Definitiile obligatiei (Paul si Justinian);

ntr-un text conservat n Digeste, jurisconsultul Paul d urmtoarea definiie obligaiei: Natura obligaiei nu
const n faptul c un lucru devine al nostru sau ne este construit o servitute, ci n faptul c cineva este constrns a
ne trsansmite proprietatea unui lucru, a face ceva sau a ndeplini o prestaiune.

2. Obligatii cu pluralitate de subiecte

obligatiile complexe constituie obligatii cu pluralitate de subiecte. In cazul pluralitatii de subiecte trebuie sa distingem mai
multe situatii:
obligatii in care debitorii sau creditorii se gasesc pe picior de egalitate. Aici exista :
-obligatii conjuncte-> funtioneaza principiul divizibilitatii creantelor si datoriilor.
-obligatii coreale. Aceste obligatii se definesc prin faptul ca oricare dintre creditori poate pretinde intreaga creanta, dupa cum,
in mod simetric, oricare dintre debitori poate fi tinut pentru intreaga datorie.
2. obligatii in care creditorii si debitorii nu se gasesc pe picior de egalitate, alaturi de creditorul principal putand aparea
creditori accesori sau alaturi de debitorul principal, garanti. Aici exista adstipulatio si adpromissio.

3. Adstipulatio si adpromisio ;
Adstipulatio este actul prin care un creditor accesor se altur creditoruluiprincipal. Creditorul principal se numete
adstipulator , deoarece dreptul lui decrean s-a nscut dintr-un contract verbal numit adstipulatio. Adstipulatorul esteun
creditor veritabil numai n raport cu debitorul, nu i n raport cu creditorulprincipal. Astfel, el poate s-l urmreasc n justiie
pe debitor i poate obine platade la acel debitor, dar nu o poate pstra pentru sine, ci trebuie s o transmitcreditorului
principal.
Adpromissio este actul prin care un debitor accesor, numit garant(adpromissor ), se altur debitorului principal. Acest garant
promite creditorului iceea ce i-a promis i debitorul principal. Numai n cazul n care debitorul principalse dovedete a fi
insolvabil creditorul poate s-l cheme n justiie pe garant. nacest fel, creditorul este pus la adpost de insolvabilitatea
debitorului.

4. Elementele esentiale ale contractelor;

Sunt acele elemente care dau identitate contractului, sunt acele elemente frde care un contract nu poate lua
natere.Elementele eseniale ale contractului sunt n numr de trei: obiectul; consimmnntul; capacitatea
A. Obiectul
Obiectul contractului este susceptibil de dou sensuri:
ntr-un prim sens (n sens strict), obiectul contractului se confund cuefectele contractului, se confund cu
raportul juridic obligaional, pentru c rolulcontractului este acela de a da natere unei obligaii. Cu
aceast ocazie precizmc n dreptul roman (ceea ce este pozitiv) contractul este numai generator deobligaii. Iar dac din
contract rezult pentru debitor obligaia de a transmiteproprietatea, debitorul trebuia s recurg la alt act, distinct, prin care s
transmitdreptul de proprietate. Menionm c n dreptul modern contractul este translativde proprietate.
ntr-un alt sens, n sens larg,obiectul contractului se confund cu obiectulobligaiei i va consta din dare, facere sau prestare
.
B. Consimmntul
= o prere comun cu cealalt parte.Consimmntul este manifestarea de voin a uneia dintre pri n sensuldorit de
cealalt parte.n dreptul roman exist cauze care duc la inexistena consimmntului,precum i cauze care viciaz
consimmntul.
Cauzele care distrug consimmntul sunt: neseriozitatea; eroarea; violena fizic
Cauzele care viciaz consimmntul sunt: teama dolul
C. Capacitatea
Capacitatea este aptitudinea unei persoane de a ncheia acte juridice.Pentru ca o persoan s poat ncheia un contract de drept
civil sau de dreptal ginilor, trebuia s aib capacitate juridic.
5. Cauzele care duc la inexistenta consimtamantului;
a) Neseriozitatea apare atunci cnd consimmntul a fost dat n glum sau cnd a fost dat n mprejurri care
atest indubitabil c partea nu a intenionat s se oblige (spre exemplu, afirmaia actorului pe scen).
b) Eroarea este nelegerea gresit a unor mprejurri. Dac nu vizeaz interesele prilor, eroarea nu afecteaz
consimmntul. Alteori ns, ea duce la inexistena consimmntului prilor. n patru cazuri eroarea duce la
nulitatea contractului:
error in negotio (eroarea asupra naturii actului juridic);
error in persona (eroarea asupra identitii persoanei);
error in corpore (eroarea asupra identitii lucrului);
error in substantia (eroarea asupra calitilor eseniale ale lucrului).
c) Violena fizic, dac era exercitat asupra unei persoane, distrugea consimmntul, deoarece victima
violenei fizice nici mcar nu-si putea exprima voina (spre exemplu, contractul era semnat prin forarea minii).

6. Viciile de consimtamant;
a) Teama (metus)
Prin team, n sens, juridic, nelegem violena care se exercit asupra uneipersoane pentru a o determina s ncheie
contractul.nc din epoca veche, romanii au fcut distincia ntre:violena fizic violena psihic (vis psihica).
Violena psihic const din ameninarea unei pri cu un ru pentru ao determina s ncheie contractul.
b) Dolul (dolus)
Dolul sau nelciunea n contract const din mijloacele viclene sau manopereledolosive pe care una din pri le utilizeaz, n
scopul de a determina cealalt parte sncheie contractul. A fost sancionat la sfritul Republicii, n vremea lui Cicero, lasugestia acestuia, de ctre
prietenul su, pretorul Aquilius Gallus.S-au creat pe aceast cale:
actio de dolo, prin care victima nselciunii lua iniiativa anulrii contractului;
exceptio doli, pe care victima nselciunii o putea opune cu success autorului dolului, dac era chemat n judecat de ctre
acesta .Trebuie reinut c actio metus i actio de dolo nu sunt aciuni pentruanularea contractului, pentru c romanii nu au
cunoscut asemenea aciuni. Ele suntnumai procedee n anulare, prin intermediul crora anularea contractului se obinepe
cale indirect, deoarece ambele aciuni menionate sunt arbitrare.

7. Elementele accidentale ale contractelor;

Se numesc accidentale, deoarece contractul poate fi valabil ncheiat chiar si n lipsa lor, cci elementele accidentale se vor
introduce n contract numai prin voina prilor.
Dintre elementele accidentale menionm termenul si condiia.
A. Termenul este un eveniment viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau stingerea unui drept. Dac acel eveniment
viitor si sigur afecteaz exigibilitatea unui drept, termenul se numeste suspensiv. Dac acel eveniment viitor si sigur duce
la stingerea unui drept, atunci termenul se numeste extinctiv.
B. Condiia
Este un eveniment viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea unui drept. La o atent analiz, observm c
termenul este un eveniment viitor si sigur, pe cnd condiia este un eveniment viitor si nesigur. Pe de alt parte, termenul
afecteaz exigibilitatea sau stingerea unui drept, pe cnd condiia afecteaz nasterea sau stingerea unui drept.
Cnd condiia afecteaz nasterea unui drept, se numeste suspensiv, iar atunci cnd afecteaz stingerea unui drept, se
numeste rezolutorie sau extinctiv.

8. Principiile relativitatii efectelor contractului;

La romani a funcionat principiul relativitii efectelor contractului, potrivit cruia res inter alios acta, aliis neque nocere
neque prodesse potest (contractele ncheiate ntre unii nici nu vatm, nici nu profit altora). Adic, orice
contract produce efecte numai ntre pri. Prin pri contractante, romanii nelegeau: persoanele care au ncheiat
contractul; mostenitorii acestor persoane; creditorii lor chirografari.
Din acest principiu general al relativitii efectelor contractului decurg alte trei principii speciale:
 principiul nulitii stipulaiunii pentru altul; principiul nulitii promisiunii pentru altul;
principiul nereprezentrii n contracte. Treptat, acest ultim principiu special a fost nlturat parial.

9. Stipulatiunea pentru altul;

Stipulaiunea este un contract verbal ncheiat prin ntrebare si rspuns. Stipulaiunea obisnuit urmeaz s-si produc
efectele ntre prile care au ncheiat-o. Spre exemplu, Primus l ntreab pe Secundus Promii s-mi dai 1000
de seteri?.Secundus rspunde: Promit. Acest contract produce efecte ntre pri. Dar stipulaiunea pentru altul urmeaz
s produc efecte pentru o ter persoan ce nu a participat la ncheierea contractului.
Aceste consecine practice ale instanelor au fost consacrate prin principiul nemo alteri stipulari potest (nimeni nu poate
stipula pentru altul). Acest procedeu al stipulaiunii pentru altul prezint o utilitatea practic deosebit, deoarece prin aceast
stipulaiune, dou operaii juridice distincte pot fi nlocuite printr-una singur.

10. Actiunile cu caracter alaturat;

Aceste aciuni s-au nscut n legtur cu evoluia capacitii fiilor de familie.
Aciunile cu caracter alturat create de ctre pretor au fost:
a) Actio quod iussu (aciune n baza unei declaraii speciale) se intenteaz mpotriva acelui pater familias care l-a autorizat
expres pe fiul de familie sau pe sclav s ncheie un anumit contract.
b) Actio exercitoria a fost creat n legtur cu interese privind comerul maritim. Uneori, pater familias numea o persoan
alieni iuris n calitate de comandant al unei nave pe care o stpnea cu titlu de proprietate si pe care o utiliza n scopuri
comerciale. Contractele ncheiate de ctre fiul de familie, n calitate de cpitan de corabie, l obligau pe pater familias fa de
creditori, care puteau intenta mpotriva sa actio exercitoria (exercitor sau armator este cel care echipeaz un vapor n vederea
realizrii unui comer maritim).
c) Actio institoria se d mpotriva lui pater familias atunci cnd acesta ncredineaz fiului de familie sau sclavului
exercitarea unui comer pe uscat (spre exemplu, conducerea unei prvlii). n aceste prime trei cazuri, pater familias
rspundea in solidum, adic cu toate bunurile sale, pentru toate obligaiile pe care fiul de familia si le-a asumat.
d) Actio de peculio et de in rem verso (aciune cu privire la peculiu si la mbogire) se ddea mpotriva lui pater familias
atunci cnd fiul de familie exercita anumite acte de comer cu bunurile aflate n peculiul su, fr stirea si fr aprobarea lui
pater familias.
e) Actio tributoria (aciune n repartizare) se ddea mpotriva lui pater familias atunci cnd fiul de familie exercita acte de
comer cu bunurile din peculiul su, fr aprobarea expres a lui pater familias, cu toate c pater familias a cunoscut si a
tolerat acele acte de comer. n acest caz, pater familias rspunde numai n limitele peculiului fiului su, iar drepturile de
crean ale creditorilor erau satisfcute proporional cu valoarea lor.

11. Cazul fortuit si forta majora;

A. Cazul fortuit este evenimentul neprevzut, care intervine fr vina debitoruluisi duce la
dispariia lucrului datorat, fcnd imposibil executarea obligaiei de ctre debitor, desi
debitorul a luat msurile obisnuite, firesti, de paz. Spre exemplu, furtul sclavului datorat este un
caz fortuit, pentru c lucrul datorat a disprut, desi debitorul a luat msurile firesti de paz. De
esena cazului fortuit este faptul c el poate fi prevenit, dac debitorul ia msuri excepionale de
paz, msuri la care, ns, de regul, el nu era obligat.De regul, intervenia cazului fortuit l
exonereaz pe debitor de rspundere.
B. Fora major Este evenimentul de nestvilit, care face imposibil executarea obligaiei de ctre
debitor, ca de exemplu, un cutremur, un incendiu, o inundaie. De aici rezult c fora major
nu poate fi prevenit, orice msuri de paz ar fi luat debitorul. De aceea, n cazul interveniei
forei majore, debitorul va fi ntotdeauna exonerat de rspundere, fr excepie.

12. Culpa in dreptul lui Justinian;

n legislaia lui Justinian se face distincia ntre culpa grav (culpa lata) si culpa levis, adic vinovia mai usoar.
Culpa lata este culpa grosolan, pe care nu ar comite-o nici cel mai nendemnatic administrator.
Culpa levis este culpa usoar, care poate mbrca, la rndul ei, dou forme: culpa levis in abstracto si culpa levis in
concreto.
Culpa levis in abstracto si culpa levis in concreto sunt calificate n funcie de criteriul aprecierii vinoviei, deoarec
aprecierea vinoviei debitorului se face prin comparaie. Astfel, n cazul culpei levis in abstracto, comportarea debitorului
fa de bunul datorat se compar cu comportarea unui bonus vir (unui bun administrator).

13. Novatiunea;
Este un mod de stingere a obligaiilor, care se realizeaz prin nlocuirea vechii obligaii cu una nou.
Pentru novarea unei obligaii, erau necesare anumite condiii:
o obligaie veche;
o obligaie nou;
aceeasi datorie (idem debitum);
ceva nou (aliquid novi);
intenia de a nova (animus novandi).
a) O obligaie veche. Obligaia veche putea fi civil, pretorian sau natural, putea fi de drept strict
sau de bun credin.
b) O obligaie nou. Obligaia nou era ntotdeauna o obligaie de drept strict, deoarece
stipulaiunea si contractul litteris, prin intermediul crora se realiza novaiunea, erau contracte de drept
strict si, ca atare, ddeau nastere unor obligaii de drept strict.
c) Aceeasi datorie (idem debitum). Novaiunea presupune acelasi obiect. Noua obligaie nu poate avea alt obiect
dect cea veche. Dac noua obligaie ar avea alt obiect, vechea obligaie nu s-ar stinge, deoarece debitorul va contracta o
nou obligaie alturi de cea veche.
d) Ceva nou (aliquid novi ). Novaiunea presupune un element nou. Acel element nou putea consta din introducerea
unui termen sau a unei condiii ori prin suprimarea lor atunci cnd novaiunea se realiza ntre aceleasi persoane (inter
easdem personas).

14. Compensatiunea;
Compensaiunea este operaiunea juridic prin care datoriile si creanele reciproce se scad unele din altele, pentru ca
executarea s poarte numai asupra diferenei. Asadar, compensaiunea const din cumpnirea a dou datorii si a dou
creane reciproce, astfel nct executarea s poarte numai asupra diferenei. Romanii se exprimau mai concentrat si spuneau
despre compensaiune c este debiti et crediti inter se contributio (scderea unor datorii si a unor creane unele
din altele)
Compensaiunea se realiza prin acordul prilor, caz n care era denumit convenional sau voluntar. Dac prile nu
ajungeau la o nvoial, compensaiunea urma a se face pe cale judiciar.

15. Mandatul in rem suam;

Mandatul in rem suam se numeste asa, deoarece, n mod excepional, se ncheia n interesul mandatarului.
Contractul de mandat se ncheie, de regul, n interesul mandantului, adic n interesul aceluia care l mputerniceste pe
mandatar s efectueze o anumit operaiune juridic. Mandatarul, dup ce ndeplineste acea obligaie, trebuie s dea
socoteala mandantului pentru actele ncheiate, iar, dac prin efectul acelor acte, mandatarul dobndeste o crean, trebuie s
transmit acea crean mandantului. De aceast dat, n mod excepional, regula nu se respect, iar contractul de
mandat se ncheie n interesul mandatarului, n sensul c dreptul de crean dobndit de ctre mandatar, n virtutea
mputernicirii primite, i rmne lui, l pstreaz pentru sine.
n evoluia sa, mandatul in rem suam a parcurs trei faze:
sistemul cesiunii de aciune;
 sistemul aciunilor utile;
sistemul perfecionat prin reforma lui Justinian.

16. Beneficiul de cesiune de actiuni;

Beneficiul de cesiune de aciuni const n dreptul garantului care a pltit datoria de a cere creditorului s i
transmit toate aciunile pe care le avea mpotriva debitorului principal, pentru ca, intentnd acele aciuni, s
obin o sentin si s o pun n executare si astfel garantul s se poat despgubi pentru plata fcut creditorului.
Acest beneficiu a funcionat n virtutea unei excepiuni de dol, care era pus la dispoziia garantului pentru
ipoteza n care creditorul nu accepta s i cedeze aciunile mpotriva debitorului principal, cu toate c urm s fie
pltit.

17. Beneficiul de discutiune;

n virtutea beneficiului de diviziune, dac erau mai muli garani, la cererea garantului urmrit n justiie, datoria
se mprea ntre garanii aflai n via si solvabili n momentul lui litis contestatio. n cazul beneficiului de
diviziune, datoria se va mpri ntre garani numai la cererea expres a garantului urmrit n justiie, iar dac
acel garant omite s cear diviziunea datoriei, el va putea fi urmrit pentru tot. n aceast ipotez, dac plteste
suma, el nu se mai putea ntoarce mpotriva cogaranilor, nemaiputndu-le cere partea contributiv. Asa cum am
observat, n cazul beneficiului de diviziune, datoria se mprea ntre garanii solvabili. Deci, consecinele
insolvabilitii unor garani vor fi suportate de ctre garanii solvabili. n conformitatea cu beneficiul de
diviziune, datoria se mparte n momentul lui litis contestatio n practic, se poate ntmpla ca si ali garani s
devin insolvabili ntre momentul scadenei si litis contestatio, n dauna garanilor solvabili.

18. Caracterele ipotecii;

a) Ipoteca este un drept real
creditorul ipotecar este titular al unui drept real;
n aceast calitate, creditorul ipotecar are dreptul de preferin si dreptul de urmrire.
Astfel, creditorul ipotecar nu va veni n concurs cu creditorii chirografari ai debitorului su si va putea urmri lucrul ipotecat
n minile terilor achizitori.
b) Ipoteca se constituie prin convenia prilor
Dup cum stim din leciile anterioare, drepturile reale se nasc din acte speciale, precum mancipatio sau in iure cessio. Dar, ca
excepie, anumite drepturi reale, printre care si ipoteca, se pot naste printr-o simpl convenie.
c) Ipoteca poate fi general
La romani, ipoteca purta att asupra bunurilor mobile, ct si asupra bunurilor mobile. Treptat, se lrgeste sfera de cuprindere a
ipotecii, aceasta devenind general, purtnd asupra tuturor lucrurilor prezente si viitoare ale debitorului. Spre exemplu, se
putea ipoteca o recolt viitoare sau un drept de crean. De asemenea, ipoteca constituit asupra sclavilor apsa si asupra
copiilor nscui dup constituirea dreptului de ipotec.

19. Contractele solemne: nexus si litteris;

Contractele solemne, denumite si contracte formale, reprezint cea mai

veche categorie de contracte.
Toate contractele solemne sunt de drept strict (stricti iuris), adic de riguroas interpretare, unilaterale, deoarece genereaz
obligaii numai n sarcina uneia dintre prile contractuale si orale, cu excepia contractului litteris.
Nexum
Prin intermediul lui nexum, contract solemn n form autentic, s-a realizat n epoca foarte veche aservirea de fapt a
cetenilor romani chiar n snul cetii.
Contractul litteris (forma scris) Acest contract a luat nastere n legtur cu practica bancherilor romani, ca si
a celor moderni, de a ine anumite registre ale ncasrilor si plilor.
Un asemenea registru al bancherului avea dou coloane distincte:
prima coloan se numea accepta, ntruct n acea coloan erau menionate sumele primite, ncasate de ctre bancher;
a doua coloan se numea expensa, deoarece n acea coloan erau menionate plile fcute de ctre bancher unor tere
persoane. Deoarece registrul era compus din cele dou coloane, se numea registrul ncasrilor si plilor.

20. Mutuum;
Mutuum este contractul prin care debitorul se oblig s transmit creditorului su lucruri de acelasi fel, de aceeasi calitate si n
aceeasi cantitate cu cele pe care le-a primit n vederea consumaiunii. Prin intermediul acestui contract romanii realizau
mprumutul de consumaiune. Mutuum se formeaz prin convenia prilor nsoit de remiterea material a
lucrului. Remiterea material a lucrului este o condiie de form, necesar pentru nasterea contractului, si nu un efect al
acestuia. Fiind destinate consumului, lucrurile mprumutate, erau transmise de ctre creditor debitorului cu titlu de proprietate,
ceea ce impunea ca creditorul s aib calitatea de proprietar. Deci, simplul posesor sau detentor nu putea s transmit
lucruri n vederea consumaiunii, cci nu avea dreptul de dispoziie. n scopul transmiterii proprietii era utilizat
tradiiunea.
Caracterele lui mutuum
este un contract real;
este un contract nesolemn;
este un contract unilateral, pentru c genereaz obligaii numai n sarcina debitorului.

21. Fiducia;
Fiducia este contractul real care se naste prin transmiterea proprietii prin mancipaiune sau prin in iure cessio, transmitere
nsoit de o convenie prin care dobnditorul promite s retransmit proprietatea asupra lucrului celui de la care l-a primit.
Contractul de fiducie a ndeplinit, la origine, mai multre funcii, care, treptat, au fost preluate de ctre alte contracte reale, pe
msura apariiei acestora. Astfel:
la nceput fiducia a fost utilizat n scopul constituirii unei garanii reale prin transmiterea proprietii unui lucru de ctre
debitor creditorului su prin mancipatio sau prin in iure cessio, transmitere nsoit de o convenie prin care creditorul
promite s retransmit proprietatea asupra acelui lucru debitorului cu condiia ca acesta s si fi pltit datoria la scaden.
apoi, fiducia a fost utilizat n vederea realizrii mprumutului de folosin, prin transmiterea unui lucru de ctre debitor
creditorului su, transmitere nsoit de o convenie prin care debitorul promitea s restituie lucrul dup ce l va fi folosit
pn la un anumit termen.
fiducia a fost utilizat si n scopul pstrrii unui lucru de ctre debitor, care promitea s-l retransmit creditorului la cererea
acestuia. Mai trziu, aceast funcie a fost preluat de ctre contractul de depozit. Aceast aplicaiune a contractului a fost
numit de ctre Gaius fiducia cum amico. Observm c fiducia a ndeplinit mai multe funcii. Tocmai de aceea, n definirea
contractului de fiducie nu utilizm termenii de creditor si debitor

22. Gajul;
Gajul se formeaz prin transmiterea posesiunii unui lucru de ctre debitor creditorului su prin tradiiune, transmitere
nsoit de o convenie prin care creditorul se oblig s retransmit posesiunea lucrului dup ce debitorul si va fi pltit
datoria.
Gajul este desemnat n textele de drept roman prin termenul pignus. Dar acest cuvnt pignus desemna n sens general si
ipoteca. Din secolul al II-lea e. n. termenul pignus desemneaz numai gajul, pe cnd ipoteca era desemnat prin ipotiki,
cuvnt de origine greac.
Dar, fa de fiducie, gajul prezint o serie de avantaje, si anume:
n primul rnd, gajul este o convenie grefat pe tradiiune, care era un act simplu, accesibil att cetenilor, ct si
peregrinilor;
n al doilea rnd, se transmitea posesiunea si nu proprietatea, debitorul rmnnd proprietar al lucrului transmis cu titlu de
garanie;
n al treilea rnd, debitorul, n calitate de proprietar, putea uza de dreptul de urmrire si de dreptul de preferin. Bucurndu-
se de aceste drepturi, debitorul, dup plata datoriei, se poate ndrepta mpotriva terilor deintori, iar n cazul n care ar fi
venit n concurs cu ali creditori ai creditorului su, si putea exercita dreptul de preferin.
n al patrulea rnd, contractul de gaj asigur perfect si interesele creditorului, att n raporturile cu debitorul, ct si n
raporturile cu terii.

23. Depozitul;
Depozitul (depositum) este contractul prin care o persoan, numnit deponent, d n pstrare unei alte persoane, numit
depozitar, un lucru, cu obligaia acesteia din urm de a-l restitui celei dinti la cerere. Formarea acestui contract necesit
transmiterea deteniunii lucrului prin tradiiune de ctre deponent depozitarului, transmitere nsoit de o convenie prin
care depozitarul promite s pstreze lucrul si s-l restituie la cererea deponentului. Obiectul contractului de depozit este un
lucru mobil individual determinat. Depozitarul nu poate folosi lucrul primit n pstrare, deoarece folosirea
lucrului altuia fr drept este calificat n epoca Principatului ca fapt delictual si anume furt de folosin (furtum usus).
Depozitul este un contract gratuit, deponentul neavnd obligaia de a plti ceva depozitarului pentru pstrarea lucrului.
mpotriva depozitarului care nu restituia lucrul la cerere, deponentul avea aciunea direct din contract,
numit actio depositi directa, care era o aciune civil, de bun credin. Prin aceast aciune, deponentul putea, dac nu i
se restituia lucrul, s cear depozitarului, prin justiie, napoierea bunului si eventualele despgubiri pentru
pagubele aduse lucrului prin dolul depozitarului. Depozitarul rspundea pentru dolul su, dar nu rspundea si pentru culp,
ntruct nu profita cu nimic de pe urma contractului. Riscurile, n cazul acestui contract, ca si n cazul celorlalte contracte
reale, cu excepia lui mutuum, reveneau lui tradens. Obligaiile depozitarului, sancionate la nceput printr-o aciune in
ius, au fost sancionate n epoca clasic si printr-o aciune in factum. La rndul su, depozitarul era ndrituit s cear prin
aciunea indirect rezultat din contract, numit actio depositi contraria, cheltuielile fcute cu conservarea si ntreinerea
lucrului, deoarece asemenea cheltuieli cdeau n sarcina deponentului si nu a depozitarului (spre exemplu, pentru sumele
cheltuite de el n vederea reparrii cercurilor unui butoi depozitat, care ncepuse s curg).
24. Elementele vanzarii;
Contractul de vnzare presupune ntrunirea a trei elemente:
consimmntul;
obiectul;
preul.
a) Primul element al vnzrii era consimmntul. Gaius afirm c vnzarea consensual presupune consimmnntul
prilor cu privire la obiect si la pre.
b) Al doilea element al vnzrii era obiectul. Obiectul vnzrii era un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal,
adic puteau fi vndute att drepturile subiective, ct si lucrurile corporale. Altfel spus, puteau fi vndute att drepturile reale,
ct si drepturile de crean.
c) Al treilea element al vnzrii era preul. Preul consta dintr-o sum de bani pe care cumprtorul trebuia s o plteasc
vnztorului.
Preul trebuia s ndeplineasc anumite condiii, si anume:
s fie in pecunia numerata, n sensul c el consta dintr-o sum de bani si nu din alt lucru. verum, adic s fie real. certum,
adic s fie determinat sau cel puin determinabil; iustum, adic s fie echitabil.

25. Locatiunea;
Locaiunea este contractul prin care o parte se oblig s procure folosina unui lucru sau si ofer serviciile sale ori se oblig
s execute o lucrare determinat, n schimbul unui pre, pe care cealalt parte se oblig s-l plteasc.
Din aceast definiie rezult c locaiunea putea fi de trei tipuri:
Primul tip de contract de locaiune este locatio rei (locaiunea unui lucru), care const n transmiterea folosinei unui
lucru mobil (spre exemplu, un sclav) sau imobil (spre exemplu, o cas sau un teren) de ctre proprietarul su unei persoane, n
schimbul preului pe care aceasta din urm se oblig a-l plti. Locaiunea unei case sau a unui lucru mobil poart astzi
numele de nchiriere. Locaiunea unei suprafee de pmnt poart, n dreptul modern, denumirea
de arendare.
Al doilea tip de contract de locaiune este locatio operarum (locaiunea de servicii). Locatio operarum este contractul prin
care un om liber si ofer serviciile sale. Asa este, spre exemplu, cazul unui lucrtor care se oblig s munceasc ntr-o min
pentru patronul su n schimbul unei sume de bani.
Al treilea tip de locaiune este locatio operis faciendi (locaiunea pentru executarea unei lucrri), adic contractul prin care
o persoan se oblig s execute o anumit lucrare n schimbul unui pre (spre exemplu, construirea unei case de ctre
ntreprinztor clientului su). Locatio operis faciendi este ceea ce astzi denumim antrepriz sau contract de antrepriz.

26. Mandatul;
Mandatul este contractul consensual prin care o persoan, numit mandant, nsrcineaz pe o alt persoan, numit mandatar,
s fac ceva fr plat (gratuit) n folosul su, adic al mandantului. Contractul de mandat a a aprut spre sfrsitul Republicii,
n condiiile dezvoltrii economice si diversificrii relaiilor de schimb, cnd aceeasi persoan trebuia s-si apere interesele
n acelasi timp n locuri diferite. Lipsind vreme ndelungat de la domiciliu, romanii recurgeau la serviciile altora n scopul
administrrii unor bunuri sau valorificrii unor drepturi.
A. Elementele mandatului
 a) Obiectul
b) Actul material sau juridic svrsit de ctre mandatar trebuie s fie n interesul mandantului.
c) Un alt element al mandatului este gratuitatea. Gratuitatea mandatului se explic prin aceea c, la origine,
mandatarul era un fost sclav, un dezrobit, care, deci, nu putea primi o plat pentru serviciile sale fa de
patron

27. Donatiunea;
Donaiunea este actul prin care o persoan, numit donator, sufer o srcire, adic o diminuare a patrimoniului su n
favoarea unei alte persoane, numit donatar, n scopul de a mbogi pe aceast din urm persoan. Spre exemplu, srcirea
poate consta fie din transferul proprietii unui lucru de ctre donator donatarului su, fie din remiterea unei datorii (iertarea
unei datorii), pe care donatorul o face fa de donatar.
Donaiunea prezint urmtoarele caractere:
este un act de srcire a donatorului. Dac un legatar renun la legat, desi mostenitorul profit de pe urma acestei
situaii, totusi, nu este o donaiune, deoarece legatarul nu a transmis un bun al su, ci a renunat s se mbogeasc. Cei
care fac un serviciu gratuit, ca, de exemplu, depozitarul sau comodantul, nu fac o donaiune, pentru c nu micsoreaz
patrimoniul lor n profitul altuia.
trebuie ca donatorul s aib intenie de a dona (animus donandi), intenie care nu va exista n caz de constrngere moral
sau fizic sau atunci cnd cineva execut o obligaiune natural;
trebuie ca donatarul s se mbogeasc, mbogire corespunztoare srcirii donatorului.
nu este necesar acceptarea donatarului. n practic, de cele mai multe ori, donaiunea apare drept rezultatul unei
convenii ntre pri, desi nu trebuie s fie ntotdeauna o convenie. Ea poate s constea si dintr-un act unilateral .
Categorii de donaiuni
Donaiunile erau de dou feluri:
donaiunea ntre vii;
donaiunea mortis causa.

28. Furtul;
n dreptul vechi prin furt se nelege o sustragere a lucrului altuia. Legea celor XII Table cunoaste dou tipuri de
furt: furtum manifestum si furtum nec manifestum.
Tot din definiia lui Paul rezult trei tipuri de furt:
furtum rei (furtul lucrului) consta n orice atingere adus lucrului altuia. furtum usus (furtul uzului) este fapta cuiva de a se
folosi de un lucru, desi nu avea dreptul. furtum possessionis (furtul posesiunii) este fapta cuiva care si ia napoi lucrul de la
o persoan care l pstra cu bun credin (spre exemplu, debitorul care si ia lucrul dat unui creditor ca garanie a datoriei
sale). Sanciunea furtului
Pretorul a nlocuit vechea sanciune a lui furtum manifestum cu o amend egal cu mptritul prejudiciului suferit. Totusi, s-a
continuat a se permite uciderea hoului prins asupra faptului n cazul n care s-ar fi aprat cu arma. Sanciunea lui furtum
nec manifestum nu a fost schimbat. Pgubasul celor dou tipuri de furt avea o actio furti manifesti si o actio furti nec
manifesti. Cu timpul, pgubasului i s-a mai acordat si o aciune personal numit condictio furtiva, aciune cu caractere
anormale, deoarece pgubasul, desi proprietar, cere prin aceast aciune s i se restituie proprietatea lucrului sau, n caz
contrar, o sum de bani drept despgubire. n calitatea de proprietar al lucrului furat, pgubasul putea s intenteze aciunea n
revendicare. Dac bunul pierea, aciunea nu mai era posibil. Condictio furtiva se putea intenta chiar si n cazul cnd lucrul a
pierit prin caz fortuit, houl continund s fie inut, deoarece e considerat ca fiind pus n ntrziere.

29. Iniuria.
Cuvntul iniuria are un sens general si un sens special. n sens general, niuria nseamn, n epoca veche, delictul de
vtmare corporal. n sens special, iniuria nseamn delictul de lovire simpl. Legea celor XII Table cunoaste urmtoarele
cazuri de iniuria: membrum ruptum, os fractum si iniuria. Membrum ruptum, ca si os fractum, se ncadreaz n noiunea
general de iniuria, iar iniuria corespunde sensului special al termenului.
a) Membrum ruptum (parte a corpului vtmat) Membrum ruptum nu nseamn numai membru rupt, ci orice parte a
corpului, precum braele, picioarele, etc. cuprinde nu numai infraciunile care implic o amputare sau o smulgere sau o
tiere a urechii, smulgerea unui ochi din orbit, ci si alte fapte mai grave, precum btaia grav cu un b, njunghierea,
biciuirea. Pentru membrum ruptum Legea celor XII Table prevedea aplicarea legii talionului pentru situaia n care prile
nu ar fi czut la nvoial.
b) Os fractum const n ruperea unui os. Legea celor XII Table prevedea c se va plti o amend de 300 de asi dac cineva
frnge unui om liber un os cu mna sau cu bastonul. Dac victima va fi un sclav, amenda era de 150 de asi, dar suma
va fi ncasat de ctre stpnul sclavului.
c) Iniuria (n sens special) desemneaz o lovire usoar si este sancionat prin Legea celor XII Table cu plata unei sume de 25
de asi. A existat tendina de a include n sfera acestei noiuni si injuriile, cntecele, poeziile satirice sau defimtorii.