Inim!

Inim, ghilotin a celor nepedepsite,

Zori de cuvnt i se deschid spre a te-nghite.
Inim, ceas care tulbur-adncul,
Du-m acolo unde m scap doar vntul,
M scap ntru slava nscocitelor gnduri:
Tvlug nciudat de coji de amurguri,
Inim, negur blestemat i sfnt,
Sngele tu castanii s-l plng,
i-o noapte de marmur, btut n cuie,
S-i dospeasc n gur, n ureche s-i suduie
Crini de-ntuneric ce fruntea-i apas
Cu rdcini de frunzi al deprtrii de cas.
Inim, umbr-nsoit de lun,
Cte fntni srutat-ai pe gur ?
Ci pai te-au nscut, te-au ajuns, te-au pierit ?
Cu aripa cui din adpost ai fugit
S vnezi din aduceri-aminte-oseminte
De vulturi ce-amenin printre morminte
S farmece aerul dintre cer i pmnt
Cu rmuri de spini ce-ngn cntnd
O punte prin miezul tcerii s prind
De-un old plin de stele, agat de-ast grind.
Agat de-ast grind st i sufletul meu
Legnat de furtuni de zpezi ce din greu
Au simit nevoia s-mi zideasc un trup
De mnz i de cal, de vierme, de lup.
Inim, apte coline te-ateapt n rai
S bei i s plngi, din aripi s dai,
i clipa din urm s ntorni n poveste
Iar jarul din ochi s-i rmie ca zestre.
29.11.2015