n mod obinuit

Fr voia ta, viaa mea mi-e strin brusc.

i-ai s vii, posibil s fii
n cteva cuvinte naintea momentului
n care voi respira nestingherit
ntr-un joc latent pe socoteala
celei fr identitate.
i-am s m rotesc n jurul tu
pn ce ntunericul ne va absorbi
haotic i exploziv,
adncindu-ne ntr-un altfel de realitate:
eu: ntr-un deert familiar,
tu: mimnd poate nsufleirea
ce-mi va clinti prpstiile.
Aadar, trim n mod obinuit
unul fr de cellalt.
Deformat, anormal,
sngernd la oriice micare.
Nu mai exist mijloc ci doar un zgomot pe roi.
i acest film mut n care uile
sunt tringhiulare sau stelate,
suprapuse peste poduri de nisip.
Cineva, dar n-ai curajul s gndeti cine,
continu s stea nemicat,
s mestece mrgele decolorate
s scuipe pai nesiguri,
s aud dela distan insomniile milenare.
Un cincizeci de rom fr excepie
a bea cu diavolul
numai i numai s-i lustruiesc pantofii,
s-i miros floare descrnat
dela butonier
Ai ceva de spus cnd plou ?
N-ai bgat de seam c m-am nscut
pe pragul dintre cuvinte,
acolo unde jocul e joc
i ncletarea ncletare ?
Orict ai amesteca culorile
ceea ce obii e fum i nimic mai mult.
Poate c nu-s dect o curv chioap,
c pmntul mi fuge de sub picioare,
c nu mai pot face nimic cu timpul
care mi-a rmas.
Dar snt sfnt doar pentru ca o atept.
Formula pentru care nu exist calcul.
Vecinii or s cread c m-am mutat.
Eu locuiesc n ea, ea locuiete n mine
dintotdeauna.
Pe buzele ei am mrunit rcoarea unui vis,
parfumul unei batiste pierdute,
vltoarea unor iubiri nedefinite.
Cum s-i spun ?
Cnd n-om mai fi mpreun
d-abia atunci n-o s ne mai plictisim de moarte.
A privi n sus e ca mersul pe srm.
A privi n jos e ritualul celor cu aripi.
n consecin nu poi pierde ansa de a nchide ochii.
Ceilali vorbesc, url,
au mai mult de nou viei,
tifsuiesc despre te miri ce,
snt atotputernici.
Odihnete-te, lacrimile nu izbucnesc
niciodat din senin!
n urma ta, un singur om
va spa o groap
i-o va acoperi cu flori de zpad.
(fiului meu,tefan-elias ioan)

11 octombrie 2015,