Forma sportiva si

periodizarea antrenamentului
Forma sportiva (FS) reprezinta o stare superioara de adaptare in baza
careia se pot obtine cele mai bune performante sportive in cadrul
concursurilor de obiectiv.
CARACTERISTICI:
-factori obiectivi: starea de sanatate; rezultatele obtinute anterior;
rezultatele obtinute la probele de control; valorile indicilor functionali;
-factori subiectivi: nivelul proceselor si fenomenelor psihice; dorinta de
antrenament/concurs; increderea in sine; capacitatea de refacere;
Forma sportiva se urmareste a fi obtinuta la toate nivelele de pregatire
cu urmatoarele optiuni:
-este ascendenta de la o categorie de clasificare la alta;

-este mai stabila la sportivii de inalta performanta comparativ cu incepatorii;

-poate fi mentinuta o perioada mai lunga de timp la sportivii consacrati

comparativ cu copii;

Antrenamentul sportiv va fi planificat in functie de calendarul

competitional urmand ca adaptarea superioara a organismului sa se obtina
cu putin timp inainte de concurs si sa fie valorificata la maxim in
competitive.
-deoarece FS este o stare de stres pt organism, nu poate fi mentinuta
o perioada indelungata de timp, motiv pentru care se vorbeste
de varfuri de forma ce coincid cu cele mai importante concursuri.

Forma sportiva are caracter fazic:

obtinerea (intrarea) in FS;
mentinerea (valorificarea) FS;
pierderea (iesire treptata) FS.
Peste aceste 3 faze se suprapun cele 3 perioade ale unui macrociclu:
perioada pregatitoare = instalarea FS;
perioada competitionala = valorificarea FS;
perioada de tranzitie = iesirea din FS.
-stabilitatea FS depinde de: dirijarea efortului si succesiunea
mezostructurilor si microstructurilor;
-pe parcursul unui an de pregatire pot exista mai multe faze de obtinere a FS
in functie de numarul de concursuri importante; cu toate acestea, nu se
recomanda mai mult de 2-3 participari la concursuri de obiectiv; exemple de
ramuri de post: gimnastica, haltere, atletism, etc.;
-exista si sporturi pentru care graficul FS este diferit, mentinandu-se intr-
un platou cu oscilatii in functie de meciurile oficiale;
FS dureaza cateva zile pana la o saptamana, exceptie facand jocurile
sportive; dupa care urmeaza o faza de regres ce se datoreaza epuizarii
organismului;
in functie de numarul competitiilor importante, periodizarea
antrenamentului poate fi simpla sau multipla.

Exista urmatoarele variante de periodizare:

Pregatirea de perspectiva a copiilor cu aptitudini deosebite pentru
practicarea unui anumit sport, careia ii corespunde perioada clasica
(perioada pegatitoare, perioada competitionala, perioada de tranzitie).
Pregatirea sportivilor ce participa la competitii nationale; periodizarea
poate fi simpla sau multipla.
Pregatirea sportivilor pentru participarea la competitii internationale,
periodizarea antrenamentului se face prin colaborarea stransa intre
antrenorul de la club si cel de la lot.
Cazuri speciale de periodizare:
1. participarea la cupe mondiale (pe baza unor invitatii);
2. perticiparea la unele competitii sezoniere.
Obiectivele, continutul si durata perioadei pregatitoare:
perioada pregatitoare are ponderea cea mai mare intr-un an de
pregatire, pe durata ei punandu-se bazele obtinerii performantei
viitoare;
OBIECTIVE:
cresterea capacitatii functionale a organismului;
educarea increderii in sine;
invatarea sau perfectionarea tehnicii;
dezvoltarea calitatilor motrice specifice;
compensarea deficientelor inregistrate la diferiti factori ai
antrenamentului;
perfectionarea tacticii.
In prima parte a perioadei pregatitoare se urmareste cresterea nivelului
pregatirii fizice generale prin intermediul exercitiilor cu caracter general, iar,
pe masura ce avansam, ponderea mai mare este cea a exercitiilor specific.

Perioada pregatitoare se imparte in 2 etape:

etapa de pregatire generala;
etapa de pregatire specifica.
Obiectivele etapei de pregatire generala: cresterea capacitatii
functionale a organismului; dezvoltarea multilaterala a calitatilor motrice si
completarea fondului de deprinderi si priceperi.
efortul se caracterizeaza prin cresterea treptata a volumului;
 intensitatea se va mari atat cat sa nu stanjeneasca cresterea
volumului.
Obiectivele etapei de pregatire specifica: dezvoltarea starii de
antrenament specifice; DCM complexe, specifice ramurii de
sportperfectionarea pregatirii tehnico-tactice cu accent pe structurile care se
vor aplica in concursuri; pregatirea psihica specifica si de concurs.
datorita cresterii mijloacelor specifice, intensitatea efortului crste iar
volumul scade treptat;
se utilizeaza microcicluri de mare intensitate ce alterneaza cu
microcicluri si lectii de refacere.
DURATA perioadei pregatitoare este diferita in functie de nivelul de instruire,
de calendarul competitional si de numarul de macrocicluri. La varstele mici
poate dura 3-6 luni, iar la sportivii consacrati 1-2 luni.
Obiectivele, continutul si durata perioadei competitionale:
perioada competitionala are ca obiectiv principal mentinerea FS.
Continutul antrenamentului vizeaza urmatoarele sarcini:
perfectionarea tuturor calitatilor, deprinderilor si priceperilor;
perfectionarea capacitatii de adaptare a organismului;
perfectionarea pregatirii integrale;
stimularea initiativei si a creativitatii sportivilor.
Pregatirea fizica urmareste dezvoltarea capacitatii de efort cu caracter
specific, pregatirea tehnica si tactica, sunt orientate spre continutul probei
de concurs.
dupa obtinerea FS, concursul devine mijlocul cel mai eficient
pentru perfectionare; in aceasta perioada sunt programate si
concursuri de verificare;
in ceea ce priveste structurarea antrenamentelor, se concep
mezocicluri competitionale ce include: un microciclu de apropiere
(concursul) si unul de descarcare;;
in cazul in care perioada competitionala este mai lunga, se
planifica mezocicluri intermediare ce previn monotonia si asigura
un suport motric si functional ridicat;
durata perioadei competitionale depinde de numarul de concursuri la
care urmeaza sa se participe;
in cadrul jocurilor sportive: tur-retur 2 forme sportive pe an.
Obiectivele, continutul si durata perioadei de tranzitie:
-obiectivul principal este de a asigura odihna activa prin care are loc
refacerea organismului garantand trecerea la urmatoarea perioada
pregatitoare;
-perioada de tranzitie asigura supracompensarea si legatura dintre 2
macrocicluri;
-are durata de 5-6 saptamani la copii si 1-2 saptamani la sportivii
consacrati;
-in cazul in care este vorba de perioadizare multipla, perioada de tranzitie se
scurteaza sau poate fi inlocuita cu un microciclu de refacere;

mijloacele utilizate sunt de refacere precum si exercitii complementare

din alte ramuri sportive.
Bibliografie:
[]
Teodorescu, S., (2009), Antrenament si competitie, Editura Alpha MDN,
Bucureti