajare. Prin cuvinte care inspira sperana i bucurie sfa nta , poi
face foarte mult pentru iluminarea vieii altora i pentru susinerea eforturilor proprii.
Multe su lete curajoase sunt asaltate teribil de ispite i se a la pe punctul de a se pra bui
n con lictul cu eul i cu puterile ra ului. Nu descuraja un astfel de su let n lupta lui cea grea.
Incurajeaza -l prin cuvinte pline de na dejde, care sa -l susina pe drumul sa u. Niciunul din noi
nu tra iete pentru sine (Romani 14:7). Prin in luena pe care o exercita m fa ra sa ne da m
seama, ceilali pot i ncurajai i nta rii sau pot i descurajai i ndepa rtai de la Domnul
Hristos i de la adevr.
Exista muli care au o idee greita despre viaa i caracterul Domnului Hristos. Ei
ga ndesc ca El a fost lipsit de ca ldura i voioie, ca a fost sever, aspru, nenduplecat i lipsit de
bucurie. In multe cazuri, ntreaga experiena cretina a unora este caracterizata de asemenea
concepii ntunecate.
S-a spus adesea ca Domnul Hristos a pla ns, dar ca El nu a fost va zut niciodata za mbind.
Ma ntuitorul nostru a fost ntr-adeva r un Om al durerilor i obinuit cu suferina, deoarece El
S i-a deschis inima pentru toate durerile oamenilor. Dar, dei viaa Lui a fost o viaa de
renunare la sine, o viaa umbrita de dureri i griji, totui spiritul Sa u nu a fost niciodata
zdrobit. Faa Lui nu avea o expresie de durere i de nemulumire, ci transmitea ntotdeauna
pace i senina tate. Inima Lui era un izvor de viaa i, oriunde mergea, ducea cu Sine odihna i
pacea, bucuria i voioia.
Ma ntuitorul nostru era solemn i hota ra t, dar nu era niciodata ntunecat i ursuz. Viaa
acelora care Ii urmeaza exemplul va i caracterizata de hota ra re i seriozitate; ei vor avea
sima ma ntul unei nelegeri profunde a ra spunderii personale. Uura tatea i frivolitatea vor i
reprimate; i nu vor mai exista ra sete zgomotoase sau amuzamente lipsite de bun-sim.
Religia lui Hristos aduce o pace asemenea unui ra u. Ea nu stinge lumina bucuriei; nu alunga
voioia i nici nu ntuneca faa luminoasa i za mbitoare. Domnul Hristos nu a venit sa I se
slujeasca , ci ca El sa le slujeasca altora. Ca nd iubirea Lui domnete n inima noastra , atunci noi
vom urma exemplul Su.
Daca pa stra m n minte cu preca dere faptele nedrepte i lipsite de buna voina ale altora,
atunci vom considera ca este imposibil sa -i iubim aa cum ne-a iubit Hristos pe noi; dar, daca
ga ndurile noastre vor sta rui asupra iubirii minunate i asupra milei manifestate de Domnul
Hristos faa de noi, atunci le vom transmite i altora acelai spirit. Trebuie sa ne iubim i sa
ne respecta m unii pe alii, fa ra a ine cont de greelile i nedesa va ririle pe care nu putem sa
nu le observa m. Trebuie sa cultiva m umilina, nencrederea n sine i o nelegere plina de
ra bdare faa de greelile altora. Aceasta va nimici n noi orice egoism care ne izoleaza de alii
i ne va face s fim altruiti, nobili i generoi.
Psalmistul spune: Increde-te n Domnul i fa binele; locuiete n ara i umbla n
credincioie (Psalmii 37:3). Da, ncrede-te n Domnul. Fiecare zi i are poverile ei, grijile i
ncurca turile ei, iar ca nd ne nta lnim, suntem ata t de predispui sa vorbim despre greuta ile i
ncercrile noastre. n felul acesta, n inima noastr se strecoar attea necazuri de mprumut;
sunt nga duite ata tea temeri; este exprimata o povara de nelinite ata t de apa sa toare, nca t s-
ar putea crede ca nu avem un Ma ntuitor iubitor i plin de mila , gata sa ra spunda cererilor
noastre i s ne fie un ajutor ntotdeauna prezent n caz de nevoie.
Unii sunt n permanena cuprini de teama i de ama ra ciuni imaginare. Ei sunt
nconjurai zilnic de dovezile iubirii lui Dumnezeu i se bucura n iecare zi de buna ta ile
providenei Sale; dar nu iau n considerare toate aceste binecuva nta ri. Mintea lor se ocupa
continuu de ceva nepla cut, de ceva de care se tem ca li s-ar putea nta mpla sau de di iculta i
care exista cu adeva rat, dar care, dei sunt minore, le orbesc ochii, ca sa nu vada mulimea
lucrurilor pentru care ar trebui sa Ii ie recunosca tori lui Dumnezeu. Greuta ile pe care le
nta mpina , n loc sa -i apropie de Dumnezeu, singura sursa de ajutor pentru ei, i ndepa rteaza
de El, deoarece trezesc n inima lor nelinite, nemulumire i reprouri.
Oare facem bine ca nd suntem ata t de necredincioi? De ce sa im nerecunosca tori i
lipsii de ncredere? Domnul Hristos este prietenul nostru; cerul ntreg este preocupat de
bunul nostru mers. N-ar trebui sa nga duim ca problemele i ngrijora rile vieii de iecare zi sa
ne tulbure su letul i sa ne ntunece faa. Daca proceda m astfel, atunci ntotdeauna vom avea
ceva care sa ne tulbure i sa ne neca jeasca . N-ar trebui sa permitem ca mintea noastra sa se
ocupe de griji care nu fac altceva deca t sa ne chinuiasca i sa ne istoveasca , dar care nu ne
ajut s suportm ncercrile.
Poate ca ajungi sa ai mari greuta i n activitatea ta profesionala ; perspectivele tale pot
deveni din ce n ce mai ntunecate i poate ca eti ameninat de pierderi mari; dar nu trebuie
sa te descurajezi; aaza grijile tale asupra lui Dumnezeu i continua sa ra ma i calm i voios.
Roaga -te pentru nelepciunea de a-i trata problemele vieii cu tact, pentru a preveni n felul
acesta dezastre i pierderi. In ceea ce te privete, fa tot ce poi pentru a obine rezultate
favorabile. Domnul Iisus a fa ga duit ajutorul Sa u, dar nu ne-a scutit de eforturi. Daca ,
sprijinindu-ne pe Hristos Ajutorul nostru , am fa cut tot ce am putut, atunci sa accepta m
rezultatele cu bucurie.
Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Sa u sa ie dobora t de grijile vieii. Domnul nu ne
ama gete. El nu ne spune: Nu va temei, ca ci pe calea vieii voastre nu sunt primejdii. El tie
ca sunt ncerca ri i pericole i Se poarta cu noi ntr-o maniera sincera i deschisa . El nu
pla nuiete sa -i scoata acum pe copiii Sa i din lumea pa catului i a ra ului, ci i ndruma spre un
loc sigur de sca pare. Ruga ciunea Domnului pentru ucenicii Sa i era: Nu Te rog sa -i iei din
lume, ci sa -i pa zeti de cel ra u. In lume, spunea Ma ntuitorul, vei avea necazuri, dar
ndrznii, Eu am biruit lumea (Ioan 17:15; 16:33).
In Predica de pe Munte, Domnul Hristos i-a nva at pe ucenicii Sa i lecii preioase cu
privire la ncrederea n Dumnezeu. Aceste lecii au fost destinate ncuraja rii copiilor lui
Dumnezeu de-a lungul tuturor veacurilor i au ajuns pa na la noi, asta zi, pline de nva a tura i
de ma nga iere. Ma ntuitorul le-a ndreptat atenia urmailor Sa i spre pa sa rile cerului, care
ciripesc ca ntece de lauda , netulburate de nicio grija , ca ci ele nici nu seama na , nici nu secera .
Cu toate acestea, marele Tata ceresc Se ngrijete de nevoile lor. Ma ntuitorul ntreaba : Oare
nu suntei voi cu mult mai de pre deca t ele? (Matei 6:26) Marele Binefa ca tor al oamenilor i
al animalelor Ii ntinde ma na i mplinete nevoile tuturor fa pturilor Sale. Nici pa sa rile
cerului nu ra ma n neobservate de El. Dumnezeu nu le pune hrana direct n cioc, dar El Se
ngrijete de proviziile necesare nevoilor lor. Pa sa rile trebuie sa adune cerealele pe care
Domnul le-a ra spa ndit pentru ele. Ele trebuie sa prega teasca materialul necesar pentru micile
lor cuiburi. Ele trebuie sa -i hra neasca puiorii. Dar pa sa rile merg ca nta nd la lucrul lor, ca ci
Tata l... ceresc le hra nete. S i oare nu suntei voi cu mult mai de pre deca t ele? Nu suntei
voi, n calitate de nchina tori inteligeni i spirituali, de o valoare mai mare deca t pa sa rile
cerului? Oare Creatorul nostru, Pa stra torul vieii noastre, Cel care ne-a fa cut dupa chipul i
asemnarea Lui, nu Se va ngriji de toate nevoile noastre, dac ne vom ncrede n El?
Domnul Hristos a ndreptat atenia ucenicilor Sa i la lorile de pe ca mp, care cresc ntr-o
varietate bogata , stra lucind n simplitatea frumuseii pe care cerescul Tata le-a dat-o, ca o
expresie a iubirii Sale faa de om. El a spus: Uitai-va cu ba gare de seama cum cresc crinii de
pe ca mp. Frumuseea i simplitatea acestor lori naturale ntrec cu mult splendoarea lui
Solomon. Cea mai stra lucita mbra ca minte, produs al artei i iscusinei omeneti, nu se poate
compara cu graia naturala i frumuseea nca nta toare a lorilor creaiei lui Dumnezeu.
Domnul Hristos ntreaba : Daca astfel mbraca Dumnezeu iarba de pe ca mp, care asta zi este i
ma ine va i aruncata n cuptor, nu va va mbra ca El cu mult mai mult pe voi, puin
credincioilor? (Matei 6:28,30) Daca Dumnezeu, Artistul divin, da frumusee i varietate
culorilor unor simple lori care pier ntr-o zi, cu ca t mai multa grija va avea El de aceia care
sunt creai dupa chipul i asema narea Sa? Aceasta lecie a Domnului Hristos este o mustrare
pentru teama, ngrijorarea, confuzia i ndoiala din inima lipsit de credin.
Dumnezeu dorete ca toi iii i iicele Sale sa ie fericii, plini de pace i asculta tori.
Domnul spune: Va las pacea Mea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se
tulbure inima, nici sa nu se nspa ima nte, s i V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea
s rmn n voi i bucuria voastr s fie deplin (Ioan 14:27; 15:11).
Fericirea care este ca utata din motive egoiste, n afara ca ilor datoriei, este o fericire
nesigura , ndoielnica i temporara ; ea trece, iar su letul se umple de sima ma ntul singura ta ii
i al tristeii; dar n slujirea lui Dumnezeu ga sim bucurie i satisfacie; cretinul nu este la sat
sa stra bata ca ra ri nesigure; el nu este pa ra sit sub povara regretelor i a dezama girilor
zadarnice. Chiar daca nu avem pla cerile acestei viei, putem totui sa im bucuroi privind
dincolo, spre bucuria vieii venice.
Dar chiar i aici, pe pa ma nt, cretinii pot avea bucuria comuniunii cu Hristos; ei pot avea
lumina iubirii Sale i ma nga ierea continua a prezenei Sale. Fiecare pas n viaa ne poate
aduce mai aproape de Iisus, ne poate da o experiena mai profunda a iubirii Sale i ne poate
aduce cu un pas mai aproape de ca minul binecuva ntat al pa cii. De aceea, sa nu ne pa ra sim
ncrederea noastra , ci sa avem o sigurana temeinica i statornica , mai puternica deca t
oricnd. Pn aici Domnul ne-a ajutat (1 Samuel 7:12) i ne va ajuta pn la sfrit. S privim
la pietrele monumentale de aducere-aminte a ceea ce a fa cut Domnul pentru a ne ma nga ia i
pentru a ne salva din ma na nimicitorului. Sa pa stra m vii n memoria noastra toate dovezile de
ndurare i har pe care Dumnezeu le-a manifestat faa de noi lacrimile pe care El ni le-a
ters, durerile pe care le-a alinat, necazurile pe care le-a ndepa rtat, temerile pe care le-a
alungat, nevoile pe care le-a mplinit i binecuva nta rile pe care le-a reva rsat asupra noastra
ntrindu-ne astfel pentru tot ceea ce mai avem de ntmpinat pe calea peregri-najului nostru.
In lupta viitoare a credinei i a vieii, ne putem atepta la noi greuta i, dar, privind la cele
din trecut, precum i la cele ce vor veni, putem spune: Pa na aici Domnul ne-a ajutat s i
Puterea ta sa ina ca t zilele tale (Deuteronomul 33:25). Incerca rile nu vor i mai mari deca t
puterea care ne va i data pentru a le suporta. De aceea, sa ncepem a ndeplini lucrarea care
ne revine, oriunde vedem ca este ceva de fa cut, ava nd ncredinarea ca , orice va veni, ne va i
dat o putere proporional cu ncercrile prin care vom trece.
La timpul cuvenit, porile cerului vor i deschise pentru a-i primi pe copiii lui Dumnezeu,
iar de pe buzele Regelui slavei va ra suna, asemenea unei melodii armonioase,
binecuva ntarea: Venii, binecuva ntaii Tata lui Meu, de motenii Impa ra ia care v-a fost
pregtit de la ntemeierea lumii (Matei 25:34).
Atunci, cei ma ntuii vor i primii n ca minul pe care Domnul Hristos l prega tete pentru
ei. Acolo, nu vor mai i nconjurai de oamenii ra i de pe pa ma nt, de mincinoi, idolatri,
necurai, necre-dincioi; ci ei se vor a la n tova ra ia celor care l-au nvins pe Satana i care,
prin harul divin, i-au format un caracter desa va rit. Fiecare tendina pa ca toasa , iecare
nedesa va rire care le-a produs ntristare i durere aici, pe pa ma nt, au fost cura ate prin
sa ngele lui Hristos i acum au parte de virtutea i stra lucirea slavei Sale, cu mult mai
stra lucitoare ca soarele. Frumuseea morala i desa va rirea caracterului Sa u stra lucesc n
iina lor, conferindu-le o valoare care ntrece cu mult aceasta splendoare exterioara . Ei sunt
fa ra vina naintea marelui tron alb al lui Dumnezeu, iind pa rtai ai demnita ii i ai
privilegiilor ngerilor.
Ava nd n vedere aceasta motenire glorioasa care ar putea ajunge n posesia lui, ce ar da
un om n schimb pentru su letul sa u? (Matei 16:26). Poate ca este sa rac, dar are n el nsui o
valoare i o demnitate pe care lumea nu le poate oferi. Su letul ra scumpa rat i eliberat de
pa cat, cu toate nsuirile lui nobile, consacrate slujirii lui Dumnezeu, este de o valoare
nentrecuta , iar n ceruri, n prezena lui Dumnezeu i a ngerilor s ini, salvarea chiar i a unui
singur suflet produce o bucurie care este exprimat prin cntri de sfnt biruin.







Pentru mai multe ca rt i digitale ale Editurii Viat a s i Sa na tate va invita m sa accesat i resursele
disponibile pe:

www.viatasisanatate.ro
www.carteaanului.ro


Pentru mai multe informat ii despre autoare s i alte ca rt i semnate de Ellen G. White va invita m
s accesai site-ul:

https://egwwritings.org/