SCOALA DE GEOPOLITICA GERMANA

Friedrich Ratzel este intemeietorul de drept al geopoliticii. El a operat cu termenul de

geografie politica, intitulandu-si astfel lucrarea sa de baza: "Politische Geographie", aparuta
in anul 1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei, cu ocazia calatoriei sale
in America de Nord si Mexic unde, studiaza viata locuitorilor de origine germana.
Simion Mehedinti aprecia aceasta lucrare ca fiind "menita sa rastoarne si sa transforme
literatura geografica", statul nemaifiind o fictiune cartografica, el "se naste, creste, decade si
piere in legatura cu anumite imprejurari fizice".
F. Ratzel in analizele sale depaseste granita geografiei politice si face analiza politica. Astfel
el vorbeste despre spatiu ca fiind limita naturala intre care se produce expansiunea
popoarelor, arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la doua notiuni:
concordante si discordante antropogeografice. Concordanta se realizeaza prin colonizarea
interna, adica prin distributia omogena a populatiei pe suprafata statului. El isi exprima
dezacordul in ceea ce priveste spatiul ocupat de Rusia, care avea o suprafata de 10 ori mai
mare decat cea a Germaniei si o populatie de 2,5 ori mai mare decat a principalelor state
europene la un loc. Cu aceasta ocazie Ratzel vorbeste despre "foamea de spatiu", care nu se
justifica in cazul Rusiei, ea avand deja un teritoriu mult prea mare fata de necesar, dar care
devine explicabila atunci cand se inregistreaza o densitate de populatie prea mare pe un
spatiu mic, cum este cazul Germaniei. In acest caz va avea loc colonizarea externa, adica o
migratie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat.
Referitor la aceasta colonizare externa, in preocuparile geopolitice romanesti Alexandru
Supan (care foloseste prima data termenul) si apoi Ion Conea vorbesc despre druckquotient.
Acest termen se refera de fapt la presiunea demografica exercitata la granitele oricarui stat.
Astfel daca tarile vecine au o populatie mult prea mare, ele vor tinde sa ocupe spatiile libere
din teritoriul vecin lor, adica va avea loc acea colonizare externa de care vorbea Ratzel.
Friedrich Ratzel vorbeste despre cat de important este spatiul pentru un popor, el arata daca
un popor se afla in ascensiune. Forta statala este data si de populatie, "densitatea mare a
poporului inseamna cultura". Este deci nevoie de un numar suficient de mare pentru a
zamisli o cultura, pentru ati impune identitatea in fata altor natiuni. Aceasta idee este preluata
si de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care de asemenea observa
importanta suprematiei populatiei in fata oricarui tratat international: "intre ascensiunea
popoarelor si cresterea lor numerica subzista o corelatie stransa si de nedesmintit". Cei doi
autori atrag atentia asupra faptului ca, Ungaria si-a pierdut suprematia si pozitia politica ca o
consecinta a scaderii pozitiei si a importantei poporului maghiar. Andrei Korponay da si o
solutie pentru cresterea numarului populatiei de origine maghiara din Transilvania pentru ca
aceasta sa devina teritoriu unguresc: "ne trebuiesc 20 milioane de unguri". Iata deci cat de
important este numarul populatiei pentru un stat, el poate sa-si mentina suprematia, dar tot
atat de bine poate sa inceteze sa mai existe, fiind asimilat de alte popoare. Faptul ca poporul
roman s-a mentiunut in fata atator invazii straine, de-a lungul secolelor, s-a datorat si
sporului natural ridicat al acestui popor. Din pacate, in prezent Romania inregistreaza un spor
negativ de crestere a populatiei de - 1,9 (in 1997), ceea ce va duce la o diminuare
considerabila a poporului roman. Acest fapt este cu atat mai grav cu cat anumite etnii cunosc
cresteri demografice spectaculoase. Simion Mehedinti formuleaza chiar o axioma
demografica: "puterea natiunilor creste si scade, dupa cum creste si scade populatia lor".
Aceasta afirmatie este total verificata daca observam corelatia dintre ascensiunea marilor
puteri (Franta, Rusia) si cresterea numarului populatiei acestora. In acest sens ne putem pune
intrebarea daca Rusia isi va mai relua statutul de mare putere mondiala, in conditiile in care
populatia sa, inregistreaza ritmuri negative de crestere, iar in anul 2050 este estimat ca va
ocupa locul 14 in lume din acest punct de vedere (fiind depasita de tari ca: India, China,
Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Bangladesh, Ethiopia, Congo, Mexic, Filipine
etc). Este adevarat insa ca, pentru a ajunge o mare putere este necesar ca, pe langa numarul
mare de populatie sa detii si o putere economica suficient de mare, ceea ce inca nu este cazul
Rusiei.
Friedrich Ratzel foloseste si termenul de geospatii, referindu-se la extinderea fortei
civilizatoare a unei tari la nivelul unui continent intreg (el vorbeste despre geospatiul
american). De fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna populatia de origine
germanica in cadrul aceleiasi frontiere. In 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiunea
Germaniei de a ajunge pe cursul Dunarii la Marea Neagra, "cursul Dunarii arata directia spre
care trebuie sa se indrepte aceasta emigrare". Exista de fapt o obsesie germana de a construi
un imperiu care sa se intinda de la Marea Nordului pana la Marea Adriatica, iar Liszt avea in
vedere un proiect maret, realizarea axei Hamburg - Bagdad. De fapt era vorba despre dorinta
de a impune natiunea germana ca forta civilizatoare in fata celorlalte natiuni, de a crea un
geospatiu german.
Legile cresterii spatiale, asa cum sunt ele precizate de Ratzel, se refera la faptul ca, un stat
creste odata cu cultura sa, cu dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin
asimilarea altor state mai mici sau prin inglobarea elementelor celor mai valoroase ale
mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie sa ai si o asezare geografica care sa-
ti permita dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsa intre alte
state puternice precum Franta, Anglia etc, fapt ce a obligat-o sa-si indrepte tendintele
expansioniste spre sud-est (pe Dunare) si spre nord (pe Rin).
Tot Ratzel lanseaza ideea de "ciclu oceanic", referindu-se la faptul ca valoarea marilor si a
oceanelor se schimba in functie de importanta tarilor care le strajuiesc. Astfel, atunci cand
Imperiul Roman era puternic, Marea Mediterana era cea mai importanta; cand Anglia a
devenit imperiu, Oceanul Atlantic juca un rol major; in prezent cand marile puteri sunt SUA,
Japonia, China, Oceanul Pacific a devenit oceanul viitorului, locul unde (dupa Ratzel) va
avea loc principala confruntare intre statele maritime si cele continentale.

O alta notiune cheie, lansata de Ratzel, este aceea referitoare la pozitia politico-geografica a
unui stat. Pozitia este cea care da valoare spatiului. Din aceste considerente, va avea o pozitie
buna acel stat care va detine importante suprafete de pamant dar si deschidere suficienta
catre mare. Astfel se explica dorinta de expansiune a Germaniei si nu doar a ei, Rusia
cautand inca de pe vremea lui Petru cel Mare "apa si nu pamant". Iesirea la mare este cea
care da putere unui stat deoarece de aici poti ajunge la Oceanul Planetar, iar dupa cum
afirmau reprezentantii scolii geopolitice anglo-americane, cine stapaneste tarmul va stapani
Eurasia.
Se vorbeste si despre o pozitie intermediara, referitor la statutul statelor tampon. Acestea
aveau rolul de a separa doua mari puteri. Astfel Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia,
Luxemburg si Elvetia, separau Anglia de continent, asa cum Finlanda, Polonia, Romania,
Iugoslavia, Bulgaria, Albania si Grecia aveau rolul de a separa Rusia de Europa. Aceste state
tampon nu sunt artificiale asa cum pretindea lordul Curzon of Kedleston, deoarece chiar daca
au aparut intr-un moment istoric prielnic, constituirea lor a avut loc pe principiul
nationalitatii. Vintila Mihailescu sprijinea afirmatia referitoare la rolul statelor tampon in
asigurarea echilibrului in zonele respective, spunand ca: "liniste, in aceasta parte a
continentului european, a fost cand intre imperiile din est, vest si sud, s-a intercalat un stat
carpatic care a comandat pana dincolo de Nistru, pana la Dunare, pana la mlastinile Tisei si
pana la tarmurile Marii Negre".
Friedrich Ratzel se refera la granita ca la un organ periferic al statului. La granita se intalnesc
statele cu forta lor, in aceasta constand capacitatea de a-si extinde spatiul pe care il detin la
un moment dat. Frontiera este un adevarat compromis intre doua state. Cu aceasta ocazie
Ratzel precizeaza inca o data ca "tratatele care garanteaza frontierele, se bazeaza pe acea
iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii vii a unei natiuni". Deci existenta unei
natiuni nu este garantata de nici un tratat, statul trebuie sa aiba grija in permanenta sa aiba o
populatie suficient de mare si o economie suficient de puternica, astfel incat nici un alt popor
sa nu poata atenta la integritatea sa.
Orice stat ia nastere in jurul unui mittelpunkt in care se concentreaza energia unui popor.
Pentru Romania, Transilvania reprezinta zona din care pornesc pulsarii economici, culturali,
demografici. Ea indeplineste rolul unei piese de centru, vitale pentru natiunea noastra. Iata de
ce poporul roman nu poate exista ca natiune fara Transilvania, fara ea Romania ar deveni
periferia zonei balcanice. Ion Conea vorbeste si de un kernland (amintit de Kjellen), un
sambure care "nu poate fi despartit de tara decat cu insusi pretul existentei sale". Transilvania
este un punct de plecare, un sambure geopolitic destinat sa rodeasca o formatiune de stat.
Intensitatea la granita a pulsarilor emisi de samburele unei tari fac ca aceasta tara sa fie
aparata si sa-si mentina actualele granite (sau sa si le modifice). Important pentru o tara este
mai ales sa nu intalneasca din sens opus alti pulsari cu intensitate mai mare. Iata de ce
Germania considera ca directia principala de inaintare este data de cursul Dunarii (aici se
gaseau state care ii ofereau Germaniei avantajul de a avea pulsarii cei mai puternici). Din
aceasta cauza Ratzel spune ca "granita este un produs al miscarii si un raport de forte". Un
rol vital in invingerea spatiilor il are comunicarea (schimbul de marfuri, de produse culturale
etc). Totusi in momentul in care Germania a pornit campania de cucerire, ea nu a tinut cont
de faptul ca, nu razboiul este solutia pentru a detine suprematia intr-o anumita regiune.
Totusi personalitatea emblematica a geopoliticii germane ramane Karl Haushofer (cei mai
multi experti reduc geopolitica germana la acest autor, iar in plus ideile lui au servit ca
motivare si ca program regimului nazist, autorul insusi colaborand o parte a vietii sale cu
acesta).
Haushofer a fost de profesie militar (a luptat in primul razboi mondial si in Romania). Chiar
daca ajunge la gradul de general el decide sa abandoneze cariera militara si sa se dedice
carierei universitare.
Geopolitica germana s-a nascut ca un protest la situatia din acel moment a Germaniei (care
devenise dupa primul razboi mondial un fel de anexa a Elvetiei, fiind redusa la o treime din
teritoriul detinut, militarii erau pe drumuri, saracia era in floare etc). El observa faptul ca
actul politic se desfasoara pe baze traditionale, cu fata spre trecut, in vreme ce in alte tari
(SUA, Anglia) pregatirea oamenilor politici se face in institutii specializate. Germania a
intrat in razboi fara o viziune geopolitica, cu o necunoastere a raportului de forte, in vreme ce
peste tot s-a intrevazut inca din 1904 "furtuna care se ridica la orizont". Iata de ce era absolut
necesar sa apara si o geopolitica germana (autorul nefiind de acord cu teoriile lui Ratzel si
ale lui Kjellen care, spunea el proveneau din surse anglofone).
Haushofer era preocupat de formarea unui bloc continental care sa cuprinda Europa, nordul
si estul Asiei, nu pe afinitati politice ci pe determinari geopolitice. Aceasta idee apare ca un
contra-atac la marile puteri Anglia si SUA, care dupa el lansasera o asa numita politica
anaconda. Prin faptul ca aceste puteri stapaneau Oceanul Planetar, deci tarmurile (asa cum
arata Spykman) ele vor putea controla si interiorul continentului, incolacindu-se si omorand
prin sugrumare ceea ce este pe continent. Haushofer considera ca alternativa la aceasta
primejdie ar fi o alianta intre Rusia, Germania si Japonia care ar alcatui asa numitul bloc
continental. Aceasta teorie se apropie foarte mult de cea privind zona pivot a lui Mackinder,
care spunea ca cine va domina aceasta zona va stapani lumea. Pentru a pune in practica
teoria blocului continental, Haushofer face referiri la ceea ce gandea, un lider politic japonez
Goto, care vorbea despre atelajul numit troika. Acesta se referea la o posibila inaintare in
conditiile in care Japonia si Germania ar fi tinut in frau un al treilea cal naravas numit Rusia.
Doar asa aceste tari reunite ar fi ajuns sa aiba acces la marile Baltica, Adriatica si la Marea
Japoniei, realizandu-se o expansiune de la nord la sud: Germania ar fi stapanit Europa (Italia
ajungand in sfera sa de influenta, India si-ar fi dobandit independenta fata de Anglia, Franta
ar fi fost redusa la neputinta, iar Africa ar fi devenit principala directie de expansiune a unei
Europe germane), Japonia ar fi dominat Pacificul si Orientul Indepartat, iar Rusia Oceanul
Indian (in conditiile in care ar fi renuntat la telurile revolutionare). Autorul german vorbeste
insa despre patru zone de expansiune teritoriala, incluzand pe langa cele trei deja amintite si
SUA a carei directie de expansiune ar fi urmat sa fie America de Sud.
Totusi aceasta terorie a fost infirmata de istorie deoarece Hitler a hotarat sa atace Rusia,
ignorand ceea ce spunea Haushofer si anume ca "nici unul dintre cele doua popoare puternice
ale continentului nu trebuie sa se ridice unul impotriva celuilalt", repetand gresala facuta de
Napoleon si de Wilhem al II-lea. Karl Haushofer vede geopolitica ca pe o modalitate de a
preintampina razboaiele de orice tip, considerand-o ca fiind "cel mai bun mijloc de a evita
catrastrofele mondiale". Din aceasta cauza el a fost in total dezacord cu decizia de a ataca
URSS, deci tocmai partea dominanta a blocului continental. Datorita acestei hotarari au
scazut sansele pentru Eurasia formata din Germania, Rusia si Japonia, dar au aparut si
importante coalitii impotriva Germaniei (din partea puterilor oceanice care se simteau
amenintate). Iata deci ca sfatul lui Bismarc, Cancelarul Germaniei din secolul trecut, a fost
total ignorat si anume, faptul ca Germania nu trebuie sa-si afiseze dorinta de a deveni o mare
putere, deoarece va atrage formarea impotriva sa a unei coalitii reprezentata de marile puteri.
Hitler a ignorat faptul ca, istoria ne transmite avertismente privitoare la anumite fapte
repetitive, la anumite greseli savarsite in trecut si pe care noi trebuie sa le evitam. Karl
Haushofer este de parere ca geopolitica "inlocuieste pasiunea politica si incearca sa se bizuie
pe conexiuni naturale". Aceasta idee este prezenta in teoriile sale cu privire la realizarea
blocului continental si in ceea ce priveste ideea ca nu trebuie sa existe abordari partizane
(nici de stanga, nici de dreapta).
Haushofer a dezvoltat un concept fundamental, acela de spatiu vital, spatiul necesar unui
popor sa traiasca si sa se dezvolte. Este vorba de fapt despre cele doua tipuri de colonizari
despre care vorbea Ratzel (colonizarea interna si cea externa). Faptul ca el vorbeste despre
sporirea spatiului atunci cand acesta a devenit prea stramt, in conditiile in care Germania se
afla in aceasta situatie, a facut ca majoritatea autorilor sa-l incrimineze, considerand ca
teoriile sale au servit ca justificare pentru actiunile intreprinse de nazisti in cucerirea de noi
teritorii. Chiar autorul vorbeste despre doua popoare: german si japonez, care se aflau in
situatia de densitate prea mare a populatiei in raport cu suprafata detinuta. Ca o justificare in
plus este amintit faptul ca in nordul Germaniei exista zone mai putin fertile, iar in anumite
regiuni densitatea populatiei este chiar mai mare. Germania, spre deosebire de Japonia care a
avut posibilitatea de extindere a teritoriilor sale in Pacific, nu a beneficiat de acest privilegiu
datorita vecinilor puternici din zona, fiind condamnata la suprapopulare. Daca avem in
vedere teoria elaborata de Ratzel care spunea ca granitele sunt un produs al miscarii si
conceptul de druckquotient al lui Ion Conea, putem ajunge la concluzia ca nevoia de spatiu a
Germaniei era justificata. Numai ca odata inceputa aceasta expansiune, ea nu s-a oprit la
spatiul vital de care Germania avea nevoie, ci Hitler a continuat politica de cucerire pentru a-
si realiza dorinta de a deveni o mare putere. In privinta acestui concept de spatiu vital,
teoriile lui Haushofer sunt in intregime preluate de Hitler si puse in practica.
In ceea ce priveste conceptul de granita, Haushofer preia teoriile lui Ratzel, adaugand in plus
ideea de frontiera in miscare si de viata politica a frontierei. Viata politica se refera la
fenomenele economice, culturale, spirituale, care asemenea unor strapungeri prietenoase trec
din tara de origine in tarile vecine, in momentul in care intensitatea acestora este destul de
puternica. Din aceasta cauza, el considera ca fiind deosebit de important ca aceste
strapungeri sa fie detectate din timp pentru ca apoi sa ne aparam in acelasi mod. De aceea
securitatea unei tari nu va consta numai in asigurarea granitelor acesteia, ci si in apararea
impotriva acestor strapungeri prietenoase care in momentul in care devin destul de intense
pot duce la modificara granitelor in favoarea statului emitent. In acest sens Haushofer
vorbeste despre dezvoltarea simtului de frontiera, tocmai pentru detectarea acestor
strapungeri si pentru protejarea fata de ele. Iata ca autorul a avut in vedere in teoriile sale nu
doar crearea unui spatiu vital al poporului german prin expansiune teritoriala, ci si protejarea
acestuia de influentele venite din exterior (care erau foarte mari, Germania fiind inconjurata
de state puternice) pentru conservarea acestuia.