Facultatea de Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Specializarea: Ingineria si Managementul Calitatii

Proiect
Informatizarea si Optimizarea proceselor
de Control

Profesor indrumator: Student:

Dimitrescu Andrei Cimpoeru Irina Marinela

Grupa: 642 CB

2016 - 2017
 TEMA 1

Termografierea cu radiatie in infrarosu

 Cuprins:

1. Scopul lucrarii
2. Domeniul de aplicare: inginerie mecanica, inginerie civila (constructii), domeniul
militar (termoviziune pe timp de noapte), medicina (detectarea infectiilor sau
inflamatiilor din corpul uman), medicina veterinara. Exemple concrete de aplicatii.
3. Principiul fizic al metodei:
a) Istoric;
b) Radiatia infrarosu;
c) Emisivitatea corpurilor;
d) Posibilitati de detectie a radiatiei IR (principiile fizice ale detectoarelor de radiatie
IR);
4. Termografierea in infrarosu:
a) Definitia termografierii;
b) Schema de principiu (explicatii);
c) Termografierea in infrarosu in ingineria mecanica (teorie, exemple de aplicatii);
d) Termografierea in infrarosu in constructii (principii, exemple);
e) Sensibilitatea metdei de control nedistructiv cu radiatie IR;
f) Limitarile metodei de control nedistructiv cu radiatie IR;
g) Echipamente utilizate la termografierea in IR (tipuri de senzori utilizati pentru
captarea radiatiei, formarea si afisarea imaginii campului observat);
h) Standarde utilizate in termografierea IR;
5. Inregistrarea imaginilor in infrarosu (precizarea tipului de echipament cu care s-a
lucrat, a conditiilor in care s-a facut masurarea, a factorilor de mediu care pot influenta
rezultatele, etapele inregistrarii)
6. Prezentarea rezultatelor si inregistrarea acestora (se vor prezenta in paralel imaginile
in IR prelucrate si cele in spectrul vizibil inregistrate cu aparatul foto; conditiile de
mediu de inregistrare specifice; modul de identificare/ codare a imaginilor;
prezentarea problemelor identificate si explicarea acestora).
 Termografierea cu radiatie in infrarosu

1. Scopul lucrarii

Procedura stabilete cerinele, responsabilitile i modul de lucru pentru examinarea cu

radiaii ionizante a mbinrilor sudate prin topire cap la cap pentru detectarea defectelor ce pot
afecta funcionarea n condiii de siguran a unor instalaii sau maini.

Termografia (termoviziunea) este masurarea campului termic prin inregistrarea radiatiilor

infrarosii si vizualizarea distributiei de temperatura pe suprafetele observate. Termoviziunea
este o metoda nedistructiva si non-contact utila pentru depistarea defectelor in timpul operarii
sistemelor industriale, fara intreruperea procesului tehnologic.

Termografia in infrarosu este o tehnica de vizualizare a distributiei temperaturilor la

suprafata corpurilor (invizibila cu ochiul liber) si de masurare a valorilor acestor temperaturi
in orice punct al imaginii.Termografia face caldura vizibila si masurabila.

Scopul lucrarii este de a evidentia defectele si starea cladirilor cu scopul de a efectua

masuratori privind mentenanta,restaurarea si conservarea acestora, cat si aplicarea corecta si
specializata a unor sisteme de management operational care sa asigure in final conservarea cat
mai indelungata a cladirilor.

2. Domeniul de aplicare

Termografia in infrarosu permite masurarea temperaturilor de la distanta si fara contact

direct, ceea ce este indispensabil, de exemplu, in cazul echipamentelor electrice aflate sub
tensiune sau in cel al pieselor sau materialelor la temperatura ridicata sau inaccesibile.

Termografia in infrarosu isi poate gasi utilizarea practica in orice domeniu in care caldura
apare sau isi modifica distributia ca urmare a unui proces chimic, fizic (mecanic, electric etc.),
biologic sau de alta natura. Practic, orice proces tehnic sau biologic, care implica o
transformare energetica in caldura sau care consuma, genereaza caldura poate face obiectul
unui studiu termografic.

Dintre principalele domenii de aplicare a examinarii se pot enumera:

- in constructii: pentru dectectarea deteriorarilor existente in acoperisuri, ferestre, usi

sau suprafete de caldiri, pe unde au loc pierderi de caldura;
- in industria chimica, pentru supravegherea functionarii unor cazane si recipiente unde
au avut loc reactii exoterme;
- in domeniul militar, prin fotografierea in infrarosu a imaginiilor pe timp de noapte:
motoare,constructii subterane, etc.;
- in instalatii pentru trasportul fluidelor calde, pe locuri unde se produc pierderi de
caldura;
- in domneniul medical, pentru detectarea zonelor in care profileaza celulele canceroase;
 - pentru controlul instalatiilor electrotehnice pentru transportul si transofmarea
curentului electric;
- in monitorizarea proceselor tehnologice a materialelor compuse, prin supravegherea si
controlul proceselor;
- in constructia de masini, pentru supravegherea modului de functionare a unor organe
de masini aflate in miscare.

3. Principiul fizic al metodei

a. Istoric

Evolutia termografierii a fost dependenta pe de o pate de cunoasterea undelor

electromagnetice si a legilor care le guverneaza, iar pe de alta parte de dezvoltarea tehnicilor
de realizare a sensorilor capabili sa detecteze radiatia termica si sa ofere semnalele electrice
sau vizuale convenabile din punct de vedere al posibiltatilor de interpretare si masurare. De
asemenea, istoria termografierii se impleteste si cu cea a descoperiilor si inventiilor din
domeniul electricitatii si caldurii, ca si din cel al opticii.

Pana in 1800, momentul de referinta si cel de inecput in ceea ce priveste termografierea in

infrarsou, foarte multi cercetatori au fost preocupati de aflarea si descrierea fenomenelor
electice, termice si optice. Fiind aproape de spectrul vizibil, radiatia in infrarosu se supune
legilor de propagare a luminii, astfel ca evolutia istorica a cunoasterii in acest domeniu este
strans legata de cunoasterea luminii, a mecanismelor vederii si a opticii in general:

- 1800 Hershel descopera radiatia infrarosie;

- 1864 Maxwell stabileste legile fundamentale ale electromagenticii;
- 1900 Plank pune bazele fizicii cuantice;
- 1929 se fabrica primele detectoare de radiatii infrarosii;
- 1960 incepe fabricarea radiometrelor in infrarosu pentru aplicatii militare;
- 1965 incepe fabricarea camerelor radiomerice pentru aplicatii civile.

O imbunatatire remarcabila a performatelor camerelor folosite in termigrafiere se

datoreaza evolutiei microelectronicii, care a condus la o micsorare substantial a gerutatii si
volumului.

b. Radiatia infrarosu

Radiatia infrarosie, sau energie temica radianta invizibila, este similara cu lumina vizibila,
cu undele radio si cu radiatia ultravioleta, de care difera doar prin lungimea de unda. Toate
sunt forme de energie electromagnetica-energie ce se propaga in linie dreapta,sub forma de
unde, cu viteza luminii si interactioneaza cu viteza materiei la nivel atomic si molecular.

Radiatia infrarosie reprezita radiatia electromagnetica invizibila, penetranta, cu efect

termic pronuntat, situate in spectru intre limita rosie a domeniului luminii vizibile si
microundele radio electrice.
 Radiatia este perceputa numai in apropierea lampilor (30-90 cm) si apare de culoare rosu
inchis in spectrul vizibil. In realitate vor emite radiatii numai acele corpuri care au fost
iradiate anterior de radiatii infrarosii solare si a carei temperatura depaseste temperatura
admosferei ambiante, iar cele care nu au aceasta temperatura vor absorbi radiatii infrarosii.

Caracterizarea pe scurt a radiatiilor in infrarosu:

- radiatiile invizibile, infrarosii si ultraviolete, nu produc senzatia de lumina asupra

ochiului uman dar pot fi puse in evidenta prin alte efecte pe care le au;
- radiatiile infrarosii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de
zero absolut (15 grade Celsius);
- energia emisa este proporionala cu frecvena radiatiei corespunzatoare si aceasta este
invers proporionala cu lungimea de unda;
- lungimea lor de unda depinde de temperatura emitatorului;
- radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman, in cazul
pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului.

O particularitate a razelor infrarosii este aceea, ca orice corp, inclusiv si organismul uman,
nu numai absoarbe sau reflecta iradierea, ci este si o sursa a acestora.

c. Emisivitatea corpurilor

Prin emisivitatea unei suprafete se defneste raportul dintre radiatia emisa de o suprafata
oarecare si radiatia emisa de un corp negru afat la aceeasi temperatura si avand aceeasi
suprafata. Emisivitatea pentru o anumita lungime de unda , se noteaza cu si se
numeste emisivitate spectrala, iar cea dupa o anumita directiva poarta denumirea de
a
emisivitate directionala si se noteaza cu , fiind unghiul dintre directia radiatiei si
normala de suprafata.

In cazul unei suprafete reale, emisivitatea nu este constanta, ci variaza o data cu:

- temperatura;
- lungimea de unda;
- directia radiatiei emise;
- natura materialului
- starea suprafetei.

Emisiviatatea unei suprafete, conisderata ca o medie pe toate directiile se numeste

emisiviatate sferica (deorece radiatia emisa poate fi incadrata intr-o sfera).

d. Posibilitati de detectie a radiatiei IR ( principiile fizice ale detectoarelor de

radiatie IR)

Banda spectrala utilizata in termografie este de la 2 la 5 m. Radiatia electromagnetica

este o unda determinata de vectorii de camp si camp magnetic, care se propaga intr-o directie
data si se caracterizeaza prin lungimea de unda, in m si puterea vehiculata, in W.
 4. Termografierea in infrarosu

a. Definitia termografierii

Termografierea in infarosu este o tehnica ce emite obtinerea, cu ajutorul unei aparaturi

adecvate, a imaginii termice a unei scene termice observate intr-un domeniu spectral din
infrarsou. Termografierea in infrarosu consta, in principiu, in detectarea de la distant a
radiatie emisa de un produs supus examinarii si tranformarii informatilor obtinute intr-
o imagine vizibila pe care se pot pune in evident eventualele discontinuitati din produs.

b. Schema de principiu

Principiul termografiei in infrarosu (TIR) pentru evaluarea nedistructiva(NDE) consta in

evidentierea diferentelor relevante de temperatura sau discontinuitatilor gradientului de
temperature datorita defectelor si deteriorarilor de sub suprafata piesei examinate, diferente ce
devin vizibile pe suprafata acesteia.
 Materialul supus examinarii este in miscare rectilinie, astefel in diferite zone ale acestuia
trec succesiv prin fata sursei de caldura, si apoi prin fata detectorului de radiatie termica.
Cadura furnizata de dispozitivul de incalzire patrunde in materialul examinat si se distribuie
cu un grad de uniformitate dependent de omogenitatea materialului.

c. Termografierea in infrarosu in ingineria mecanica

Potentiale defecte detectabile cu ajutorul echipamentelor de inspectie termografica:

- puncte de scurgere a aburului uscat dintr-o instalatie de transport uzinala;

- detectarea nivelului lichidului dintr-un rezervor inchis (cisterna, tanc);
- rulmenti defecti (sau lagare in care frictiunea nu mai are loc in limite normale);
- reductoare in situatii de lubrefiere insuficienta;
- contacte electrice cu rezisten a crescuta accidental;
- excentricita si aparute la arbori cu rotatie de mare viteza;
- dispozitive de franare/amortizare a componentelor in miscare;
- diminuarea spatiilor de ventilatie naturala/fortata din interiorul echipamentelor/
instalatiilor (impiedicarea convectiei termice);
- flanse sau cuplaje elastice de arbori in rotatie;
- cuplaje intermitente de arbori in rotatie (ambreiaje);
- dereglari ale tolerantelor componentelor in miscare (de exemplu, la conveioare sau
linii de productie);
- infundari ale circuitelor de racire fortata (circuite cu agent termic ulei, apa, azot);
- fisuri in materiale (putand determina discontinuitati in conductia caldurii prin corpul
pieselor);
- transformari de faza in fluidele scurse in afara circuitului procesului tehnologic/
chimic.

d. Termografierea in infrarosu in constructii

Principiile fizice pe care se bazeaza aceasta metoda sunt urmatoarele: orice obiect din
natura emite o radiatie termica, ce consta din radiatia emisa la tranzitii intre nivele cuantice
vibrationale si rotationale, si din radiatie reflectata provenita de la alte surse termice. Tehnica
de vizualizare a imaginilor de infrarosu obtinute pe baza caracteristicilor de emisie de radiatie
termica a obiectelor este cunoscuta generic sub numele de tehnica termoviziunii sau a
termografiei.

Neregularitatile in proprietatile termice ale elementelor componente ale anvelopei

exterioare a unei cladiri observabile in termeni de scurgeri de caldura sau neuniformitati
(anomalii) termice se traduc prin variatii ale temperaturii la suprafata structurii investigate.

Temperaturile masurate constituie informatii initiale pentru calculele energetice efectuate

pentru aprecierea randamentului energetic al cladirilor.

Principiul de functionare a unui aparat de masura este urmatorul: sistemul optic centreaza
radiatia infrarosie primita din campul imagine intr-unul cele doua benzi spectrale de
transmisie ale atmosferei (3-5, respectiv 8-14 microni), si o concentreaza pe sistemul de
detectori (matrici de detectori) care exploreaza spatiul.
 Elementele sensibile ale receptorului de radiatii transforma semnalele electromagnetice in
semnale electrice corespunzatoare, care apoi sunt amplificate si sunt reproduse sub forma
unor imagini pe monitoare care functioneaza cu frecventa de cadre utilizata in televiziune.

Contrastul si stralucirea imaginii se regleaza astfel incat reprezentarea imaginii termice sa

semene cu imaginea vizibila corespunzatoare.

e. Sensibilitatea metodei de control nedistructiv cu radiatie IR

Este o tehnica de masura ultrasensibila, putand evidentia variatiile de temperatura de

zecimi de grad, atat spatial (de la un punct la altul in imagine), cat si temporal (regimuri
tranzitorii ce au loc in intervale de timp de ordinul secundelor pana la ore si zile).

Aceasta are ca efect imediat reducerea cheltuielilor (economii de energie electrica,

economii la reparatiile mijloacelor fixe), reducerea duratei verificarilor si inspectiilor
periodice. De asemenea, creste gradul de utilizare a utilajelor si se imbunatatesc conditiile de
protectie a muncii.

Prin folosirea termografiei in infrarosu in mentenanta instalatiilor industriale, defectele

incipiente pot fi depistate si corectate cu mult timp inainte de a se manifesta prin avarii ; astfel
se reduc duratele de intrerupere a functionarii utilajelor, prin eliminarea opririlor neplanificate
si prin optimizarea planificarii reparatiilor si a operatiilor de intretinere planificate.

f. Limitarile metodei de control nedistructiv cu radiatie IR

Instrumentele de masura in infrarosu constituie un mijloc de control deosebit de puternic

in activitatea de mentenanta a echipamentelor electrice, dar trebuie mentionate si limitele
necesare a fi luate in considerare de catre personalul de mentenanta, cum ar fi:

Instrumentele termografice furnizeaza informatii numai despre temperatura de

suprafata si nu despre maximul acesteia in zona afectata.
Instrumentele nu masoara temperatura! Acestea masoara radiatia in infrarosu care,
corectata, poate da o temperatura aparenta. In conditii reale de masura, o corectie de
precizie repetabila este practic imposibila pentru orice material radiant, cum sunt
metalele din componenta echipamentelor electrice.
Conditiile de mediu ca praful, vibratiile si sarcinile ciclice influenteaza rata de
defectare. De exemplu, temperatura unei cleme, intr-o statie exterioara, poate fi redusa
pana la 50 % de vant, cu viteza de 30 km h.
Cu cat creste temperatura aerului, creste si frecventa incidentelor. Daca inspectiile vor
fi efectuate pe timp rece, este posibil ca informatia oferita de termograma sa fie
subestimata.
O crestere de temperatura pentru un echipament inspectat poate indica o tendinta de
defectare cu o evolutie nu neaparat liniara. Practic, anomaliile care pot conduce la
efecte nedorite in instalatii trebuie imediat remediate.
Energia termica emisa la locul de defect variaza cu patratul sarcinii vehiculate prin
acea cale de curent. Fara informatii despre sarcina vehiculata in momentul masurarii si
predictia evolutiei acesteia, termograma isi pierde substantial din informatie.
 Degradarea componentelor electrice urmeaza in timp, extrem de rar, o lege de variatie
liniara. Defectul poate aparea uneori dupa o supratensiune, o crestere de sarcina, o
crestere a nivelului de vibratii sau o schimbare in conditiile de mediu.
Cand se controleaza un echipament electric, modul de analiza indicat este prin
compararea temperaturilor pe cele trei faze; localizarea defectului se face prin
utilizarea temperaturii relative.
Tranzitia de la aprecierea calitativa a termogramei la apreciere cantitativa este o
problema extrem de delicata si presupune acordarea unei atentii deosebite metodei de
lucru.

g. Echipamente utilizate la termografierea in IR

rezolutia senzorului de imagini: 160x120 320x240 pixeli;

focalizare optica in scena/campul tridimensional (evidentiere buna a detaliilor);
obiective optice cu deschidere bine echilibrata (tipic 32);
domeniul de temperatura: -50C +500C;
sensibilitatea termica a senzorului: < 50-100 mK (desigur, cu cat domeniul este mai
larg cu atat rezolutia termica este mai mica, mai ales spre extremele intervalului);
distanta minima de focalizare: 10cm;
recunoasterea/evidentierea automata a punctelor calde/reci si afisarea distributiei
statistice a temperaturilor critice pe afisaj (eventual cu facilitate de alarmare/
semnalizare);
eventuale obiective interschimbabile (inclusiv cu teleobiective de 7-9, pentru vizare
mai de la distanta), sau chiar obiective cu zooming;
afisare imediata a izotermelor (pentru evaluari cantitative);
software insotitor pentru analizarea/procesarea imaginilor si pentru crearea de rapoarte
detaliate cu imagini termografice (eventual cu facilitati de suprapunere/mixare a
imaginilor IR cu cele corespunzatoare in spectrul vizibil);
inregistrarea simultana a imaginii reale (in spectrul vizibil) si a celei in IR, pentru
comparatii, detaliere, sau pentru documentare ulterioara.

h. Standarde utilizate in termografierea IR

Sistemul termografic in infrarosu inclusiv elementele constitutive, vor satisface cerintele

standardelor in vigoare (IEC si EN, unele dintre ele fiind preluate ca standarde romane).

Standarde de referinta pentru sistemele de termografiere in infrarosu:

SR 13340-1996 - Examninari nedestructive. Termografiere in infrarsou. Vocabular

STAS 2849/1-86 - Iluminat. Radiatia optica. Emisie, propagare si marimi
caracteristice generale. Terminologie.
STAS 2849/6-86 - Iluminat. Marimi energetice, totometrice si fotonice. Terminologie
SR EN 13187:2001 - Izolatii termice. Detectia calitativa a neregularitatilor termice in
anvelopa cladirilor. Metoda termografiei in infrarosu.
SR EN ISO 13187/2000 - Performanta termica a cladirilor. Detectia calitativa a
neregularitatilor termice in anvelopa cladirilor. Metoda termografica
 EN ISO 7345/1995 - Izolare termica. Marimi fizice si definitii.
SR EN ISO 10077/1 - Performanta termica a ferestrelor, usilor si obloanelor. Calculul
transmitantei termice. Partea I: Metoda simplificata.
SR EN ISO 6946 - Parti si elemente de constructie - Rezistenta termica si
transmitanta termica - Metoda de calcul.
SR EN 12524 - Materiale si produse pentru constructii - Proprietati higrotermice -
Valori de proiectare tabelate.

Elementele sistemului termografic trebuie sa provina de la producatori care au un sistem

de asigurare a calitatii conform SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de managamant a calitatiii.
Cerinte. certificat de organisme recunoscute pe plan international.

5. Inregistrarea imaginilor in infrarosu

Precizarea tipului de echipament cu care s-a lucrat

Tipul de echipament folosit cu care s-a lucrat in prelucrarea imaginilor in IR este un

Detector de radiaie infraroie, model ThermaCam (Inframetrics).

Conditiile in care s-a facut masurarea

Nu sunt necesare condiii speciale de mediu, dar de preferat masurarea ar trebui sa se

faca pe un timp mai friguros si cu o temperatura foarte scazuta. Toat aparatura va fi protejat
de aciunea prafului prin folosirea huselor i a cutiilor pentru pstrarea accesoriilor, iar
aparatul de termografiere se va pstra ntr-un dulap.

Etapele inregistrarii

Pregtirea n vederea examinrii const n parcurgerea urmtoarelor etape:

a) Focalizarea imaginii termice. Pentru a se obine o imagine clar trebuie aleas distana
optim ntre camera de termografiere i proba ce urmeaz a fi examinat. n paralel,
claritatea imaginii se regleaz i prin utilizarea obiectivului camerei, rotindu-l ctre stnga
sau ctre dreapta.
b) Stabilirea i reglarea parametrilor de examinare. Parametri de examinare se aleg funcie de
natura materialelor prilor componente ale obiectelor vizate i de condiiile de mediu,
corelarea realizndu-se prin metode teoretice i experimentale.

6. Prezentarea rezultatelor si inregistrarea acestora

Examinarea se poate realiza fie n timp real, prin vizualizarea imaginilor pe un monitor
color, direct din camera IR, fie prin nregistrarea pe o cartel PCMCIA a unor imagini statice,
format TIFF, 8 sau 12 bit. Deasemenea, imaginile dinamice pot fi nregistrate pe band video.
 n cadrul examinrii termografice se vizualizeaz distribuia cmpului termic de la
suprafaa materialului, distribuie care este dependent de starea acestei suprafee, de
omogenitatea materialului, de condiiile de exploatare i de mediu. De regul, aprecierile
privind omogenitatea se fac doar pentru straturi aflate n apropierea suprafeei exterioare.

Indicaia de defect se consider a fi o variaie de temperatur ntre puncte sau zone din
imaginea termic. Aceast variaie poate fi pus n eviden printr-o indicaie numeric
(citirea efectiv a temperaturii) sau printr-o indicaie coloristic (culori diferite alocate, pe
imaginea termic, punctelor cu temperaturi diferite).

Funcie de dimensiuni, examinarea se poate face o singur dat pentru toat suprafaa
sau sistematic, dintr-o parte n alta, astfel nct s nu rmn zone neexplorate. Locurile n
care se constat prezena indicaiilor de defect vor fi examinate a doua oar, folosind diferii
parametri de examinare. n cazul n care indicaiile de defect se refer la discontinuiti care
urmeaz a se remedia, acestea vor fi nsemnate vizibil.

Exemplul 1:

Mai sus avem prezentate doua imagini, prima imagine este realizata cu un aparat foto,
iar a doua imagine este realizata cu un aparat special de termografiere in infrarosu. Dupa cum
se vede in prima imagine, sunt fotografiate doua ferestre si nu este nimic iesit din comun. In a
doua imagine sunt fotografiate aceleasi doua ferestre, dar de aceasta data, in jurul acestora se
vede pierderea de caldura, iar peretii arata o temperatura foarte scazuta.

In urmatoarele imagini avem iarasi prezentate doua fotografii identice, dar prima este
realizata cu un aparat foto, iar a doua cu un aparat de termografiere in infrarosu. De aceasta
data, in imaginea in infrarosu, caldura se pierde atat prin peretii cladirii cat si prin ferestre si
acoperis, iar in aer, deasupra cladirii se observa in imagine o temperatura foarte ridicata.
 In continuare, la fel ca in imaginile de mai sus, avem o situatie similara. Cladirea pierde
caldura, iar in aer este o temperatura ridicata.