Sunteți pe pagina 1din 151
2016 - 2017 1
2016 - 2017 1

2016 - 2017

Artmark Historical Estate aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea catalogului: d-lor Narcis Dorin Ion, Gabriel Nicolae, Doru Ghizdăvescu, Daniel Mladin, respectiv colectivului asociației ARCHÉ, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie informaţii și fotografii în vederea documentării șistoricului proprietăților ce fac obiectul catalogului.

Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre imobile ori care pur și simplu se află în posesia unor date relevante pentru o mai bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: laura.jurjeu@artmark.ro. Mulțumiri anticipate!

Abrevieri surse documentare:

www.monumenteuitate.org (MU), www.salutaris.ro (SA), constanta-imagini-vechi. blogspot.ro (CIV), www.ziarulprahova.ro - Paul D. Popescu (ZP), www. arhitectura-1906. ro (A1906); www.wikipedia.com (WP); www.igloo.ro (IG)

Narcis Dorin Ioan, „Reședințe și familii aristocratice din România”, Institutul Cul- tural Român, 2007 (RFA); Narcis Dorin Ion, „Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec.XIX-XX)”, Ed. Oscar Print, 2011 (EAZ); Emil Murgu, „Comuna Petriş, trecut şi prezent”, Editura Mirador, 2009 (CPM); „Arhitectul Henri Susskind”, Emanuel Bădescu - http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/arhitectul-henri-susskind-de-emanuel- badescu-galerie-foto-10582542/ (HS); Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt, “Isten segedelmével

udvaromat megépítetten

”,

Gutenberg Kiadó, Csíkszereda, 2015 (ISUM); Ovidiu Dumitriu,

.. Adrian Năstase, “Descriptio Ponti Euxini. Marea Neagră în patru secole de cartografie”, Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi, ICR, 2016 (DPE); Oana Marinache, “Patrimoniul imobiliar al familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor“, Ed. Istoria Artei, București, 2016 (PIC); NArcis Dorin Ion, “Palate din București“, NOI media Print, București, 2013 (PB) Colecția Narcis Dorin Ioan (NDI), Colecția Constantin Prisecaru (CP), Colecția Gabriel Nicolae (GN), Arhiva personală Mircea Nasta (MN), Colecția Daniel Mladin (DM);

Texte română Iulian Pleștiu Corectură texte engleză anonimov.ro Fotografii Cristina Budușan Design grafic, DTP Veronica Dănilă

ISBN: 978-606-8605-60-9

© 2016 Artmark Historical Estate

Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă fără consimțământul scris al deținătorilor de copyright.

Artmark Historical Estate aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea catalogului: d-lor Narcis Dorin Ion,

2016 - 2017

www.artmarkhistoricalestate.ro

Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile puse în vânzare:

Constantin Prisecaru, CEO constantin.prisecaru@artmark.ro / 0040 757 026 450

Artmark Historical Estate aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea catalogului: d-lor Narcis Dorin Ion, Gabriel Nicolae, Doru Ghizdăvescu, Daniel Mladin, respectiv colectivului asociației ARCHÉ, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie informaţii și fotografii în vederea documentării șistoricului proprietăților ce fac obiectul catalogului.

Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre imobile ori care pur și simplu se află în posesia unor date relevante pentru o mai bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: laura.jurjeu@artmark.ro. Mulțumiri anticipate!

Abrevieri surse documentare:

www.monumenteuitate.org (MU), www.salutaris.ro (SA), constanta-imagini-vechi. blogspot.ro (CIV), www.ziarulprahova.ro - Paul D. Popescu (ZP), www. arhitectura-1906. ro (A1906); www.wikipedia.com (WP); www.igloo.ro (IG)

Narcis Dorin Ioan, „Reședințe și familii aristocratice din România”, Institutul Cul- tural Român, 2007 (RFA); Narcis Dorin Ion, „Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec.XIX-XX)”, Ed. Oscar Print, 2011 (EAZ); Emil Murgu, „Comuna Petriş, trecut şi prezent”, Editura Mirador, 2009 (CPM); „Arhitectul Henri Susskind”, Emanuel Bădescu - http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/arhitectul-henri-susskind-de-emanuel- badescu-galerie-foto-10582542/ (HS); Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt, “Isten segedelmével

udvaromat megépítetten

”,

Gutenberg Kiadó, Csíkszereda, 2015 (ISUM); Ovidiu Dumitriu,

.. Adrian Năstase, “Descriptio Ponti Euxini. Marea Neagră în patru secole de cartografie”, Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi, ICR, 2016 (DPE); Oana Marinache, “Patrimoniul imobiliar al familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor“, Ed. Istoria Artei, București, 2016 (PIC); NArcis Dorin Ion, “Palate din București“, NOI media Print, București, 2013 (PB) Colecția Narcis Dorin Ioan (NDI), Colecția Constantin Prisecaru (CP), Colecția Gabriel Nicolae (GN), Arhiva personală Mircea Nasta (MN), Colecția Daniel Mladin (DM);

Texte română Iulian Pleștiu Corectură texte engleză anonimov.ro Fotografii Cristina Budușan Design grafic, DTP Veronica Dănilă

ISBN: 978-606-8605-60-9

© 2016 Artmark Historical Estate

Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă fără consimțământul scris al deținătorilor de copyright.

Artmark Historical Estate aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea catalogului: d-lor Narcis Dorin Ion,

2016 - 2017

www.artmarkhistoricalestate.ro

Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile puse în vânzare:

Constantin Prisecaru, CEO constantin.prisecaru@artmark.ro / 0040 757 026 450

Rafinat. Exclusivist. Discret. Artmark Historical Estate este portalul către cele mai spectacu- loase reședințe istorice și artistice din România, care vă susține în pasiunea de a aprecia timpul și valorile autentice. Iar noi vă ajutăm să redescoperiți că, pentru dumneavoastră, frumosul nu este un lux. Este o necesitate.

Refined. Exclusive. Discret. Artmark Historical Estate is the portal to the most spectacular historic and artistic residencies in Romania, which supports your passion to appreciate the au- thentic values. And we help you rediscover that for you, beauty is not a luxury. It is a necessity.

COMPANIA De la fondarea Casei de licitații în 2008, Artmark s-a constituit în scurt timp drept unul dintre cei mai importanți promotori ai artei românești de patrimoniu și contemporane, precum și o forță motrică a pieței de bunuri artistice și istorice românești, contribuind la conturarea și impulsionarea dezvoltării acesteia spre cotele integrate ale pieței internaționale de artă. Reputația de actor esențial al pieței de artă a fost consolidată prin profesionalism, stabilitate și responsabilitate, câștigând astfel încrederea și suportul tuturor celor care s-au regăsit în viziunea pe care se fundamentează activitatea Artmark.

COMPANY Since the founding of the auction house in 2008, Artmark shortly established itself as one of the leading promoters of Romanian heritage and contemporary art, a driving force of artistic and historical goods for Romanian market, helping to shape and accelerate its development towards the international art market. The reputation of crucial player in the art market has been strengthened through professionalism, stability and responsibility, earning the trust and the support of all those who found themselves in the vision on which the activity of Artmark lies.

HISTORICAL ESTATE Din vastul portfoliu de proiecte Artmark s-a creat divizia Historical Estate, sub deviza “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. Pentru prima oară în România, după modelul marilor Case internaționale de licitații, Artmark Historical Estate oferă accesul iubitorilor de frumos la acest segment special de piață, dedicat proprietăților istorice și artistice precum palate, cetăți, conace și vile vechi de secole, repere în Registrul Monumentelor Istorice. Experiența anterioară în tranzacții cu valori mari a operelor de patrimoniu și competențele în reglaje fine ne recomandă drept soluția ideală pentru toți pasionații de adevărate bijuterii arhitecturale reprezentative pentru spațiul românesc.

HISTORICAL ESTATE From the vast portfolio of Artmark projects, the Historical Estate division was created, with the motto “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. For the first time in Romania, follow- ing the model of large international consultancy real estate companies, Artmark Historical Estate provides access to this particular segment of the market, dedicated to the historical and artistic properties: palaces, castles, fortresses, mansions and villas that are centuries- old, all these being regarded as landmarks in the Register of Historical Monuments. Our previous experience with transactions that concern works of high value, as well as our fine tuning skills in heritage recommend us as the ideal solution for all lovers of true architec- tural jewels representative for Romania.

FINANȚARE
FINANȚARE

Prin Programul Operaţional Regional 2014 – 2020, România are acces la fonduri europene dedicate CONSERVĂRII, PROTEJĂRII, PROMOVĂRII ŞI DEZVOLTĂRII PATRIMONIULUI NATURAL ŞI CULTURAL.

Activitățile finanțabile specifice obiectivelor de patrimoniu cultural includ, dar nu se limitează la:

  • - restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea monumentelor istorice;

  • - dotări interioare (instalaţii, echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de climatizare, siguranţă la foc, antiefracţie);

  • - dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil;

  • - activități de marketing și promovare turistică a obiectivului restaurat, inclusiv digitizarea acestuia, în cadrul proiectului.

Criteriile care fac obiectul monitorizării implementării și performanței investiției propuse prin proiect se referă la:

  • - numărul de obiective de patrimoniu restaurate/protejate/conservate;

  • - numărul de vizitatori înainte, respectiv după intervenţia asupra obiectivului de patrimoniu care beneficiază de sprijin;

  • - suprafaţa restaurată/protejată/conservată a obiectivului de patrimoniu care beneficiază de sprijin (mp), după caz.

Rata de cofinanțare din partea Uniunii Europene este de 98% din valoarea proiectului Solicitantul poate fi un ONG care are drept de proprietate, administrare sau concesiune asupra obiectivului de patrimoniu. Un solicitant poate depune mai multe cereri de finanțare pentru obiective de patrimoniu diferite, valoarea fiecărui proiect trebuind să fie cuprinsă între 100.000 si 5.000.000 euro.

Prin partenerii săi, Artmark Historical Estate oferă servicii de:

  • - asistenţă financiară investiţională;

  • - elaborarea proiectelor de finanţare: analiza eligibilităţii şi elaborarea documentaţiei necesare accesării finanţării nerambursabile;

  • - implementarea proiectelor finanţate.

FINANCING
FINANCING

Under the Regional Operational Programme 2014-2020, Romania has access to European funds dedicated to the CONSERVATION, PROTECTION, PROMOTION AND DEVELOPMENT OF NATURAL AND CULTURAL HERITAGE.

The fundable activities that are specific to the cultural heritage objectives include, but are not limited to:

  • - restoration, consolidation, protection and preservation of historical monuments;

  • - interior fittings (installations, equipment and facilities for ensuring the air conditioning, fire safety, intrusion);

  • - facilities for the exposure and protection of the movable and immovable cultural heritage;

  • - marketing activities for promoting tourism to the rehabilitated objectives, including their digitalization, within the project.

The criteria that represent the monitorization, implementation and investment performance proposed within the project refer to:

  • - the number of patrimony objectives that are rehabilited, protected, conservated;

  • - the number of visitors before and after the intervention on the patrimony objective that benefits from assistance;

  • - the area that is rehabilitated, protected, conservated of the patrimony objective that benefits from assistance.

The rate of co-financing from the European Union is 98% of the project. An applicant may submit several applications for funding for different patrimony objectives, the value of each project has to be between 100,000 and 5,000,000 euros.

Through its partners, Artmark Historical Estate provides:

  • - financial assistance investment;

  • - elaboration of financing projects: necessary eligibility analysis and documentation to access the grant;

  • - implementation of projects funded.

“Principatul Transilvaniei în fiecare din popoarele, casele și regiunile sale

...

”,

Johann Baptist Homann, Nuremberg, 1723

TRANSILVANIA

C ASTELUL g ENERALULUI AUSTRIAC g y ULAy F ERENCZ

Adresa/Address:

sat Mintia, Vețel, Hunedoara 5 km faţă de Deva, 140 km faţă de Timișoara

Preț de pornire/Starting price: 800.000 € Estimare/Estimate: 1.000.000 - 1.250.000 €

C ASTELUL g ENERALULUI AUSTRIAC g y ULAy F ERENCZ Adresa/Address: sat Mintia, Vețel, Hunedoara 5

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 6 ha Suprafață construită/Built area: 1.8 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 924 mp/sqm Structură: DS+P/Floors: SB+GF Camere/Rooms: 20, Băi/Baths: 5 Construcții anexe/Outbuildings: foișor = 136 mp, garaj = 78 mp și grajd = 365 mp, în total 579 mp suprafață construită. Terenul este compus din 5 ha de parc dendrologic clasificat și 1 ha cu livadă. Anul construcției/Construction year: 1642/1834 Cod LMI/LMI Code: HD-II-a-A-03366 Tip de proprietate/Property Type: Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: HD02AHE-AS-A

C ASTELUL g ENERALULUI AUSTRIAC g y ULAy F ERENCZ Adresa/Address: sat Mintia, Vețel, Hunedoara 5

cca. 1877, WP

Castelul a fost construit în secolul XVII de către Gyulay Ferencz, un general austriac, singurul copil al nobilului maghiar Gyulay Ignacz. Ferencz a ridicat conacul în locul unui imobil de dimensiuni mai mici. Familia generalului stăpânea pe atunci toată localitatea Mintia, căreia i-a adăugat la nume titlul Marosnemeti, de la maghiarul „nemet” care înseamnă „neamţ” La Castel au locuit mai mulţi descendenţi ai familiei Gyulay. În 1806, documentele pomenesc că moşia Mintia era stăpânită de Gyulay Istvan. Au urmat Albert şi K.R. Gyulay. Contesa Constance Gyulay de Mintia, care s-a căsătorit cu Ladislau Kuun de Osdola, a moştenit apoi domeniul împreună cu fratele ei, Ludovic. În 1848, familia Gyulay se refugiază la Cluj, iar după revoluţie revin la Mintia doar Ludovic, Ladislau Kuun şi soţia sa, Constance, şi copiii acestora, Irene şi Geza. „Ludovic a fost ultimul moştenitor din familia Gyulay. El a scris peste 100 de jurnale despre conac şi despre Mintia. Toate sunt păstrate la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca”. Ludovic Gyulay a modificat imobilul în anul 1834, dându-i forma pe care o are astăzi. Ludovic Gyulay n-a fost căsătorit şi, deci, n-a avut urmaşi. Averea a ajuns la soţul surorii sale, Ladislau Kuun, fiind moştenită apoi de fiul acestuia, Geza Kuun. Geza a studiat literatura maghiară şi germană la Universităţile din Budapesta şi Gottingen şi a fost membru şi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe din Budapesta. A frecventat cercurile înalte de la Viena şi a intrat în relaţii amicale cu celebrul compozitor Franz Liszt - unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor. În aceleaşi împrejurări a cunoscut-o şi pe scriitoarea Elena Ghica – fiica marelui ban Mihai Ghica, nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica şi prima femeie care a escaladat vârful Mont Blanc, pe 1 iunie 1860. După 1870, Geza Kunn s-a stabilit la Mintia şi s-a căsătorit cu Vilma Kemeny, fiica baronului Kemeny de Magyar- Gyeno Monosto. Prezenţa lui aici a transformat localitatea într-un loc de pelerinaj pentru personalităţi din domeniul culturii şi ştiinţei. Printre acestea s-au numărat V. Zakrzewski – profesor la Universitatea din Cracovia, Al. Szilagyi – secretarul Societăţii Istorice, baronul Balazs Orban, A. Szecsen – mareşalul Curţii Imperiale. Frumuseţea conacului de pe malul Mureşului a fost admirată şi de preşedintele Societăţii Arheologice – Solyon Fekete, directorul Muzeului de Istorie şi al Şcolii reale din Deva – Teglas Gabor, savantul Samuel Brassay – supranumit ultimul polimat al Transilvaniei („polimat” – persoană care are cunoştinţe multe şi variate). Prin imensa bibliotecă a Castelului de la Mintia şi prin salonul decorat cu portrete de familie şi cu obiecte preţioase au trecut şi prefectul George Pogany, subprefectul Coloman Barcsay, contele Coloman Esterhazy - directorul Muzeului Transilvaniei, Otto von Keller – profesor la Universitatea din Praga, Zsolt Beothy – profesor la Universitatea din Budapesta şi savantul norveg- ian Conrad Nielsen. Baronul Miklos Josika venea, şi el, adesea de la Brănişca la Mintia, uneori pe jos, alteori călare sau cu maşina, sau cu barca pe Mureş, ca să admire în special parcul din jurul castelului. Speciile rare de plante şi arborii seculari pe care-i ve- deai aici îţi luau ochii. Contele Kuun a dat copacilor numele celor mai mari scriitori maghiari decedaţi, mulţi dintre ei foşti prieteni. Exista, de pildă, Arborele lui Attila, în memoria lui Attila Gerando. Printre tufele de trandafiri, privitorul descoperea şi numeroase altare onorifice ori funerare. Geza Kuun a murit în 1905, pe 10 aprilie, şi a fost înmormântat la Cluj. Se spune că trupul contelui Geza a fost înmormântat la Cluj, dar inima sa a fost îngropată în cimitirul din curtea Bisericii Reformate din Mintia, alături de alţi

The castle was built during the 17th century by Gyulay Ferencz, an Austrian general, the only child of Hungarian nobleman Gyulay Ignacz. Ferencz built the mansion on the site of a smaller build- ing. The general’s family ruled the town called Mintia, that was renamed Marosnemeti, a term derived from the Hungarian word “nemet”, that translates to “German”. Several descendants of the Gyulay family lived at the castle. Historical documents from 1806 state that the Mintia mansion was owned at that time by Gyulay Istvan, followed by Albert and K.R Gyulay. Countess Gyulay of Mintia, who married Ladislau Kuun of Osdola, later inherited the domain together with her brother, Ludovic. In 1848, the Gyulay family took refuge at Cluj and, after the revolution, Ludovic, Ladislau Kuun, his wife Constance, and their children, Irene and Geza, returned to Mintia. Ludovic was the last heir of the Gyulay family. He wrote over 100 journals about the mansion and about Mintia. All of them are preserved at the Cluj-Napoca history museum. Ludovic Gyulay modified the building in 1834, giving it the shape it has today. Ludovic Gyulay never got married and, therefore, never had any heirs. His fortune was inherited by his brother-in-law, Ladislau Kuun, followed by his son, Geza Kuun. Geza studied Hungarian and German literature at the Universities of Budapest and Got- tingen, and was a member and vice president of the Budapest Academy of Sciences. He was part of Vienna’s elite social circles, and became friends with the famous composer Franz Liszt – one of the most prominent pianists of all time. It was then that he also met writer Elena Ghica – daughter of Mihai Ghica, niece of Grigore Ghica the 4th, and the first woman to have climbed the Mont Blanc peak, on June 1st 1860. After 1870, Geza Kunn settled at Mintia and married Vilma Ke- meny, the daughter of baron Kemeny of Magyar-Gyeno Mono- sto. His presence here transformed the town into a gathering place for eminent representatives of the cultural and scientific scenes, which included V. Zakrzewski – professor at the Cracovia University, Al. Szilagyi – secretary of the Historical Society, baron Balazs Orban, A. Szecsen –Imperial Court marchal. The beauty of the mansion located on the bank of Mureș River was also admired by the president of the Archeological Society – Solyon Fekete, the director of the Deva History Museum – Teglas Gabor, and by scientist Samuel Brassay – regarded as Transylvania’s last polymath. The immense library of the Mintia Castle and the salon, decorated with family portraits and precious objects, were visited by prefect George Pogany, subprefect Coloman Barcsay, count Coloman Esterhazy – director of the Transylvania Museum, by Otto von Keller – professor at the University of Prague, Zsolt Beothy – professor at the Budapest University, and by Norwegian scientist Conrad Nielsen. Baron Miklos Josika also traveled from Brănişca to Mintia, either on foot, by car, or on horseback. He also traveled by boat on Mureş River in order to admire the park that surrounded the castle. The rare species of plants and trees that embellished the park were mesmerizing. Count Kuun named the trees after the most important Hungarian writers, many of whom had been his friends. One of the trees, for example, bore the name of Attila, in the memory of Attila Gerando. Amid the rose bushes, the visitor could also discover numerous honorary or mortuary shrines. Geza Kuun died in 1905, on April 10th, and was entombed at Cluj. Leg- end has it that, although the body of count Geza was inhumed at

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului şi pe Adalbert Fay, un apropiat al Împăratului Franz Iosef şi soţul surorii lui Geza Kuun. Acesta a stăpânit domeniul după moartea contelui care nu a avut urmaşi. El a îmbogăţit parcul conacului cu numeroase specii de arbori exotici. Era unul dintre cei mai mari specialişti în dome- niul biologiei. În 1908, domeniul de la Mintia a fost cumpărat de groful Horvath Toldi Rudolf. „În acte scrie că l-a cumpărat de la un

moştenitor de-al soţiei lui Geza Kuun, un anume Joseph, care l-a înstrăinat din pricina problemelor financiare. S-a a plătit pe toată proprietatea 792.000 de forinţi din aur. Pe lângă asta, mai avea 10.000 de hectare de teren arabil, tot la Mintia.” Horvath Toldi Rudolf a murit în 1931 şi a avut o fată şi un băiat. Fata i-a moştenit imensa colecţie de timbre – o raritate la vremea acea. Nepotul lui spune că avea toate mărcile poştale tipărite până în 1919, cu trei excepţii. Conacul a fost moştenit de fiul lui Rudolf, Istvan. El a fost ultimul proprietar al domeniului de la Mintia, până în 1945, când a apărut Legea Reformei Agrare. În timpul comunismului, castelul a avut mai multe destinatii. Până în 1989 a fost numit “Casa agronomului”. În 2007 castelul i-a fost retrocedat fiului lui Horvath-Toldi Istvan, care, întors din Australia după 27 de ani, a început lucrările de restaurare, aproape finalizate în prezent, pentru a reda castelului și parcului ce îl înconjoară, strălucirea de odinioară. Ansamblul castelului de la Mintia, format din castel și parc, este declarat monument istoric de importanță națională și universală, clasa A. Sursă: Bicsok Zoltán și Orbán Zsolt, “Isten

segedelmével udvaromat megépitettem

...

”. Történelmi családok

kastélyai Erdélyben. Gutenberg Kiadó, Csikszereda, 2011, pp. 246-

248.

Sursă: Bicsok Zoltán și Orbán Zsolt, “Isten segedelmével udvaro-

mat megépitettem ... ”. Történelmi családok kastélyai Erdélyben. Gutenberg Kiadó, Csikszereda, 2011, pp. 246-248.
mat megépitettem
...
”.
Történelmi családok kastélyai Erdélyben.
Gutenberg Kiadó, Csikszereda, 2011, pp. 246-248.

cca. 1900, WP

Cluj, his heart was buried in the cemetery of the Mintia Reformed Church, alongside other members of his family and former own- ers of the castle. Archives also mention the owners of the castle and Adalbert Fay, a close friend of Emperor Franz Joseph and the husband of Geza Kuun’s sister. The latter became the owner of the domain after the heirless count died. As he was a specialist in the field of biol- ogy, he enriched the mansion’s park with numerous species of exotic trees. In 1908, the Mintia domain was acquired by Horvath Toldi Rudolf. The papers prove that he bought it from an inheritor of Geza Kuun’s wife, named Joseph, who sold it due to financial prob- lems. The whole property was bought for 792.000 gold forints. In addition to this, he also owned 10.000 ha of ploughland in Mintia. Horvath Toldi Rudolf died in 1931 and was the father of a girl and a boy. The girl inherited his great stamp collection, which was a rarity at the time. His grandson claims that he had all the postage stamps that had been published up to 1919, with three exceptions. Rudolf’s son, Istvan, inherited the mansion. He was the last owner of the Mintia domain until 1945, when the Agrarian Reform Law was adopted. During the communist regime, the castle was put to various uses. Up to 1989, it was named “The Agronomist’s House”. In 2007, the castle was retroceded to Horvath-Toldi Istvan’s son. When he returned to Mintia after having lived in Australia for 27 years, he started to renovate the building, in order to bring back the castle and the surrounding park to their former glory. The restoration process is almost finished now. The Mintia domain, that comprises the castle and the park, is classed as a historical monument of national and universal im- portance, class A

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului

1905, WP

Gyulay Lajos (1800 - 1869), 1834, ISUM

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului

Interiorul castelului, 1934, sursa: arhiva familiei

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului

Proprietarii alături de invitați, mijlocul anilor ‘20, sursa: arhiva familiei

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului

Ferencz Jozsef Gyulay (1799 - 1868), CP

membri ai familiei sale şi de foşti stăpâni ai Castelului.” Arhivele mai pomenesc printre proprietarii castelului
18 19
18 19
18 19
22 23
22 23
22 23
22 23
24 25
24 25
24 25
24 25
24 25
28 29
28 29
28 29
28 29
28 29
28 29

C ASA B IEDERMANN DIN BRA ș OV, STIL A RT NOUVEAU

Adresa/Address:

str. Lucian Blaga nr. 1, Brașov

Preț de pornire/Starting price: 530.000 € Estimare/Estimate: 550.000 - 650.000 €

C ASA B IEDERMANN DIN BRA ș OV, STIL A RT NOUVEAU Adresa/Address: str. Lucian Blaga

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1.001 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 600 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 450 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 272 mp/sqm Structură: DS+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 9, Băi/Baths: 1 Anul construcției/Construction year: 1936 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Cafenea, Centru de evenimente, Reședință unifamilială, Restaurant ID proprietate/Property ID: BV03AHE-NC

C ASA B IEDERMANN DIN BRA ș OV, STIL A RT NOUVEAU Adresa/Address: str. Lucian Blaga

Brașov, 1897, CP

Casa Biedermann poartă numele primilor proprietari ai imobilului ridicat pe str. Lucian Blaga (fostă Timișului). Victor Biedermann, alături de soția Aurelia (Aranka) Keller, își construiau reședința în cursul anului 1936, bucurându-se de ea doar 5 ani, până în 1941. În ianuarie 1941 casa era ocupată de autoritățile naziste, moment din care imobilul avea să intre în administrarea sau posesia a numeroase instituții. După retragerea germană, Casa Biedermann intra în administrarea comunității evreiești, însă, după 1945, imo- bilul ajungea în circuitul statului comunist, fiind ocupată pe rând de Ministerul Muncii, ca local pentru școala de ucenici, ulterior de Ministerul Educației, drept sediu al unei școli profesionale de băieți și fete. În anii ‘50 casa intra în posesia Statului, fiind ulterior naționalizată.

Imobilul se regăsește pe aceeași suprafață construită și amenajată în cursul anului 1936 de către primul proprietar, Victor Bieder- mann. Pe cei 1000 mp Biederman amenaja o mică grădină și parc cu pomi fructiferi și ridica un imobil cu subsol și mansardă, ale cărui 9 camere erau utilate și amenajate la standardele interbe- lice pentru locuința unei familii înstărite. Poziționarea casei oferă o priveliște extraordinară asupra Tâmpei, fiind totodată foarte aproape de Centrul Istoric al Brașovului.

Named after its first owners, Biedermann and his wife Aurelia (Aranka) Keller, this property was built in 1936 and, in January 1941, was occupied by Nazi authorities. That was the time when numerous institutions took turns at managing the house. After the withdrawal of Germans, the house was under the manage- ment of the Jewish community, but after 1945 (when the Roma- nian government was under communist influence), the building was occupied, in turn, by the Ministry of Labour, the local school of disciples, and finally by the Ministry of Education, which used it as a vocational school for boys and girls. Back in the 50’s, the State took possession of the house, which was then nationalized.

Built in 1936, the very first owner of this property was Victor Bie- dermann. On his 1000 sqm land, Biedermann built this incredible 9-room house, featuring a basement and an attic, equipped and furnished at the highest standards a rich family in the interwar period could have. Moreover, Bierdermann embellished this property by adding a small fruit tree garden. Extremely well po- sitioned, Biedermann House has an extraordinary view of Tâmpa, and is, at the same time, very close to the city’s historical center

32 33
32 33
34 35
34 35
34 35
34 35

DOMENIUL VERESSZÉK

VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY

Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de Braşov

Preț la cerere Price upon request

DOMENIUL VERESSZÉK VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 190,83 ha Suprafață construită/Built area: 425 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 276 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Construcții anexe: cabană DS+P+M, 161 mp. Terenul are în componență 167 ha de pădure și 24 ha de pășune. Outbuildings: chalet, SB+GF+A, 161 sqm. The land consists in 167 ha of forrest and 25 ha of meadows. Anul construcției/Construction year: 1924-1926 Cod LMI: neclasată Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Castel de vânătoare, Complex turistic ID proprietate/Property ID: HR01AHE-AS-NC

DOMENIUL VERESSZÉK VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de

Eticheta apei minerale Pan, sfârșitul sec. XIX

DOMENIUL VERESSZÉK VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de
DOMENIUL VERESSZÉK VILA FOGOLYÁN KRISTÓF, ARHITECT KÓS KÁROLY Adresa/Address: Veresszék, Iacobeni, Harghita 80 km faţă de

cca. 1930, SA

cca. 1930, SA

Chiar din inima Harghitei, la Sud-Est de satul Iacobeni, se ridică din adâncul pământului izvorul de apă minerală de la Veresszék. Izvorul se ascunde într-un mediu pitoresc, în poalele naturii “sălbatice”, înconjurat de păduri. Acesta a fost descoperit chiar de proprietarul acelor vremuri, moșierul Balásy Simon József. Acesta a captat izvorul amenajând împrejurimile, iar în 1894 a pus în funcțiune stația de îmbuteliere. Apa minerală a izvorului denumit Borárniéky, Pán sau Szentgyörgy a fost considerată “cea mai igienică, fără bacterie pentru consumație, al munților Cason.” Apa terică cu conținut de lithium și hidro-carbonat din Veresszék a fost curativă în cazurile diverselor afecțiuni, însă a fost apreciată și ca apă de masă. “Se poate bine păstra, nu se strică și izvorând din piatră are un caracter de durabilitate”, scria pe eticheta apei minerale Pán. La începutul secolului XX, Boldizsár Lajos a fost cel care a exploa- tat comorile minerale ale izvorului de la Veresszék, iar în anul 1920 acestea și stația de îmbuteliere au fost preluate de Dr. Fogolyán Kristóf, directorul Spitalului din Sfântu Gheorghe, spital care astăzi îi poartă numele. În această perioadă, medicul îl întâlnește pe renumitul arhitect Kós Károly, cel care a proiectat complexul de clădiri al Grădinii Zoologice din Budapesta, Muzeul Național Secuiesc și spitalul din Sfântul Gheorghe, Biserica Reformată de pe strada Moților din Cluj s.a. Kós Károly este cel care întocmește lucrările de proiectare pentru construcția unei noi clădiri de spital. Între cei doi s-a țesut de atunci o prietenie pe viață. Arhitectul Kós Károly a proiectat și clădirea de deasupra izvorului de pe dome- niul de la Veresszék, ridicată între 1924 și 1926, iar apa minerală îmbuteliată aici a fost distribuită sub numele de «Salvatore». În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, producția din stația de îmbuteliere a fost oprită. După o perioadă când bunurile și drepturile unității de îmbuteliere și ale exploatării treceau de la o întreprindere comunistă la alta, stația a fost desființată definitiv și distrusă. În perioada post-decembristă, din inițiativă privată, casa Dr. Fogolyán Kristóf și zona înconjurătoare, de o rară frumusețe, cu păduri și pășuni populate de o faună bogată, au intrat într-un lung proces de reabilitare și conservare, aflat în prezent în stare finală. Raritatea și frumusețea domeniului Veresszék a făcut ca acesta să fie integrat în programul Natura 2000, rețea europeană de zone naturale protejate, creată în 1992 din necesitatea de a proteja na- tura și de a menține pe termen lung resursele naturale necesare dezvoltării socio-economice. (SA)

Right in the heart of Harghita, in South East of Iacobeni village, the mineral spring water from Veresszék rises from the depths of the Earth. The spring water hides in a picturesque environment, in the foothills of “wild” nature, surrounded by forests. It was discovered by the owner at that time, the landowner Simon József Balásy. He took the mineral spring and arranged the surround- ings and in 1894 he put into function the water bottling station. Borárniéky mineral water spring called Pan or Szentgyörgy was considered ”the most hygienic, bacteria free, of the Cason moun- tains”. The teric water of Veresszék containing lithium and hydro -carbonate cured various diseases, but it was also appreciated as table water. ”It preserves well, does not go off, and, since it springs from the stone, it has a character of sustainability” - these words were written on the label of the Pan mineral water. In the early XX century, Lajos Boldizsár was the one who exploited the mineral treasures of the Veresszék spring, and in 1920 they and the water bottling station were taken over by Dr. Fogolyán Kristóf, director of St. Gheorghe Hospital, the hospital that bears his name today. During this period, the doctor meets Kós Károly, the renowned architect who designed the building complex of the Budapest Zoo, the Szekler National Museum and St. Gheorghe Hospital, the Reformed Church of Cluj, etc. Károly Kos is the one who prepares the design work for the construction of a new hos- pital building. A lifelong friendship would be created between the two men. The architect Kos Károly designed the building above the spring in the field of Veresszék, built between 1924 and 1926 and the mineral water bottled here was distributed under the name of « Salvatore ». In the years after the Second World War, the production was stopped in the bottling station. After a period when the assets and rights of exploitation and bottling unit went from a commu- nist organization to another, the station was closed and de- stroyed permanently. In the post-revolutionary period, thanks to a private initiative, Dr. Fogolyán Kristóf house and the surround- ing area of rare beauty, with forests and pastures populated by a rich fauna, have entered a long process of rehabilitation and con- servation, currently in the final stage. The rarity and the beauty of Veresszék area were it to be integrated into the Natura 2000, European network of protected natural areas, created in 1992 from the need to protect nature and maintain natural resources necessary for the socio-economic development in the long term. (SA)

38 39
38 39
38 39
38 39
40 41
40 41
40 41
40 41
40 41
40 41
42 43
44 45
44 45
44 45
44 45
46 47
46 47
46 47
46 47
46 47

CASTELUL WESSÉLENYI DIN JIBOU

CEL MAI MARE ANSAMBLU BAROC DIN TRANSILVANIA

Adresa/Address: Jibou, Sălaj 87 km faţă de Cluj-Napoca

Preț de pornire/Starting price: 1.500.000 € Estimare/Estimate: 1.500.000 - 1.700.000 €

CASTELUL WESSÉLENYI DIN JIBOU CEL MAI MARE ANSAMBLU BAROC DIN TRANSILVANIA Adresa/Address: Jibou, Sălaj 87 km

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1,31 ha Suprafață construită/Built area: 3.443 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 2.201 mp/sqm Structură: P+1E; D+P; P/Floors: GF+1F; SB+L Camere/Rooms: 50 Anul construcției/Construction year: 1702/1778-1810 Cod LMI/LMI Code: SJ-II-a-A-05075 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic ID proprietate/Property ID: SJ01AHE-AS-A

CASTELUL WESSÉLENYI DIN JIBOU CEL MAI MARE ANSAMBLU BAROC DIN TRANSILVANIA Adresa/Address: Jibou, Sălaj 87 km

cca. 1920, MU

Un palat baroc impunător, 6 anexe de secol XVIII-început de secol XIX (curie, grajd, manej, criptă, seră, şură) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca grădină botanică în anii ‘70 şi renovat de-a lungul timpului. Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este „curia” (reședință nobiliară modestă), refăcută din temelii în 1702 de către baronul Wesselényi István și de contesa Bánffy Kata. Începuturile lucrărilor de construcție la clădirea palatului sunt legate de căsătoria baronului Wessélenyi și de stabilirea curții nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou, în jurul anului 1778. Începând cu această dată și până la încarcerarea baronului la Kufstein în 1785, va fi construit corpul principal al palatului. Biró József atribuie concepția clădirii baronului Wessélenyi, care „a dorit să-şi regăsească temperamentul, gustul şi aşteptările în înfăţişarea castelului”. În arhitectura palatului se recunoaște influența vechilor reședințe nobiliare, înconjurat de fortificații și bastioane. Construcția corpului principal s-a încheiat, cel mai probabil, înainte de 1785. Lucrările de amploare au reînceput la palatul Wessélenyi din Jibou abia în 1796, probabil datorită apariției arhitectului ceh Franz Wrabetz. În perioada șederii la Jibou, Wrabetz s-a ocupat de amenajarea interioarelor. În această perioadă s-au comandat numeroase piese de mobilier de la Viena și s-au plătit pictori care să decoreze camerele. Interioarele vor fi terminate abia în jurul anului 1800. De pictarea interioarelor s-au ocupat Franz Neuhauser și Johann Martin Stock, doi pictori renumiți în Transilvania la acea vreme. În 1809, cariera politică a lui Wessélenyi Miklós se încheie, iar la scurt timp baronul încetează din viață. În 1810 lucrările de construcţie şi amenajare ale ansamblului erau terminate. În tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numeroşi artişti, atât pictori şi sculptori, cât şi actori. Wessélenyi Miklós este urmat de fiul său, Wessélenyi Miklós al II-lea, care păstrează atmosfera culturală de la palat, invitând aici numeroşi oameni politici şi scriitori contemporani, adepţi ai ideilor revoluţionare de la 1848. Acesta a întreprins diverse lucrări minore la reședința din Jibou, păstrând în mare parte aspectul original. Următoarele intervenţii asupra ansamblului se fac după naţionalizare când palatul şi anexele sunt refuncționalizate pentru a servi cerinţelor culturale ale noii societăţi: şcoală generală, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul oraşului şi Staţiunea experimentală a tinerilor naturalişti. Aceasta din urmă şi parcul dendrologic au creat premisele înfiinţării grădinii botanice, a cărei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. După 1990, diversele funcţiuni au dispărut, iar în 2010 în palat mai funcţiona doar Clubul copiilor din Jibou. Exteriorul palatului nu a suferit intervenţii majore recente. Interiorul în schimb a fost afec- tat, palatul fiind azi în mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile şi obiectele decorative ce împodobeau până la jumătatea secolului XX încăperile palatului s-au pierdut. Ne putem face totuşi o im- presie dacă privim imaginile de arhivă. Recent, palatul şi o parte din anexe au fost retrocedate moştenitorilor, după un lung proces, fiind acum spre vânzare. Grădina botanică nu a fost afectată de această decizie. Cripta familiei Wesselényi, grajdul şi manejul au rămas în posesia Cen- trului de Cercetări Biologice Jibou care şi-a propus să le restau- reze şi să le redea circuitului turistic. Istoric arhitect Irina Leca (MU)

An imposing Baroque Palace, 6 annexes of the XVII - XIX cen- tury (stables, riding stables, crypt, greenhouse, barn) that were integrated in a dendrological park in the early XIX century, rear- ranged in the ‘70s as a botanical garden and refurbished over the time. Among the buildings that make up the whole, the first and the oldest is “curia” (modest noble residence), rebuilt from scratch in 1702 by the Wesselényi Istvan Baron and the Bánffy Kata Count- ess. The beginnings of the Palace construction are related to Baron Wesselényi’s marriage and to the establishment of the nobily family court to Jibou, around 1778. From that date until the Baron’s incarceration at Kufstein in 1785, the main body of the Palace would be built. József Biro assigned the building design to Baron Wesselenyi, who “wanted to find his temperament, his taste and his expectations in the appearance of the castle”. In the Palace architecture one can recognise the influence of the old noble families, surrounded by fortifications and towers. The construction of the main body was most likely completed before 1785. The scale works resumed only in 1796, probably thanks to Czech architect Franz Wrabetz. During his stay in Jibou, Wrabetz worked at the interior construction. During this period they commis- sioned many pieces of furniture in Vienna and painters were paid to decorate the rooms. The interiors would only be finished around 1800. The interiors were painted by Franz Neuhauser and Johann Martin Stock, two famous painters in Transylvania at the time. In 1809 Miklós Wesselényi’s political career is over, and shortly after this the Baron dies. In 1810 the construction works were completed finished. Mean- while, the palace served as the sojourn place of many artists, including painters, sculptors and actors. Miklós Wesselényi is succeeded by his son, Wessélenyi Miklós the 2nd, who preserves the cultural atmosphere of the palace, invit- ing politicians and writers who embraced the revolutionary ideas of 1848. He made various minor works at the residence of Jibou, preserving by and large the original layout. The subsequent interventions on the domain are made after nationalization, when the Palace and its extensions will have another purpose, namely to serve the cultural needs of the new society: school, high school, boarding house pioneers, city mu- seum and experimental Stations for young naturalists. The latter and the dendrological park made possible the future botanical garden, whose planning began in 1968 under the guidance of Professor Vasile Fati. After 1990, various functions disappeared, and in 2010 it was only the Jibou Children’s Club that functioned in the Palace. The exterior of the palace has not undergone recent major interven- tions. The interior, on the other hand, was affected, therefore today the Palace is largely empty. Furniture, stoves, paintings and decorative items that adorned the Palace until the middle of the XX century were lost. We can still get an impression if we look at the archival images. Recently, the Palace and some of the extensions were returned to the heirs, after a long process, and now they are up for sale. The botanical garden was not affected by this decision. The Wesslé- nyi crypt, stable and playpens remained in the possession of the Biological Research Center Jibou possesion, which aims to restore and reintegrate them in tourism. Historical architect Irina Leca (MU)

cca. 1930, CP cca. 1920, MU 1942, arhiva familiei Wesseleny cca. 1920, MU cca. 1900, MU

cca. 1930, CP

cca. 1930, CP cca. 1920, MU 1942, arhiva familiei Wesseleny cca. 1920, MU cca. 1900, MU

cca. 1920, MU

cca. 1930, CP cca. 1920, MU 1942, arhiva familiei Wesseleny cca. 1920, MU cca. 1900, MU

1942, arhiva familiei Wesseleny

cca. 1920, MU cca. 1900, MU
cca. 1920, MU
cca. 1900, MU
52 53
54 55
54 55
56 57
56 57
56 57
56 57
58 59
58 59
58 59
58 59
58 59
58 59
58 59

C ONACUL BARONULUI U RB á N DE M ON yOR ó

Adresa/Address: Șimand, Arad 28 km faţă de Arad Preț de pornire/Starting price: 750.000 € Estimare/Estimate: 800.000
Adresa/Address:
Șimand, Arad
28 km faţă de Arad
Preț de pornire/Starting price: 750.000 €
Estimare/Estimate: 800.000 - 1.000.000 €

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1,18 ha Suprafață construită/Built area: 950 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 640 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 517 mp/sqm Structură: DS+P/Floors: SB+GF Camere/Rooms: 16, Băi/Baths: 3

Construcții anexe/Outbuildings: Casă istorica - Corp B, 300 mp,

S+P;

Casă nouă - Corp C, 202 mp, P; Magazie și garaj, 176 mp.

Anul construcției/Construction year: mijlocul sec. XIX Tip de proprietate/Property Type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: AR02AHE-NC

C ONACUL BARONULUI U RB á N DE M ON yOR ó Adresa/Address: Șimand, Arad 28

1900, MU

C ONACUL BARONULUI U RB á N DE M ON yOR ó Adresa/Address: Șimand, Arad 28
C ONACUL BARONULUI U RB á N DE M ON yOR ó Adresa/Address: Șimand, Arad 28

1900, CP

Familia Urbán de Monyoró a fost una dintre familiile importante, înnobilate ale aristocrației maghiare. Vatra nobillilor Urban era localitatea Monyoród (astăzi Mânerău, Arad), iar primul membru al familiei menționat în documente oficiale a fost Joseph Urbán, în 1828. Conacul neoclasic ridicat în Șimand, la doar câțiva zeci de km distanță de Monyoród, era ridicat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind cel mai probabil opera ctitoricească a lui Gyula Urbán, tatăl celui mai important membru al familiei, și anume Peter Urbán (1870-1935). Șimandul reprezintă pentru istoria Transilvaniei un punct important arheologic și istoric. De la urmele așezărilor din eneolitic, până la prima atestare (anul 953), Șimandul se va afla în cercul de influență a diverse puteri zonale sau locale, devenind în evul mediu târziu un pol economic, prin organizarea de târguri, cunoscând și o puternică comuni- tate evreiască (în 1828 erau 400 de persoane de rit ebraic). Înalți dregători, politicieni și prefecți în județul Arad, membrii familiei Urbán aveau să dețină domeniul din Șimand cca. 100 de ani, perioadă în care conacul era ridicat.

Conacul, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către baronii Urbán de Monyoró, este situat pe drumul național 79, pe șoseaua Arad - Oradea, la o distanță de 28 kilometri de municipiul Arad. În 1994, conacul a fost complet renovat, fiind păstrate toate elementele originale ale arhitecturii. Construcția oferă tot confortul modern, fiind racordat la rețeaua de apă, are canalizare proprie și trei centrale pe gaz pentru încălzirea clădirii. Conacul are ca și anexă un corp B, dotat cu toate utilitățile, iar pe terenul generos a fost construită o clădire nouă, în prezent în curs de finalizare, cu funcție rezidențială. În fața conacului a fost construită o piscina de 50 mp. Piscina poate fi amenajată în scopul valorificării resursei de apă termală aflată la o adâncime de 700 metri.

Urbán of Monyoró family was one of the important noble families of the Hungarian aristocracy. As mentioned in official records (1828), the first family member was Joseph Urbán, and the fam- ily’s home was in Monyoród (today Mânerău, Arad). The neoclas- sical mansion in Simand (just a few kilometers from Monyoród) was built in the second half of the 19th century. The mansion most likely belonged to Gyula Urbán, the father of the most important family member, Peter Urbán (1870-1935). Starting with the Eneolithic period up to the year 953 – when it is mentioned officially for the first time –, and on to modern times, Șimand was one of the most important places in Transylvanian history. More- over, in the 19th century, Șimand was a strong economic hub. For about 100 years, by the time the mansion was built, the domain was owned by Urban de Monyoró family members. Most of them were dignitaries, politicians and even prefects in Arad county.

Built in the middle on the 19th century by baron Urbán Petru of Monyoró, the mansion is located on the 79th National highway, on the road between Arad and Oradea, 28 km from Arad. In 1994, the mansion was completely renovated, and all the origi- nal architectural elements were preserved. The mansion provides all the modern comfort, as it is connected to the water network, has its own sewage and three gas central heating systems. There is an annex to the main building, equipped with all the standard utilities. As the yard is quite big, another house is being built, which will be used for residential purposes. In front of the man- sion, there is a 50 sqm pool. There are thermal water springs at a depth of 700 m, which can be used to fill up the pool.

66 67
66 67
66 67
66 67
66 67

CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI

CANCELAR AL TRANSILVANIEI (1791-1822)

Adresa/Address: Dumbrăvioara, Mureş 15 km faţă de Târgu Mureş

Preț de pornire: 450.000 € Estimare: 500.000 - 600.000 €

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1,20 ha Suprafață construită/Built area: 2010 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 1232 mp/sqm Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 40 Preț/mp/Price/sqm: 95 € Construcții anexe/Outbuildings: 2727 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1769/1912 Cod LMI/LMI Code: MS-II-m-A-15663 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială, Școală privată ID proprietate/Property ID: MS01AHE-AS-A

CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI CANCELAR AL TRANSILVANIEI (1791-1822) Adresa/Address: Dumbrăvioara, Mureş 15 km faţă de Târgu

cca. 1850, sursa: arhiva familiei Teleki

CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI CANCELAR AL TRANSILVANIEI (1791-1822) Adresa/Address: Dumbrăvioara, Mureş 15 km faţă de Târgu

Teleki Samu (1845-1916), explorator în Africa, ISUM

Castelul Teleki este una dintre cele mai fastuoase clădiri lăsate moștenire peisajului ardelenesc de către familia de nobili Teleki. Sámuel Teleki, cancelarul Transilvaniei în perioada 1791-1822, fondatorul „Bibliotecii Teleki” din Târgu Mureș și unul dintre cei mai bogați oameni din regiune, începe construcția castelului din Dumbrăvioara (Sáromberke în limba maghiară) la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Construcția ajunge la finalizare în anul 1912, sub îndrumarea nepotului său Teleki Samu. Cele șapte corpuri de clădiri care formează castelul sunt dispuse în plan în formă de U, oferind un spațiu larg atât în partea frontală, cât și în spatele construcției. Porțiunea din spate era renumită pentru parcul dendrologic în stil britanic, heleșteul și terenul de călărie, unde oaspeți prestigioși, precum regele Eduard al VII-lea al Marii Britanii sau regele bulgar Ferdinand I, se antrenau pentru diverse turniruri la care participau. Deși a debutat în stilul baroc, în prezent castelul este fidel stilului neobaroc. Povestea arhitecturală a castelului este, în mare parte, rezultatul ideilor inovatoare a nobililor Teleki, în urma călătoriilor acestora în Țările Occidentale, dar și în expedițiile africane ale ultimului reprezentant al familiei. De asemenea, interioarele sunt inundate cu detalii baroce luxuriante, îmbinându-se armonios cu mici accente rococo, fiecare cameră fiind specifică unui anume rang. Partea etajată a clădirii a fost mansardată și monopolizată de aristrocrații Teleki, parterul fiind destinat slujitorilor. În trecut, podelele se defineau prin marmură colorată, fiind acoperite de covoare persane. Spectacolul sălilor era accentuat de mobila rară decorată somptuos îmbinând mai multe stiluri: baroc, rococo sau renascentist, iar fiecare cameră beneficia de un model unic de sobă. În peisajul „telekian” se mai adaugă și o impresionantă colecție de cărți rare (aduse în țară prin prisma călătoriilor în occident), antichități de valoare, tablouri, porțelanuri decorative, arme și trofee. După cel de-al Doilea Război Mondial, întreg patrimoniul grofilor Teleki a fost distrus, după care a urmat naţionalizarea, clădirea fiind transformată într-un liceu agricol, liceu care funcţionează şi astăzi. În apropierea castelului se află Biserica Reformată medievală a satului, construită de același Sámuel Teleki, unde de altfel este înmormântat, alături de alți 15 membrii ai familiei sale. Monu- mentul funerar este un obiectiv impunător, demn de rangul înalt ce-l purta familia nobiliară.

CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI CANCELAR AL TRANSILVANIEI (1791-1822) Adresa/Address: Dumbrăvioara, Mureş 15 km faţă de Târgu

Samuel Teleki (1739-1822), ISUM

The Teleki Castle is one of the most gorgeous buildings inherited by the Transylvanian landscape from the noble family Teleki. Samuel Teleki, chancellor of Transylvania between 1791-1822, founder of the “the Teleki Library” in Târgu Mureș and one of the richest men in the region, began the construction of the castle in Dumbrăvioara (Sáromberke in Hungarian) at the end of the eighteenth century. The construction reaches completion in 1912, under the guidance of his nephew, Teleki Samu. The seven build- ings that constitute the castle are arranged in the U-plane, pro- viding a large area on both the front and the back of the building. The back part was famous for British style dendrological park, the pond and horse riding field, where prestigious guests such as King Edward VII of Great Britain or Bulgarian King Ferdinand I, trained to participate in various tournaments. Although started in baroque style, the castle is now true to the Neo-Baroque style. The architectural story of the castle is largely the result of the innovative ideas that the nobles from the Teleki family, after their journeys in Western countries, but also from the African expeditions of the last representative of the family. Also, the interiors are flooded with lush baroque details, blending harmoniously with small rococo accents, each room is specific to a particular rank. Near the castle there is located the medieval Reformed Church of the village, built by the same Samuel Teleki, actually where he is buried, along with other 15 members of his family. The tomb is grandiose, worthy of his high rank.

1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71

1916, CP

1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71
1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71
1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71

Interioare, cca. 1930, MU

1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71
1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71
1916, CP Interioare, cca. 1930, MU 1930, CP 70 71

1930, CP

72 73
72 73
72 73

Hartă a Moldovei în vremea lui Petru Rareș, Viena, cca. 1550

MOLDOVA

CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC

Adresa/Address:

Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km faţă de Iaşi

Preț de pornire: 300.000 € Estimare/Estimate: 500.000 - 750.000 €

CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 16,48 ha Suprafață construită/Built area: 1.334 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 790 mp/sqm Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A Camere/Rooms: 23 Băi/Baths: 5 Construcții anexe/Outbuildings: 440 mp/sqm clădiri și lac pe o suprafață de 2 ha Anul construcției/Construction year: 1905 Cod LMI/LMI Code: BT-II-m-B-01987 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: BT01AHE-B

CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km

anii ‘20, sursă: arhiva familiei

CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km
CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km
CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km
CONACUL ALEXANDRESCU DIN GURANDA, STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Guranda, Botoșani 35 km faţă de Botoşani, 90 km

anii ‘20, sursă: arhiva familiei

Conacul Alexandrescu de la Guranda are o istorie de peste un se- col, fiind ridicat la comanda soților Mihai și Mathilde Alexandrescu, Mihai fiind un boieraș valah stabilit în Moldova la sfârșitul secolului al XIX-lea, către 1890. Aflată la cca. 40 de km de Botoșani, moșia familiei Alexandrescu avea să devină nu doar reședință, ci și sursă de venit, domeniul fiind extins cu sute de hectare. Construcția principală era finalizată în 1905, proiectul fiind semnat de un arhi- tect venețian. Imobilul împrumută evident din arhitectura tipică vremurilor, stilul neoromânesc fiind cel mai în vogă la cumpăna dintre secole. Cu toate acestea, clădirea este punctată de diverse motive decorative ce îi oferă un aspect aparte, monumental - folosirea cărămizii în decorarea ancadramentelor sau a cadrelor de lemn în punctarea micilor balconașe. Moștenitoarea conacul a fost unica fiică a soților Alexandrescu, Yvonne (1890-1974), care avea să intre în marea familie Cantacuzino, căsătorindu-se cu Ion Cantacuzino (1888-1954), alături de care a avut o fiică, Claudina (născută 1914). După exproprierile din cursul anului 1948, conacul intră în posesia statului comunist, care, din 1949, instalează în conacul de la Guranda Sanatoriul de Pneumoftiziologie.

Alexandrescu Manor from Guranda has a history of more than one century, being built at the order of the spouses Mihai and Mathilde Alexandrescu, Mihai being a Wallach boyar who settled down in Moldova at the end of the XIXth century, around 1890. Situated at approximately 40 de km from Botoșani, the property of the family Alexandrescu was about to become not only resi- dence, but also a source of income, the domain being extended with hundreds of hectares. The main building was buttoned up in 1905, the project being signed by a Venetian architect. The estate borrows obviously from the typical architecture of those times, Neo – Romanian style, the Neo – Romanian style being the most dashing at the turn of the centuries. Notwithstanding, the estate is marked by different decorative effects that offer a special aspect, monumentally – the use of the brick in the decoration of the borders or of the wooden frames in the tracing of small balconies. The heiress of the manor was the only daughter of the Alexandrescu spouses, Yvonne (1890-1974), who had to enter in the big Cantacuzino family, getting married with Ion Cantacuzino (1888-1954), with whom she had a daughter, Claudina (born

1914).

After the dispossessions from the year 1948, the manor enters in the property of the communist state, which, since 1949, has set up in the manor from Guranda the Pneumology and Phthisiology Sanatorium.

78 79
78 79
80 81
80 81
80 81
80 81
84 85
84 85
84 85
84 85
84 85
84 85
86 87
86 87
86 87
86 87

CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI

MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI

Adresa/Address: Deleni, Iaşi 44 km faţă de Botoşani, 79 km faţă de Iaşi

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.500.000 - 1.900.000 €

CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI Adresa/Address:

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 4,23 ha Suprafață construită/Built area: 2.230 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 1.115 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F Camere/Rooms: 36 Băi/Baths: 2 Băi parțiale/Unfinished baths: 10 Construcții anexe/Outbuildings: 1.585 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1730-1810 Cod LMI/LMI Code: IS-II-a-A-04146 Tip de proprietate/Property type: Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic, Reședință multifamilială, Spital privat ID proprietate/Property ID: IS01AHE-A

CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI Adresa/Address:

cca. 1934, NDI

CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI Adresa/Address:

Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni este unul dintre castelele cele mai reprezentative ale Moldovei. Prima clădire din actualul ansamblu arhitectural a fost biserica, ridicată în anul 1669, în apropierea unei curţi boiereşti, probabil dintre cele mai vechi din voievodat. După căsătoria Mariei Cantacuzino, în anul 1778, cu Constantin Ghica, moşia intră în posesia familiei Ghica-Deleni. Lucrările de reamenajare efectuate de aceștia au dat ansamblului configurația actuală. Astfel, până în anul 1802, au fost executate lucrări de restaurare şi extindere, a fost construit zidul de incintă din piatră, pentru ca mai apoi, la început de secol XX, castelul să fie reamenajat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti. Castelul posedă spații ample și luminoase - încăperi, saloane, holuri - dispuse la parter, etaj, și demisol. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, timp de doi ani, în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. După naţionalizare, clădirea a găzduit Căminul cultural din Deleni, devenind ulterior unitate medicală preventivă, destinaţie pe care o are şi azi. (RFA, MU)

The Cantacuzino-Ghica Castle from Deleni is one of the most representative castles of Moldova. The first building of the current architectural ensemble was the church erected in 1669, near a boyars court, probably the oldest in the principality. After the marriage of Maria Cantacuzino in 1778, with Constantin Ghica, the estate goes under the possession of Ghica-Deleni family. Refurbishment works carried out by them gave the ensemble the current configuration. Thus, until 1802, were executed restora- tion and expansion works, the inner wall of stone was built, and, afterwards, at the beginning of the twentieth century, the castle was rearranged by architect Nicolae Ghika-Budesti. The castle has large and bright spaces - rooms, lounges, lobbies - arranged downstairs, first floor and basement. During the Second World War for a period of two years, the castle was garrisoned by Soviet troops. After nationalization, the building hosted the cultural house of Deleni, subsequently becoming a preventive medical unit, and still has this use today. (RFA, MU)

1934, NDI 90 91
1934, NDI 90 91
1934, NDI 90 91

1934, NDI

1934, NDI 90 91
1934, NDI 90 91
92 93
92 93
92 93
92 93
92 93
92 93
92 93
94 95
94 95
94 95
94 95

Abraham Ortelius, Pontus Euxinus, Șoală flamandă, Amsterdam, 1590, DPE

CONSTANȚA

gRAND H OTEL, STIL ART DECO

Adresa/Address: b-dul Tomis nr.57 (colț cu b-dul Ferdinand nr.7), Constanța în inima orașului, lângă Primărie

Preț de pornire/Starting price: 950.000 € Estimare/Estimate: 1.000.000 - 1.250.000 €

gRAND H OTEL, STIL ART DECO Adresa/Address: b-dul Tomis nr.57 (colț cu b-dul Ferdinand nr.7), Constanța

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 716 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1.3 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.007 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 231 mp/sqm Structură: S+P+2E/Floors: B+GF+2F Camere/Rooms: 36, Băi/Baths: 8 Construcții anexe/Outbuildings: Imobilul, restaurat recent, este format din spațiu comercial parter 200 mp, două etaje hotel cu 36 camere și terasă superioară Anul construcției/Construction year: 1915-1920 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Pensiune, Școală privată, Spital privat ID proprietate/Property ID: CT05AHE-AS-NC

gRAND H OTEL, STIL ART DECO Adresa/Address: b-dul Tomis nr.57 (colț cu b-dul Ferdinand nr.7), Constanța
gRAND H OTEL, STIL ART DECO Adresa/Address: b-dul Tomis nr.57 (colț cu b-dul Ferdinand nr.7), Constanța

cca. 1925, CP

gRAND H OTEL, STIL ART DECO Adresa/Address: b-dul Tomis nr.57 (colț cu b-dul Ferdinand nr.7), Constanța

cca. 1915, CP

Orice constănţean a auzit de „Grand“, dar foarte puţini ştiu că acesta este numele primului hotel cu electricitate şi încălzire centrală din oraş. În anul 1912, Stavro Dumitriu, un important om de afaceri, a cumpărat de la Primăria Constanţa un teren de 1.450 de metri pătraţi. Preţul terenului a fost de 98.870,50 de lei. Prietenii omului de afaceri i-au spus acestuia că este nebun să cumpere un teren în acea zonă. Opt ani mai târziu, în 1920, se deschideau uşile hotelului care a devenit, în scurt timp, unul dintre reperele Constanţei. Construcţia a durat cinci ani, plan- urile fiind executate de arhitectul francez Edgar de Goue. Faţă de proiectul iniţial, construcţia avea cu un etaj mai puţin. Acesta a rămas în fază de proiect şi nu a mai fost finalizat. Noul hotel era dotat cu electricitate şi încălzire centrală şi a avut un succes rapid în rândul oamenilor de vază care aveau nevoie de cazare. După moartea lui Stavro Dumitriu, în 1940, afacerea a fost preluată de fiul acestuia, Dumitru St. Dumitriu. Hotelul, la parterul căruia se aflau un restaurant, o sală de lectură şi mai multe spaţii comer- ciale închiriate, era unul dintre punctele de atracţie ale oraşului. Dumitru St. Dumitriu era, la fel ca tatăl său, un abil om de afaceri, fiind un pion important pe piaţa imobiliară dobrogeană. Tinereţea şi-a petrecut-o în străinătate, începând cu 1926, în calitate de reprezentant direct al societăţii Ford Motor Company, la Trieste, Alexandria şi Istanbul. Din 1932, a devenit reprezentant pentru Balcani al companiei americane. Când a preluat hotelul, a înfiinţat, la parterul clădirii, reprezentanţa Ford în Dobrogea. Influenţa pe care Dumitriu o avea pe plan local este ilustrată şi de titlul de viceconsul onorific al Cehoslovaciei la Constanţa. Preluarea puterii de către comunişti în România a încheiat relativ repede povestea frumoasă a hotelului Grand. Firea generoasă a lui Dumitriu i-a salvat, parţial, familia de arest, în 1950, atunci când un ofiţer sovietic, căruia îi făcuse un serviciu, şi-a arătat recunoştinţa şi l-a anunţat că evacuarea va fi urmată de încarcerare. Familia s-a refugiat în Bucureşti, dar fiul lui Dumitriu, Stavro, a făcut doi ani de închisoare, la Canal. După o luptă de cinci ani în justiţie, moștenitorii au recăpătat proprietatea familiei lor și au restau- rat frumosul imobil, pentru a fi redeschis publicului ca hotel sau pentru a i se da o altă utilitate. Surse: ziuaconstanta.ro, constanta-imagini-vechi.blogspot.ro

Any citizen of Constanța has heard of the “Grand“, but very few people know that this is the name of the city’s first hotel that was fitted with electricity and central heating. In 1912, Stavro Dumitriu, an important businessman, bought a 1.450 sqm parcel from Constanța’s city hall. The price of the land was 98.870,50 lei. The businessman’s friends told him that buying land in that area was complete madness. However, eight years later, in 1920, the hotel that would shortly become a sym- bol of Constanța opened its doors. The construction took five years, and the plans were executed by French architect Edgar de Goue. The hotel was built one floor shorter than initially planned. That floor was never completed. The new hotel was fitted with electricity and central heating, which made it highly appreciated by high-ranking people who needed accommodation. After the death of Stavro Dumitriu, in 1940, his son, Dumitru St. Dumitriu, took over the business. The hotel, which had a restau- rant, a lecture hall and several commercial spaces to rent out on the ground floor, was one of the city’s main attractions. Dumitru St. Dumitriu was, just like his father, an astute businessman and represented an important figure on the real estate market in Do- brogea. He had spent his youth abroad, from 1926 onwards, as a direct representative of the Ford Motor Company, at Trieste, Alex- andria and Istanbul. In 1932, he became the representative of the American company in the Balkans. When he took over the hotel, he established the first Ford branch in Dobrogea on the ground floor of the building. Dumitriu’s local influence is also proven by the title of honorary Czechoslovakian vice-consul in Constanţa. Once the communists seized power in Romania, the beautiful story of the “Grand” hotel ended swiftly. Dumitriu’s generous character partially saved his family from arrest when, in 1950, a Soviet officer, whom he had done a favour for, showed his gratitude by warning them that the eviction would be followed by imprisonment.The family took refuge at Bucharest, but Dumitriu’s son, Stavro, served a two-year sentence at the Channel. After a five-year long legal fight, the inheritors recovered their family’s property and restored the beautiful residence so that it could once again be used as a hotel or for a different purpose.

100 101
100 101
100 101
100 101
100 101
100 101
100 101

HOTELUL INTIM (D’ANGLETERRE)

EMINESCU LA CONSTANȚA, 1882

Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 9, Constanța

Preț de pornire: 1.500.000 € Estimare/Estimate: 2.000.000 - 2.400.000 €

HOTELUL INTIM (D’ANGLETERRE) EMINESCU LA CONSTANȚA, 1882 Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 9, Constanța Preț de

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 931 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1.516 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.245 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 379 mp/sqm Structură: S+P+2E+M/Floors: B+GF+2F+A Camere/Rooms: 31 Băi/Baths: 26 Construcții anexe/Outbuildings: 146 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1880/1906-1909 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-B-02845 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Școală privată, Spital privat ID proprietate/Property ID: CT04AHE-AS-B

HOTELUL INTIM (D’ANGLETERRE) EMINESCU LA CONSTANȚA, 1882 Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 9, Constanța Preț de

1907, GN

Şed

într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi

... asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.” - Constanța, 16 iunie 1882. Informaţiile documentare legate de acest hotel datează din anul 1882 când Eminescu a fost găzduit într-o cămăruţă de la mansarda stabilimentului. Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. În vremea aceea, hotelul Carol şi hotelul d’Angleterre erau cele două locuri ale Constanţei unde turiştii puteau găsi găzduire. Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile şi banchete oficiale la care participau personalităţi ale oraşului. În prima scrisoare a lui Eminescu către către Veronica Micle (în cele zece zile cât a stat la malul mării, poetul i-a trimis trei scrisori iubitei sale) este scris citatul menţionat mai sus.

Hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisi- tas - Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat dar pe vechea locaţie care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului. Pe locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 avea să fie proiectat şi construit începând cu data de 1 iunie 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă. Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp. Elegant și cu o frumoasă grădină de vară, hotelul a constituit locul predilect pentru banchetele regale. Clădirea este realizată în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale. Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă, ridicând mai multe clădiri, una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace. Reputatul cercetător arh.Radu Cornescu afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard, care a ridicat şi Cazinoul constănţean. Construcţia, dată în folosinţă la 18 ianuarie 1909, a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz, un mai vechi antreprenor al hotelului, iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa. Hotelul „Regina” a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al in- telectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cer- cul farmaceutic” şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conserva- tor-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenţei sale. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo- Română din Constanţa. Pe 17 şi 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului Regina:

„Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”. Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hote- lul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu. Mai târziu, în perioada comunistă, Hotelul „Regina” a primit de- numirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor. După 1949, clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist și după o renovare produsă în anii 1970, hotelul a reintrat în circuitul turistic. În anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului pro- prietar şi câştigat în instanţă. Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic. (CIV)

“I am sitting in an attic, and my eyes scrutinize the sea I would like to float across with you. But this is not possible, so I am sending you passionate embraces, my dear Veronica, and I remain your Eminescu.” Constanța, June 16th, 1882.

Archival research on this hotel found information dated 1882, when Mihai Eminescu was a guest here, in a small room in the attic. It is assumed it was built in the 1880s. At that time, d’Angleterre and Carol hotels were the two places where tourists could find accom- modation in Constanța. Hotel d’Angleterre’s Grand Salon, particu- larly striking given its glamor and elegance, hosted charity balls and banquets attended by the city’s high-ranking officials. The quote above was taken from his first letter to Veronica Micle (during the ten days he spent at the seaside, Eminescu sent three letters to his lover). The hotel was demolished in 1903. It does however appear on a 1903 map, drawn up by Union Elektrisitas – Geselschaft from Ber- lin, commissioned by Moses Schwartz. He was envisaging the pos- sibility of reopening the former Hotel d’Angleterre under another name in a new building erected on the same site, which was highly advantageous in terms of positioning. The construction of Regina Hotel started on June 1st, 1906 on the same spot where the old hotel had been built in the 1880s. At the time, the officially recorded owner of the hotel was a man named Theiler. The construction works were closely supervised by archi- tect Daniel Renard. The hotel had a basement, two floors and an attic. It had 21 rooms, each equipped with a private bathroom. It had a total area of 1,650 sqm, and also featured a 935 sqm-private land. Given its elegant look and beautiful summer garden, the hotel was the perfect place for royal banquets. The building was designed in an eclectic style with Art Nouveau elements, and the main facade was built in a neoclassical style. It is not fully clear who the architect was, but it may have been Goue Emil, who was active in Constanța at the time, where he designed several buildings (one of the most notable was the Palace Hotel). The acclaimed scientist arh. Radu Cornescu says the building was designed by architect Daniel Renard, who also designed the Constanța Casino. The build- ing was opened on January 18th, 1909, and was bought soon after the inauguration by Moses Schwartz, a hotel entrepreneur, and later became the property of the Târpa brothers. Regina Hotel quickly became a meeting place for intellectuals. In 1909, this is where the “Pharmacy Group” and “Society of Letters, Arts and Sports” associations were established. The hotel lounges housed frequent meetings of politicians, such as the members of the executive committee of the Conservative Democratic Political Party of Constanța, and Take Ionescu, head of the party. This was the new headquarters of the emerging effervescent socialite scene. In addition to the frequent banquets, there were also cultural and other social events being held here, hosted by the Macedonian – Romanian Youth Society of Constanța. On July 17th and 18th, 1925, the newspapers “Dobrogea Juna” and “Dacia” announced the complete renovation of Regina Hotel: ”Hear this, hot and cold water, radiators, electricity and a telephone are being installed in all rooms.” Writer Vulcan Peter said in the newspaper ”Dobrogea Juna” that, in 1944, the hotel belonged to Toma I. Târpa, who later on rented it out to C. Niculescu. Afterwards, during the commu- nist period, Regina Hotel was called “Intim”, as known today to Constanța locals. After 1949, the building became the property of the Communist Party. After being renovated in 1970, the hotel re-entered the tour- ist circuit. After 1990, the building was claimed by the last owner’s heirs, who won the trial. Intim Hotel is not currently listed in the tourist circuit. (CIV)

106 107
106 107
108 109
108 109
108 109
110 111
110 111
110 111
110 111
110 111
110 111

BLOCUL INTERBELIC AL COMUNITĂțII EVREIE ș TI

Adresa/Address:

str. Petru Rareș nr. 4, Constanța în centrul istoric, la 100 m de Piața Ovidiu

Preț de pornire/Starting price: 850.000 € Estimare/Estimate: 900.000 - 1.000.000 €

BLOCUL INTERBELIC AL COMUNITĂțII EVREIE ș TI Adresa/Address: str. Petru Rareș nr. 4, Constanța în centrul

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 141 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 709 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 496 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 141 mp/sqm Structură: S+P+3E+M/Floors: B+GF+1F+A Camere/Rooms: 26, Băi/Baths: 9 Anul construcției/Construction year: 1930 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Cafenea, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Restaurant, Salon de înfrumusețare, Școală privată ID proprietate/Property ID: CT06AHE-AS-NC

Imobilul din str. Petru Rareș este unul dintre edificiile ce îmbogățeau în perioada interbelică amenajarea centrului eco- nomic constănțean. Foarte aproape de ceea ce era considerat centrul orașului (istoric), și anume Piața Ovidiu, clădirea ne este cunoscută încă din perioada interbelică din diversele cărți poștale dedicate Constanței. Având în vederea imaginile ce prezintă în prim-plan edificiul central al Pieței, și anume viitorul sediu al Muzeului de Istorie și Arheologie, ridicat între 1911-1920, corobo- rat cu faptul că Sinagoga Mare (Așchenază) - astăzi lipită de blocul nostru, era ridicată în 1914, nu putem data mai devreme de 1920 construcția acestuia. De altfel, stilul ce definește construcția este definit de funcționalitate, tipic anilor ‘20-’30 pentru o construcție tip reședință sau pentru birouri.

Situat în centrul vechi al orașului, la intersecția străzii Petru Rareș cu strada Traian, la 100 m de piața Ovidiu, imobilul reprezintă un simbol al Constanței, fiind la data construcției, în 1930, una dintre cele mai înalte clădiri din Constanța. Mergând din oraș către piața Ovidiu, singura cale de acces cu autovehiculul către piață este pe strada Traian și obligatoriu se trece prin fața acestei clădiri care se situează la colț cu strada Petru Rareș. Utilități disponibile: energie electrică contorizată pe fiecare nivel, încălzire pe gaze cu centrală termică pe gaz pe fiecare nivel, calorifere din aluminiu, apă, canal, Cablu TV, internet, telefon, videointerfon. Aer condiționat multisplit în fiecare birou și secretariat (5 aparate pe nivel) Sub- solul nu este înalt dar se desfășoară pe toată amprenta clădirii, este finisat – gresie și lavabil, se poate folosi pentru depozitare sau chiar pretabil pentru o cafenea sau bar intim, având grinzile originale din șine de cale ferată cu arcade din cărămidă. De ase- menea subsolul este un spațiu incălzit. Parterul are două intrări separate, deține două camere mari (săli de ședințe) cu aparate de aer condiționat tip ceiling, un grup sanitar și o cameră pentru materiale de curățenie. Din hol se urcă pe o scară spațioasă cu gresie și mână curentă din fier forjat, spre celelalte etaje. Palierele sunt înalte, delimitate cu ușă de acces pe fiecare nivel, cu spații generoase, cu câte patru birouri, un secretariat central și două grupuri sanitare. De asemenea se poate ieși la fiecare etaj în exte- rior unde există o mică curticică (un eventual fumoar). Imobilul a fost consolidat si reabilitat in anul 2007.

This building is one of the edifices that enriched the economical center of Constanța in the interwar period. Very close to Ovidiu Square, former historical center of the city, and well-known since the interwar period, the building was famous back then for its frequent depictions in various postcards of Constanța. Consider- ing the images with the central square edifice, which would be- come the next Museum of History and Archeology (built between 1911-1929), corroborated with the fact that the Great Synagogue was built in 1914, the building’s construction could not have be- gun before 1920. Moreover, the defining style of the construction is given by its functionality, which is typical for a residence in the 20’s or 30’s.

Located in the Old Town of Constanța, at the crossroads of Petru Rareș and Traian streets, only 100 m away from Ovidiu Square, the building is one of Constanța’s main symbols. Back in 1930, when it was built, Maya Office was one of the highest structures in the city. When going from the city center towards Ovidiu Square, as Traian Street is the only one with vehicle access, one has no choice but to pass in front of this building. Available utilities: Electricity with separate counters on each floor, gas-based heating system on each floor, aluminium radiators, running water, sewerage, TV cable, internet, telephone, video- intercom, multisplit air conditioning in each office (5 units per floor). Despite the fact that the basement is not particularly high, it covers the building’s entire footprint. It is freshly-painted and features floor tiles, and can therefore be used for storage, but it is also suitable for a coffeehouse or a small, intimate bar. An interesting fact about the basement is that it still has its original train rail beams and brick arches. The ground floor has two separate entrances, two big rooms (meeting rooms) with ceiling-mounted air conditioning systems, one toilet and a storage room for cleaning materials. The building has a spacious tiled staircase with wrought iron railing, high ceilings, with an access door on each floor, generous spaces, four offices, a central administrative office and two toi- lets. Moreover, each floor has its own balcony which can be used as a smoking area. The building was reinforced and rehabilitated in 2007.

114 115
114 115
114 115

B LOCUL NEOROM â NESC ARH. C ERCHEZ

Adresa/Address:

str. Callatis nr. 6, Constanța în centrul istoric, pe faleză

Preț de pornire/Starting price: 250.000 € Estimare/Estimate: 400.000 - 500.000 €

B LOCUL NEOROM â NESC ARH. C ERCHEZ Adresa/Address: str. Callatis nr. 6, Constanța în centrul

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 146 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 736 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 600 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 155 mp/sqm Structură: S+P+3E/Floors: B+GF+3F Camere/Rooms: 15, Băi/Baths: 9 Anul construcției/Construction year: 1923 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-B-02795 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Centru social, Clinică medicală, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: CT08AHE-AS-B

Actualul monument istoric de clasa B din str. Callatis nr. 6 ne întoarce în trecut către anul 1900, atunci când zona peninsulară constănțeană cunoștea cele mai importante procese arhitec- turale. Istoria imobilului este legată de figura arh. Grigore Cerchez, cel care la 1898 își punea amprenta pe cel mai important edificiu arhitectural al zonei și anume construcția Vilei Șuțu. Terenul pe care este ridicată clădirea din ceea ce astăzi numim str. Callatis (fostă Școalei) se pare că aparținuse chiar lui Grigore Cerchez, care își și proiectase o construcție proprie, plan întrerupt în perioada Primului Război Mondial. Proiectul era reluat un deceniu mai târziu de arh. Cristofi Cerchez (1872-1955), cel care superviza construcția imobilului în cursul anului 1923. Nepot al lui Grigore Cerchez, dublu licențiat al Școlii de Poduri și Șosele din București și al Politehnicii din Milano, Cristofi Cerchez își câștigase renumele în cadrul arhitecturii urbane încă din 1905, prin proiectarea Vilei Minovici, clădire reprezentativă pentru stilul național, de influență Mincu. Legătura lui Cerchez cu dezvoltarea Constanței nu este întâmplătoare. Atât apartenența la comunitatea armeană, atât de importantă în perioada ante și interbelică în capitala Dobrogei, cât și relațiile profesionale (ocupa la 1900 un post în serviciul tehnic al municipiului Constanța) îl recomandau chiar pentru proiectarea sediului Camerei de Comerț și Bursă în Piața Ovidiu (rămas nefi- nalizat). Clădirea ce astăzi îi poartă numele, din str. Callatis nr. 6, era proiectată în cursul anului 1923, pornind probabil de la plan- urile schițate anterior de unchiul său. Influența maură (ancadra- mentele plurilobate ale ferestrelor) cât și scara interioară, identic realizată cu cea din Vila Șuțu stau dovadă a proiectului realizat în compatibilitate cu imobilul menționat.

Blocul Cristofi Cerchez este o construcție realizată în stil eclectic în care elementele de decorațiune tip maur sunt îmbinate unui stil general funcțional, de tip englezesc. Fațadele sunt lucrate în cărămidă aparentă pe suprafața căreia sunt armonios lucrate ancadramentele maure ce decorează cadrele ferestrelor și ușilor. Ridicată pe trei niveluri, având un subsol funcțional, clădirea a suferit în timp diverse modificări ale funcțiunilor rezidențiale, majoritatea acestor schimbări survenind în urma naționalizării din 1947 - împărțirea în apartamente, desființarea scării de serviciu și altele. Imobilul cuprinde un apartament cu 4 camere, 5 aparta- mente cu câte 2 camere fiecare și o garsonieră.

B LOCUL NEOROM â NESC ARH. C ERCHEZ Adresa/Address: str. Callatis nr. 6, Constanța în centrul

Cristofi și Valeria Cerchez, anii 1900

This historical monument takes us back to 1900, when the peninsular area of Constanța underwent its most important architectural processes. The estate’s history is closely linked to arch. Grigore Cerchez, who in 1898 left its mark on the area’s most notable architectural edifice, Șutu Villa. Apparently, he was the owner of Callatis Street, and was planning to build his own structure there, but the project was interrupted during World War I. A decade later, the construction plans were resumed by arch. Cristofi Cerchez (1872- 1955), Grigore Cerchez’s nephew. Having studied in Bucharest and Milan, he was well-known for a particu- lar project he completed in 1905 – the Minovici Villa. Cerchez’s connection to the development of Constanța is not accidental. He was Armenian, had strong professional ties, and was undoubtedly the most suitable architect to work on the plans for the construction of the Chamber of Commerce and Stock Exchange headquarters. Named after him, the building was designed in 1923, probably inspired by Grigore Cerchez’s plans. The Moorish art influences and the identical design of the Șuțu Villa and Cristofi Cerchez building’s interior staircases are proof of his intention to built a structure that would be fully consistent with the aforementioned building’s style.

The Cristofi Cerchez building has an eclectic style that consists of a combination of Moorish decorations and a general functional English style. With a brick facade that blends harmoniously with the Moorish-inspired window frames and doors, the three-level building has undergone various modifications over time. Most of them occurred after the nationalization in 1947 when, among other changes, the building was divided into apartments and the service staircase was disbanded. The property is divided into a 4-room apartment, five 2-room apartments, a studio and a functional basement.

118 119
118 119
118 119

VILA ÎN TERASE ȘUȚU, STIL MAUR

Adresa/Address:

str. Krikor Zambaccian nr. 1, Constanța

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.250.000 - 1.500.000 €

VILA ÎN TERASE ȘUȚU, STIL MAUR Adresa/Address: str. Krikor Zambaccian nr. 1, Constanța Preț de pornire/Starting

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 862 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 739 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 309 mp/sqm Structură: DS+P+1E+M/Floors: SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 13 Băi/Baths: 5 Anul construcției/Construction year: 1898 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-A-02863 Tip de proprietate/Property type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Casă de vacanță, Hotel, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: CT03AHE-AS-A

VILA ÎN TERASE ȘUȚU, STIL MAUR Adresa/Address: str. Krikor Zambaccian nr. 1, Constanța Preț de pornire/Starting

cca. 1900, CP

Actul de naștere al clădirii avându-l ca autor pe arhitectul Grigore Cerchez este datat 1898. Grigore Cerchez (1850-1927) este dublu licențiat: avea și diplomă de inginer și pe cea de arhitect. După ce și-a terminat studiile la Paris, a profesat la București în ambele meserii. Devine chiar inginerul-șef al capitalei între 1876–1879. A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului de afirmare a specificului național românesc în arhitectură, dar a exersat și alte stiluri (neoclasic, eclectic). Printre principalele clădiri avându-l ca autor se pot enu- mera: Facultatea de Arhitectură din București, o aripă a Palatului Cotroceni, Muzeul Antipa, Banca Națională din Brăila. Un proiect aparte se găsește la Constanța – Vila Șuțu, construită pe taluzul mării în stil maur. Proprietarul era Mihai C. Șuțu (1841 - 1933), descendent al unei familii de rang înalt: străbunicul său, pe nume tot Mihai Șuțu, a fost domn al Țării Românești și al Moldovei (prin rotația impusă de Înalta Poartă), iar Constantin Șuțu – tatăl său – a fost ministru de finanțe sub domnia lui Alexandru D. Ghica. El însuși a fost o personalitate marcantă: membru al Academiei Române, inginer cu studii absolvite la Paris, a deținut funcții in Ministerul Domeniilor, apoi a urcat pe scara ierarhică ca director general al Poștelor, consilier la Înalta Curte de Conturi și guver- nator al Băncii Naționale a României. Se numară printre cei mai importanți numismați și metrologi ai epocii. Mihai Șuțu deținea un teren într-o locație de vis: promontoriul estic al peninsulei constănțene, chiar pe malul Mării Negre, între străzile Școalei (astăzi Callatis) și Ceres (astăzi Caratzali), unde tatăl său avea o casă de lemn. Pe locul acesteia, arhitectul Grigore Cerchez i-a ridicat o construcție care domină și acum această zonă, devenită astăzi a Portului Tomis. Accesul la această clădire era asigurat de strada Mărei (astăzi Krikor Zambaccian). Față de proiectul inițial, Cerchez a mai făcut câteva modificări (de exem- plu – a renunțat la o a doua scară care coboră la nivelul inferior și a mai adăugat și camerele servitorilor spre sud). Impetuoasa Vilă Șuțu, având autorizația de construcție datată 29 iulie 1898, este construită pe stânca țărmului răsăritean al vechiului Tomis, fiind una dintre puținele construcții în terase construite în epocă. Zidul de sprijin care înconjoară palatul este situat în apropiere de locul în care exista și o ieșire a galeriilor subterane construite de romani în sec. II e.n. (cu rol de alimentare cu apă, dar și defensiv). Privirea ne este invadată de stilul maur al clădirii ce ne poartă cu gândul la Andaluzia spaniolă, vestită pentru o astfel de arhitectură. Din păcate, în perioada 1950 – 1955 au avut loc unele intervenții la clădire, când a fost desființat și sacnasiul de la etajul I – partea dinspre nord (sacnasiul era un fel de bowindow de lemn scos în afara clădirii și avea un aer aparte). Vila Șuțu a fost rechiziționată de puterea comunistă și a adăpostit după 1947 mai întâi Casa de Creație, apoi Consulatul Cehoslovaciei. După 1989 aici a funcționat Curtea de Apel, iar din 2011 a intrat în posesia moștenitorilor, în urma unui lung șir de procese. Arh. Radu Cornescu

VILA ÎN TERASE ȘUȚU, STIL MAUR Adresa/Address: str. Krikor Zambaccian nr. 1, Constanța Preț de pornire/Starting

MIhail C. Șuțu (1841 - 1933)

This villa was built in 1898 by the architect Grigore Cerchez (1850 - 1927), who was also an engineer. After he completed his studies in Paris, he worked in Bucharest as both architect and engineer. He even became Bucharest’s chief engineer between 1876 and 1879. He was one of the promotors of the Romanian architectural current, but worked in other styles as well (neoclassical, eclectic). Some of his best works include: the Faculty of Architecture in Bucharest, a wing of Cotroceni Palace, the Antipa Museum, the National Bank in Brăila. He had a special project in Constanța – the Șuțu villa, built by the sea in Moorish style. The owner was Michael C. Șuțu (1841 - 1933), descendant of a high ranking family: his great grandfather, also named Mihai Șutu, was the ruler of Wallachia and Moldavia (by the rotation imposed by the Sublime Porte), and Constantin Șuțu, his father, was a former Minister of Finance under the reign of Alexandru D. Ghica. He himself was an outstanding personality:

Member of the Romanian Academy, engineer who graduated in Paris, he held positions in the Ministry of Estates, then ascended the hierarchical ladder as general manager of the Postal Service, Adviser to the High Court of Accounts, and National Bank Gover- nor. He is among the leading numismatists and metrologists of the time. The construction permit was released on July 29, 1898, and the impetuous Villa Șuțu was built on the rocky eastern shore of the old Tomis, and was one of the few terraced structures at the time. There is an abundance of Moorish elements that takes us straight to Spanish Andalusia, well-known for this particular architectural style. The Șuțu villa was requisitioned by the communists, and became the headquarters of the Creation House in 1947, and was then passed on to the Consulate of Czechoslovakia. In 2011, after a long series of lawsuits, the Court of Appeal ruled that the villa be returned to the rightful heirs. Arh. Radu Cornescu

122 123
122 123
122 123
122 123
128 129
128 129

CASA LAS k ARIDIS DE PE FALEZA CONSTANțEI

Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 24, Constanța în centrul istoric, la 200 m de Piața Ovidiu

Preț de pornire/Starting price: 775.000 € Estimare/Estimate: 800.000 - 900.000 €

CASA LAS k ARIDIS DE PE FALEZA CONSTANțEI Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 24, Constanța în

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 743 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 672 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 485 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 286 mp/sqm Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A Camere/Rooms: 17, Băi/Baths: 4 Anul construcției/Construction year: 1924 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Cafenea, Reședință bifamilială, Restaurant ID proprietate/Property ID: CT07AHE-AS-NC

CASA LAS k ARIDIS DE PE FALEZA CONSTANțEI Adresa/Address: str. Nicolae Titulescu nr. 24, Constanța în

Casa Laskaridis ne introduce în scrierea istoriei modernității Constanței, fiind omonimă cu una dintre importantele fami- lii grecești ce au contribuit la evoluția culturală și economică a orașului-port. Comunitatea elenă din Dobrogea și în spe- cial cea din Constanța era recunoscută nu doar prin mărime (considerabilă în perioada interbelică), ci poate mai ales prin importanța ei în toate domeniile publice ale unei urbe cu tendințe cosmopolite. Școala grecească, Biserica, teatrul și micile afa- ceri portuare sau comerciale din centrul (istoric) al Constanței au reprezentat edificii culturale și economice ce au înrădăcinat comunitatea elenă în monografia orașului, reprezentanții ei fiind deseori enumerați printre înaintașii modernității constănțene. Imobilul de pe strada Nicolae Titulescu, așadar chiar în peninsulă, în centru administrativ și economic al orașului, era ridicat în 1924, în imediata vecinătate a celebrului Hotel “Regina” (Intim), pentru ca, după 1937, să se regăsească și vis-a-vis de Biserica Romano Catolică “Sf. Anton de Padova”. Proprietari ai parcelei de pământ dintre străzile Nicolae Titulescu (fostă Lascăr Catargiu) și Ovidiu au fost diverși membrii ai familiei Laskaridis. Primii doi, frații Iancu și Lascăr, comercianți de țesături, sunt consemnați drept primii proprietari. Cel mai probabil Lascăr Laskaridis, menționat în monografiile orașului, cu afaceri și magazine în centrul Constanței, este același Lascăr Laskaridis ce era la 1897- 1898 președinte al comunității elene. Imobilul avea să fie păstrat în familia Laskaridis prin diverse succesiuni și moșteniri, actele imobilului consemnând proprietari ca Dumitru Laskaridis, Spiru (Spiridon) Laskaridis, Ștefan și Ianis Șt. Laskaridis, ultimul posesor înainte de naționalizarea din 1950.

Laskaridis House introduces us to Constanța’s modern history, as this is the name of one of the most important Greek families that contributed to this harbor town’s cultural and economical devel- opment. The Greek community in Dobrogea, and particularly the one in Constanța, was well-known in terms of its size (which was considerable in the interwar period), but perhaps most notably in terms of its influence in all public areas of this cosmopolitan city. The Greek School, the Church, the Theater and small commercial businesses from the historical center of Constanța were cultural and economic landmarks in the city, which helped the Greek community put down roots here. Laskaridis House was built in 1924, right in the economic center of the city, close to Hotel Intim (en. intimate) – formerly known as Regina (en. The Queen). In 1937, right across the street, the “St. Anton de Padova” Ro- man Catholic Church was built. The Laskaridis family was known for the extensive properties it possessed in the area. Moreover, members of the family, such as brothers Iancu and Lascăr, seem to have been the first owners of the land between Nicolae Titulescu (former Lascăr Catargiu Street) and Ovidiu streets. The same Lascăr Laskaridis, who in 1897-1898 was the president of the Greek community, may have been one of the best known businessmen at that time. The building remained in this family, and was owned, in turn, by different heirs such as: Dumitru Las- karidis, Spiru (Spiridon) Laskaridis, Ștefan and Ianis Șt. Laskaridis, the last owner before the nationalization in 1950.

132 133
132 133
132 133
132 133
132 133

VILA ZOTTU DE PE FALEZA CAZINOULUI

SEDIUL CLUBULUI ARISTOCRATIC DIN CONSTANȚA

Adresa/Address: b-dul Elisabeta nr. 9, Constanţa, pe faleză, vizavi de Cazino

Preț de pornire: 800.000 € Estimare/Estimate: 800.000 - 900.000 €

VILA ZOTTU DE PE FALEZA CAZINOULUI SEDIUL „ CLUBULUI ARISTOCRATIC DIN CONSTANȚA ” Adresa/Address: b-dul Elisabeta

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 265 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 526 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 175 mp/sqm Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F Camere/Rooms: 14 Anul construcției/Construction year: 1898 Cod LMI/LMI Code: CT-II-m-B-02805 Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Reședință unifamilială, Restaurant ID proprietate/Property ID: CT01AHE-AS-B

VILA ZOTTU DE PE FALEZA CAZINOULUI SEDIUL „ CLUBULUI ARISTOCRATIC DIN CONSTANȚA ” Adresa/Address: b-dul Elisabeta

Istoria Constanței reprezintă o pagină remarcabilă din istoriei României, orașul-port fiind astăzi una dintre cele mai timpurii așezări atestate pe teritoriul țării noastre. Tomis, fosta colonie grecească, se regăsea în ceea ce este astăzi numit “orașul vechi”, zona istorică din preajma Cazinoului. Această sintagmă își are rădăcinile în perioada de sistematizare și modernizare a orașului, perioadă instituită în special după 1878, când Constanța, alături de întreaga Dobroge, intră în componența Regatului. Moder- nizarea orașului începea din zona portului, fiind locul predispus datorită amplasării strategic-economice. Astfel, unul dintre dintre primele bulevarde care iau ființă, cu o onomastică regalistă, este Bulevardul Elisabeta, bulevard pe care, odată cu creșterea economică și dezvoltarea sistematizată, încep să apară și edificii reprezentative. Acțiunile unor personaje ca Antonio Alexandridi (primar în deceni- ile 8-9 ale secolului al XIX-lea), Mihail Koiciu (primar în 3 mandate în perioada 1886-1897) sau Panait Holban aveau să înlesnească procesul de modernizare și dezvoltare urbană, astfel încât, în doar câteva decenii, bulevardul Elisabeta avea să devină centru social, rezidențial, economic și turistic. Casa Zottu, denumită după primul ei proprietar – Gheorghe Zottu – se înălța pe Bdul Elisabeta în perioada 1898-1900, anunțând apariția altor edificii din împrejurimi: Casa Manisallian (arhitect Ion Berindei) și mai ales Cazinoul. Juristul Gheorghe Zottu, fost judecător de instrucție în Pitești, era la cumpăna dintre secole unul dintre cele mai importante personaje ale orașului, fiind, începând cu 1895, președintele Tribunalului Constanța. Construită într-un stil eclectic, cu mici motive rococo, casa are fațada principală spre mare, existând și o fațadă secundară, cu vedere spre o curte interioară. Caracterul construcției este marcat însă de bovindoul prismatic ce îi oferă clădirii și astăzi un aspect distins, integrându-se excelent în arhitectura zonei. Edificiul avea să fie pentru o perioadă sediul Consulatului Lituaniei din Constanța (începând cu 1928), pentru ca în anii ’30 să intre în posesia Societății de Asigurări Steaua Română.

cca. 1920, DM

The history of Constanța is a remarkable page in Romanian his- tory, as today this port city is one of the oldest settlements on Romanian territory. Tomis, the former Greek colony, was located in what we call today “the ancient city”, the historical area sur- rounding the Casino. This phrase is rooted in the city’s develop- ment and modernization period, which was most apparent after 1878, when the city of Constanța, alongside the entire Dobrogea region, became a part of the Kingdom. The modernization of the city began with the port area, given its economically strategic location. The Zottu house, named after its first owner - Gheorghe Zottu – was built on the Elisabeta Boulevard between 1898 and 1900, ushering the emergence of other similar buildings in the area: The Manisallian house (designed by architect Ion Berindei), and, most importantly, the Casino. Legal expert Gheorghe Zottu, former investigating judge in Pitești, was, at the turn of the century, one of the city’s most influential people, and, starting with 1895, the chairman of the Constanța High Court. Built in an eclectic style, with rococo motifs, the house’s main facade is oriented towards the sea; there is also a secondary fa- cade, with a view to the courtyard. However, the house’s charac- ter is most notably influenced by the prism shaped bay-window, which gives it a particularly distinguished touch, while at the same time blending perfectly with the area’s architectural style. For a while, this was the headquarters of the Lithuanian Consul- ate in Constanța (starting with 1928), and in the 1930’s it became the property of the Steaua Română (Romanian Star) Insurance Company.

136 137
136 137
136 137

Harta Bucureștiului de maiorul Dimitrie Papazoglu, 1871

BUCUREȘTI

“PALATUL DE P IATRĂ” U DRI ș TE N ĂSTUREL, SEC. XVII SIN g URUL MONUMENT DE ARHITECTURĂ CIVILĂ ROM â NEASCĂ RIDICAT î N î NTRE g IME DIN PIATRĂ

Adresa/Address: Herăşti, Giurgiu 30 km faţă de Bucureşti, 15 km faţă de Dunăre

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.500.000 - 1.800.000 €

“PALATUL DE P IATRĂ” U DRI ș TE N ĂSTUREL, SEC. XVII SIN g URUL MONUMENT

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 3,79 ha Suprafață construită/Built area: 680 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 475 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 340 mp/sqm Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F Camere/Rooms: 7 Construcții anexe/Outbuildings: Casa Stolojan, 1835, monument istoric de clasă B, 468 mp, P+1E; Casa administratorului, 1850, monument istoric de clasă B, 166 mp, P; Alte anexe de 126 mp. Anul construcției/Construction year: începutul sec. XVII Cod LMI/LMI Code: GR-II-a-A-15013 și GR-II-a-B-15014 Tip de proprietate/Property Type: Casă memorială, Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic, Han, Muzeu privat ID proprietate/Property ID: GR01AHE-A-B

“PALATUL DE P IATRĂ” U DRI ș TE N ĂSTUREL, SEC. XVII SIN g URUL MONUMENT

începutul anilor ‘ 30, sursă: arhiva familiei

Palatul de Piatră - Udriște Năsturel din Herești este un obiectiv arhitectural unic în spațiul arhitectural civil românesc, fiind, atât prin vechime, cât și prin specificități, un edificiu indispensabil istorie arhitecturii românești (din Ev Mediu până astăzi). Numele complexului și al întregii moșii ne îndreaptă către una dintre cele mai importante familii de boieri și dregători din spațiul româ- nesc începând cu secolul al XVI-lea - Năsturel Herescu. Membrii fondatori ai acestei mari familii reprezintă figuri importante în istoria Valahiei: Radu - Mare Logofăt, dar și copiii acestuia, fiica Elena, căsătorită cu Matei Basarab și fiii Cazan, Postelnic și Udriște (Oreste), Mare Ban și cărturar, apropiat și el al domnitorului Matei Basarab. Însă Hereștii (sau Fiereștii, în scrierea veche) sunt consemnați încă din secolul XIV, atunci când Mircea cel Bătrân trimitea drept soli în Polonia pe boierii Manea și Roman Her- escu. Unirea familiilor Năsturel Herescu este consemnată încă de la mijlocul secolului al XVI-lea, în perioada domniei lui Mircea Ciobanul. Construcțiile de pe moșia din Herești începeau între anii 1640-1642, perioadă în care cei doi frați Năsturel Herescu se aflau la apogeul carierelor. Cazan ocupa mici dregătorii în capitala Țării, fiind subprefect al orașului, în timp ce fratele său, Udriște (1596-1659), devenea unul dintre cei mai însemnați consilieri ai domnitorului Matei Basarab (1632-1654). Mare Ban, cărturar, consilier, Udriște Năsturel Herescu s-a ocupat de marea antepriză ctitoricească a lui Basarab, a administrat tipografia de la Govora, unde sunt tipărite primele volume din Țara Românească, a tradus “Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf” (rămas manuscris) dar și-a pus amprenta și asupra istoriei Bucureștiului prin cartierul ce îi poartă numele (Udriște). Construcția principală, palatul, era atestată la circa 10 ani distanță, când, în memoriile sale, Paul de Alep, secretar al lui Macarie, patriarhul de Antohia, consemna în călătoriile sale și vizita la conacul Hereștilor (Fiereștilor) din cursul anului 1657. La aproape două secole de la ridicarea sa, Palatul și moșia intrau în posesia prințului sârb Milos Obrenovici, care achiziționa palatul în cursul anului 1831. Modificările aduse de acesta construcțiilor (anexe gospodărești și grajduri) aveau să fie eliminate la distanță de mai bine de un secol, când, cu ocazia restaurărilor și amenajărilor din anul 1954, conacul revenea la configurația inițială. După decesul lui Obrenovici (1860), moșia in- tra în posesia ultimei mari familii ce avea să dețină palatul până la venirea comunismului. În 1881, Anastase Stolojan, fiu de boier, cu studii de drept la Paris, fost primar al Craiovei, deputat și ministru în diverse guvernări liberale achiziționa domeniile Herești. Chiar dacă un incendiu din 1931 provoca daune importante, perioada cea mai grea pe care a traversat-o conacul a fost desigur după 1948. În 1949, autoritățile comuniste începeau dărmarea clădirii cu dorința de a refolosi blocurile de piatră pentru construirea altor utilități ale Gospodăriei Colective, însă este salvată în 1950 când intră în administrarea Comisiei Monumentelor Istorice. În anii ‘70 domeniul intra în administrarea Muzeului Țăranului Român (Muzeul de Arte şi Tradiţii Populare atunci), devenind Muzeu al Lemnului și Feronăriei. Momentan, pe suprafața domeniului se regăsesc trei construcții: Palatul de Piatră, adică reședința inițială a fraților Năsturel Herescu, construit în forma literei “L”, simetric, cu intrări separate. Din construcția inițială de la mij- locul secolului al XVII-lea au rămas neatinse pivinițele, parterul și scările, etajul suferind diverse intervenții de-a lungul timpului; Casa “Stolojan”, chiar dacă construcția era ridicată în perioada în care domeniul era în posesia lui Milos Obrenovici, în anii ‘30 imobilul era modernizat, devenind reședință a familiei Stolojan în urma incendiului ce distrugea acoperișul Palatului de Piatră. Cea de a treia construcție, casa Administratorului, are și ea o vechime însemnată, fiind ridicată în cursul anului 1850, tot în perioada în care moșia era în posesia prințului sârb.

“PALATUL DE P IATRĂ” U DRI ș TE N ĂSTUREL, SEC. XVII SIN g URUL MONUMENT

Nicolae Grigorescu, Banu Năsturel Herescu, Muzeul Național de Artă al României

The palace in Herăşti is a highly valuable piece of architecture, a landmark of old Romanian Middle Age architecture. The name of the palace and property relates to the Udrişte Năsturel. Plenty of documents describe the history of the palace and of the founding families, which goes back to the 14th century. Udrişte Năsturel came from one of the country’s influential families: Radu – High Chancellor, his children – daughter Elena, wife of Matei Basarab, the country’s ruler, and two sons: Cazan, who was a seneschal, and governor Udrişte (Oreste) –, become well-known as early as the 14th century. During the reign of Mircea cel Bătrân, Manea and Roman Herescu are sent to Poland as the king’s messengers. The construction of the property in Herăşti started in 1640-1642, when both brothers Cazan and Udrişte (1596-1659) were at the top of their careers. Cazan was a Subprefect of Bucharest, while Udrişte was one of the main Counselors of Matei Basarab. Udrişte Năsturel Herescu was a reputed scholar, administrator of Basarab’s properties and of a printing house in Govora, translator and all-around high-ranking figure in Bucharest’s history, and one of the city’s districts was named after him – Udrişte. The palace is officialy mentioned 10 years later in the memoires of Paul of Alep, a Syrian scholar, secretary of Macarie, Patriarch of Antioch, after a visit in Wallachia when he stopped at the Palace in Herăşti. The Palace was sold in the 19th century to Serbian prince Milos Obrenovici. The new owner started to make certain changes, and added new constructions and a tower. After his death, the prop- erty was sold to Anastase Stolojan’s family. Anastase, who came from a very wealthy family, obtained his law degree in Paris. Back in his country (called Țara Românească/ Wallachia at the time) he held different positions such as Mayor of Craiova City and Minister in several governments. He restored one of the two buildings raised by Obrenovici, lived there and named it Stolojan, as it is known today.

146 147
146 147
146 147
146 147
150 151
150 151
150 151
150 151
152 153
152 153

152

152 153
152 153

153

154

154 155
154 155

155

156 Coperta Catalogului produselor fermei agricole Herești, 1938-1939, sursă: arhiva familiei 157
156 Coperta Catalogului produselor fermei agricole Herești, 1938-1939, sursă: arhiva familiei 157

156

156 Coperta Catalogului produselor fermei agricole Herești, 1938-1939, sursă: arhiva familiei 157

Coperta Catalogului produselor fermei agricole Herești, 1938-1939, sursă: arhiva familiei

157

158 159
158 159

158

158 159
158 159

159

CASTELUL DĂRĂSCU DIN VIFORÂTA

Adresa/Address: Viforâta, Dâmbovița 5 km faţă de Târgovişte, 84 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire: 260.000 € Estimare/Estimate: 350.000 - 375.000 €

CASTELUL DĂRĂSCU DIN VIFORÂTA Adresa/Address: Viforâta, Dâmbovița 5 km faţă de Târgovişte, 84 km faţă de

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 4.450 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 549 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 284 mp/sqm Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F Camere/Rooms: 11 Anul construcției/Construction year: 1890-1910 Cod LMI/LMI Code: DB-II-m-B-17762 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: DB01AHE-B

160

CASTELUL DĂRĂSCU DIN VIFORÂTA Adresa/Address: Viforâta, Dâmbovița 5 km faţă de Târgovişte, 84 km faţă de

Dezvoltarea localității Viforâta este strâns legată de ctitorirea în nordul orașului Târgoviște, astăzi la doar 5 km distanță, a Mânăstirii Viforâta. În urmă cu aproximativ 500 de ani era atestată ctitoria lui Vlad Vodă al V-lea (1530), pentru ca la un secol distanță mânăstirea să fie rectitorită de Matei Basarab. În timp, micul sat ce s-a dezvoltat la poalele Mânăstirii, înspre Târgoviște, avea să poarte în el tradiția meșteșugărească a țesutului, atrăgând totodată un număr însemnat de personalități ale culturii românești prin pitorescul specific zonei. Castelul Dărăscu-Enigărescu a fost construit pe culmea nord-vestică a dealurilor Târgoviștei, pe drumul de acces spre Mânăstirea Viforâta, fiind finalizat la comanda familiei Dărăscu în 1910, la peste 20 de ani de la inițierea construcției. Cu o istorie încețoșată, proprietatea avea să scape de naționalizare, chiar dacă a activat la un moment dat drept sediu al C.A.P-ului local, intrând în perioada 1975-1977 în proprietatea lui Octav Enigărescu. Om de o vastă cultură, bariton, om de radio, actor, profesor de canto și director al Operei Bucureștene (1969-1971), Octav Enigărescu a apreciat imediat calitățile arhitecturale ale micului castel. Dispusă pe o structură terasată, construcția se înalță pe două niveluri, prezentând totodată și o pivniță înaltă ce se desfășoară pe întreaga amprentă a clădirii. Punctul central al reședinței este indiscutabil forma turnului central, ce amintește de tipologia donjonul medieval, structura camerelor fiind astfel influențată de forma circulară. Clădirea avea să fie consolidată de către familia Enigărescu, care se îngrijește de întreținerea castelului, întărind structura cu bârne de oțel, în cursul anului 1988.

The development of the Viforâta village is closely linked to the raising, in the northern city of Târgoviște, today at only 5 km away, of the Viforâta Monastery. About 500 years ago the foun- dation of Voda Vlad V (1530) was attested, so that at a distance of a century, the monastery is re-build by Matei Basarab. Over time, the small village that developed at the foot of the monastery, towards Târgoviște, had to promote handicraft tradition of tissue, while attracting a large number of personalities of Romanian culture through the specific picturesque area. The Dărăscu-Enigărescu Castle was built on top of a hill north- west of Târgoviște, the access road to the monastery Viforâta being completed on the command of Dărăscu family in 1910 after 20 years from the initiation of construction. With a blurred his- tory, the property would escape nationalization, even if at some point it served as the seat of the local community, entering the period 1975-1977 being owned by Octav Enigărescu. A man of vast culture, baritone, radio man, actor, professor of and director of the Bucharest Opera singing (1969-1971), Octav Enigărescu immediately appreciated the architectural qualities of the small castle. Disposed on a terraced structure, the construction stands on two levels and a high basement that is on the entire footprint of the building. The focus of the residence is indisputably the shape of central tower reminding of the medieval dungeon typology, the structure of the rooms thus being influenced by the circular shape. The building was strengthened by family Enigărescu, who took care of the maintenance of the castle, reinforcing the struc- ture during 1988 with steel beams.

161

162

162 163
162 163
162 163

163

164 165
164
165
166 167
166
167
168 169
168 169
168 169
168 169

168

168 169
168 169

169

CONACUL BOIERESC CIOCEANU

STIL NEOROMÂNESC

Adresa/Address: Reviga, Ialomiţa 110 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire: 36.000 € Estimare/Estimate: 50.000 - 75.000 €

CONACUL BOIERESC CIOCEANU STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Reviga, Ialomiţa 110 km faţă de Bucureşti Preț de pornire:

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1109 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 368 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 184 mp/sqm Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F Camere/Rooms: 12 Preț/mp/Price/sqm: 98 € Anul construcției/Construction year: 1932 Cod LMI/LMI Code: IL-II-m-B-14158 Tip de proprietate Property type: Casă de vacanță, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: IL01AHE-B

170

CONACUL BOIERESC CIOCEANU STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Reviga, Ialomiţa 110 km faţă de Bucureşti Preț de pornire:

Marile moșii boierești ale sec. XVIII-XIX din Bărăgan, în special cele din nord-estul Bucureștiului, Buzău-Slobozia-Brăila, aveau să stea la baza unor importante proprietăți fie agricole, viticole sau de vacanță, atât pentru nobilimea sec. XIX și XX, cât și pentru o seamă de industriași sau oameni de afaceri ai perioadei de mod- ernizare a României. Reviga, aflată între Slobozia și Buzău, a devenit în timp locul unor astfel de antreprize, familia Cioceanu – cu activități în domeniul morăritului - legându-și existența de localitate prin conacul ridi- cat aici între 1930 și 1932. Construită într-un stil neoromânesc târziu, epurat de efecte dec- orative și definit de utilitatea construcției, reședința este ridicată pe două niveluri, prezentând și o pivniță cu acces din interiorul casei, din zona de dependințe. Structura respectă însă tipologia stilului neoromânesc în special prin prezența impunătoare a tur- nului scării centrale, care este deasemenea mansardat.

The great land estates of the boyars in the 18-19th centuries in Bărăgan, particularly those located north-east of Bucharest, Buzău-Brăila-Slobozia, would be the foundation of important agricultural, vineyards and holiday properties for both the nobility of the 19th and 20th centuries, and for a number of industrialists and businessmen who thrived during Romania’s modernization period. Reviga, located between Slobozia and Buzău, became over time the home of such companies. The Cioceanu family - involved in the milling industry - linked its existence to the village through the mansion built here between 1930 and 1932. Built in a late Neo-Romanian style, lacking decorative effects and defined solely by practicality, the residence is built on two levels, and has a cellar that can be accessed from inside the house, from the outbuildings area. The structure fits the Neo-Romanian style ty- pology especially due to the addition of a grand central staircase tower, which also has an attic.

171

172

173

174

174 175
174 175
174 175

175

176 177
176 177

176

176 177
176 177

177

CONACUL INDUSTRIAȘULUI BUJOIU DIN ILFOV

STIL NEOROMÂNESC

Adresa/Address: Baloteşti, Ilfov 20 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire: 700.000 € Estimare/Estimate: 700.000 - 800.000 €

CONACUL INDUSTRIAȘULUI BUJOIU DIN ILFOV STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Baloteşti, Ilfov 20 km faţă de Bucureşti Preț

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1,70 ha Suprafață construită/Built area: 994 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 331 mp/sqm Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 16 Anul construcției/Construction year: 1910-1932 Cod LMI/LMI Code: IF-II-m-B-15261 Tip de proprietate/Propetry type: Casă de vacanță, Centru medical, Centru social, Complex turistic, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: IF02AHE-B

178

CONACUL INDUSTRIAȘULUI BUJOIU DIN ILFOV STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Baloteşti, Ilfov 20 km faţă de Bucureşti Preț

cca. 1932, NDI

CONACUL INDUSTRIAȘULUI BUJOIU DIN ILFOV STIL NEOROMÂNESC Adresa/Address: Baloteşti, Ilfov 20 km faţă de Bucureşti Preț

Istoria conacului Ion Bujoiu începea cu câțiva ani înainte ca acesta să o achiziționeze. Comandă a lui Ion Luca Niculescu, membru al unei familii liberale de comercianți și industriași bucureșteni, conacul era ridicat după planurile arhitectului Statie Ciortan, reprezentant important al stilului neoromânesc în primele decenii ale secolului XX. Construit de antepriza Peternelli, pe trei niveluri, conacul domina prin logiile frontale, dar mai ales prin turnul scării principale. În 1926, conacul intra în posesia lui Ion Bujoiu (1894-1956). Bujoiu a fost inginer stagiar la Câmpina, la Soc. “Steaua Română”, unde a funcţionat până în 1922, când este numit director general al societății “Lupeni”, apoi la Soc. “Petroşani” (până în 1945). Din momentul intrării la Soc. “Petroşani” a început marea lui ac- tivitate de organizator. Cariera politică avea să îl propulseze în fruntea guvernării, succedându-se între 1937 și 1939 prin minis- terul Industriei și Comerțului și cel al Economiei. A purtat o serie de funcții importante în domeniul industrial ca vicepreşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Inginerilor din România), preşedinte al Asociaţiei industriilor metalurgice şi miniere sau membru în Consiliul Superior de Mine. Conacul, după achiziționarea de către familia Ana Ștefănescu și Ion Bujoiu, a intra în jurul anului 1932 într-un proces de mo- dernizare și transformare. Logia cea mare de la nivelul inferior era închisă, ajungând la aspectul de astăzi, iar turnul central își modi- fica și el din configurația inițială, pierzând foișorul închis. Ultimul aport arhitectural adus împrejurimilor a fost realizat în 1943, când cei doi soți ctitoreau biserica din Preoțești. Instaurarea regimului comunist avea să destrame viața lui Bujoiu, fiind condamnat într-un proces alături de Auschnitt, Gheorghe Manu, Horia Măcellariu sau Nicolae Pătraşcu la muncă silnică pe viață. Ion Bujoiu se stingea din viață în spitalul închisorii Văcărești, pe 20 mai 1956.

Ion Bujoiu Manor’s history started a few years before he actually purchased it. Commissioned by Ion Luca Niculescu, member of a liberal family of merchants and industrialists from Bucharest, the mansion was built based on architect Statie Ciortan’s plans, a chief specialist in the Neo-Romanian style in the early decades of the 20th century. Built by the Peternelli enterprise, the three- level mansion is strikingly grandiose due to its front loggias and especially to the main staircase tower. In 1926, the manor becomes Ion Bujoiu’s property. Bujoiu was a trainee engineer in Câmpina, at Steaua Română Company, where he worked until 1922, when he was appointed manager of Lupeni Company, and later on manager of Petroșani Company (until 1945). His notable planning activities started the moment he began working at Petroșani Company. His politcal career would propel him to the forefront of the government, where he worked for the Ministry of Industry and Trade and the Ministry of Econo- my between 1937 and 1939. He held several important positions in the industrial field, such as Vice President of UGIR (General Union of Engineers of Romania), President of the Association of metallurgical and mining industries, and member of the Supe- rior Council of Mines. Around 1932, after being purchased by Ana Ștefănescu and Ion Bujoiu, the manor entered a modernization and transformation process. The biggest loggia from the lower level was closed and given the form it has today, and the central tower was modified as well, as the closed gazebo was removed. The last architectural contribution brought to the surrounding area was noted in 1943, when the couple founded the Preoțești Church. The Communist regime destroyed Bujoiu’s life, as he was sen- tenced to hard labor for life, alongside others such as Auschnitt, Gheorghe Manu, Horia Măcellariu and Nicolae Pătraşcu. Ion Bujoiu died in the Văcărești prison hospital in 1956.

179

180

180 181
180 181
180 181
180 181

181

182

182 183
182 183
182 183

183

184 185
184 185

184

184 185
184 185
184 185

185

PALATUL CRISSOVELONI - CANTACUZINO

Adresa/Address: str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, Bucureşti

Preț de pornire: 3.000.000 € Estimare/Estimate: 3.000.000 - 3.500.000 €

PALATUL CRISSOVELONI - CANTACUZINO Adresa/Address: str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, Bucureşti Preț de pornire: 3.000.000

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 2.145 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 2.220 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.991 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 993 mp/sqm Structură: S+P+1E+M; S+P+1E; P+2E; P+1E/Floors:

B+GF+1F+A; B+GF+1F; GF+2F; GF+1F Camere/Rooms: 75, Băi/Baths: 6 Construcții anexe/Outbuildings: 102 mp P+1E + cabină portar 6 mp Anul construcției/Construction year: sfârșitul sec. XIX Cod LMI/LMI Code: B-II-m-B-18242 Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Centru de evenimente, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Muzeu privat, Școală privată, Spital privat ID proprietate/Property ID: B01AHE-AS-B

186

PALATUL CRISSOVELONI - CANTACUZINO Adresa/Address: str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, Bucureşti Preț de pornire: 3.000.000

George Grigore Cantacuzino (“Nababul”), PB

Nikolaos Chrissoveloni, proprietar între 1881-1910, PIC

PALATUL CRISSOVELONI - CANTACUZINO Adresa/Address: str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, Bucureşti Preț de pornire: 3.000.000

Palatul Crissoveloni – Cantacuzino ne îndrumă în istoria marilor familii bucureștene ale secolelor XIX și XX. Direct din titulatură fa- cem cunoștință cu două familii ce marcau în diverse feluri evoluția orașului: pe de o parte, primii proprietari, Crissoveloni – familie grecească, reprezentativă pentru mediul bancar și de afaceri al României moderne și, pe de alta, Cantacuzinii, una dintre cele mai importante familii nobiliare ale spațiului românesc, cu un trecut de aproape patru secole în înaltele dregătorii autohtone. Intersectările și rădăcinile istorice nu se opresc aici întrucât descoperim că terenul pe care îl ocupă astăzi palatul se afla, la mijlocul secolului al XIX-lea, la congruența dintre proprietățile Prințului Barbu Știrbey (Palatul domnesc și atenanțele sale) și cele ale fraților Iancu și Grigore (Scarlat) Grădișteanu. Dacă în perioada în care Palatul Știrbey era reședință domnească (1849-1956), terenul era deținut încă de Grădișteni (conf planului R.Borroczyn, 1852), pentru următorii 40 de ani, parcela, pe care avea să fie construit palatul, nu va mai apărea individualizată în planurile urbanistice ale Bucureștiului. Astfel, putem presupune că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, terenul viitoarei reședințe a familiei lui Zannis Manoli Chrissoveloni era cumpărat de la Grădișteni. Născut pe insula Chios (Grecia) în 1805, grecul Crissoveloni își va face o avere însemnată în Constantinopol, de unde, în 1848, va porni către Țările Române, deschizându-și filiale ale firmei „Chrissoveloni fils - maison d’exportasion et de banques” în Galați, Brăila și București. Prima consemnare a reședinței din strada Manea Brutaru (numele vechi al străzii G-ral. Constantin Budișteanu) apare în planul Institutului Geografic al Armatei (1895-1899), atunci imobilul de la nr. 15 aparținând fiului lui Zannis, Nicolas Zannis Chrissoveloni (1837, Constantinopol – 1913, București), bancher de profesie. Probabil el este primul proprietar al palatului, având în vedere că tatăl său decedase în 1887 la Constantinopol, iar familia încă trăia și făcea afaceri în Galați. Cu doar 3 ani înainte de deces, Nicolas Zannis Chrissoveloni avea să își vândă proprietatea lui Nicolae G. Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Așadar, începând cu 1910, palatul devine reședință a lui Nicolae Cantacuzino. După moartea acestuia (1944), palatul nu va mai rămâne multă vreme în posesia familiei Cantacuzino, ultimii care au locuit fiind Marga (fiica lui Nicolae) și soțul ei, George Florescu (istoric, genealogist). În 1948, imobilul a fost naționalizat, pentru ca, pe întreaga perioadă comunistă, aici să funcționeze Institutul Național de Cer- cetare Științifică pentru Protecția Muncii.

The Crissoveloni-Cantacuzino Palace takes us through the stories of some of Bucharest’s great families in the 19th and 20th centu- ries. The Palace’s name contains the names of two families that used to influence the development of Bucharest in different ways:

on the one hand, the first owners, Crissoveloni – a Greek family that carried a lot of weight in banking and business in modern age Romania, and, on the other hand, Cantacuzino, one of the country’s most important noble families, with a four-century his- tory of high-ranking officials. The connections and the historical roots don’t stop here, as we discover that the land the palace is built on used to be, in mid 19th century, at the junction between the estates of Barbu Știrbey Prince (the Royal Palace and its out- buildings), and those of Iancu and Grigore (Scarlat) Grădișteanu. When Știrbey Palace was a royal residence (1849 – 1956), the land was still owned by the Grădișteanu family (according to the R. Borroczyn plan, 1852); however, for the next 40 years, the land on which the palace would eventually be built did not appear to be a separate property in the city’s urban planning archives. We can therefore assume that, in late 19th century, the land of the future family residence of Zannis Manoli Chrissoveloni was purchased from the Grădișteanu family. Born on the island of Chios (Greece) in 1805, Crissoveloni made a fortune in Constantinople; in 1848, he left for Romania, where he opened branches of “Chrissove- loni fils – Banque et maison d’exportation” in Galați, Brăila and Bucharest. The first record of the Manea Brutaru Street residence (the previ- ous name of General Constantin Budinșteanu Street) appears on the cadastral map of the Army Geographic Institute (1895 – 1899), when the building located at no. 15 belonged to Zannis’s son, Nicolas Zannis Chrissoveloni (1837, Constantinople – 1913, Bucharest), banker by profession. He was probably the first owner of the palace, considering the fact that his father died in 1887, at Constatinople, and the Chrissoveloni family was still living and doing business in Galați. Just three years before his death, Nicolas Zannis Chrissoveloni sold his property to Nicolae G. Cantacuzino, the son of Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Therefore, starting with 1910, the palace became the residence of Nicolae Cantacuzino. After his death (1944), the palace did not remain in possession of the Cantacuzino family; the last ones who lived there were Marga (Nicolae’s daughter) and her husband, George Florescu (historian, genealogist). In 1948, the building was nationalized, and during the entire communist period the National Institute of Scientific Research for Labour Protection was based there.

187

188

189

190 191
190 191

190

190 191
190 191

191

192

192 193
192 193
192 193
192 193

193

C ASA B R â NCOVENEASCĂ DR. VASILE gRI g ORESCU

Adresa/Address: str. Paris nr. 7A, sector 1, București zona Piața Victoriei - Dorobanți (“Capitale”)

Preț de pornire/Starting price: 1.300.000 € Estimare/Estimate: 1.700.000 - 2.000.000 €

C ASA B R â NCOVENEASCĂ DR. VASILE gRI g ORESCU Adresa/Address: str. Paris nr. 7A,

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 370 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 856 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 215 mp/sqm Structură: DS+P+1E+M/Floors: SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 12, Băi/Baths: 5 Construcții anexe/Outbuildings: Garaj subteran de 1 loc Anul construcției/Construction year: 1932 Cod LMI/LMI Code: neclasată Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Clinică medicală, Reședință bifamilială, Restaurant, Salon de înfrumusețare, Școală privată, Showroom ID proprietate/Property ID: B04AHE-AS-NC

194

Zona cuprinsă între Bulevardul Aviatorilor și Bulevardul Dorobanți – zona străzilor cu nume de Capitale – reprezintă în Bucureștiul zilelor noastre o adevărată călătorie în timp. Cartier select, cu multe case foarte bine conservate și restaurate, construite cu precădere în perioada interbelică, zona Capitalelor oferă publicului ocazia să vadă vile construite în prima jumătate a secolului XX, cu adevărat splendide. Construită cu scopul de a găzdui mai ales am- basade și reședințe de ambasadori, zona Capitalelor a păstrat un parfum aparte, elitist. Casele spectaculoase din zona Capitalelor apar în urma parcelării proprietății familiei Filipescu, la început de secol XX, cartierul având o dezvoltare oarecum similară cu zona Ioanid. Cei care doreau să-și achiziționeze un lot în parcul Filipescu pentru a ridica o construcție erau nevoiți să respecte niște reguli stricte, printre care înălțimea clădirii nu trebuia să depășească 13 m. Respectând aceste reguli, astăzi ne bucurăm de un cartier cu străzi și trotuare largi și vegetație bogată. În acest peisaj, pe strada Paris se regăsește și vila reputatului medic - farmacist din perioada interbelică, dr. Vasile Grigorescu. Om erudit și de o vastă cultură, dr. Vasile Grigorescu a fost și un talentat scriitor, de sub condeiul său ieșind nuvele, versuri, memorii, comedii și un celebru eseu al epocii despre libertatea presei. Dr. Vasile Grigorescu a cumpărat terenul pe care și-a clădit fru- moasa vilă în 1926 și a obținut autorizația de construire în 1931. Un an mai târziu, în 1932, casa a fost terminată. Pentru a-i da o dublă utilitate, de reședință și de cabinet/farmacie, vila a fost proiectată ingenios, cu două spații relativ independente, unul cu acces direct din stradă, pentru clienți și altul cu acces separat din curte, pentru reședintă, dar unite totusi prin două scări interioare. Stilul arhitectural Brâncovenesc al vilei este evidențiat de arcadele elegante ale ferestrelor și mai ales de balconul cu arcade, specific acestui stil. Naționalizată de către comuniști în anii ’50, vila a reintrat în posesia moștenitorilor dr-ului Vasile Georgescu în anii 2000, fiind ulterior consolidată, restaurată și pusă în adevărata ei valoare. Aflată în imediata apropiere a Guvernului, vila își are vecini de vază, precum casa scriitoarei Alice Botez (1914-1985), casa ing. Viktor Stoica (1905 – 1980), casa academicianului Miron Nicolescu (1903 - 1975), dar și ambasadele Emiratelor Arabe Unite, Cile, Siriei, Portugaliei, de pe aceeasi stradă Paris.

In present-day Bucharest, one can travel in time just by walking on the streets bearing capital names between boulevards Avia- torilor and Dorobanți. It`s a select neighborhood with many well- preserved, restored houses and restaurants, built predominantly in the interwar period. This neighborhood provides the chance to see beautiful houses from the first half of the 20th century, and has preserved its special, distinguished and elitist style, as it was initially meant to mainly accommodate embassies and ambas- sador residences. After the division of Filipescu’s family property, the area’s spectacular houses start emerging in the beginning of the 20th century. This neighborhood has a similar development to that of the Ioanid area. Those wishing to purchase a lot in the Filipescu park in order to build a residence had to comply with strict regulations, as the height of the buildings could not exceed 13 m. As these rules were efficiently enforced, today we can enjoy a neighborhood with wide streets and sidewalks full of vegetation. In this area, on Paris Street, one can also see the spectacular villa dating back to the interwar period, which belonged to pharma- ceutist doctor Vasile Grigorescu. Dr. Vasile Grigorescu was a talented writer with a vast culture, who left behind a series of short stories, poems, memoires, comedies and a famous essay about the freedom of the press. Dr. Vasile Grigorescu bought the land in 1926, obtained the build- ing permit in 1931 and, one year later, the house was finished. The villa was cleverly designed with two independent areas, so it could be used both as a residence and as a pharmacy, one with direct street access for customers, and the other with separate access from the courtyard for the residence; they both shared two staircases. The elegant arches of the windows and the balcony highlight the mansion’s Brâncoveanu architectural style. The building was nationalized by the communists in the 50s , returned to Dr. Vasile Georgescu’s heirs in 2000, after which its structure was reinforced, and the villa restored and brought back to its true value. As it is located in close proximity to the Government, the mansion has prominent neighbors such as writer Alice Botez (1914-1985), engineer Viktor Stoica (1905 – 1980), Romanian Academy mem- ber Miron Nicolescu (1903 - 1975), as well as the Embassies of the United Arab Emirates, Chile, Syria and Portugal.

195

196

196 197
196 197
196 197
196 197

197

V ILA CU PLATANI DIN C OTROCENI

Adresa/Address: str. Doctor Joseph Lister nr. 65, Bucureşti

Preț de pornire/Starting price: 990.000 € Estimare/Estimate: 1.000.000 - 1.200.000 €

V ILA CU PLATANI DIN C OTROCENI Adresa/Address: str. Doctor Joseph Lister nr. 65, Bucureşti Preț

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 436 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 750 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 587 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 225 mp/sqm Structură: DS+P+1E+M/Floors: SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 9, Băi/Baths: 5 Construcții anexe/Outbuildings: Garaj 2 locuri = 70 mp și terasă acoperită deasupra garajului, cu acces din vilă Anul construcției/Construction year: 1938 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Cafenea, Reședință unifamilială, Restaurant, Salon de înfrumusețare, Showroom ID proprietate/Property ID: B05AHE-NC

198

Vila, construită în anul 1938 în stil neoromânesc și înconjurată de platani seculari, a fost renovată complet și extinsă cu un dinning room spațios, terasă și garaj pentru două mașini, în anul 2000. Finisajele și amenajările interioare, mobilierul saloanului în stil art nouveau, decorațiunile și obiectele de arta de o certă calitate, aflate în saloanele vilei, conferă o atmosferă elitistă, dar în același timp caldă și reconfortantă. Sala de fitness, camera de masaj și mansarda cu salon, birouri și dormitoare, aduc o notă de moder- nitate și ofera confortul necesar unui standard de viață înalt. Vila se vinde mobilată și cu toate dotările și decorațiunile existente, de la plasme și aparate de fitness, la obiecte decorative și de artă de secol XIX sau XX, compunând astfel un mix în afara căruia nimic nu mai trebuie adăugat.

Prima atestare documentară a Cotrocenilor este din timpul lui Mihai Viteazul, când pe acele locuri se întindeau Codrii Vlăsiei. Pădurea era deasă fiind un ascunziş ideal pentru cei certaţi cu legea sau urmăriţi din diverse motive. Însuşi logofătul Şerban Can- tacuzino, viitorul domnitor care stăpânea satul şi pădurea Cotro- ceniului, s-a ascuns de urmăritorii domnitorului Duca pe care voia să-l uzurpeze. După ce a ajuns domnitor, ca recunoştinţă pentru locul care i-a salvat viaţa şi pentru locuitorii care l-au adăpostit, a durat în anii 1680-82 o mănăstire pe malul Dâmboviţei, numită mănăstirea Cotroceni. Aceasta a fost serios zdruncinată de cutremurul din 1977 şi demolată în 1984. Domnitorul Serban Can- tacuzino a construit pe locul unde astăzi se află palatul Cotroceni, case domneşti şi acareturi din care se mai păstrează azi cuhiile (bucătării). Cum Cuza şi apoi regele Carol I au folosit primul palat ca reşedinţă de vară şi apoi în 1883 au construit actualul palat, în jurul lui în cartier au început să-şi ridice case militari şi oameni politici apropiaţi curţii. Cu timpul generaţiile s-au schimbat dar Cotroceniul şi-a păstrat caracterul elitist. Aici au locuit poetul Minulescu, scriitorul Liviu Rebreanu, Marin Preda, academicianul Şerban Cioculescu, sculptorul Oscar Han dar şi Ana Pauker şi alţi nomenclaturişti. Sadoveanu obişnuia să vină seara în Cotroceni să vadă apusurile de soare în flăcări de pe dealul Cotrocenilor. Cartierul nu a putut fi distrus nici de bombardamentele din aprilie 1944, nici de megalomania lui Ceauşescu care n-a mai apucat să-l ˝modernizeze˝. După ce Ceauşescu a terminat cu construirea cartierelor satelit în care locuieşte cea mai mare parte a populaţiei oraşului a început demolarea unor cartiere istorice din Bucureşti. S-a construit un oraş cu utilitate dar fără identitate. Unul din- tre puținele care a scăpat, a fost Cotroceniul. O plimbare pe străzile Cotroceniului de azi, printre vilele construite în perioada interbelică, îţi conferă multă linişte, relaxare şi întoarcere la Bucureştiul idilic din anii copilăriei. Casele fie sunt construite în stilul cubist al anilor 30-40, fie cele înstărite sunt în stil veneţian, fie sunt în stilul art deco, la modă în jurul anului 1925. Suprafaţa Cotrocenilor este acoperită jumătate de parcuri, iar 90% din străzile sale au nume de doctori. Una dintre ele se numește strada Doctor Joseph Lister, după numele marelui chirurg englez, inventator al antisepticelor, stradă pe care se află, înconjurată de platani seculari protejati prin lege, eleganta noastră vilă. Sursă: amfostacolo.ro

The villa, built in 1938 in a Neo-Romanian style and surrounded by sycamore trees, was completely refurbished and extended with a spacious dining room, a terrace and a two-car garage in

2000.

The finishing work and the interior decorations, the Art Nouveau furniture in the salon, the high quality decorative objects and artworks that embellish the salons imbue the property with an elitist, yet warm and uplifting atmosphere. The fitness and the massage rooms, along with the loft that contains a salon, studies and bedrooms, bring a modern touch and offer the comfort that defines a high lifestyle. The villa comes with furniture and all the existing decorations and facilities, from plasma TVs and fitness equipment, to decorative objects and nineteenth or twentieth century art.

The Cotroceni area was first mentioned in official records during the reign of Mihai Viteazul, when it was called the Vlăsiei Forest. The forest was thick and therefore served as the perfect hiding place for those who had problems with the law. The boyar and future prince Şerban Cantacuzino himself, who ruled over the village and the forest, hid from the persecutors sent by Prince Duca, whose throne he then intended to take over. After he became a prince, as a sign of gratitude for the place that saved his life and the people who sheltered him, he built a mon- astery between 1680 and 1682 on the bank of Dâmbovița River. The monastery was named “Cotroceni”. The building was dam- aged during the 1977 earthquake and was demolished in 1984. On the present-day site of the Cotroceni Palace, Prince Şerban Cantacuzino built boyar and chattel houses. The kitchen area is still preserved today. As Cuza and King Carol I used the first palace as a summer residence, and subsequently built the present-day palace in 1883, military officers and politicians started moving in its vicinity. Although several generations have inhabited the area, Cotroceni still is a special elitist neighborhood. Poet Ion Mi- nulescu, novelists Liviu Rebreanu and Marin Preda, academician Şerban Cioculescu, sculptor Oscar Han and communist leader Ana Pauker all lived here. Sadoveanu used to visit Cotroceni in the evening to see the sunset from the Cotroceni hill. The district was not destroyed by the April 1944 bombing, nor was it ruined by Ceauşescu’s megalomania, who never got the chance to “modernise” it. After Ceauşescu finished building the satellite districts where most citizens live today, he started demolishing historical areas. He therefore built a city that was cost-effective, but did not have an identity of its own. One of the few places that eluded his plans was Cotroceni. A stroll around the present-day streets of Cotro- ceni, along the interwar villas, fills one with peace, relaxation and nostalgia for one’s childhood years. The houses are either built in the cubist style of the 30s and 40s, or in Venetian or Art Deco styles. The latter was particularly fashionable around 1925. The Cotroceni area is half covered with parks, whilst 90 percent of its streets are named after doctors. One of them is called Doctor Joseph Lister Street, after the name of the great English surgeon who invented antiseptics. On this street, you can find our elegant villa, surrounded by sycamore trees that are protected by law. Source: amfostacolo.ro

199

200 201

200

200 201
200 201
200 201
200 201

201

202 203
202 203

202

202 203
202 203

203

C ASA D R. D OBROVICI

Adresa/Address:

b-dul Lascăr Catargiu nr. 40, sector 1, București

Preț de pornire/Starting price: 3.500.000 € Estimare/Estimate: 3.500.000 - 4.000.000 €

C ASA D R. D OBROVICI Adresa/Address: b-dul Lascăr Catargiu nr. 40, sector 1, București Preț

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 452 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1000 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 840 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 292 mp/sqm Structură: S+DS+P+2E+M/Floors: B+SB+GF+2F+A Camere/Rooms: 21, Băi/Baths: 5 Anul construcției/Construction year: 1919-1925 Cod LMI/LMI Code: B-II-m-B-18336 Tip de proprietate/Property Type: Ambasadă/Consulat, Birouri, Cafenea, Centru de evenimente, Clinică medicală, Muzeu privat, Reședință unifamilială, Restaurant, Salon de înfrumusețare, Showroom ID proprietate/Property ID: B07AHE-B

204

Printre fermecătoarele clădiri zidite în perioada interbelică de-a lungul bulevardului Lascăr Catargiu (astăzi, multe dintre ele declarate monument), casa de la numărul 40, cu faţada din cărămidă aparentă şi o bogată şi diversă decoraţie în piatră atrage privirile trecătorilor şi ridică semne de întrebare cu privire la originile sale. Construită între 1919 şi 1925 pentru doctorul Anton Dobrovici, imobilul reprezintă unul dintre cele mai remarcabile exemple de arhitectură rezidenţială ce poartă semnătura profe- sorului Duiliu Marcu, în care plastica de inspiraţie neoromânească se îmbină cu o abordare modernistă a spaţiului. O arhitectură simplă, a detaliului, în care interiorul primeşte aceeaşi atenţie ca exteriorul.

Naţionalizată în anii comunismului şi compartimentată în mai multe apartamente, casa a fost readusă la forma iniţială după 1990. Apoi, în 2008 a fost transformată în Casa Frumoasă, un magazin multi-brand, destinat în exclusivitate vestimentaţiei de lux. Pornind de la nevoia de a oferi un fundal elegant şi con- temporan produselor expuse, dar cu respect faţă de istoria clădirii, lucrările efectuate în perioada 2008-2009, sub at- enta coordonare a arhitectului italian Elena Busato, se remarcă prin echilibrul obţinut între caracteristicile originale ale casei şi elemente actuale de design. O primă şi foarte importantă etapă a intervenţiilor din această perioadă a avut în vedere renovarea faţadei, pentru care, toate elementele decorative, împreună cu suprafeţele din cărămidă aparentă au fost minuţios curăţate şi tratate cu materiale de protecţie de înaltă calitate. În ceea ce priveşte interiorul, lucrările au vizat doar partea de finisaje, păstrându-se astfel compartimentarea iniţială şi estetica generală a casei. Până şi introducerea liftului s-a făcut fără compromisuri, acesta amenajându-se, cu ajutorul unei noi structuri metalice, în locul vechilor băi, care erau dispuse pe aceeaşi direcţie la toate nivelurile. Identitatea interiorului, aşa cum reiese şi din imaginile de epocă era dată în mare parte de elementele decorative din lemn. Balustrade frumos sculptate, tocuri masive de uşi, grinzi cu ornamente discrete, toate au fost păstrate şi recondiţionate din dorinţa de a păstra spiritul amenajării semnate în urmă cu aproape un veac de Duiliu Marcu. La fel s-a întâmplat şi cu elementele de feronerie sau cu detaliile sculptate în piatră. Oferind un răspuns noii funcţiuni a clădirii, toate acestea sunt completate de un lung şir de elemente contemporane, rezultatul fiind un remarcabil dialog între vechi şi nou. Mozaicul strălucitor care îmbracă pardoseala holului de intrare, tapetul cu motive vegetale din acelaşi spaţiu sau cel care imită vitraliul din încăperea centrală a parterului sunt doar câteva dintre finisajele alese cu multă grijă de autorul proiectului de reamenajare. Mobilierul casei a fost selectat de la branduri de înaltă calitate precum Cub Design, Baxter SpA, Bussola & Ralph International. În 2011, magazinul a fost extins prin amenajarea podului şi construirea unui restaurant în curtea dinspre strada Clopotarii Vechi - o construcţie elegantă, pe structură metalică şi complet vitrată, unde regăsim aceeaşi grijă pentru detaliu. Mobilierul marca Christopher Guy, mo- zaicul Sicis sau candelabrul Seguso susţin atmosfera aristocrată a spaţiului. Proiectul de amenajare a Casei Frumoase oferă un exemplu nu doar prin modul în care s-a recuperat şi s-a pus în valoare un monument al unuia dintre cei mai importanţi arhitecţi interbelici ai României, ci şi prin modul în care a soluţionat inserţia noului pe fundalul altor vremuri. Text: Reka Ţugui, sursă: igloo.ro

Among the charming buildings along Lascăr Catargiu Boulevard, built during the interwar period (nowadays, many of the buildings are declared monuments), the number 40 house, the one with ceramic facade and various stone decorations, catches the eye of pedestrians and makes them question its origins. Built between 1919 and 1925, commissioned by Doctor Anton Dobrovici, the building is one of the most remarkable examples of residential architecture that bears the signature of Professor Mark Duiliu, where the neo-Romanian plastic art style is combined with a modernist approach of the space. A simple, yet detailed architecture, in which the interior was given the same amount of attention as the exterior.

Dr. Dobrovici’s House was restored back to its original shape after 1990, after being nationalized and divided into several apart- ments during the Communist Era. In 2008, it was transformed into a multi-brand luxury wear retail store called Casa Frumoasa, i.e. the Beautiful House. The basic trend was to showcase the merchandise in an elegant, yet contemporary setting, while respecting, at the same time, the history of the building. The restauration was undergone between 2008 and 2009, under the close supervision of Italian architect Elena Busato. The highlight consists of the balance between the house’s original characteristics and the modern design elements. A first and very important step of the restauration process was the renovation of the facade. For this intervention, all the decora- tive elements, together with the brick surfaces, were thoroughly cleaned and treated with high quality protection materials. Inside the building, the project only addressed finishes, and pre- served the original planning and general aesthetics of the house. Even the elevator was installed without compromising the main structure, by using a new metal frame in the place where the old bathrooms used to be. As shown in the old pictures, the identity of the interior design was closely linked to the wooden decorations. In order to keep the building’s identity, details such as the beautifully-sculpted hand- rails, massive door frames and discrete beam ornaments were restored in the same style Duiuliu Marcu envisaged a century ago. Moreover, other details, such as the carved stone, were restored in order to complete the long series of contemporary elements that were used in the building’s rehabilitation process, which resulted in a remarkable dialogue between the old and the new. The author of the interior redesign project carefully chose the elements for the final look, ornaments such as polished mosaic flooring, vegetal motif wallpaper or the stained glass imitation that can be seen in the central room on the ground floor. Cub Design, Baxter SpA, Bussola & Ralph International are just some of the high-quality furniture supply brands. In 2011, the store was enlarged when the attic was also converted to a commercial space, and a restaurant was built in the Clopo- tarii Vechi Street sector of the courtyard – an elegant fully-win- dowed structure, build on a metal frame, built with the same care for details. The Christopher Guy furniture, Sicis mosaic and Seguso chandelier contribute to the aristocratic feel one gets when entering the premises. This project provides an example of how a monument created by one of the most important architects of Romania’s interwar period can be recovered and restored, but also of how the new can be skillfully and tastefully inserted into an age-old backround. Text: Reka Ţugui, source: igloo.ro

205

1930 (detalii fațadă, interior și intrare), IG 206 207

1930 (detalii fațadă, interior și intrare), IG

1930 (detalii fațadă, interior și intrare), IG 206 207

206

1930 (detalii fațadă, interior și intrare), IG 206 207

207

208

209

210

211

212 213
212 213

212

212 213
212 213

213

C ASA DIN STRADA F RUMOASĂ

Adresa/Address:

str. Frumoasă nr. 19, sector 1, București

Preț de pornire/Starting price: 1.100.000 € Estimare/Estimate: 1.200.000 - 1.500.000 €

214

C ASA DIN STRADA F RUMOASĂ Adresa/Address: str. Frumoasă nr. 19, sector 1, București Preț de

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 286 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 500 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 402 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 200 mp/sqm Structură: DS+P+M/Floors: SB+GF+A Camere/Rooms: 14, Băi/Baths: 4 Anul construcției/Construction year: 1910 Cod LMI/LMI Code: B-II-m-B-18792 Tip de proprietate/Property Type: Birouri, Cafenea, Centru de evenimente, Reședință unifamilială, Restaurant, Salon de înfrumusețare, Showroom ID proprietate/Property ID: B06AHE-B

C ASA DIN STRADA F RUMOASĂ Adresa/Address: str. Frumoasă nr. 19, sector 1, București Preț de

Stradă ce își ia numele de la Palatul lui Gr.G. Cantacuzino (astăzi Muzeul Național “George Enescu”) - numit în epocă Casa Frumoasă - strada Frumoasă avea să-și respecte blazonul, fiind ocupată de o serie de imobile impresionante. Astăzi, alături de clădirea de la numărul 19, există alte 6 construcții monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, clasa B. Astfel descoperim o stradă încărcată de istorie arhitecturală, depășindu-și cu ușurință statutul pe care îl avea odată în epocă și anume stradă ce purta numele Nababului doar datorită proximității cu reședința acestuia. Ridicată în 1910, clădirea se află în capătul dinspre strada Buzești, prin intrarea din str. Sevastopol.

Named after Gr. G. Cantacuzino’s Palace (“George Enescu” National Museum) – former Casa Frumoasă (meaning Beautiful House) – Frumoasă Street (en. Beautiful Street) had a series of impressive buildings, and was very well-known and respected. Back then, when Cantacuzino was also known as “The Newab”, the street was named after Cantacuzino’s Palace only because of its proximity to the residence. Today, next to the building at num- ber 19, there are six other historic buildings, listed as local cultural heritage sites, class B. This is therefore a street rich in architec- tural history, which has constantly developed as time went by.

215

216

216 217
216 217

217

Hartă “România, țara turismului”, 1938 (detaliu)

218

VALEA PRAHOVEI

219

VILA TAKE IONESCU DIN SINAIA

Adresa/Address: str. Take Ionescu nr. 2, Sinaia, Prahova 120 km față de București

Preț de pornire: 500.000 € Estimare/Estimate: 500.000 - 550.000 €

VILA TAKE IONESCU DIN SINAIA Adresa/Address: str. Take Ionescu nr. 2, Sinaia, Prahova 120 km față

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 5.020 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 907 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 382 mp/sqm Structură: D+P+1E+M/Floors:SB+GF+1F+A Camere/Rooms: 15 Construcții anexe/Outbuildings: 322 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1895 Cod LMI/LMI Code: PH-II-m-A-16683 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: PH01AHE-A

220

VILA TAKE IONESCU DIN SINAIA Adresa/Address: str. Take Ionescu nr. 2, Sinaia, Prahova 120 km față

Vila de pe strada Take Ionescu din Sinaia intră în posesia familiei Ionescu - Take și soția Bessi Richards - în cursul anului 1893, fiind adusă la înfățișarea actuală începând cu anul 1895, când intra într-un proces de reabilitare și modernizare. Proiectul era contractat de arhitectul Henri Susskind, elvețian născut la Viena în

1868.

Susskind devenea la sfârșitul secolului al XIX-lea unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia, având un portofoliu inte- resant: apropiat al lui Lecomte du Noüy, lucrând în biroul acestuia de arhitectură, iar mai târziu contractor al Societății Marilor Hote- luri, Susskind avea să își lase amprenta atât asupra unor reședințe din cele două orașe menționate anterior, cât și asupra unor edificii importante ale turismului românesc. Primele construcții, pe cont propriu, au fost la Sinaia: Vila Mihai Haret, Vila Testiban, restau- rarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga, Vila Negoiul a lui Take Ionescu. În București a ridicat casa doctorului Mirinescu din Strada Spătarului 54, casa Pompiliu Eliade de pe Splaiul Independenței 74, casa Scarlat Lahovary din Calea Dorobanți colț cu Strada Gri- gore Alexandrescu, distrusă de bombardamentele din 1944, casa inginerului Silviu Costinescu, Strada Icoanei 56, colț cu bulevardul Dacia, casa inginerului Petre Oteteleșanu, Strada Grigore Mora 15 sau locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu 10. Unele dintre cele mai importante proiecte pe care le-a supervizat Susskind au fost în slujba Societății Marilor Hoteluri, astfel avea să administreze proiecte ca Hotelul Athénée Palace (1912), Hotelul Palace din Constanța, iar în Sinaia Hotelul Palace (1911) și Cazinoul

(1913).

Vila este compusă din mai multe corpuri, de înălţimi şi dimensiuni diferite, bine precizate atât în plan cât şi în acoperiş. Marea intrare de la veranda principală, galeriile închise cu geam, balcoanele, bovindourile, apareiajele din pereţii exteriori, toate din lemn închis la culoare, contrastând cu albul pereţilor, oferă o notă pitorească în stilul renaşterii germane. Spaţiul interior a fost compartimentat pe măsura nevoilor proprietarilor. La parter, în corpul din dreapta, se găsea un birou și alături, unul mai mic pentru unul dintre se- cretari de care, eventual, Ionescu avea nevoie la Sinaia. În corpul central se găsește un vast hol, care comunică, printr-un glasvand, cu marea sufragerie. În 1905, consiliul comunal Sinaia a hotărât ca strada pe care domicilia Take Ionescu să-i poarte numele. Și astfel, adresa vilei devenea “Strada Take Ionescu” nr. 2. Tot în 1905, politicianul era ales preşedinte de onoare al Societăţii filantropice a meseriaşilor sinăieni “Vârful cu Dor”, atașamentul de orașul montan fiind definitiv. După Primul Război Mondial, perioadă sub ocupație germană, vila intră într-o nouă etapă. Take Ionescu este prins cu politica internă, de la înfăptuirea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921, anul 1922 fiind anul decesului marelui om de stat. Moştenitorii au stăpânit-o şi au locuit-o timp de aproape trei decenii, până în 1950, când a fost naţionalizată. Repartizată unei case de copii, renovările si reparaţiile curente s-au făcut din bugetul Inspectoratului Şcolar și clădirea s-a menţinut destul de bine în cele patru decenii cât a avut această destinaţie. După 1990, imobilul a fost scos din gestiunea Inspectoratului și a statului şi a fost retrocedată moştenitorilor lui Take Ionescu. (ZP, A1906, HS)

The Villa on the Take Ionescu street in Sinaia entered the Ionescu family’s possession – Take and his wife, Bessi Richards – in 1893. It began changing its appearance in 1895, when the building started going through a rehabilitation and modernization pro- cess. The project was under Henri Susskind’s supervision, a Swiss born in Vienna in 1868. Some of the most important projects that Susskind supervised were conducted in collaboration with The Big Hotels Society. He was in charge of projects such as Athénée Palace Hotel (1912), Palace Hotel in Constanța and Sinaia, Palace Hotel (1911) and the Casino (1913). The villa is composed of several units, each with its own dimen- sions, well-defined in terms of architectural style. The main porch entrance, its glass enclosed galleries, balconies, bay-windows, the details on the exterior walls – all of these made of dark- coloured wood, in contrast with the walls’ white finish, give the place a picturesque, German renaissance style-based touch. The interior was divided according to the owner’s needs. On the first floor, on the right side, there was a desk and, next to it, there was a smaller one for the secretary that Take Ionescu needed in Sinaia. In the central part of the house there is an enormous hall- way that connects with the living room through a glass partition. After the First World War, during which time it was under Ger- man occupation, the villa entered a new stage. Take Ionescu was busy with internal politics, starting with the great unification up to the moment when he was put in charge of the government at the end of 1921. The great politician died in 1922. His successors inherited the villa and lived there for almost three decades, until 1950, when it was nationalized. Assigned to be an orphanage, the renovations and repairs were made with the funds of the School Inspectorate, and the building was maintained quite well during the four decades it served as an orphanage. After 1990, the es- tate was no longer state-managed, and was transferred from the Inspectorate and given back to Take Ionescu’s successors.

221

222

223

cca. 1920, MN cca. 1920, A1906
cca. 1920, MN
cca. 1920, A1906
cca. 1920, MN cca. 1920, A1906 224 225

224

cca. 1920, MN cca. 1920, A1906 224 225
cca. 1920, MN cca. 1920, A1906 224 225

225

226

227

228 229
228 229

228

228 229
228 229
228 229

229

VILA CAROLA DIN SINAIA

REȘEDINȚĂ A PRINȚULUI MOȘTENITOR CAROL ȘI A ELENEI LUPESCU

Adresa/Address: str. Octavian Goga nr.19, Sinaia, Prahova 120 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire: 525.000 € Estimare/Estimate: 525.000 - 575.000 €

VILA CAROLA DIN SINAIA REȘEDINȚĂ A PRINȚULUI MOȘTENITOR CAROL ȘI A ELENEI LUPESCU Adresa/Address: str. Octavian

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property type:

Suprafață teren/Land area: 1.593 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 1.321 mp/sqm Suprafață utilă/Usable area: 1.053 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 158 mp mp/sqm Structură: S+P+5E/Floors: B+GF+5F Camere/Rooms: 39 Băi/Baths: 5 Preț/mp/Price/sqm: 246 € Anul construcției/Construction year: 1896 Cod LMI/LMI Code: PH-II-m-B-16681 Tip de proprietate/Property Type: Casă de vacanță, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială ID proprietate/Property ID: PH02AHE-AS-B

230

VILA CAROLA DIN SINAIA REȘEDINȚĂ A PRINȚULUI MOȘTENITOR CAROL ȘI A ELENEI LUPESCU Adresa/Address: str. Octavian

Constantin Noica în timpul stagiului militar, Sinaia, cca. 1931-1932

VILA CAROLA DIN SINAIA REȘEDINȚĂ A PRINȚULUI MOȘTENITOR CAROL ȘI A ELENEI LUPESCU Adresa/Address: str. Octavian

Istoria vilei este legată de începuturile vieții turistice în Sinaia, în cea de a doua parte a secolului al XIX-lea. Primul ei proprietar, fostul valet al prințului Dimitrie Ghica, austriacul Jóseph Ungarth, era la 1870 primul ”hotelier” al comunei Podul Neagului (Sinaia avea să fie atestată ca oraș la 1 decembrie 1874). Însărcinat să administreze primul hotel din Sinaia, Ungarth avea să își construiască ulterior propria afacere, ridicând în cursul anului 1896 vila Carola. Fiind proprietar de hoteluri şi un restaurator de mare valoare, după ce renunță la Hotelul Caraiman, austriacul se ocupă de Vila Carola, închiriindu-i camerele în regim de pensiune. Luxul și confortul au reprezentat cuvintele cheie pentru toţi cei care se retrăgeau la Vila Carola, austriacul ştiind cum să le facă cât mai plăcută fiecare şedere. Astfel, grădina vilei era întreţinută de un grădinar, exista o trăsură a pensiunii care permitea vizitatorilor să se plimbe spre locaţiile dorite, iar un cal era pus la dispoziţia celor care doreau sa înveţe să călărească. Micul hotel poartă numele fiicei lui Jóseph Ungarth, Carola, cea care avea să devină ani mai târziu soacra lui Constantin Noica. Marele filosof se căsătorea în 1934 cu Wendy Muston, fiica lui Walter și Carola Muston, cunoscând-o pe aceasta încă din copilărie și curtând-o în perioada în care acesta se afla înrolat la Sinaia (1931-1932). Locație selectă și cochetă, hotelul avea să fie și locul secret de întâlnire al amanților Elena Lupescu și Carol, prințul moștenitor. Cei doi se cunoscuseră în februarie 1925, iar vila Carola, reședința de la acea ora a Elenei Lupescu, avea să fie locul secret de întâl- nire. Hotelul poartă în pereții lui o istorie încărcată, astfel descoperim cum în 1927, camerele lui îl cazau și pe cunoscutul dirijor și vio- lonist Yehudi Menuhin. Acesta avea să petreacă la vârsta de 11 ani două luni drept oaspete al Vilei Carola, timp în care frecventa Vila Luminiș, pentru lecţiile de vioară oferite de George Enescu.

The history of the villa is closely connected to the development of tourism-related activities in Sinaia in the second half of the 19th century. Its first owner, the Austrian Jóseph Ungarth, who had been prince Dimitrie Ghica’s valet, became in 1870 the first “hotel-keeper” of the Podul Neagului town (Sinaia was only declared a city on December 1st 1874). After managing Sinaia’s first hotel, Ungarth started his own business and built the Carola villa in 1896. As a hotel owner and a highly-skilled restoration expert, after quitting Caraiman hotel, the Austrian Josef Ungarth was in charge of Villa Carola. Luxury and comfort were the key words for those who came to Villa Carola, as the Austrian knew how to make each stay as pleasant as possible. Thus, the villa garden was be- ing taken care of by a gardener, there was a carriage that took guests wherever they wanted to go, and a horse was put at the disposal of those who wanted to learn how to ride. The small hotel bears the name of Jóseph Ungarth’s daughter, Carola, who, years later, would become Constantin Noica’s moth- er-in-law. In 1934, the great philosopher married Wendy Muston, the daughter of Walter and Carola Muston. He had known Wendy since her childhood, and had courted her whilst he was enlisted at Sinaia (1931-1932). A chic and select place, the hotel also became the secret meeting place for Elena Lupescu and Carol, the crown prince. The two had met in February 1925, and the Carola villa, which was then Elena Lupescu’s residence, served as their refuge. The hotel has a long history – in 1927, one of its guests was the young Yehudi Menuhin, the future great conductor and violinist. When he was eleven years old, he spent two months at the Carola villa, during which he visited the Luminiș villa in order to take violin lessons from George Enescu.

231

1923, CP 1928, CP 232 233

1923, CP

1928, CP

1923, CP 1928, CP 232 233

232

1923, CP 1928, CP 232 233
1923, CP 1928, CP 232 233

233

234

235

236 237
236 237

236

236 237
236 237
236 237

237

VILA DE PROTOCOL A LUI CEAUȘESCU DIN PREDEAL

Adresa/Address: str. Nicolae Bălcescu nr. 39, Predeal, Braşov 25 km faţă de Brașov, 140 km faţă de Bucureşti

Preț de pornire/Starting price: 300.000 € Estimare/Estimate: 300.000 - 400.000 €

Istoria Predealului este legată indiscutabil de procesul de moder- nizare al Principatelor Române, apariția ulterioară a orașului fiind consfințită prin înființarea liniei ferate instituite prin convenția dintre România și Austro-Ungaria din 31 mai 1874. Apariția Gării Predeal, drept punct de joncțiune al liniei ferate ce lega Ploieștiul de Brașov, avea să devină punctul de cotitură în dezvoltarea localității și primii pași spre accelerarea industrială și turistică. Vila ridicată în a doua jumătate a anilor ’20 în zona sportiv- turistică Cioplea punctează una dintre primele construcții de agrement ridicate în acest sens în zonă, devenind reședința de iarnă a prof. Teodor Vasilescu. Reședința avea să fie achiziționată ulterior de Comitetul școlar al Municipiului Ploiești (1937), acesta fiind ultimul proprietar până la venirea la putere a comuniștilor.

The history of the Predeal Resort is undeniably linked to the Romanian Principalities’ modernization process; the city became well-known when the railway line was drawn up by means of the Convention between Romania and Austria-Hungary, dated 31st of May 1874. The Predeal Station, located on the railway line connecting Ploiești and Brașov, was to become the turning point in the settlement’s development, and set off the first steps towards a prosperous period in terms of industry and tourism. The villa, built in the second half of the 1920s in Cioplea, the city’s area known for sports and tourism-related activities, was one of the first recreational buildings constructed in the area, and subsequently became the winter residence of Professor Teodor Vasilescu. It later on became the property of the Ploiești school

VILA DE PROTOCOL A LUI CEAUȘESCU DIN PREDEAL Adresa/Address: str. Nicolae Bălcescu nr. 39, Predeal, Braşov

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1350 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 322 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 161 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 8 Băi/Baths: 3 Anul construcției/Construction years: 1927 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: BV01AHE-AS-NC

238

Construită în stil tradițional, ce amintește de casele cu cerdac din zona muntenească, Vila “Ceaușescu” avea să primească acest supranume datorită utilizării ei de către Nicolae Ceaușescu în perioada 1950-1958, moment în care reședința se afla în administrarea Ministerului Forțelor Armate. În acea perioadă, Nicolae Ceaușescu, în grad de general-maior de armată, îndepli- nea funcțiile de ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale și Șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. Astfel Vila devenea prima reședință de protocol din Predeal pe care a avut-o Nicolae Ceaușescu înainte de preluarea puterii depline. După 1965, vila de protocol trece în administrația Întreprinderii Economice de Odihnă, ieșind de sub juristicția Ministerului Apărării chiar în anul în care Nicolae Ceaușescu devenea secretar general al PCR.

committee (1937), which was the last owner before the com- munists came to power. Built in a traditional style, similar to that of front porch houses in the Wallachian region, the “Ceaușescu” villa got this nickname because it was used by Nicolae Ceaușescu between 1950 and 1958, when the residence was administered by the Ministry of Armed Forces. At that time, Nicolae Ceaușescu, an army major general, had the functions of Deputy Minister at the Ministry of National Defense, and Head of the Army’s Superior Political Department. This villa thus became Ceaușescu’s first protocol residence in Predeal before he took full control of the country. After 1965, the protocol villa’s supervision was trans- ferred from the Ministry of Defence, and started being managed by the Recreation Department, in the same year when Ceaușescu became general secretary of the Communist Party.

239

240 241
240 241
240 241

240

240 241
240 241

241

242

Hartă a Valahiei de gerard Mercator, gravată și colorată manual de guijelmus Bleau, cca. 1630

MUNTENIA ȘI OLTENIA

243

CULA MALDĂR-GRECEANU

CEA MAI VECHE CULĂ ATESTATĂ (PERIOADA MIHAI VITEAZUL), PICTATĂ DE OLGA GRECEANU

Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă de Râmnicu Vâlcea

Preț de pornire/Starting price: 400.000 € Estimare/Estimate: 400.000 - 500.000 €

CULA MALDĂR-GRECEANU CEA MAI VECHE CULĂ ATESTATĂ (PERIOADA MIHAI VITEAZUL), PICTATĂ DE OLGA GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti,

Restaurare finanțabilă cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 - 2020

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 5.340 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 336 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 112 mp/sqm Structură: P+2E/Floors: GF+2F Camere/Rooms: 9 Construcții anexe/Outbuildings: 135 mp Anul construcției/Costruction year: sec. XVI - XVIII Cod LMI/LMI code: VL-II-a-A-09812 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Muzeu privat, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: VL01AHE-A

244

„Mihai Viteazul”, Praga, 1601, Aegidius Sadeler

CULA MALDĂR-GRECEANU CEA MAI VECHE CULĂ ATESTATĂ (PERIOADA MIHAI VITEAZUL), PICTATĂ DE OLGA GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti,
CULA MALDĂR-GRECEANU CEA MAI VECHE CULĂ ATESTATĂ (PERIOADA MIHAI VITEAZUL), PICTATĂ DE OLGA GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti,

Cula Greceanu de la Măldărești-Vâlcea este cea mai veche culă şi una dintre cele mai spectaculoase din România. Clădirea istorică este înscrisă în patrimoniul cultural-naţional și face parte din Complexul Muzeal Măldăreşti, complex care include şi Cula Duca şi Casa Memorială I.G. Duca. Cula Greceanu a intrat în patrimoniul muzeal în 1956, ea funcţionând ca muzeu până în prezent, această funcţiune fiind păstrată de către actualii proprietari, moştenitorii Grece- nilor. Remarcată pentru autenticitatea sa, a fost des folosită în producţiile cinematografice românești, aici turnându-se filme ca: „Neînfricații”, „Drumul Oaselor” sau „Iancu Jianu-Haiducul”. Culele au fost ridicate de boierii olteni începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, ca măsură de apărare împotriva incursiunilor otomane. De aici şi numele de „culă” care în limba turcă (kule) înseamnă „turn”. Construită din piatră solidă, văruită într-un alb strălucitor, cula Greceanu se înscrie în tiparul locuințelor fortifi- cate, cu toate cele necesare dublei funcții. Povestea culei începe în anul 1516, când Nan Paharnicul construiește un turn de apărare pentru a-și proteja teritoriul de cetele de haiduci. Câțiva ani mai târziu, nepotul său, Tudor Maldăr, ridică în jurul turnului o casă fortificată. Legenda spune că Tudor, un boier în oastea lui Mihai Viteazul, s-a luptat vitejește cu tătarii, dar victoria nu i-a revenit acestuia. Episodul s-ar fi soldat cu moartea lui dacă nu interve- nea fiica hanului tătar, conducătorul cotropitorilor. Aceasta s-a îndrăgostit de Tudor şi pentru că i-a cruțat viața, tânărul i-a oferit casa fortificată, abia construită. Forma actuală a culei datează din secolul al XVIII-lea, fiind refăcută în perioada 1780-1790 de către boierul Gheorghe Măldărescu și soția acestuia, Eva, care ctitoresc în anul 1790 și bisericile ”Sf. Nicolae” și ”Sf. Voievozi” din imediata vecinătate a culei. Ultimul Maldăr care a deținut castelul a fost jupânița Eva care i-a lăsat moșia Măldăreşti drept zestre fiicei ei, Maria. Aceasta s-a căsătorit cu Gheorghe Greceanu, iar de atunci, moștenitorii culei vor fi grecenii. Astăzi, după sute de ani, cula este neschimbată pe dinafară. Intra- rea se face printr-o ușă masivă de stejar cu zăvoare şi druguri de fier, care străpung zidurile. Construcția îmbină armonios un prid- vor înalt şi câteva uși de stejar, trei arcade trilobate și turnul de apărare, unde ajungi numai urcând pe-o scară mobilă acționată de o sfoară. Cea mai mare încăpere este sala cu divane, despărțite după moda turcească, de măsuțe. În odaia adiacentă se regăsește trecutul Măldăreştilor, unde Olga Greceanu, urmașa stăpânilor culei, a pictat în 1934 fresce din istoria familiei.

Greceanu Kula from Maldarești-Valcea is the oldest kula and one of Romania’s most spectacular historical monuments. The word ”kula” came from the Turkish kule – ”tower”, ”turret”, which refers to a semi-fortified structure found in Oltenia (region of Romania), several instances of which are located in the historical province of Muntenia. The building is registered in the National Cultural Heritage and is part of the Măldărești Museum Complex, which includes the Duca Kula and I.G. Duca’s Memorial House. Greceanu Kula became a museum in 1956, and the current own- ers, Greceanu’s heirs, chose not to change this. Notorious for its authenticity, the building has been heavily featured in Romanian movies. Built of solid stone, painted in a bright white colour, Greceanu Kula is built in the standard style of fortified houses, with all the classic dual functions. The Kula’s current appearance dates from the 18th century. It was rebuilt between 1780 and 1790 by the nobleman Gheorghe Măldărescu and his wife, Eva, who also founded in 1790 the ”St. Nicolae” and ”St. Voievozi” Churches in the immediate vicinity of the Kula. Today, hundreds of years later, the Kula is unchanged on the outside. The entrance consists of a massive oak door with iron locks and crowbars that pierce the walls.

245

246

246 247

247

248 249
248 249

248

248 249
248 249
248 249

249

250 251
250 251

250

251

252 253
252 253

252

252 253
252 253

253

254

255

256

257

258 259
258 259

258

258 259
258 259

259

CONACUL OLGA ȘI NICOLAE GRECEANU

Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă de Râmnicu Vâlcea

Preț de pornire/Starting price: 400.000 € Estimare/Estimate: 400.000 - 500.000 €

CONACUL OLGA ȘI NICOLAE GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă

260

Detalii proprietate/Property details Suprafață teren/Land area: 2,15 ha Suprafață construită/Built area: 474 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 272 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/ Rooms: 8 Băi/Baths: 2 Preț/mp/Price/sqm: 122 € Construcții anexe/Outbuildings: 2795 mp/sqm Anul construcției/Construction year: 1943 Tip de proprietate/Property Type: Casă de vacanță, Centru social, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: VL02AHE-NC

Olga Greceanu pictând, anii ‘60

CONACUL OLGA ȘI NICOLAE GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă
CONACUL OLGA ȘI NICOLAE GRECEANU Adresa/Address: Măldăreşti, Vâlcea 4 km faţă de Horezu, 45 km faţă

Conacul Greceanu se află în zona de nord a Olteniei, în localitatea Măldăreşti din Vâlcea. La doar 4 km de centrul ceramic Horezu, inclus în patrimoniul UNESCO, conacul, parte a domeniului istoric al Grecenilor, are în vecinătatea sa o salbă de mânăstiri, cule și atracții naturale. Învecinat cu Cula Greceanu, aflată si ea in porto- foliul Artmark Historical Estate, conacul are în preajmă numero- ase atracţii turistice şi culturale: Cula și Casa Memorială I.G. Duca, prim-ministru al României interbelice, Biserica Greceanu, Conacul lui Maldăr, Parcul Național Buila-Vânturariţa, pentru a menţiona doar căteva dintre ele. Complexul istoric Măldăreşti din care face parte conacul se află la 50 de minute de Râmnicu Vâlcea și 3 ore de București (220 km). Conacul și alte 10 clădiri anexe, totalizând 2.800 mp construiți, sunt amplasațe pe un teren de 21.500 mp, mărginit de un pârâu și înconjurat de arbori seculari. Deși în stare fizică bună, conacul necesită lucrări de reabilitare, iar faptul că nu este înscris în Lista Monumentelor Istorice, face ca aceste lucrări sa poată fi derulate fără proceduri de autorizare complicate şi cu costuri relativ scăzute. Fiind într-una din cele mai frumoase zone turistice din România, conacul şi întregul domeniu se pretează atât ca destinaţie de vacanță, cât și a fi valo- rificat în scop turistic, social sau medical, alături de impresionanta Culă Greceanu. Aflat în proximitatea Culei Greceanu, Conacul Greceanu este cea mai târzie construcție din întregul complex al Grecenilor din comuna Măldărești. Construit în perioada în care soții Nicolae și Olga Greceanu încep să se îngrijească de proprietățile vâlcene, conacul nu avea să se bucure de o existență ușoară. Era finalizat în cursul anului 1943, după planurile arhitectului Gheorghe (Pichi) Petrașcu, fiul pictorului Gheorghe Petrașcu, coleg de breaslă și apropiat al Olgăi Greceanu. Construit pe două niveluri, cu o pivniță mică și un cerdac la intrare, conacul are deschidere spre întregul complex, relevându-se acum, ca și la ora ridicării, drept un conac de vacanță și de recepție. După 1946, când soții Greceanu erau evacuați din casa în care se refugiaseră după război, conacul din Măldărești, alături de celelalte componente ale complexului, intra în posesia statului comunist. Conacul, alături de terenul înconjurător, avea să fie separat de Cula Greceanu și să intre în posesia I.A.S. Măldărești. Ulterior, în cursul anilor ’70, proprietatea este cedată Institului de Apicultură din București, instituție sub care a funcționat până în 2007.

Greceanu Mansion is located in northern Oltenia, Măldăreşti village, Vâlcea county. Only 4 km away from Horezu’s ceramic center, which is a UNESCO World Heritage Site, the mansion is part of the historic domain of the Greceanu family, and is adja- cent to a chain of monasteries, kulas and natural attractions. Neighboring the Maldăr-Greceanu Kula, which is also included in the Artmark Historical Estate portfolio, the mansion is surrounded by numerous tourist and cultural attractions: Kula and Memo- rial House of I.G. Duca, Romanian Prime Minister in the inter- war period, Greceanu’s Church, Maldăr Mansion, National Park Buila-Vânturariţa, to mention but a few. The mansion belongs to the Măldăreşti historical complex, which is located at about a 50-minute drive from Râmnicu Vâlcea, and a 3-hour drive from Bucharest (220 km). The mansion and the other 10 annexes, totaling 2,800 square meters, are located on a 21,500 square meter-property, which is bordered by a water stream and sur- rounded by secular trees. Although in good condition, the man- sion needs restoration works. However, since it is not included on the List of Historical Monuments, the process can be undertaken without complicated authorization procedures and at a relatively low cost. As this is one of the most beautiful tourist areas in Romania, the mansion and the entire area make for an excellent holiday destination and can, at the same time, host tourist, social or medical activities. Located close to Greceanu Cula, Greceanu Mansion is the lat- est construction of the whole Domain of Greceanu family from Măldărești Parish. Built in the period when the spouses Nicolae and Olga Greceanu began to care for their properties from Vâlcea, the mansion would not enjoy an easy existence. It was completed in 1943 by architect Gheorghe (Pichi) Petrașcu, the son of famous painter Gheorghe Petrașcu, colleague and close friend of Olga Greceanu.Built on two levels, with a small cellar and an entrance porch, the mansion opens up to the entire complex, revealing it- self as a vacation house. After 1946, when the Greceanu spouses were evicted from the house, where they had taken refuge after the war, the Măldărești Manor, along with other components of the complex, were taken into possession by the communist state. The Mansion along with the surrounding land had to be separated by the Greceanu Cula to become part of I.A.S Măldărești. Later in the 70s, the property is transferred to the Bucharest Institute of Apiculture, where it stayed until 2007.

261

262 263
262 263

262

262 263

263

264 265
264 265

264

264 265
264 265

265

266

266 Atribuit Milița Petrașcu 267
266 Atribuit Milița Petrașcu 267

Atribuit Milița Petrașcu

266 Atribuit Milița Petrașcu 267

267

VILA BASARAB DE LA COZIA

STIL NEOROMÂNESC, INFLUENȚE ART NOUVEAU

Adresa/Address: Călimăneşti, Vâlcea 1 km față de Mănăstirea Cozia, 20 km de Râmnicu Vâlcea

Preț de pornire: 50.000 € Estimare: 50.000 - 60.000 €

VILA BASARAB DE LA COZIA STIL NEOROMÂNESC, INFLUENȚE ART NOUVEAU Adresa/Address: Călimăneşti, Vâlcea 1 km față

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1.000 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 236 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 118 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 4 Anul construcției/Construction year: 1900 - 1910 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Pensiune, Reședință unifamilială ID proprietate/Property ID: VL03AHE-NC

268

VILA BASARAB DE LA COZIA STIL NEOROMÂNESC, INFLUENȚE ART NOUVEAU Adresa/Address: Călimăneşti, Vâlcea 1 km față

cca. 1910, CP

VILA BASARAB DE LA COZIA STIL NEOROMÂNESC, INFLUENȚE ART NOUVEAU Adresa/Address: Călimăneşti, Vâlcea 1 km față

Stațiune recunoscută pentru proprietățile terapeutice încă din Evul Mediu, Călimănești a devenit încă de la jumătatea secolului al XIX-lea o destinație preferată în turismul balnear românesc și european. Izvoarele de la Căciulata și Călimănești, alături de am- plasarea strategică de pe malul Oltului aveau să inițieze un proces de popularizare a zonei, materializată în special în primele decenii ale secolului XX. Construirea unor locuințe de vacanță, destinate totodată sejururilor balneare, avea să aducă în localitatea din apropierea Mânăstirii Cozia un aflux important de personalități politice, economice și culturale. Stilul arhitectural preferat de majoritatea rezidenților sezon- ieri, dar și a proprietarilor de hoteluri avea să fie coordonat de stilul neoromânesc, care depășea lesne barierele urbane ale Bucureștiului, înfrumusețând dealurile Călimăneștiului. Alături de hotelurile celebre – Jeante, Vasiu, Societății Govora sau Hotelul Statului, în împrejurimile băilor apar vile-reședință de vară a unor personalități din epocă – Vila Măcelaru, vila Cantacuzino, Mihailidi și Stănescu sau vilele Carantino și Târnoveanu. Vila construită în stilul tipic neoromânesc de la cumpăna dintre secolele XIX-XX prezintă specificații arhitecturale brâncovenești ca logia de la etaj sau ancadramentele și boltirile trilobate. Nota de pitoresc este conferită fațadei de deschiderea acoladată în stil Art Nouveau, marcând gustul arhitectural 1900.

A resort known for its therapeutic benefits since the Middle Ages, Călimăneşti has become, as early as the mid-nineteenth century, a highly popular destination in Romanian and Euro- pean spa tourism. As the springs from Căciulata and Călimăneşti are strategically located on the shores of river Olt, they started drawing attention to the area, most notably in the first decades of the twentieth century. The construction of holiday residences, intended for spa stays as well, would bring an inflow of high- profile figures of the political, economic and cultural scenes in the vicinity of Cozia Monastery. The architectural style preferred by most of the seasonal resi- dents and owners of hotels was the Neo-Romanian style, which went far beyond the urban borders of Bucharest, embellishing the hills of Călimănești. In addition to renowned hotels – Jeante, Vasiu, Govora Society or State Hotel –, summer residences of the high society of the time appeared around the spa – Măcelaru, Cantacuzino, Mihailidi, Stănescu, Carantino and Târnoveanu vil- las. A villa built in typical Neo-Romanian style at the turn of the nineteenth and twentieth centuries has architectural character- istics from the Brâncoveanu period, such as the upstairs loggia or trilobe vaulting. The facade is given a picturesque note through the Art Nouveau opening, which marks the architectural style of the 1900s.

269

270

270 271
270 271
270 271
270 271

271

272 273
272 273

272

272 273
272 273

273

MOŞIA ȘI VILA FAMILIEI PRINCIARE ȘUȚU, DESCENDENTĂ A LUI ALEXANDRU ȘUȚU

DOMNITOR FANARIOT ÎN MOLDOVA ȘI ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ (1801-1821)

Adresa/Address: Grebănu, Buzău 6 km faţă de Râmnicu Sărat, 150 km față de București

Preț de pornire: 650.000 € Estimare/Estimate: 650.000 - 700.000 €

MOŞIA ȘI VILA FAMILIEI PRINCIARE ȘUȚU, DESCENDENTĂ A LUI ALEXANDRU ȘUȚU DOMNITOR FANARIOT ÎN MOLDOVA ȘI

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 40,20 ha Suprafață construită/Built area: 740 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 366 mp/sqm Structură: S+P+M+Foişor/Floors: B+GF+A Camere/Rooms: 11 Băi/Baths: 4 Construcții anexe/Outbuildings: 39 ha teren viticol, 1,2 ha curtea conacului și 400 mp/sqm clădiri anexe. Anul construcției/Construction year: sfârșitul sec. XIX Tip de proprietate/Property type: Domeniu viticol ID proprietate/Property ID: BZ01AHE-AS-NC

274

MOŞIA ȘI VILA FAMILIEI PRINCIARE ȘUȚU, DESCENDENTĂ A LUI ALEXANDRU ȘUȚU DOMNITOR FANARIOT ÎN MOLDOVA ȘI

Domeniul viticol de la Grebănu este format din conacul Şuţu cu anexele sale, aflate pe un teren de peste 12.000 mp în intravilan şi 39 ha de teren viticol, cu viţă de vie veche de 30 de ani: Feteasca, Merlot si struguri de masă. Conacul Şuţu a fost restaurat odată cu reabilitarea întregului domeniu, în 2008, în urma unei investitii de 220.000 euro şi beneficiază de toate utilităţile (apă curentă, canalizare, electrici- tate, gaze naturale). Conacul este partial mobilat şi dotat. Din foişorul său se deschide o frumoasă panoramă asupra dealurilor viticole ale domeniului, certificate DOC-G, în renumita zonă viticolă Dealul Mare. Întreaga moşie este disponibilă la vânzare cu 650.000 euro, prin achizitionarea societatii care o deţine, dar există si varianta vânzarii doar a conacului, cu anexele sale si domeniul aferent de 12.000 mp, la preţul de 416.000 euro. Poziționată pe dealurile Buzăului spre câmpia râmnicului, în a-propiere de Râmnicu Sărat, comuna Grebănu are o mare parte din istoria ultimilor 200 de ani influențată direct de familia nobiliară Șuțu. Descendenți direcți ai domnitorului și caimacamului Alexandru Șuțu, domn al celor două principate în mai multe rânduri în- tre 1800 și 1821, șuțeștii – originari din Epir (Grecia) și activi în Constantinopol - dețineau moșii vaste în toată zona Buzău-Brăila, fiind una dintre cele mai importante familii de boieri din perioada fanariotă. Zona comunei Grebănu și a moșiei de față avea să fie deținută de 3 generații ale familiei timp de 110 ani, între 1830 și 1940, perioadă în care comuna se va dezvolta în jurul activității viticole. Prințul Costache Șuțu, tatăl ultimului posesor al moșiei și al conacului din Grebănu, ctitorea în 1844 Biserica cu hramul “Sf. Nicolae”, legând în acest fel comuna de episcopia Buzăului. Conacul moșiei, ridicat în stil neoromânesc, cu un mare turn al scării centrale și cu foișor în partea superioară, mai poartă astăzi câteva mențiuni decora- tive cum ar fi medalioanele portret de la baza turnului și de pe fațada corpului central, amintind de gustul estetic al familiei Șuțu. După 1940, povestea conacului și a moșiei se schimbă radical, acestea intrând în posesia dr. Vasile Noveanu, legionar, membru al guvernului condus de Ion Gigurtu între iulie-septembrie 1940. Perioada comunistă avea să fie marcată de naționalizare și de intrarea moșiei în administrarea statului.

The vineyard from Grebănu consists of the Şuţu Mansion and its annexes, spread across more than 12.000 sqm, and the 39 ha of viticultural land with 30-year-old grapevines: Feteasca, Merlot and table grapes. The Şuţu Mansion was rehabilitated together with the entire domain in 2008, following a 220,000 Euro investment, and is equipped with full utilities (running water, sewer, electricity, gas). The mansion is partially furnished. The pinnacle gives access to a beautiful belvedere over the hills with DOC-G certified vineyards in the renowned wine region Dealul Mare. The whole estate is avail- able for sale at 650,000 Euros, which includes the company that currently owns it, but it is also possible to only buy the mansion, its annexes, and the 12.000 sqm domain for 416,000 Euros. Located between the hills of Buzău and the plains of Râmnic, near Râmnicu Sărat, the Grebănu village’s history has been heav- ily influenced by the noble family Șuțu over the past 200 years. Originally from Epirus (Greece) and later on active in Constan- tinople, the direct descendants of the prince and kaymakam Alexander Șuțu, lord of the two principalities on several occasions between 1800 and 1821, owned vast land estates throughout the Buzău-Brăila area, and came to be one of the Phanariote Period’s most important boyar families. The Grebănu village area and the estate in question were owned by three generations of the family for 110 years, between 1830 and 1940, during which time the village’s development was mainly based on vineyard-related activities. Prince Costache Șuțu, father of the last owner of the Grebănu estate and mansion, founded in 1844 the “St. Nicholas“ church, thus connecting the village to the Buzău diocese. The Manor estate, built in Neo-Ro- manian style, with a large central staircase tower and high oriel, still bears today a few decorative elements such as medallion portraits at the base and on the facade of the central body, which hints to the aesthetic preferences of the Șuțu family. After 1940, the story of the mansion and estate changed radi- cally, as they entered into the possession of dr. Vasile Noveanu, legionary and member of the government led by lon Gigurtu between July and September 1940. The communist period was marked by the nationalization process, and the estate was man- aged by the state.

275

276 277
276 277

276

276 277
276 277
276 277

277

CASA-MUZEU BRÂNCUȘI, DE LÂNGĂ HOBIȚA

Adresa/Address: Peștișani, Gorj 3 km față de Hobița, 18 km faţă de Târgu Jiu

Preț de pornire: 175.000 € Estimare: 175.000 - 200.000 €

CASA-MUZEU BRÂNCUȘI, DE LÂNGĂ HOBIȚA Adresa/Address: Peștișani, Gorj 3 km față de Hobița, 18 km faţă

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 479 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 472 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 236 mp/sqm Structură: P+1E/Floors: GF+1F Camere/Rooms: 10 Băi/Baths: 2 Preț/mp/Price/sqm: 282 € Construcții anexe/Outbuildings: 148 mp/sqm, P+1E, la parter magazie, la etaj un apt. cu 2 camere și baie. Anul construcției/Construction year: 1920-1930 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță, Casă memorială, Centru de evenimente, Hotel, Muzeu privat, Pensiune, Reședință bifamilială ID proprietate/Property ID: GJ01AHE-NC

278

CASA-MUZEU BRÂNCUȘI, DE LÂNGĂ HOBIȚA Adresa/Address: Peștișani, Gorj 3 km față de Hobița, 18 km faţă

Constantin Brâncuși cu Eileen Lane în atelierul artistului

Peștișani, o localitate aflată la 3 km față de Hobița, este unul dintre locurile pe care Constantin Brâncuși le vizita de fiecare dată când se întorcea în țară. Nu numai pentru pitorescul meleagului, nu numai pentru prietenul său Mihail Tabacu, ci și ca o chemare a sângelui, întrucât în Peștișani se aflau frații săi din prima căsnicie a tatălui. Din biografia sculptorului aflăm că în 1922 o aduce aici pe Eileen Lane, una dintre femeile care i-a marcat existența și creația. Fascinația artistului față de această americancă de 20 de ani, venită în Europa pentru a-şi vindeca rănile provocate de o logodnă eşuată, a dus la crearea operei “Portretului Eileen Lane“ (1922), aflată în Colecția Botarro. În timpul petrecut în Peștișani, în 1922, cei doi se pare că au trecut pragul casei transformată actualmente în Muzeul Brâncuși din Peștișani. Clădirea a intrat în patrimoniul familiei Brâncuși odată cu căsătoria lui Jean Brâncuși, nepotul artistului, cu nepoata lui Ion Fuiorea, amic al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Această amiciție a salvat parțial casa de la naționalizare, întrucât până în 1995 aici a funcționat Primăria din Peștișani, proprietari rămânând Brâncușii. Actualmente, în afara funcției de muzeu, casa este și sediul Fundației Casa Brancuși – Hobița, cu activități de promovare a operei sculptorului și turismului în regiunea în care a copilărit și s-a format Brancuși. Viitorii proprietari vor putea păstra funcțiunea actuală a clădirii, aceea de casă memorială, muzeu privat, dar o pot transforma și într-un centru de evenimente culturale, pensiune pentru turism cultural sau chiar reședință.

Peștișani, a village located 3 km away from Hobița, is one of the places Constantin Brancuși visited every time he returned home. Not only for its picturesque surroundings and for his friend Mihail Tabacu, but also because his blood relatives, his brothers from his father’s first marriage, were in Peștișani. From his biography, we learn that, in 1922, the sculptor brought Eileen Lane here, a woman who marked his existence and work. His fascination for this 20 year-old American artist who came to Europe to heal her wounds after a failed engagement, led to the creation of “Portrait of Eileen Lane”(1922), which is part of Botarro’s Collection. During the time spent in Peștișani, in 1922, it seems that, at some point, the couple entered the house, which has since become the Brâncuşi Museum in Peștișani. The building became the property of the Brâncuși family when Jean Brâncuşi, the artist’s grandson, married the granddaughter of Ion Fuiorea, a friend of Gheorghe Gheorghiu-Dej. This friendship partially saved the house from nationalization because, until 1995, it was the headquarters of the Peștișani City Hall, although the Brâncuşi family remained the official owners. At present, in addition to being a museum, the house is also the headquarters of the Casa Brâncuşi – Hobita Foundation, which promotes the artist’s work, as well as tourism in the region where Brâncuşi spent his childhood. Future owners can preserve the building’s current function of memorial house and private museum, but can also turn it into a cultural center, hostel for cultural tourism or even into a private residence.

279

280 281
280 281

280

280 281
280 281
280 281

281

VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI

STIL ECOLOGIC

Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de Braşov, 200 km faţă de Bucureşti

Preț la cerere Price upon request

VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI STIL ECOLOGIC Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de

Detalii proprietate/Property details:

Suprafață teren/Land area: 1000 mp/sqm Suprafață construită/Built area: 160 mp/sqm Amprentă la sol/Footprint: 64 mp/sqm Structură: D+P/Floors: B+GF+A Camere/Rooms: 4, Băi/Baths: 3 Anul construcției/Construction year: 2015 Tip de proprietate/Property type: Casă de vacanță ID proprietate/Property ID: BV02AHE-AS-NC

282

VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI STIL ECOLOGIC Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de

Valley 21 dă o nouă dimensiune luxului. Nu în sensul de extravaganță, ci de calitate în esență. Cumpărătorul face parte din noua generație care deține controlul în zilele noastre asupra a ceea ce se întâmplă în secolul XXI, cu influență și cu mintea, creativitatea și motivația necesare pentru a face diferența. Acesta înțelege diferit ideea de apartenență în cadrul unei comunități, spre deosebire de individualism, care a dominat din ce în ce mai mult lumea în ultimele decenii; este vorba de un sentiment al responsabilității comune în societatea în care trăiește, în cadrul familiei pe care o îngrijește și o iubește. Noua responsabilitate este față de oameni, față de natură, un sentiment acut de conștientizare a faptului că trăim într-un echilibru ecologic delicat pe planeta noastră mamă, Pământul. Mințile sclipitoare care produc idei colosale trăiesc într-un corp sănătos, cu un suflet împăcat. Aceștia trăiesc vieți de o cali- tate superioară și înţeleg esența cuvântului calitate. Calitatea îndeplinește un scop care hrănește în mod esențial mintea pentru trup și suflet; aceste calități pot fi considerate un lux, însă nu își pierd niciodată sensul. Valley 21 este un spațiu comun, împreună cu oameni care împărtășesc aceeași viziune, indiferent dacă aceștia își doresc să se retragă în casele lor cu familiile sau să facă parte dintr-o comunitate de proprietari pentru a petrece timp împreună sau pentru a deține în comun o parte dintr-o fărâmă de rai. Valley 21 reprezintă legătura simbolică dintre viața agitată din secolul XXI și esența vieții într-o comunitare pastorală care își are rădăcinile în natura pură. Poți lua masa la standarde internaționale în Brașov, iar apoi, pentru puțin timp, te poți afla printre lupi, făcând parte, în același timp, dintr-o comunitate delicată care a supraviețuit secolelor de schimbări, care a păstrat valorile ce au dispărut în alte zone, prin intermediul comunității din Vama Buzăului.

VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI STIL ECOLOGIC Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de
VILĂ DE VACANȚĂ ÎN VAMA BUZĂULUI STIL ECOLOGIC Adresa/Address: Vama Buzăului, Braşov 45 km faţă de

Valley21 – gives a new meaning to luxury. Luxury not as in ex- travagance, but luxury as in living the essence of qualities. The buyer is part of the new generation that is in control of the 21st century, holding influential positions and has the mind, creativity and drive to make a difference. He has a new sense of communality away from the individuality that has increas- ingly reigned the world over the last decades, a sense of shared responsibility within the society he lives in, within the family he fosters and loves. The new responsibility is towards people, is towards nature, an acute sense of awareness that we are living in a delicate ecological balance on our mother ship, the Earth. Great minds that produce great ideas live in a healthy body, live with a soul that is at peace with itself. They live quality lives and under- stand the essence of the word quality. Quality fulfills a purpose that feeds the mind, the body and the soul; these qualities can be regarded as a luxury, but qualities are never senseless. Valley21 holds the values that they live for. Valley21 is a shared space with a community of like-minded people, where they can seek privacy in their homes with their family, or take part in the community of owners to share good time or share common governance over the space, Valley21. Val- ley21 is the symbolic connection between the frantic 21st century life and the essence of life in a pastoral community rooted in pristine undisturbed nature. One can dine international cuisine in Brașov, be amongst the wolves a short while later, at the same time being part of a delicate community that survived centuries of change; that has preserved values that have become extinct elsewhere, through the community of Vama Buzăului.

283

284 285
284 285
284 285
284 285
284 285
284 285
284 285

284

285

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE * (SELECȚIE)

2015-2016

CASA PICTORULUI CORNELIU BABA

B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul Monumentului Eroilor Aerului

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

CONACUL - CASĂ MEMORIALĂ I ON M IHALACHE, FONDATOR ȘI PREȘEDINTE AL PARTIDULUI ȚĂRĂNESC (1919-1926)

nr. 295, sat Dobrești, comuna Dobrești, judeţ Argeș

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

C ASTELUL NOBILIAR S ALBEK , STIL NEOCLASIC

sat Petriş nr. 83, comuna Petriş, judeţ Arad

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

V ILA P RINȚULUI B ARBU Ş TIRBEY DIN M AMAIA

staţiunea Mamaia, judeţ Constanţa

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

*Proprietate vândută desemnează imobilul pentru care s-a încheiat licitaţia, cu desemnarea câștigătorului; în unele cazuri, proprietatea se află în proces de finalizare a vânzării, fără a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

286

CONACUL BOIERESC P ODGOREANU DE LA PASĂREA

sat Cozieni, comuna Găneasa, judeţ Ilfov

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

C ASTELUL NOBILIAR P OGÁNY, STIL BAROC

sat Păclișa, comuna Totești, judeţ Hunedoara

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

CONACUL B RĂTIANU DE LA F LORICA

str. Aleea Staţiunii nr. 37, oraș Ștefănești, judeţ Argeș

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

C RAMA ȘI O BSERVATORUL A STRONOMIC DE PE DOMENIUL B RĂTIANU DE LA F LORICA

str. Aleea Staţiunii, oraș Ștefănești, judeţ Argeș

P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul
P ROPRIETĂȚI VÂNDUTE (SELECȚIE) 2015-2016 CASA PICTORULUI CORNELIU BABA B-dul Aviatorilor nr. 32, București, în rondul

287

ASOCIAȚI / ASSOCIATES

ASOCIAȚI / ASSOCIATES Broker: Dan Caraiani, Constanța 288 Broker: Horia Hălmagi, Brașov Broker: Zoltan Nemes, Harghita

Broker: Dan Caraiani, Constanța

288

ASOCIAȚI / ASSOCIATES Broker: Dan Caraiani, Constanța 288 Broker: Horia Hălmagi, Brașov Broker: Zoltan Nemes, Harghita

Broker: Horia Hălmagi, Brașov

Broker: Zoltan Nemes, Harghita

Broker: Cătălin Prichici, București

PAŞII DE URMAT ÎN ACHIZIŢIONAREA UNUI IMOBIL DIN PORTOFOLIUL ARTMARK HISTORICAL ESTATE

  • 1. Se înaintează o scrisoare de intenţie, prin intermediul site-ului www.artmarkhistorical-

estate.ro/contacts, mail (office@artmark.ro) sau fax (021 210 30 15), în atenţia Constantin

Prisecaru, CEO Artmark Historical Estate, cu privire la proprietăţile de interes;

  • 2. Se organizează vizionarea imobilului/imobilelor, data fiind convenită cu minim 7 zile în

prealabil;

  • 3. Se achiziţionează dosarul cuprinzând documentaţia aferentă imobilului: acte de pro-

prietate, cadastru imobiliar, planuri, documentar fotografic și alte documente disponibile:

rapoarte de evaluare, documente de arhivă, studii de restaurare etc., în copie;

  • 4. Se înaintează oferta fermă de cumpărare, sub semnatură privată, in termen de maxim

30 de zile de la data vizionării;

  • 5. Odată cu oferta de cumpărare se depune o garanţie de participare la licitaţie, în valoare

de 10% din suma ofertată;

  • 6. Înainte cu 3 zile de data limită de depunere a ofertelor, se înştiinţează ofertanţii

asupra numărului de oferte depuse pâna la acel moment şi valoarea ofertei cea mai mare, acordându-se posibilitatea revizuirii acestora în termen de 48 de ore;

  • 7. La data concursului de oferte private, acestea se centralizează și se face publică oferta

cea mai mare. Odată cu comunicarea către ofertantul adjudecatar, se stabilește data de

perfectare a antecontractului sau a contractului de vânzare-cumpărare, în termen de max. 10 zile de la înştiinţarea de câştigare a licitaţiei;

  • 8. Semnarea contractului de vânzare-cumpărare este condiționată de răspunsul

Ministerului Culturii privind dreptul de preemțiune al Statului la cumpărare;

  • 9. În cazul neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare din cauze ce nu țin de voința

părților, respectiv a promitenților vânzător și cumpărător, toate sumele plătite cu titlu de

avans se vor restitui integral promitentului cumpărător.

STEPS TO PURCHASE A HISTORICAL BUILDING FROM ARTMARK HISTORICAL ESTATE PORTFOLIO

  • 1. A letter of intent shall be submitted via the website www.artmarkhistoricalestate.ro/

contacts, mail or fax, to the attention of Constantin Prisecaru, CEO Artmark Historical

Estate, on the properties of interest;

  • 2. The viewing of the building/ buildings is organized, the date being agreed upon at least 7

days in advance;

  • 3. The file with the estate documentation is acquired: property deeds, real estate cadaster

plans, documentary photography and other docments available: evaluation reports, archi-

val documents, restoration projects etc., enclosure copies of documents;

  • 4. The binding offer to purchase is made, under private signature, within 30- 90 days after

the viewing of the estate;

  • 5. Along with the purchase offer, a letter of quarantee is submitted to tender, worth 10%

of the offer;

  • 6. 3 days before the deadline for submission of tenders, tenderers shall be notified of the

number of offers made up to that point and offer the greatest value, with the possibility of their review within 48 hours;

  • 7. On the competition of private offerings, they are centralized and the highest offer is

made public. With the winning bidder notification to the tenderer, the date for the comple- tion of the contract of sale is established within maximum 10 days after the notification of winning the auction;

  • 8. Signing the contract of sale is conditioned by the response of the Ministry of Culture,

regarding the Right of First Refusal of the State;

  • 9. In case of not closing the contract of sale, due to causes not related to the parties’

intentions, the promissory seller and buyer respectively, all sums paid as an advance shall

be repaid in full to the the promissory buyer.

289

290

O BIJUTERIE DE PATRIMONIU APROAPE DE BUCUREȘTI

290 O BIJUTERIE DE PATRIMONIU APROAPE DE BUCUREȘTI Conacul Manasia, o bijuterie de patrimoniu unică în
290 O BIJUTERIE DE PATRIMONIU APROAPE DE BUCUREȘTI Conacul Manasia, o bijuterie de patrimoniu unică în

Conacul Manasia, o bijuterie de patrimoniu unică în peisajul Bărăganului - inclusă în Ansamblul Conacului

Hagiano , își revendică gloria de altădată prin crearea cadrului perfect pentru experiențe sofisticate și memorabile, adaptate mediului social contemporan. Grija desăvârșită acordată fiecărui detaliu, saloanele conacului, crama sau parcul Domeniului Manasia sunt reinventate și adaptate nevoilor oricărei organizații, companii sau persoane în căutarea spațiului ideal pentru desfășurarea unui eveniment social,

corporatist sau privat.

www.domeniulmanasia.ro

291

292

292 293
292 293
292 293
292 293

293

294

295

294

295

1