Un alt model epic al perioadei interbelice il reprezinta romanul psihologic subiectiv modernist, Ultima noapte..

Daca poezia se modernizeaza in jurul anului 1900 prin Macedonski si prin simbolism, proza se innoieste o data
cu generatia 30: Camil Petrescu, Anton Holban, HPB. Camil Petrescu polemizeaza cu G. Calinescu care cerea in epoca
roman balzacian, el propunand romanul psihologic de tip proustian.
RMS presupune rasturnarea cronologiei evenimentelor, personajul este intelectual, aflat intr-o situatie limita.
Problematica romanului psihologic este centrata pe analiza starilor de constiinta, a sentimentelor, a emotiilor, intr-o
opera cu final deschis. Intr-o asemenea scriitura,in care naratorul este personaj si relateaza la persoana I, focalizarea
este interna, persp. S,viz. AVEC.
[->Scriitorul roman preia de la Gide tehnica jurnalului si naratiunea la persoana I, tehnici care sustin estetica
autenticitatii. De la Proust preia naratorul homodiegetic, monologul interior, insa nu preia fluxul memoriei involuntare,
pentru ca la scriitorul roman predomina memoria voluntara, anotimpurile iubirii fiind rememorate in ordine
cronologica. Prin aceasta tehnica are loc despartirea de Proust.]
Ultima noapte de Camil Petrescu este un roman psihologic, de analiza, care prezinta relatia de iubire
dintre Stefan si Ela Gheorghidiu ca pe o radiografie a sentimentului prin raportare atat la mediul in care traiesc
personajele, cat si la reflectarea in constiinta naratorului personaj.
Relatia dintre cele doua personaje este pusa in evidenta prin tema, perspectiva narativa si constructia
subiectului romanului.
Prin insasi temele sale, iubirea si moartea, romanul Ultima noapte ilustreaza modul in care autorul incearca
sa analizeze impactul evenimentelor asupra constiintei personajului si, implicit, modul in care experienta razboiului
modifica relatia dintre cele doua personaje.
Viziunea despre lume este modelata de factorii sociali, filozofici si estetici ai timpului in care a trait autorul. In
maniera modernista, scriitorul relativizeaza iubirea, aratand ca nu exista o forma tipica a acestui sentiment. Se
subliniaza faptul ca Occidentul a cunoscut mai multe paradigme ale iubirii: iubirea pasiune(specifica Evului Mediu),
mitul lui Don Juan, in care fiinta devine obiectul unor dorinte multiple si corporeismul(spec. modernit.).In romanul
camilpetrescian exista toate cele 3 ipostaze ale iubirii, sentiment care nu poate fi tipologizat, idee sustinuta si de
filozoful Emil Cioran.
Incipitul este descriptiv, primele enunturi avand functie de orientare: primavara anului 1916, sublocotenent,
proaspat inrolat.
Stefan Gheorghidiu, personajul-narator al acestui roman, are, initial, o conditie modesta, are formatie
filosofica, fiind o constiinta intransigenta. Student la filosofie, se indragosteste de Ela, considerata cea mai frumoasa
studenta de la Litere, desi lui ii placeau oachesele si se casatoreste cu aceasta din orgoliu, simtindu-se treptat,
magulit de atentia pe care i-o acorda aceasta.
In incipit, Stefan Gheorghidiu se afla pe front, la Piatra Craiului, fiind sfasiat de un profound sentiment de
incertitudine cu privire la fidelitatea Elei. O banala discutie in care se comenta o stire de ziar despre achitarea unui
barbat care si-a ucis sotia infidela declanseaza o criza in constiinta sa despre iubire, dar si rememorarea relatiei sale
cu Ela, tocmai cu scopul de a-si clarifica chinul incertitudinii in care traia de peste doi ani si jumatate.
Cuplul triete o perioad linitit. tefan e mgulit c Ela l privete cu admiraie, considerndu-l o autoritate
absolut. O scena reprezentativa este aceea n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia, dup ce tefan
ine o prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat de erudiia lui .
Schimbarea Elei incepe o data cu primirea mostenirii de la unchiul Tache si participarea la viata mondena.
Treptat, Stefan Gheorghidiu descopera o alta fata a Elei. Aceasta descoperire cauzeaza sfasieri launtrice profunde,
deoarece Stefan Gheorghidiu sufera pentru ca idealul sau se prabuseste.
Jocul seductiilor, al micilor flirturi generate de oportunitatile intalnirilor mondene incepe sa macine orgoliul lui
Ghorghidiu, care traieste torturat de gelozie. Ela, in schimb, adopta cu usurinta acest nou stil de viata, si se simte
magulita cand constata succesul pe care il are cu un domn G., cuceritor cu renume. Momentul, care se desfasoara la
Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, prilejluieste o criza grava in relatia de cuplu. Relatia se
desfasoara de acum prin succesive acumulari de tensiune, despartiri, impacari. Intr-o astfel de criza, pentru a se
razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia sa il gaseste in pat. In alt moment, revine acasa
pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela, care apare doar dimineata. Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa
accepte un divort amiabil. Impacarea survine dupa ce Stefan Gheorghidiu gaseste o scrisoare a verisoarei sale,
Anisoara, care o invita la ea peste noapte pe Ela, tocmai in data in care el nu o gasise acasa.
Osciland intre certitudine si incertitudine, sperand in refacerea casniciei si a iubirii, personajul constientizeaza
importanta Elei in viata sa si implicit, a iubirii: Simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul
meu
Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alturi de Ela echivaleaza cu despartirea de trecut, finalul fiind
deschis, naratorul punandu-si pana la sfarsit trairile sub semnul incertitudinii.
Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui Camil Petrescu. Ca i alte
personaje masculine camilpetresciene, tefan Gheorghidiu triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate
adapta datelor lumii reale. Evoluia relaiilor dinte cele dou personaje este profund afectat de felul n care este
perceput realitatea nconjurtoare de contiina personajului narator. De fapt, nu Ela se schimb, ci felul n care o
vede tefan. Cnd perspectiva asupra ei se modific, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie
obinuit, asupra creia tefan a proiectat o aur ideal.
 ----->Titlul sugereaza structura bipolara a cartii, repetarea cuv. noapte din titlu este o metafora a incertitudinii.
N. Manolescu considera ca la scriitorul roman faptele exterioare cat si cele interioare sunt puse sub semnul
incertitudinii. Adjectivele ultima si intaia sugereaza disponibilitatea personajului de a depasi momentele limita si de
a porni intr-o noua experienta de cunoastere.

-----> Temele romanului sunt iubirea si razboiul/moartea.-> Structura operei este de roman in roman in sensul
ca in romanul de razboi este continut romanul de iubire: capitolul I si intreaga parte a IIa reprez. romanul de razboi,
iar capitolele 2-6, romanul de dragoste. Aceasta constructie este, in viz. lui N. Manolescu, un tribut pe care il aduce
scriitorul romanului doric.
----->Orice roman, ca formula, are mai multe planuri, deci si acesta are 2 planuri etajate. Primul plan apartine
constiintei personajului-narator si are 2 nivele: un nivel recupereaza anotimpurile iubirii, iar celalalt nivel este
analitic,radiografiaza stari de constiinta, emite judecati de valoare, are uneori caract. eseistic.Al doilea plan prezinta
realitatea obiectiva: societatea bucuresteana, mediul de afaceri, viziunea demitizata a razboiului. Realitatea observata
este dublata de reactii in planul constiintei.
----->Intre cele 2 planuri exista un raport conflictual care reflecta antiteza dintre realitate si idealul la care aspira
personajul.