Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) inhiba enzima ciclooxigenaza (COX)

care este implicata in sinteza unor substante denumite prostaglandine cu rol

important in aparitia durerii, a inflamatiei si a febrei. Exista trei tipuri de
COX: COX-1, COX-2 si COX-3. In functie de selectivitatea pe care o au
pentru un anumit tip de cicloxigenaza, antiinflamatoarele nesteroidiene se
clasifica in: antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I) cum ar fi
diclofenac, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam, tenoxicam,
ketorolac si antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective de COX2
(generatia a II-a) ca de exemplu celecoxib, rofecoxib, etoricoxib.

[i]Medicamentele antiinflamatoare pot fi clasificate in functie de structura

chimica in antiinflamatoare steroidiene si
nesteroidiene. [/i] Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) inhiba enzima
ciclooxigenaza (COX) care este implicata in sinteza unor substante denumite
prostaglandine cu rol important in aparitia durerii, a inflamatiei si a febrei.

Exista trei tipuri de COX: COX-1, COX-2 si COX-3. In functie de selectivitatea

pe care o au pentru un anumit tip de cicloxigenaza, antiinflamatoarele
nesteroidiene se clasifica in: antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I)
cum ar fi diclofenac, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam, tenoxicam,
ketorolac si antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective de COX2
(generatia a II-a) ca de exemplu celecoxib, rofecoxib, etoricoxib.

Beneficii

Aceste medicamente sunt utilizate pentru efectul antiinflamator (reducerea

inflamatiei acute sau cronice), analgezic (calmarea durerii) si in unele cazuri
antipiretic (scaderea sau prevenirea febrei).

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt indicate in tratarea afectiunilor inflamatorii

si degenerative dureroase ale sistemului osteomuscular (artrita, artroza, spondilita,
reumatism articular si inflamator), a durerilor de cap, a durerilor menstruale
etc. Reactiile adverse (dezavantajele) se pot manifesta la nivelul gastro-intestinal,
sistemului nervos central, sistemului imunitar), aparatului respirator (crize de astm
bronsic).

Administrarea acestor medicamente este asociata cu un risc crescut de aparitie a

unor efecte adverse severe la nivel cardiovascular (hipertensiune, infarct). Uneori
pot sa apara fenomene de fotosensibilizare, de aceea pe perioada folosirii AINS
este indicat sa se evite expunerea la soare si se recomanda protectia pielii cu
ajutorul cremelor cu factor de protectie solara.

Precautii

Este recomandat ca administrarea unui medicament antiinflamator sa fie facuta

numai dupa un consult medical de specialitate la medic sau farmacist, pentru o
estimare corecta a riscurilor si a beneficiilor.

Alegerea antiinflamatorului potrivit si doza recomandata depind de mai multi

factori care tin atat de medicamentul prescris, cat si de pacient.

Administrarea AINS se face cu precautie, respectand indicatiile medicului sau ale

farmacistului. Intotdeauna se administreaza doza de antiinflamator cea mai mica ce
prezinta efectul terapeutic dorit si pe perioada cea mai scurta de timp.

Toate AINS care se elibereaza fara prescriptie medicala se pot administra doar
ocazional, pe perioade scurte de timp. Tratamentul cu AINS pe o perioada mai
lunga de 10 zile se face numai la recomandarea medicului. Pentru pacientii care
urmeaza un tratament cu antiinflamatoare pe o perioada lunga de timp este
recomandata o monitorizare adecvata, pentru a evita aparitia efectelor adverse si
pentru modificarea tratamentului in cazul in care acest lucru este necesar.
Administrarea unor doze mai mari decat cele prescrise sau asocierea mai multor
antiinflamatoare cresc riscul de aparitie a efectelor adverse.

Administrarea pe cale orala, se recomanda sa fie facuta in timpul mesei, cu un

pahar plin cu apa sau lapte. Pe durata tratamentului este indicata asocierea cu un
antiacid pentru a preveni aparitia efectelor adverse la nivelul stomacului.

Inaintea administrarii unor medicamente pentru raceala care contin alte substante
din aceeasi clasa, este indicat sa fie consultat medicul sau farmacistul pentru a
evita interactiunile nedorite sau depasirea dozei terapeutice.

In cazul copiilor cu varsta sub 6 luni, tratamentul cu AINS se face doar la

indicatia medicului. Acesta trebuie informat inainte de folosirea AINS in reducerea
febrei deoarece acest simptom poate sa indice probleme serioase de sanatate.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) inhiba enzima ciclooxigenaza (COX)

care este implicata in sinteza unor substante denumite prostaglandine cu rol
important in aparitia durerii, a inflamatiei si a febrei. Exista trei tipuri de
COX: COX-1, COX-2 si COX-3. In functie de selectivitatea pe care o au
pentru un anumit tip de cicloxigenaza, antiinflamatoarele nesteroidiene se
clasifica in: antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I) cum ar fi
diclofenac, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam, tenoxicam,
ketorolac si antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective de COX2
(generatia a II-a) ca de exemplu celecoxib, rofecoxib, etoricoxib.

[i]Medicamentele antiinflamatoare pot fi clasificate in functie de structura

chimica in antiinflamatoare steroidiene si
nesteroidiene. [/i] Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) inhiba enzima
ciclooxigenaza (COX) care este implicata in sinteza unor substante denumite
prostaglandine cu rol important in aparitia durerii, a inflamatiei si a febrei.

Exista trei tipuri de COX: COX-1, COX-2 si COX-3. In functie de selectivitatea

pe care o au pentru un anumit tip de cicloxigenaza, antiinflamatoarele
nesteroidiene se clasifica in: antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I)
cum ar fi diclofenac, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam, tenoxicam,
ketorolac si antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective de COX2
(generatia a II-a) ca de exemplu celecoxib, rofecoxib, etoricoxib.

Beneficii

Aceste medicamente sunt utilizate pentru efectul antiinflamator (reducerea

inflamatiei acute sau cronice), analgezic (calmarea durerii) si in unele cazuri
antipiretic (scaderea sau prevenirea febrei).

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt indicate in tratarea afectiunilor inflamatorii

si degenerative dureroase ale sistemului osteomuscular (artrita, artroza, spondilita,
reumatism articular si inflamator), a durerilor de cap, a durerilor menstruale
etc. Reactiile adverse (dezavantajele) se pot manifesta la nivelul gastro-intestinal,
sistemului nervos central, sistemului imunitar), aparatului respirator (crize de astm
bronsic).

Administrarea acestor medicamente este asociata cu un risc crescut de aparitie a

unor efecte adverse severe la nivel cardiovascular (hipertensiune, infarct). Uneori
pot sa apara fenomene de fotosensibilizare, de aceea pe perioada folosirii AINS
este indicat sa se evite expunerea la soare si se recomanda protectia pielii cu
ajutorul cremelor cu factor de protectie solara.
Precautii

Este recomandat ca administrarea unui medicament antiinflamator sa fie facuta

numai dupa un consult medical de specialitate la medic sau farmacist, pentru o
estimare corecta a riscurilor si a beneficiilor.

Alegerea antiinflamatorului potrivit si doza recomandata depind de mai multi

factori care tin atat de medicamentul prescris, cat si de pacient.

Administrarea AINS se face cu precautie, respectand indicatiile medicului sau ale

farmacistului. Intotdeauna se administreaza doza de antiinflamator cea mai mica ce
prezinta efectul terapeutic dorit si pe perioada cea mai scurta de timp.

Toate AINS care se elibereaza fara prescriptie medicala se pot administra doar
ocazional, pe perioade scurte de timp. Tratamentul cu AINS pe o perioada mai
lunga de 10 zile se face numai la recomandarea medicului. Pentru pacientii care
urmeaza un tratament cu antiinflamatoare pe o perioada lunga de timp este
recomandata o monitorizare adecvata, pentru a evita aparitia efectelor adverse si
pentru modificarea tratamentului in cazul in care acest lucru este necesar.
Administrarea unor doze mai mari decat cele prescrise sau asocierea mai multor
antiinflamatoare cresc riscul de aparitie a efectelor adverse.

Administrarea pe cale orala, se recomanda sa fie facuta in timpul mesei, cu un

pahar plin cu apa sau lapte. Pe durata tratamentului este indicata asocierea cu un
antiacid pentru a preveni aparitia efectelor adverse la nivelul stomacului.

Inaintea administrarii unor medicamente pentru raceala care contin alte substante
din aceeasi clasa, este indicat sa fie consultat medicul sau farmacistul pentru a
evita interactiunile nedorite sau depasirea dozei terapeutice.

In cazul copiilor cu varsta sub 6 luni, tratamentul cu AINS se face doar la

indicatia medicului. Acesta trebuie informat inainte de folosirea AINS in reducerea
febrei deoarece acest simptom poate sa indice probleme serioase de sanatate.

FECTE ADVERSE ALE ANTIINFLAMATOARELOR NESTEROIDIENE

(AINS)

Moderatori: Fl. Voinea 1, Maria Sua2

Participani: Fl. Voinea1, Maria Sua2, L. Craciun1, Andra-Iulia Suceveanu3,
Cristina Duminic2, E. Dumitru3, Luana Alexandrescu3, Luminia Matei4,
Tatiana Adam5, A. P. Suceveanu1, Liliana Tuta6, Alina Sburlan6

AINS - GENERALITI (clasificare, mecanisme de aciune)

Fl. Voinea1, L. Craciun2, Andra-Iulia Suceveanu3

1Clinica de Medicin Intern,
2Clinica de Reumatologie,
3Clinica de Gastroenterologie, Facultatea de Medicin Constana

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt medicamente utilizate n cantiti

foarte mari, n reumatologie i n alte specialiti pentru boli inflamatorii, diverse
algii, stri febrile. Aciunea lor terapeutic, dar i efectele adverse deriv din
blocarea total sau parial a metabolismului acidul arahidonic, actorul cel mai
important al proceselor inflamatorii. Lezarea esuturilor duce la eliberarea
enzimelor lisosomale, iar dintre acestea fosfolipaza A2 elibereaz acidul arahidonic
din structurile fosfolipidice ale membranelor celulare, care este n continuare
transformat pe dou ci principale: calea ciclooxigenazelor, din care rezult, n
principal, prostaglandine i calea lipooxigenazei, din care rezult leucotriene.
Grupul ciclooxigenazelor este format din 3 izoforme: COX-1 este constitutiv i se
gsete n special n stomac, intestin, rinichi, trombocite. Este numit i COX
bun, fiind responsabil de efecte fiziologice homeostatice. COX-2 este
inductibil, se gsete n special n fibroblati, macrofage, sinoviocite, endoteliu
celular i este responsabil de medierea inflamaiei, durerii i a febrei. De aceea,
este numit i COX rea. Prin formarea de prostaciclin, se obin: vasodilataie,
efect antiagregant plachetar i scderea hipertensiunii pulmonare. COX-3 se
gsete n creier i mai puin n alte organe (miocard) sau esuturile periferice. Prin
eliberarea de PGE2 produce febr i durere.

n funcie de aciunea lor asupra celor dou izoforme ale ciclooxigenazei, AINS
sunt clasificate n trei grupe: AINS nespecifice sau clasice (indometacin,
diclofenac, ibuprofen, piroxicam), AINS selective (nimesulid, meloxicam) i AINS
specifice coxibii (celecoxib, etoricoxib). Efectele benefice ale AINS sunt umbrite
de efectele adverse, uneori deosebit de severe. Reaciile adverse digestive ale AINS
sunt cele mai importante, datorit att marii lor frecvene, ct i datorit gravitii
lor, ele reprezentnd o important cauz de morbiditate i chiar de mortalitate.
Reaciile adverse digestive sunt mai rare n cazul AINS COX-2 specifice (coxibi)
dect n cel al AINS clasice. Inhibitorii specifici COX-2 reprezint un progres n
terapie prin aciunea lor intit pe COX-2, izoenzim implicat n procesul
inflamator, durere i febr, dar riscul efectelor adverse aterotrombotice le limiteaz
deocamdat utilizarea. Efectul optim la AINS se obine n 7-14 zile, iar terapia cu
AINS necesit monitorizare gastrointestinal (endoscopie, hemoragii oculte),
hepatic (TGP, TGO), renal (uree, creatinin, ionogram), hematologic
(hemoleucogram), cardiovascular (monitorizarea tensiunii arteriale).

Nu sunt indicate combinaiile ntre AINS, deoarece se poteneaz doar reaciile

adverse. Datorit demonstrrii rolului COX-2 n diverse neoplazii i n boala
Alzheimer este posibil extinderea utilizrii inhibitorilor COX-2 n profilaxia
cancerului i a bolii Alzheimer.
Cuvinte cheie: antiinflamatoare nesteroidiene, coxibi, efecte terapeutice, reacii
adverse

AINS - EFECTE ADVERSE HEPATICE

Maria Sua, Cristina Duminic
Clinica de Reumatologie, Facultatea de Medicin Constana

Efectele terapeutice, ca i majoritatea reaciilor adverse ale AINS, rezult din

mecanismul lor principal de aciune: reducerea sintezei de prostaglandine prin
inhibiia ciclooxigenazelor. Mai puin frecvente i mai puin cunoscute, efectele
hepatotoxice ale AINS au un alt mecanism. Ele apar, n special, pe un teren
susceptibil (prin idiosincrazie) sau sunt rezultatul folosirii unor supradoze
(hepatotoxicitate intrinsec).
n 1982 FDA atrage atenia asupra potenialului toxic hepatic al AINS:
hepatotoxicitatea este o caracteristic de clas a acestor medicamente.

Creterea aminotransferazelor serice este cea mai frecvent reacie advers

hepatic asociat consumului de AINS, n timp ce insuficiena hepatic este un
eveniment advers rar ntlnit. Riscul epidemiologic de apariie a unei leziuni
hepatice clinic manifest este sczut: 1-8 cazuri la 100.000 pacieni utilizatori de
AINS/an. O asemenea complicaie poate avea, ns, potenial letal i poate crea
multe confuzii diagnostice.
Reaciile adverse hepatice pot aprea la toate AINS, dar par a fi mai frecvente la
diclofenac i, mai ales, la sulindac. Femeile, pacienii cu vrste > 50 ani, cu boli
autoimune, cu medicaie concomitent potenial hepatotoxic au risc crescut de a
dezvolta reacii adverse hepatice la consumul de AINS. Ibuprofenul, AINS cu
hepatotoxicitate sczut, de altfel, este raportat ca medicament cu risc crescut de
reacie advers hepatic la pacienii cu hepatit cronic viral C (raportare a unei
serii de 3 cazuri). Inhibitorii selectivi de COX-2 au, de asemenea, potenial
hepatotoxic, dei celecoxibul pare a fi mai sigur din acest punct de vedere.
Hepatotoxicitatea AINS poate aprea n orice moment dup administrarea
medicamentului, dar de cele mai multe ori apare la 6-12 sptmni de la iniierea
terapiei.

Deoarece reaciile adverse hepatice severe la AINS sunt rare, necesitatea

monitorizrii transaminazelor serice n cursul tratamentului cu AINS nu este clar
precizat. Creteri ale aminotransferazelor de peste 3 ori valoarea normal, scderi
ale proteinelor serice sau alungiri ale timpului de protrombin impun ntreruperea
medicamentului incriminat.

AINS - EFECTE ADVERSE ASUPRA TUBULUI DIGESTIV

E. Dumitru, Luana Alexandrescu

Clinica de Gastroenterologie, Facultatea de Medicin Constana

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt larg utilizate n toat lumea, dei

folosirea lor se asociaz cu reacii adverse gastrointestinale (GI) ce ridic
semnificativ morbiditate i mortalitate. Frecvena de apariie a efectelor GI i a
celor cardiovasculare (CV) este diferit n funcie de preparat: AINS neselective,
AINS COX-2 selective sau aspirin n doze mici antiagregante.

AINS neselective au aciune antialgic i antiinflamatoare bun, dar folosirea lor se

asociaz cu apariia unor efecte adverse GI (eroziuni, ulcere, hemoragii, perforaii),
n proporie de 2,5 4,5% pe an. Pentru comparaie, frecvena evenimentelor GI
severe la persoanele neexpuse la AINS este de 0,1 0,2% pe an. n studii
controlate, folosirea AINS crete riscul de apariie a evenimentelor GI severe de
1,5 - 7,2 ori fa de populaia neexpus la AINS. AINS au fost implicate i n
apariia unor efecte adverse pe tractul digestiv inferior (intestin subire i colon),
dar frecvena acestora este mai mic.

Aspirina n doze mici (< 325 mg/zi) are un rol dovedit n profilaxia secundar a
evenimentelor CV majore, n aceast situaie beneficiul su fiind mai mare dect
riscul GI. Totui, utilizat pentru o profilaxie primar a acestor evenimente la
persoane aparent sntoase, fr riscuri CV, sau chiar la persoanele cu risc CV, se
asociaz cu un risc GI semnificativ mai mare dect beneficiul su i, de aceea, nu
este recomandabil n aceast ultim situaie. Pentru persoanele cu risc GI care
necesit cardioprotecie cu aspirin, soluia este asocierea unui tratament cu IPP,
eradicarea HP, dac acesta este prezent, i evitarea folosirii concomitente a altor
AINS; nlocuirea aspirinei cu alt antiagregant (clopidogrel) nu este justificat,
riscul de hemoragie GI nefiind redus.

Utilizarea inhibitorilor de COX-2 a crescut rapid dup descoperirea lor, chiar i la

pacienii cu risc mic pentru evenimente GI, datorit faptului c menin proprietile
antialgice i antiinflamatorii ale AINS neselective, n timp ce riscul GI este redus;
totui, ele nu sunt total strine de evenimente GI i au i un anumit risc CV, iar
efectul asupra tractului GI este anulat dac se asociaz cu aspirina. La pacienii cu
risc GI crescut, chiar i terapia cu inhibitori de COX-2 necesit asocierea unui IPP
pentru realizarea proteciei gastrice. Alegerea unui AINS va trebui s se bazeze pe
evaluarea beneficilor n contrabalan cu efectele adverse GI i cele CV.

Factorii de risc asociai cu apariia de evenimente GI la AINS sunt: istoricul de

afeciuni ale tubului digestiv superior, vrsta, asocierea anumitor medicamente
(anticoagulate, corticosteroizi), dozele crescute de AINS i asocierea mai multor
AINS (inclusiv AINS plus doze mici de aspirin).

n tratamentul profilactic i curativ al ulcerelor asociate cu AINS, IPP au un rol

primordial, dintre acestea controlul cel mai bun al pH-ului intragastric dovedindu-l
esomeprazolul.

La nivelul esofagului, aspirina i AINS se asociaz cu apariia de ulceraii

(esofagit) i stricturi esofagiene. Dei relaia dintre AINS i boala de reflux
gastro-esofagian nu este la fel de bine studiat, exist date care ar sugera o
cretere de dou ori a incidenei pirozisului i a dispepsiei n timpul tratamentului
cu AINS.

La nivelul intestinului subire AINS se asociaz cu hiperemie, peteii, ulceraii ale

mucoasei, stricturi, sngerri cronice digestive, modificri ce au fost asimilate
termenului de enteropatie la AINS i sunt similare pentru AINS neselective sau
selective. Dou treimi dintre pacienii care folosesc regulat AINS dezvolt o
enteropatie subclinic prin mecanisme diferite fa de toxicitatea pe tubul digestiv
superior i care implic toxicitate mucosal direct, stres oxidativ i oxidul nitric,
leziuni mitocondriale, distrugerea integritii celulare, recircularea enterohepatic
i activarea neutrofilelor de ctre coninutul luminal. Mecanismele legate de COX
sunt, probabil, mai puin importante. Metodele clinice de studiu al acestei
enteropatii sunt: testul la calprotectin, enteroscopia i videocapsula.

Colonopatia asociat cu AINS se caracterizeaz prin apariia de ulceraii ale

mucoasei, hiperemie i sngerari cronice, mai ales la nivelul valvei ileocecale i
colonului ascendent. Leziunile pot fi variate, de la o singur ulceraie pna la colita
ulcerativ extins, cu diafragme, stricturi/stenoze sau perforaii, ce impune un
diagnostic diferenial cu colita ulcero-hemoragic i boala Crohn.

Aspirina i AINS au dovedit o aciune de protecie mpotriva apariiei cancerului

esofagian (adenocarcinom i carcinom scuamos), cancerului gastric i celui
colorectal. n plus, AINS reduc frecvena de apariie a polipilor adenomatoi
colonici.

AINS - EFECTE ADVERSE CARDIOVASCULARE

Luminia Matei
Clinica de Cardiologie, Facultatea de Medicin Constana

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezint o opiune terapeutic de prim

rang n controlul durerii acute i cronice, iar utilizarea lor va crete paralel cu
mbtrnirea populaiei.
Reaciile adverse cel mai bine cunoscute ale AINS sunt cele gastrointestinale.
Retragerea rofecoxib, din cauza riscului crescut de infarct miocardic acut
comparativ cu naproxen i cu placebo, a adus n atenie riscul cardiovascular al
AINS.
Efectele negative hemodinamice ale AINS, de tipul creterii tensionale, reteniei
hidrosaline i deteriorrii perfuziei renale, erau cunoscute mai demult. Ele au ca
mecanism reducerea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare renale prin
inhibarea ciclooxigenazei (COX)-2, cu retenie de ap i sodiu. Efectele adverse
hemodinamice s-au dovedit a fi comune AINS neselective i coxibilor.
Efectul protrombotic al AINS const n creterea frecvenei evenimentelor
cardiovasculare trombotice, cum sunt infarctul miocardic acut i accidentul
vascular cerebral trombotic. Demonstrat inial de coxibi, efectul protrombotic pare
a fi mprtit i de AINS neselective i are amploare ce depinde de preparatul de
AINS, de doz i de durata administrrii, ca i de riscul cardiovascular preexistent
al pacientului. Ca mecanism patogenic a fost incriminat apariia unui dezechilibru
ntre producia de prostaciclin endotelial, mediat prin COX-1 i COX-2 i
sinteza tromboxanului plachetar mediat prin COX-1.

Atitudinea practic recomandat n prezent este ca, la prescrierea unui AINS, s fie
luat n calcul att riscul digestiv, ct i cel cardiovascular al pacientului n cauz.
Toate AINS sunt de evitat la pacienii cu hipertensiune sever necotrolat
terapeutic, cu insuficien cardiac avansat sau cu vulnerabilitate renal, cum sunt
cei cu boli renale cronice, stri hipovolemice, hiponatremie, vrstnici, precum i n
infarctul miocardic acut. Coxibii sunt contraindicai pacienilor cu boal
aterosclerotic manifest clinic la nivel coronarian, cerebral sau ilio-femural.

AINS - EFECTE ADVERSE HEMATOLOGICE

Tatiana Adam, A. P. Suceveanu

Clinica de Medicin intern, Facultatea de Medicin Constana

Unele dintre AINS de prim generaie (fenilbutazona, indometacinul) se asociaz

cu un risc crescut de insuficien medular (anemie aplastic).
Neutropenia i efectele antiplachetare pot s fie induse de oricare dintre AINS.
Neutropenia este rar ntlnit, la mai puin de 1% dintre pacieni. Nu se cunosc
factori de risc specifici pentru acest efect advers i nu s-a demonstrat asocierea
riscului cu anumite tipuri de AINS.
Efectele antitrombocitare se datoreaz inhibiiei COX-1, care duce la scderea
produciei de tromboxan A2. TxA2 se elibereaz din trombocite ca rspuns la unii
agoniti i amplific rspunsul plachetar care duce la agregare. Acest efect are
aplicare terapeutic (utilizarea Aspirinei n boala tromboembolic). Acelai efect
este negativ la grupuri de pacieni cu risc:
- AINS sunt contraindicate la pacieni cu defecte plachetare preexistente (de
exemplu: uremie, boala von Willebrand) i la pacienii cu trombocitopenie
(trombocite < 50 000/mmc); salicilaii neacetilai i inhibitorii selectivi de COX-2
sunt alternative terapeutice mai sigure la aceti pacieni.
- AINS trebuie oprite cu cel puin 4-5 x T 1/2 nainte de o intervenie chirurgical
programat.
Deoarece inhibiia ciclooxigenazei produs de Aspirin este ireversibil,
organismul are nevoie de cel puin o sptmn pentru a produce trombocite
neexpuse la Aspirin.
Terapia cronic cu Aspirin crete riscul de accidente vasculare cerebrale
hemoragice.
Inhibitorii selectivi de COX-2 au efecte reduse/nu au efecte asupra trombocitelor,
ntruct COX-2 nu se gasete n trombocite.
Interaciunea cu anticoagulantele orale
Utilizarea concomitent de Aspirin i ACO nu este prohibit, dar crete
substanial riscul. Administrarea concomitent duce la creterea semnificativ a
INR. n aceast situaie este necesar o supraveghere mai frecvent a INR i, de
asemenea, supravegherea trebuie s fie atent n cazul schimbrii dozelor unuia
dintre medicamente.
AINS - EFECTE ADVERSE RENALE

Liliana Tu, Alina Sburlan

Clinica de Nefrologie, Facultatea de Medicin Constana

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) ocup un rol important n terapia

modern. Efectele benefice ale AINS n afeciunile renale sunt cunoscute, n
special n terapia sindromului nefrotic sever, pentru aciunea lor antiproteinuric
dovedit (indometacin), precum i n tratamentul simptomatic al colicii renale.
Sunt descrise n literatur dou tipuri principale de disfuncii renale frecvent
asociate cu utilizarea AINS:
1) insuficiena renal acut, n special funcional, sau prin nefrit interstiial
acut, frecvent alergic, i, mai rar nefropatie glomerular sau sindrom nefrotic i
2) nefropatia cronic.
Insuficiena renal acut (IRA) este iniial funcional i se datoreaz inhibiiei
ciclooxigenazei, interferenei cu sinteza prostaglandinelor, ceea ce perturb
mecanismele regulatorii ale circulaiei sanguine medulare renale, alterarea balanei
hidro-saline, cu scderea fluxului sangvin renal i a ratei filtrrii glomerulare. Risc
crescut au persoanele cu hipovolemie i cu flux sanguin renal redus, adic cei cu:
vrsta peste 60 de ani, ateroscleroz, tratament cu diuretice, hipotensiune arterial,
ciroz hepatic, insuficien cardiac congestiv, boli renale cronice preexistente,
creatinin peste 2 mg/dl. De obicei, dup ntreruperea administrrii acestor
medicamente, funcia renal afectat este recuperat pn la nivelul anterior. Studii
recente arat c inhibitorii selectivi de COX-2 se asociaz mult mai rar cu alterarea
funciei renale la pacienii cu risc.

Nefrita interstiial acut (NIA) medicamentoas poate aprea la 2-3 zile de la

debutul terapiei cu AINS i se caracterizeaz histologic prin reacie inflamatorie
interstiial i fibroz. Mecanismul injuriei este o perturbare imunologic, posibil o
reacie de hipersensibilizare ntrziat. Aceasta este sugerat de prezena erupiei
cutanate, febrei i artralgiei, nsoite de eozinofilie i eozinofilurie. Uneori NIA
apare la un drog administrat cronic i tolerat timp ndelungat i poate evolua atipic,
cu proteinurie nefrotic i fr clasicele fenomeme extrarenale. Cel mai frecvent
NIA este diagnosticat la pacienii spitalizai, cnd apare brusc o cretere
progresiv a creatininei serice. Diagnosticul de nefrit interstiial asociat terapiei
cu medicamente este important, deoarece sistarea tratamentului i terapia
patogenetic vor fi urmate de mbuntirea funciei renale.
Afectarea renal prin consum cronic de analgezice se manifest prin: nefropatia
tubulointerstiial cronic (NTIC), cu progresie lent ctre IRC, necroz papilar
sau, uneori, asocierea cu neoplazii uroepiteliale. NTIC se manifest prin piurie
steril, tulburri de concentrare i acidifiere a urinii, anemie disproporionat cu
retenia azotat, episoade de hematurie micro-sau macroscopic, reducerea
dimensiunilor renale, cu contur boselat i calcificri papilare, ulterior simptome i
semne specifice IRC.

Oprirea administrrii de analgezice determin stabilizarea funciei renale, cu

recuperare, de obicei total n cazurile acute, sau numai recuperare parial n cele
cronice. Din pcate, ns, marea majoritate a pacienilor cronici continu abuzul de
AINS
Esentialul despre medicamentele eliberate fara
prescriptie medicala
Generalitati
Sus

Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala sunt cele pe care specialistii le numesc OTC-uri (over the counter) si la care pacientii pot
apela pentru a ameliora o serie de afectiuni minore, fara sa se mai prezinte la medic. Ele se pot elibera direct din farmacie, nu au un regim special de
administrare si nu necesita o reteta medicala. Chiar daca majoritatea medicamentelor care intra in aceasta clasa sunt considerate a fi sigure intrucat
reactiile lor secundare sunt relativ minore comparativ cu alte clase de substante, care conduc la interactione medicamentoasa sau cu alte droguri
si pot influenta negativ evolutia unor boli. Asadar, chiar daca OTC-urile pot fie eliberate fara probleme, in cazul in care aveti afectiuni cronice si urmati
un tratament prescris de catre medicul dumneavoastra cel mai sigur este sa discutati cu acesta si eventualele coadministrari ale altor medicamente.

In cazul in care nu exista probleme cronice si starea de sanatate este buna, astfel de medicamente pot fi administrate fara probleme, cu conditia ca
prospectul si atentionarile producatorului sa fie citite cu atentie anterior administrarii. Exista medicamente care nu sunt indicate copiilor mici si trebuie
administrate doar copiilor mari, adolescentilor si adultilor. In cazul acestor substante producatorii mentioneaza pe ambalaj doza maxim admisa precum
si persoanelor carora medicamentul ii este destinat. Totusi, sfatul specialistilor este ca inainte de a cumpara orice medicament OTC sa intrebam si sa
consultam farmacistul, acesta putandu-ne oferi informatii foarte importante.

O alta clasa de persoane care trebuie sa fie atente in ceea ce priveste administrarea medicamentelor fara prescriptie sunt femeile insarcinate, in
special cele aflate in primul trimestru de sarcina. Ele sunt sfatuite sa isi anunte medicul in cazul in care iau orice tip de medicament, dar sa comunice
starea lor si farmacistului, atunci cand cumpara diverse medicamente. Sarcina este o perioada foarte delicata iar adminstrarea unor medicamente
contraindicate poate avea repercursiuni negative atat asupra mamei, cat si asupra fatului. In general, medicamentele OTC sunt cele administrate
pentru tratarea unei stari sau afectiuni pasagere, care nu are nevoie de consult si tratament de specialitate.

OTC sunt medicamente care nu au risc de aparitia a dependentei si care nu pot fi utilizate de catre pacientii cu istoric de abuz de substante in alte
scopuri decat cele pentru care sunt comercializate. In cazul in care doriti sa cumparati medicamente fara ca medicul sa vi le prescrie, este bine sa va
consultati inainte cu farmacistul si acesta sa va recomande un produs care sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra si care sa nu interactioneze cu
alte tratamente sau conditii speciale pe care le aveti.

Lista medicamentelor care pot fi eliberate fara prescritie medicala este foarte larga, ea incluzand, printre altele si:
1. Antiacide si protectoare gastrice;
2. Laxative si antidiareice;
3. Medicamente antigripale;
4. Analgezice;
5. Antialergice.

Toate aceste medicamente pot fi foarte utile daca sunt administrate rational, doar la nevoie si doar conform recomandarilor din prospect. Trebuie
precizat ca uneori OTC sunt mai prost tolerate si au o eficienta mai redusa comparativ cu medicamente cu aceeasi actiune, dar eliberate pe baza de
prescriptie medicala.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Sfaturi importante in alegerea unui OTC
3. Protectoare gastrice si antiacide
4. Laxative si purgative
5. Antidiareice
6. Medicamente indicate in raceala comuna
7. Antihistaminice
8. Analgezice
9. Articole similare

Sfaturi importante in alegerea unui OTC

Specialistii recomanda pacientilor sa recurga la un medicament ce nu are nevoie de prescriptie medicala in urmatoarele situatii:
1. Daca autodiagnosticarea este sigura si nu exista dubii in legatura cu cauza de aparitie a afectiunii respective si daca simptomele nu sunt grave;
2. Daca nu au afectiuni cronice evolutive pentru care sunt deja in tratament cu alte medicamente.
In cazul in care se alege un medicament OTC specialistii insista ca pacientii:
- Sa isi administreze medicamentul cu cele mai putine ingrediente, directionate specific impotriva unei anumite afectiuni. Medicamentele care vor sa fie
un panaceu nu fac decat sa expuna pacientul la reactii adverse multiple pe fondul unei eficente indoielnice;
- Sa citeasca cu atentie prospectul si sa se asigure ca nu au contraindicatii la adminstrarea medicamentului, sa respecte instructiunile si indicatiile de
administrare;
- Sa nu depasesca doza recomandata de catre producator si nici perioada de administrare;
- Sa opreasca administrarea medicamentului in cazul in care afectiunea nu se amelioreaza sau simptomele se inrautatesc si sa consulte medicul.

In continuare sunt prezentate recomandarile specialistilor in vederea administrarii corecte si sigure a medicamentelor OTC.

Protectoare gastrice si antiacide

Astfel de medicamente sunt indicate pacientilor cu tulburari dispeptice si indigestie, expresii clinice ale aciditatii crescute din stomac. Tulburarile
dispeptice sunt afectiuni caracterizate prin pirozis (arsuri), in special cu localizare retrosternala, regurgitatii (refluarea in gura a unei cantitati mici de
alimente), eructatii (eliminare pe gura a aerului din stomac) si chiar dureri epigastrice intense.

Ele pot sa apara pe stomacul gol sau dupa masa, mai ales daca pacientul obisnuieste sa se intinda dupa un pranz copios. Cauza de aparitie a
tulburarilor dispeptice o reprezinta in special refluxul gastroesofagian si poate fi declansat de tonusul slab al sfincterului care separa esofagul de
stomac, pe fondul unei hipersecretii de acid. Tratamentul acestor episoade dispeptice poate fi facut cu antiacide, inhibitori ai secretiei gastrice si
protectoare gastrice.

Antiacidele sunt medicamente sigure daca sunt administrate ocazional, insa pot ridica probleme in cazul in care pacientul le consuma prea des (si
pentru o perioada prelungita). Cele mai utilizate si recomandate substante de acest gen sunt reprezentate de antiacide si apoi urmeaza protectoarele
gastrice si inhibitoarele secertiei. Ele pot sa neutralizeze si sa tamponeze aciditatea gastrica insa pot sa influenteze si motilitatea intestinala (cu
repercursiuni asupra tranzitului intestinal al pacientului).
Din aceasta clasa fac parte:

1. Bicarbonatul de sodiu
Este un compus cu actiune intensa si foarte rapida. Dupa ce medicamentul isi termina actiunea, stomacul are tendinta de a secreta mai mult acid, deci
exista un risc de hipersecretie gastrica reactiva. Preparatul este contraindicat pacientilor cu hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca si boli
renale, deoarece contine sodiu;

2. Carbonatul de calciu
Este asemanator (din punct de vedere al rapiditatii instalarii efectului) cu bicarbonatul de sodiu. Calciul insa poate sa duca la constipatie. Deoarece
se absoarbe rapid din intestin, calciul poate creste calcemia. Din acest motiv nu este indicat pacientilor cu litiaze urinare, biliare sau insuficienta
renala;

3. Compusii de aluminiu
Au o potenta mai mica iar efectul lor se instaleaza mai lent comparativ cu alte produse de acelasi tip. Reactiile adverse asociate administrarii lor sunt
reprezentate in principal de constipatie si de precipitarea simptomelor neurologice in cazul pacientilor cu insuficienta renala (encefalopatie). Unii
reprezentati pot determina pierderi de calciu cu agravarea osteoporozei, iar din acest motiv nu sunt indicati femeilor aflate la menopauza;

4. Compusii de magneziu (in principal hidroxidul de magneziu)

Sunt eficienti in combaterea arsurilor retrosternale, insa determina diaree. Daca pacientul are insuficienta renala, magneziul se poate acumula in
organism, uneori atingand chiar si valori toxice. Pentru a se evita efectul laxativ, exista si compusi de magneziu combinati cu antiacide constipante;

Antiacidele de acest tip sunt recomandate pentru administrare la nevoie, cand pacientul simte un disconfort gastric si nu trebuie consumate pe o
perioada indelungata.
Inhibitorii secretiei gastrice sunt medicamente care actioneaza mult mai tintit, au un mecanism de actiune mai complicat, insa durata efectelor este mai
lunga. Ei sunt recomandati pacientilor cu tulburari dispeptice mai intense si recurente, care nu raspund favorabil la antiacidele enumerate mai sus.
Aceasta clasa este reprezentata de catre medicamente de tipul: ranitidinei, famotidinei sau omeprazolului si lansoprazolului.

Ranitidina si compusii similari influenteaza in special secretia acida nocturna, deci sunt indicati pacientilor cu tulburari aparute seara, la culcare sau in
somn.
Omeprazolul scade secretia acida, insa este indicat in boli cronice si cu manifestari intense, in special in ulcerul gastroduodenal sau esofagite de
reflux.

Precautii

Pacientii care apeleaza la astfel de medicamente sunt sfatuiti:

1. Sa elimine mai ales cauza de aparitie a dispepsiei, mai degraba decat sa apeleze la compusi farmacologici;
2. Sa se consulte cu farmacistul anterior administrarii antiacidelor deoarece aceste medicamente pot interfera cu alte substante si pot agrava cursul
unor boli, mai ales insuficienta renala;
3. Sa nu apeleze la astfel de medicamente fara o recomandare din partea medicului in cazul in care au probleme hepatice, deoarece majoritatea sunt
metabolizate hepatic. In cazul in care ficatul nu poate face fata, unii compusi se pot acumula in organism atingand niveluri periculoase.

Laxative si purgative
Constipatia reprezinta de fapt eliminarea cu greutate a materiilor fecale dure si deshidratate, la un interval mai mare de 2- 3 zile. Disconfortul
abdominal si general este accentuat, pacientul acuzand si balonari si inapetenta. In prezent, copnstipatia poate fi tratata prin administrarea de laxative
si purgative. Ele pot determina inmuierea materiilor fecale, usurand eliminarea lor, pot stimula miscarile peristaltice ale intestinului si colonului sau pot
sa atraga apa in interiorul lumenului intestinal favorizand propulsia scaunelor.

Laxativele de volum sunt reprezentate de metilceluloza, agar si multe altele, care, asociate consumului crescut de apa, stimuleaza peristaltismul
colonului si inmoaie scaunul. Ele confera volum scaunului deoarece contin fibre nedigerabile, dar care stimuleaza eliminarea. Utilizarea lor regulata le
face mult mai eficiente si este considerata ca fiind sigura. Sunt indicate pacientilor cu obiceiuri alimentare defectuoase, al caror scaun nu este format
prin lipsa fibrelor din dieta. Laxativele de inmuiere a scaunului sunt capabile sa inmoaie direct scaunul. Ele sunt foarte eficiente in cazul in care
pacientul consuma cantitati crescute de lichide de-a lungul zilei. Sunt indicate pacientilor varstnici saude cate ori trebuie evitat efortul intens de
defecare. Unele dintre aceste substante raman in lumenul intestinal, deoarece nu sunt absorbabile si astfel faciliteaza pasajul transluminal.

Purgativele sunt substante care actioneaza prin iritarea mucoasei intestinale, determinand evacuarea rapida a continutului. Ele nu sunt recomandate
tuturor pacientilor deoarece pot determina deshidratare sau colici intestinale. Constipatia poate fi evitata prin regularizarea dietei, prin consumul de
cantitati crescute de lichide de-a lungul zilei si prin exercitii fizice regulate. Un regim alimentar bogat in fructe si legume proaspete, supe si ciorbe poate
sa fie chiar mai eficient decat administrarea medicamentelor. In plus, beneficiile pentru organism sunt multiple si generale.

Precautii

Administrarea laxativelor si a purgativelor este considerata sigura daca:

- Pacientul consuma multe lichide, care sa stimuleze actiunea acestor medicamente;
- Nu sunt consumate in mod abuzativ si regulat, ci doar la nevoie.

Consumul cronic poate influenta in mod negativ peristaltismul si tonusul musculaturii intestinale, iar colonul devine foarte lenes. Astfel se poate
ajunge la dependenta de laxative. Pentru un consum mai indelungat, cele mai sigure sunt considerate a fi metilceluloza sau agarul. Consumul cronic
de laxative poate sa interfere cu capacitatea organismului de a absorbi unele vitamine si minerale, in special vitamina D si calciu. Acest deficit se
poate manifesta prin pierderea fortei si rezistentei osoase.

Antidiareice
Diareea reprezinta eliminarea frecventa a scaunelor moi sau de consistenta foarte scazuta, apoase, neformate. Ea poate sa apara in diverse situatii
clinice, in sindroame infectioase, sau afectiuni inflamatorii, malabsorbtie sau dieta cu numeroase substante osmotic active, care sunt capabile sa
stimuleze tranzitul intestinal. Tratamentul diareei se poate realiza prin administrarea de compusi care cresc consistenta fecalelor sau care reduc viteza
tranzitului intestinal. Compusii care cresc vascozitatea, de tipul caolinului, pectinelor sau carbunelui medicinal pot sa adsorba pe suprafata lor bacteriile
si toxinele din intestin.

Sunt considerate ca fiind sigure pentru administrare deoarece nu pot fi absorbite si nu ajung in torentul circulator. Administrarea lor este indicata pentru
perioade scurte de timp deoarece pot sa afecteze flora normal a tractului intestinal pentru ca nu adsorb doar bacteriile patogene, ci si pe cele necesare
proceselor fermentative. Agentii antidiareici antispastici incetinesc tranzitul si motilitatea intestinala, reduc secretiile digestive si cresc tonusul
sfincterelor. Cel mai utilizat astfel de compus este loperamid. Ea are actiuni intense si nu influenteazaza alte sisteme si organe.

Precautii

Diareea nu trebuie combatuta intotdeauna, deoarece de foarte multe ori ea este un mecanism de aparare a organismului impotriva unor toxine
produse de bacterii cu actiune patogena. De aceea, antidiareicele nu sunt recomandate imediat, ci dupa o perioada de 24 de ore de la debut. Dupa
aceasta perioada specialistii recomanda administrarea lor doar daca nu apar si semne generale - febra, frisoane, alterarea starii generale si daca
aspectul scaunelor nu se modifica si nu apare sange, mucus sau puroi.

In cazul in care administrarea antidiareicelor se face rational, specialistii recomanda pacientilor:

- Sa ia cantitati suficiente pana aspectul scaunelor se normalizeaza, iar apoi sa renunte la aceste preparate pentru a evita aparitia constipatiei;
- Sa se hidrateze corespunzator pe toata durata simptomatologiei pentru a evita aparitia unor complicatii. Acestea pot sa apara rapid mai ales in cazul
copiilor care fac diaree.

Daca aspectul diareei este alarmant (contine sange, sau cantitati mari de mucus) sau pacientii au si varsaturi, specialistii recomanda acestora sa se
prezinte la medic pentru ca starea lor poate fi una infectioasa, ce se poate complica in orice moment. Pana la prezentarea la medic, pacientul trebuie
sa isi mentina un status de hidratare cat mai normal.

Medicamente indicate in raceala comuna

In mod clasic, medicii si pacientii deopotriva, obisnuiesc sa spuna despre raceala: 'O raceala netratata dureaza o saptamana, iar una tratata se
vindeca in 7 zile'. Cu alte cuvinte, chiar daca pacientii hotarasc sa ia sau nu un medicament, simptomele se amelioreaza de la sine dupa o anumita
perioada, in cele mai multe cazuri, o saptamana. Cele mai indicate masuri terapeutice sunt odihna, consumul unor cantitati crescute de lichide si o
dieta bogata in fructe si legume proaspete. Administrarea de antibiotice nu este indicata deoarece majoritatea racelilor si gripelor obisnuite sunt
cauzate de virusuri, iar acestea nu sunt influentate de antibiotice (care actioneaza exclusiv pe bacterii). Unele medicamente OTC sunt capabile sa
amelioreze o parte din simptome, sporind confortul pacientului in aceasta perioada. De aceea, se pot administra decongestionante nazale, mucolitice
sau antitusive.

Simptomele alergiilor (in special rinoreea) pot fi ameliorate prin administrarea de antihistaminice. Aceste substante medicamentoase se gasesc
intr-o gama foarte larga de medicamente destinate combaterii simptomelor racelii, adesea in combinatie cu decongestionante. Decongestionantele
nazale sunt substante capabile sa usureze respiratia deoarece reduc edemul mucoasei nazale, permitand aerului sa treaca mai bine prin caile
respiratorii aeriene (narine).

De asemena, ele pot sa reduca si rinoreea, mai ales daca este abundenta si se scurge retrograd in nazofaringe si apoi in orofaringe, determinand
inflamarea gatului. Decongestionantele pot fi administrate pe cale orala sau sub forma de picaturi sau sprayuri. Preparatele orale sunt cele mai
eficiente si asigura o ameliorarea rapida si intensa a simptomatologiei, insa au si un risc mai crescut de aparitie a reactiilor adverse. Sprayurile si
picaturile pot fi si ele administrate in raceli, insa beneficiile terapeutice sunt doar temporare. Ele au un risc considerabil mai redus de aparitie a
efectelor secundare sistemice, comparativ cu preparatele orale. Cele mai utilizate preparate de acest tip sunt cele continand pseudoefedrina si
fenilefedrina, insa nu toate medicamentele care le contin pot fi eliberate fara prescriptie medicala.

Un inconvenient important al preparatelor topice este aparitia rapida a tahifilaxiei: o reducere rapida a raspunsului local aparuta in urma administrarii
de doze repetate, in timp scurt. Acesta este si motivul pentru care astfel de preparate nu sunt recomandate pentru a fi utilizate pe termen lung
(deoarece eficienta lor scade chiar si dupa cateva zile).

Precautii

Specialistii avertizeaza pacientii:

- Sa nu administreze medicamente impotriva racelii si decongestionante nazale copiilor cu varsta sub 2 ani decat sub supraveghere medicala. In cazul
in care medicul pediatru recomanda administrarea unor astfel de medicamente, parintii trebuie sa respecte intocmai indicatiile acestuia;
- Sa nu utilizeze sprayurile nazale sau picaturile de mai mult de 3 ori/ zi si nu mai mult de 3 zile consecutiv, deoarece efectul lor se poate diminua
considerabil, iar mucoasa poate sa aibe chiar un efect de rebound si sa devina mai edematiata decat anterior administrarii medicamentului in sine;
- Sa consume lichide in cantitati crescute pe toata durata starii gripale, mai ales cat timp iau diverse medicamente;
- Sa evite decongestionantele nazale in cazul in care exista probleme cronice: boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, glaucom, diabet
zaharat sau hipertiroidie. Decongestionantele pot sa intereactioneze cu anumite medicamente, in special cu antihipertensivele si antidepresivele.
De aceea, pacientii sunt sfatuiti sa citeasca cu foarte mare atentie prospectul medicamentului si sa verifice daca nu au contraindicatii la respectivul
medicament;
- Sa se consulte intai cu medicul sau farmacistul daca pacientele sunt insarcinate si au nevoie de un decongestionant nazal.

Antitusivele sunt medicamente ce pot calma tusea, dar care nu sunt indicate in toate situatiile, mai ales in cazul in care tusea este productiva. Tusea
este de fapt unul din mecanismele de protectie ale organismului de a elimina eventualele substante straine care ajung in arborele respirator. Datorita
rolului ei de excretie a substantelor straine, tusea este adesea foarte folositoare si trebuie chiar incurajata. Daca insa este tuse seaca, obositoare,
deranjanta, care poate induce apnee si un distres respirator deosebit, ele pot fi calmate cu anumite preparate pe baza de codeina. Aceste preparate au
actiune centrala si pot sa inhibe direct centrii tusei. Concentratia codeinei in astfel de compusi este redusa si nu exista risc de aparitie a dependentei
sau reactiilor adverse caracteristice opioidelor.

Specialistii considera insa ca cele mai indicate chiar si pentru ameliorarea tusei suntlichidele. Cat mai multe si cat mai diversificate, deoarece ele pot
calma un gat inrosit si pot fluidiza secretiile, astfel incat o tuse neproductiva sa devina una cu expectoratie. Un remediu foarte popular este sucul de
lamaie indulcit cu miere (o parte lamaie, doua parti miere). El poate fi consumat de cate ori doreste pacientul si poate fi administrat copiilor cu varsta
de peste 1 an.

Expectorantele sunt medicamente care favorizeaza expectoratia, astfel crescand secretiile eliminate. Aceste medicamente pot sa stimuleze activitatea
glandelor mucoasei repiratorii astfel incat acestea sa aibe o secretie mai fluida.

Medicamentele antitusive (si chiar si expectorantele) pot ridica probleme pacientilor cu afectiuni generale si celor cu astm, afectiuni cardiace,
hipertensiune arteriala sau hipertrofie de prostata. Astfel de preparate pot sa interactioneze de asemenea cu sedative, anumite antidepresive, precum
si alte medicamente. Pacientii sunt sfatuiti sa citeasca cu atentie indicatiile producatorului sau sa ceara parerea farmacistului, acesta putandu-i ajuta sa
aleaga un medicament eficient si cu reactii secundare minime. Medicamentele care inhiba tusea prin mecanism central pot sa afecteze si respiratia
normala. Ele trebuie administrate cu precautie in cazul pacientilor varstnici sau celor cu afectiuni respiratorii cronice.

Antitusivele si expectorantele nu sunt indicate copiilor sub 2 ani, decat daca medicul pediatru le considera eficiente, iar beneficiile surclaseaza
riscurile.
Antitusivele nu sunt recomandate femeilor insarcinate, si celor care alapteaza, pacientilor cu afectiuni convulsivante, de tract respirator inferior si
deprimare respiratorie importanta, precum si celor cu aritmii cardiace.

Antihistaminice
Antihistaminicele pot sa usuce secretiile si sunt utilizate pentru tratamentul alergiilor simple si al pruritului. Alergiile apar ca urmare a unui raspuns
hiperergic din partea sistemului imun fata de antigenele din mediu (de exemplu, fata de polen, particule de praf, mucegaiuri). In cadrul acestui raspuns,
se secreta in cantitati crescute, histamina.

Ea este cea care declanseaza intregul lant al reactilor inflamatorii care au drept expresie clinica, alergia. Unele antihistimanice pot fi eliberate fara
prescriptie si sunt foarte utile in ameliorarea simptomelor usoare, cum ar fi prurit, rinoree, insa au drept efect secundar instalarea somnolentei.

Preparatele de generatie noua incearca sa reduca acesta efect, insa pacientii trebuie avertizati ca pe durata tratamentului sa nu manipuleze utilaje
mari, sa nu conduca un autovehicul si sa nu realizeze nici un fel de activitate care necesita o vigilenta crescuta. Deoarece in momentul de fata exista si
antihitaminice cu un efect sedativ mai putin pronuntat, pacientii sunt sfatuiti sa se consulte cu farmacistul pentru a stabili care este cel mai indicat
antihistaminic in cazul lor.

Antihistaminicele sunt adaugate si in preparate utilizate in tratamentul simptomatic al racelilor, insa medicii nu incurajeaza utilizarea lor, ci mai degraba
a ceaiurilor de plante si a sucurilor naturale de fructe.

Precautii

- Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor mici fara un consult de specialitate anterior. Daca medicul pediatru este de parere ca aceste
medicamente sunt indicate copiilor, atunci parintii trebuie sa le administreze conform indicatiilor si recomandarilor specialistilor;
- Administrarea antihistaminicelor pentru tratamentul racelii nu este indicata deoarece ele pot creste vascozitatea secretiilor, pe care le fac mai greu de
eliminat, chiar si de o tuse anterior productiva;
- Antihistaminicele trebuie administrate cu multa apa;
- Antihistaminicele nu sunt indicate pacientilor cu astm bronsic, glaucom, epilepsie sau hipertrofie de prostata. Ele pot sa interactioneze cu diverse
alte medicamente, in special cu antidepresive, tranchilizante, anxiolitice;
- Antihistaminicele pot fi administrate pe stomacul gol, pentru a creste absorbtia, insa daca apare disconfort gastric intens, se pot administra si cu
alimente;

Astfel de compusi sunt contraindicati femeilor insarcinate, pacientilor cu afectiuni ale tractului respirator inferior si trebuie administrati cu precautie
pacientilor cu semne de hipertensiune intraoculara. Somnolenta indusa de administrarea antihistaminicelor se reduce pe masura ce sunt utilizate.
Daca insa acest efect secundar nu diminua si nu apare o ameliorare a simptomatologiei alergiei in maxim o saptamana, pacientii sunt sfatuiti sa se
adreseze medicului.

Analgezice
Exista o gama foarte variata de analgezice, unele asociind si actiune antiiflamatoare si antipiretica, in timp ce spectrul de actiune al altora este limitat
doar la producerea de analgezie. Printre cele mai utilizate antialgice sunt - aspirina, acetaminofenul si ibuprofenul. Asprina si ibuprofenul sunt
medicamente ce apartin antiiflamatoarelor nesteroidiene, substante foarte comercializate, care pot sa combata febra, durerea si inflamatia, dar care au
efecte secundare importante, in special de natura digestiva. Aspirina este un compus cu reale efecte analgezice si antipiretice. Se recomanda a fi
administrata doar adultilor deoarece este un medicament foarte puternic. Pentru scopul antialgic se recomanda preparate de 325 mg.

Precautiile administrarii aspirinei includ:

- Evitarea administrarii ei copiilor si tinerilor cu varsta sub 20 de ani deoarece exista riscul de aparitie a sindromului Reye, ca reactie adversa. El
apare rar, insa este foarte grav. Afecteaza copii cu varsta intre 6 si 12 ani si se manifesta prin simptome de sistem nervos central (confuzie, convulsii,
confuzie) si de afectare hepatica;
- Administrarea aspirinei strict in prezenta unui protector gastric deoarece medicamentul afecteaza bariera de mucus gastric, predispunand la aparitia
de gastrite si ulcere. Preparatele tamponante sunt mai putin agresive comparativ cu cele clasice, insa administrarea unui antiacid este utila si in acest
caz;
- Evitarea consumului de aspirina in cazul existentei unei alergii la aspirina sau la ibuprofen;

Aspirina nu trebuie administrata in cazul pacientilor cu guta si medicatie anticoagulanta, in cazul femeilor insarcinate si trebuie aruncata daca isi
modifica aspectul sau mirosul. Aspirina nu este un leac contra mahmurelii, de aceea nu trebuie administrata pentru acest scop. In plus, asociata
alcoolului, ea devine si mai agresiva fata de mucoasa gastrica.

Administrarea aspirinei trebuie facuta strict in functie de recomandarile producatorului, mentionate in prospect. Depasirea dozei maxim admise poate
duce la aparitia fenomenului de salicilism, determinat de intoxicatia cu aspirina.

Specialistii recomanda oprirea administrarii de aspirina in cazul in care apar:

- Tinitus (tiuit in urechi);
- Tulburari vizuale;
- Greata, varsaturi, mai ales hematemeza (varsaturi cu sange);
- Ameteli, confuzie;
- Cresterea frecventei respiratorii (tahipnee).

Pe langa ameliorarea durerii si inflamatiei, aspirina poate fi administrata si pentru alte afectiuni, cum ar fi migrenele (in doze reduse), sau post accident
vascular cerebral sau infarct miocardic. Datorita riscului de interactiune dintre aspirina si multe alte clase de medicamente, specialistii recomanda
pacientilor cu probleme grave in antecedentele medicale sa se consulte cu medicul personal daca vor sa ia aspirina. Efectele aspirinei sunt scazute de
antiacide, iar risucu de dezvoltare a hemoragiilor este crescut de asocierea ei cu heparina, trombolitice, clopidogrel.

Alte analgezice nesteroidiene sunt reprezentate de ibuprofen si naproxen. Ele au mecanism de actiune similar aspirinei. Ca si aspirina, ele pot sa
dea reactii adverse gastrice si pot interfera cu medicatia anticoagulanta a pacientilor.
Acetaminofenul este un alt preparat cu actiune antialgica si antipiretica, dar care este lipsit de efecte antiinflamatoare.

Deoarece mecanismul lui de actiune este unul central, reactiile adverse sunt mai putine decat in cazul aspirinei si AINS si nu determina disconfort
gastric. Majoritatea producatorilor trec pe ambalaj concentratia de substanta activa precum si doza maxim admisa, pentru ca pacientii sa nu ajunga sa
ia supradoze si sa se intoxice cu diverse analgezice. Femeile insarcinate nu trebuie sa ia analgezice decat dupa ce se consulta cu medicul si acesta
considera ca astfel de medicamente sunt sigure in cazul lor.