i naterea ce m moare n icoan, oarb de foc, surd de lacrim, mut de ntmplare, srind din ochi ntr-un oval de piatr, srind din miros ntr-o umbr cu smbure vorbitor, foamea timpanului nefiind de cuvinte ci de somnul n care transpare osul visului splat cu sngele celor neaminite, apte lumi ? de-ai fi cu mine, n-a mai tnji dup zborul din fulgul luminii, a pierde din vedere culoarea timpului spat n pnza de pianjen, a ncremeni n pielea arpelui ce onduleaz nisipurile din inelele lui Saturn. Jocul e de-a mrul dat de-a rostogolul, lunecnd dureros pn la piciorul podului care nghite n sec de potop i dor de nec. Cu tristee s plng de fericire pe umrul stelei strin de numr, de liter, de ploaie i odihn, stea fr acoperi, stea vnat de glon, de vnt sub carapace de broasc, stea ce-mi aduce cldura ta cu paii desculi. ctre flavius dinspre aura