Sunteți pe pagina 1din 22

Exercitiul drepturilor

judiciare garantate
prin Conventia
Europeana a
Drepturilor Omului.
Articolul 2 . Dreptul la via
1. Dreptul la via al oricrei persoane este protejat prin
lege. Moartea nu poate fi cauzat cuiva n mod intenionat,
dect n executarea unei sentine capitale pronunate de un
tribunal n cazul n care infraciunea este sancionat cu
aceast pedeaps prin lege.
2. Moartea nu este considerat ca fiind cauzat prin
nclcarea acestui articol n cazurile n care aceasta ar
rezulta dintr-o recurgere absolut necesar la for :
a. pentru a asigura aprarea oricrei persoane mpotriva
violenei ilegale ;
b. pentru a efectua o arestare legal sau pentru a mpiedica
evadarea unei persoane legal deinute ;
c. pentru a reprima, conform legii, tulburri violente sau o
insurecie.
Articolul 3 . Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii,


nici pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante.
Cauza Barbu Anghelescu mpotriva Romniei
Reclamantul susine, n special, c a fost victima unor rele tratamente din partea poliitilor cu
ocazia unui control rutier
Poliistul B i-a pus n vedere reclamantului c se afl n stare de ebrietate, spunndu-i c este
"mort de beat" i i-a adresat injurii. Apoi l-a strns de gt pe reclamant cu propriul fular i l-a
chemat pe colegul su, plutonierul Z, care se afla la 50 m distan. Dup sosirea acestuia din
urm, B l-a agresat pe reclamant, cauzndu-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de ngrijiri
medicale, conform certificatului ntocmit la 17 aprilie 1996 de ctre un medic de la laboratorul
medico-legal din judeul Gorj . Reclamantul a ncercat s scape, dar a fost prins de ctre
poliiti.
n concluzie, Curtea consider c reclamantul a fost victima unui tratament contrar art. 3 din
Convenie.
Ea amintete c aprecierea gravitii relelor tratamente este relativ prin esen; ea depinde
de ansamblul circumstanelor specifice cauzei, cum ar fi durata tratamentului sau efectele
fizice ori psihice ale acestuia, i, n anumite cazuri, de sexul, vrsta i de starea de sntate a
victimei. Atunci cnd un individ este privat de libertate sau, n general, intr n contact cu
agenii forelor de ordine, utilizarea forei fizice asupra sa, atunci cnd aceasta nu este
determinat de comportamentul acestuia, aduce atingere demnitii umane i constituie, n
principiu, o nclcare a dreptului garantat de art. 3 din Convenie (Labita mpotriva Italiei i
Pantea mpotriva Romniei).
Curtea amintete c, atunci cnd o persoan afirm n mod credibil c a suferit, din partea
Poliiei sau a altor servicii asemntoare ale statului, tratamente contrare art. 3 din Convenie,
aceast dispoziie, combinat cu obligaia general impus statului prin art. 1 din Convenie
de a "recunoate oricrei persoane aflate sub jurisdicia [sa] drepturile i libertile definite (...)
[n] Convenie", impune, n consecin, existena unei anchete oficiale efective. Aceast
anchet, asemenea celei impuse de art. 2 din Convenie, trebuie s fie de natur a conduce
la identificarea i pedepsirea persoanelor vinovate (Labita mpotriva Italiei).
Curtea hotrte c art. 3 din Convenie a fost nclcat datorit tratamentului degradant
aplicat reclamantului la 15 aprilie 1996, de ctre poliiti si c art. 3 din Convenie a fost
nclcat datorit faptului c autoritile nu au desfurat o anchet efectiv n privina acestui
tratament
Cauza Bursuc mpotriva Romniei
. La 27 ianuarie 1997, n jurul orei 19,45, reclamantul, de profesie consilier juridic, a fost
oprit de ctre 2 ageni de poliie, C.S. i C.P., n timp ce se afla ntr-un bar din sediul
Partidului Democrat din Piatra-Neam. Cei 2 ageni de poliie s-au adresat
reclamantului, solicitndu-i n mod nepoliticos s prezinte cartea de identitate ("D
buletinul, b"). Reclamantul le-a rspuns pe acelai ton ("De ce, b?"). Drept rspuns,
cei 2 ageni de poliie l-au lovit pe reclamant cu pumnii i cu picioarele, i-au pus ctue
i l-au trt ntr-o main a poliiei, parcat la o distan de 30 de metri de sediul
partidului. n main, reclamantul a fost din nou lovit cu pumnii i cu bastoanele, astfel
nct a czut ntr-o stare de semicontien
Adus la sediul poliiei, reclamantul a fost dus ntr-o camer unde a fost btut cu
bestialitate de ctre aproximativ 8 poliiti
Hotrte c a fost nclcat art. 3 din Convenie, ca urmare a torturii la care a fost
supus reclamantul n timpul reinerii;
Hotrte c a fost nclcat art. 3 din Convenie, ca urmare a faptului c autoritile nu
au desfurat o anchet amnunit i eficient n legtur cu tratamentul menionat;
Avnd n vedere nvinuirea adus reclamantului i natura faptelor cercetate, i anume
c a plmuit de dou ori un poliist i a rnit uor pe un altul, lovindu-l cu piciorul,
Curtea apreciaz c dosarul nu era unul complex. Prin urmare, Curtea consider c
durata procedurii nu poate fi justificat n mod rezonabil prin natura i complexitatea
cauzei. De altfel, Curtea observ c, n intervalul iunie 1999 - iunie 2000, tribunalul a
amnat cauza de mai multe ori pe motiv c martorii erau abseni, dei acetia fuseser
citai aproape lunar, dispunndu-se msuri de constrngere, care totui nu au fost
aplicate. Curtea consider c autoritile judiciare ar fi trebuit s manifeste o
preocupare deosebit fa de accelerarea procedurii, avnd n vedere i starea de
sntate a reclamantului.
Avnd n vedere cele de mai sus, Curtea apreciaz c art. 6 alin. 1 din Convenie a
fost nclcat.
Curtea reamintete c, n materie penal, "termenul
rezonabil" prevzut de art. 6 alin. 1 menionat mai sus
ncepe din momentul la care o persoan este "pus sub
acuzare". Acesta poate fi un moment anterior sesizrii
instanei, n special acela al arestrii, nceperii urmririi
penale sau al cercetrilor. "Punerea sub acuzare" n sensul
art. 6 alin. 1 din Convenie poate fi definit, prin urmare, ca
fiind "comunicarea oficial, din partea autoritii competente,
a nvinuirii de a fi svrit o infraciune", idee care
corespunde i noiunii de "consecine importante asupra
situaiei" persoanei suspecte (a se vedea Hotrrea
Reinhardt i Slimane-Kaid mpotriva Franei din 31 martie
1998, Recueil 1998-II, pag. 660, 93).
Articolul 6 . Dreptul la un
proces echitabil
1. Orice persoan are dreptul la judecarea n mod echitabil, n mod public i ntr-un termen
rezonabil a cauzei sale, de ctre o instanindependent i imparial, instituit de lege,
care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricrei acuzaii n materie penal ndreptate mpotriva sa.
Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi
interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia, n
interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic,
atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau
n msura considerat absolut necesar de ctre instan, atunci cnd, n mprejurri
speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei.
2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia
sa va fi legal stabilit.
3. Orice acuzat are, n special, dreptul :
a. s fie informat, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod
amnunit, asupra naturii i cauzei acuzaiei aduse mpotriva sa ;
b. s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale ;
c. se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de
mijloacele necesare pentru a plti un aprtor,
d.s poat fi asistat n mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o
cerd. s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea
martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii ;
e. s fie asistat n mod gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba
folosit la audiere.
Cauza Dnil contra Romnia
Reclamantul a invocat o nclcare a dreptului la un proces echitabil, deoarece dup ce a
fost achitat, respectiv n prim instan i n apel, a fost condamnat de Curtea Suprem
de Justiie fr s fie audiat. Reclamantul invoc, de asemenea, o nclcare a principiului
de egalitate a armelor n procesul penal din cauz c, absena pe tot parcursul
procesului penal a persoanei care a depus plngerea penal, l-a mpiedicat s rspund
la plngerea sa, ceea ce a reprezentat, dup prerea lui, elementul esenial al
condamnrii sale. Curtea Suprem de Justiie - care l-a condamnat pentru prima oar, nu
l-a audiat chiar dac a fost prezent la audiere. Acesta apreciaz c instana suprem -
Curtea Suprem de Justiie - a hotrt bazndu-se doar pe dosarul din prima instan,
care conine depoziiile martorilor i declaraia sa, acelai dosar pe baza cruia a fost
achitat n prim instana i n ap
Curtea amintete c modalitile de aplicare ale articolului 6 la procedurile de apel
depind de caracteristicile procedurii despre care este vorba; se cuvine s se in cont de
totalitatea procedurii interne i rolul cuvenit jurisdiciei de apel n ordinea juridic
naional. Cnd o audien public a avut loc n prim instan, absena dezbaterilor
publice n apel se poate justifica prin particularitile procedurii n discuie, innd seama
de natura sistemului de apel intern, de importana puterilor jurisdiciei de apel, de modul
n care interesele reclamantului au fost ntr-adevr expuse i protejate n aceast
jurisdicie, i mai ales, natura problemelor pe care aceasta le-a avut de rezolvat (Botten c.
Norvegiei).
Curtea a declarat c, dac unei instane de apel i se trimite o cauz n fapt i n drept i
trebuie s studieze n ansamblu problema vinoviei sau nevinoviei, ea nu poate, din
motive de echitate a procesului, s decid asupra acestor probleme fr aprecierea
direct a probelor prezentate personal de acuzat care susine c nu a comis nici un act
care poate fi o infraciune penal (Ekbatani c. Suediei, )
Curtea consider c aceast condamnare a reclamantului de ctre Curtea Suprem de
Justiie fr ca acesta s aib posibilitatea de a pune ntrebri lui D.C., persoana care l.-a
denunat i, n consecin, principalul martor al acuzrii, a ignorat paragraful 3 d) al
articolului 6 din Convenie. n consecin, exist nclcare a articolului 6 3 d) din
Convenie
Cauza

Dima mpotriva Romniei


Reclamantul s-a plns n special de inechitatea procedurii
civile mpotriva R.A. "Monetria Statului" - S.A. (societatea
M.), n special datorit faptului c instanele interne au
aplicat retroactiv Legea nr. 8/1996 pentru a decide
inexistena dreptului su de autor i faptului c ele nu au
analizat motivul pe care l invocase referitor la nulitatea
expertizei contabile efectuate n aceast procedur
.Reclamantul pretinde c nu a beneficiat de o procedur
echitabil, pe de o parte din cauza lipsei rspunsului din
partea Curii Supreme de Justiie la motivul de recurs
ntemeiat pe nulitatea expertizei contabile ca urmare a
neefecturii citrii de ctre expert i, pe de alt parte, din
cauza aplicrii retroactive a Legii nr. 8/1996 n cauza sa.
Reclamantul consider c instanele au nclcat art. 6 1
din Convenie, omind s analizeze principalele sale
mijloace de prob, printre care mai ales nulitatea
expertizei contabile, precum i probele aduse n
susinerea existenei dreptului su de autor, n special
documentele eliberate de Ministerul Culturii .
. nspe, Curtea constat c cererea reclamantului se ramific n dou capete de
cerere: pe de o parte, lipsa de rspuns al Curii Supreme de Justiie la motivul de
recurs ntemeiat pe nulitatea expertizei contabile din cauza neefecturii citrii de
ctre expert i, pe de alt parte, aplicarea retroactiv a Legii nr. 8/1996 n cauza sa.
Aceste dou capete de cerere trebuie analizate separat.
n ceea ce privete primul capt de cerere, Curtea observ c aciunea
reclamantului avea ca obiect recunoaterea dreptului su la o parte din beneficiile
obinute de societatea M. pentru reproducerea i comercializarea machetelor al
cror autor era. Recursul prii interesate n faa Curii Supreme de Justiie se
ntemeia, n special, pe dou motive: nulitatea expertizei contabile, pentru faptul c
nu a fost citat de expert pentru ntlnirea cu acesta, i aplicarea retroactiv a Legii
nr. 8/1996 de ctre instane. n ceea ce privete primul motiv, Curtea observ c
Curtea Suprem de Justiie nu i-a rspuns. Totui, ea constat c, n alte cauze, n
analiza respectrii de ctre instanele interne a obligaiei lor de a-i motiva
deciziile, ea a luat n considerare att relevana, ct i incidena argumentului sau
motivului la care instana nu a rspuns pentru soluionarea cauzei [a se vedea
Jahnke i Lenoble mpotriva Franei].
n ceea ce privete relevana motivului ntemeiat pe neefectuarea citrii
reclamantului de ctre expert, Curtea apreciaz c argumentul Guvernului,
conform cruia expertiza nu era relevant pentru aciunea n daune-interese a
reclamantului dect n msura n care instanele ar fi considerat c persoana
interesat beneficia de un drept de autor asupra machetelor n discuie, nu ar fi
fost lipsit de relevan dac Curtea Suprem de Justiie ar fi optat pentru aceast
abordare n decizia sa. ns nu acesta este cazul n spe. ntr-adevr, ea constat
c, cu excepia ultimului paragraf al Hotrrii sale din 17 octombrie 2000, n care
nalta instan a rspuns celuilalt motiv de recurs al reclamantului, Curtea
Suprem de Justiie i-a ntemeiat respingerea aciunii acestuia n special pe
faptul c din expertiza contabil nu reieea c societatea M. ar fi primit comenzi i
ar fi obinut un profit din comercializarea machetelor litigioase, profit care, n
opinia sa, ar fi justificat cererea reclamantului n temeiul Decretului nr. 321/1956.
Or, o astfel de concluzie se ntemeia pe expertiza contabil dispus
de instane i care a constituit practic singurul element de prob
analizat de nalta instan. Procednd astfel, Curtea apreciaz c
motivul invocat de reclamant era relevant pentru soluionarea
cauzei.
n ceea ce privete incidena asupra soluionrii cauzei a motivului
ntemeiat pe neefectuarea citrii reclamantului de ctre expert,
Curtea constat c, n temeiul dreptului i jurisprudenei interne,
admiterea unui astfel de motiv ar fi determinat trimiterea cauzei spre
rejudecare n vederea efecturii unei noi expertize, pentru
respectarea principiului contradictorialitii.
Curtea consider c, n ceea ce privete relevana i incidena
asupra soluionrii procedurii a motivului reclamantului ntemeiat pe
neefectuarea citrii de ctre expert, sancionat prin nulitatea
expertizei, precum i n ceea ce privete importana respectrii
contradictorialitii n sensul art. 6 1 din Convenie (a se vedea,
mutatis mutandis, Cottin mpotriva Belgiei),motivul n discuie avea
nevoie de un rspuns specific i explicit. n lipsa unui astfel de
rspuns, este imposibil a ti dac Curtea Suprem de Justiie a
neglijat pur i simplu acest motiv sau dac a vrut s-l resping i, n
acest ultim caz, din ce motive (Hiro Balani mpotriva Spaniei)
In lumina celor de mai sus, Curtea consider c reclamantul are
motive ntemeiate s susin c nu a beneficiat de un proces
echitabil.
n concluzie, a fost nclcat art. 6 1 din Convenie
Cauza STRIN i alii mpotriva Romnie
Reclamanii acuz durata procedurii privind bunul lor, care a nceput pe 27 sept.
1993 i s-a ncheiat definitiv prin hotrrea din 30 iunie 1999. Ei estimeaz c
aceast durat este contrar art. 6 1 al Conveniei
Curtea noteaz c procedura a nceput pe 27 sept. 1993. cu sesizarea judectoriei
Arad i s-a ncheiat pe 30 iunie 1999 cu hotrrea definitiv a Curii de Apel
Timioara. Ea a durat deci aproape ase ani. Totui, Convenia fiind intrat n
vigoare pentru Romnia pe 20 iunie 1994, perioada anterioar acestei date, scap
competenei ratione temporis a Curii. Mai mult, Curtea nu poate lua n considerare
perioada de cinci ani aproximativ care s-a scurs de la intrarea n vigoare a Conveniei
pentru Romnia, pe 20 iunie 1994, chiar dac ea va ine cont de stadiul care adusese
prejudiciu procedurii nainte de aceast dat (v., de exemplu, Humen c. Poloniei GC,
nr. 26614/95, 58-59, 15 oct. 1999
Curtea reamintete c acest caracter rezonabil al duratei unei proceduri se apreciaz
n raport de circumstanele cauzei i cu privire la criteriile consacrate ale
jurisprudenei, n particular complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului i
cea a autoritilor competente ca i miza litigiului pentru interesat ( a se vedea, printre
multe altele, cauza Frydlender c. Franei, nr.30979/96, 43, CEDO 2000 VII i
Hartman c. Republicii cehe, nr.53341/99, 73, CEDO 2003-VIII ).
Din punct de vedere al Curii litigiul prezent, nu ridic o complexitate deosebit,
deoarece la nceput era vorba despre o simpl aciune n revendicare a unui imobil
Rezult, de asemenea, din fapte c mai multe edine s-au amnat din cauza lipsei
citrii prilor, lacun care nu poate fi imputat reclamanilor.
ntr-o manier general, din punctul de vedere al elementelor dosarului, Curtea
consider c nu poate fi reproat lipsa de strdanie a prilor
Rezult, de asemenea, din fapte c mai multe edine s-au amnat din cauza lipsei
citrii prilor, lacun care nu poate fi imputat reclamanilor.
ntr-o manier general, din punctul de vedere al elementelor dosarului, Curtea
consider c nu poate fi reproat lipsa de strdanie a prilor
Sandru si Altii vs. Romania
Aplicantii, Horia Teodor Sandru, Stefan Raducan, Silvia Benea and
Daniela Moldovan(nascuta Grama), sunt cetateni romani din
Timisoara. Cazul are in vedere evenimentele petrecute la Timisoara,
in 1989, in timpul revoltelor premergatoare manifestatiilor care au
determinat caderea comunismului. Reclamantii sustin ca autoritatile
romane nu au demarat investigatii privind masurile violentele
impotriva populatiei, masuri menite sa inabuse revolta, dar care au
determinat numeroase victime.Aplicantii au fost direct afectati de
represiunile autoritatilor, doi dintre ei au suferit rani grave, in timp ce
fratele Danielei Moldovan(nascuta Grama), Alexandru Grama, a fost
ucis.
Aplicantii si-au formulat plangerea in baza Art. 2 si a Art. 6. Acestia
au sustinut ca investigatiile ulterioare nu au fost corecte, iar
autoritatile romane au manifestat reticenta in rezolvarea cazului.
Decizia Curtii
Curtea a decis in unanimitate ca autoritatile romane au incalcat Art.2
din Conventie. Membrii Curtii nu au considerat necesar sa examinze
separat si incalcarea Art.6, luand in considerare si faptul ca
procedurile de investigatie au durat foarte mult. In concluzie, in baza
Art. 41, Curtea a oferit fiecarui aplicant suma de 5000 de euro, cu titlu
de daune morale.
Cauza Albina mpotriva Romniei
Reclamantul se plnge, sub aspectul art. 6 alin. 1 din Convenie, de caracterul inechitabil al
procedurii de revendicare a unui imobil, ncheiat prin Hotrrea definitiv a Curii de Apel
Galai din 8 septembrie 1999. Pe de alt parte, reclamantul consider c modul de finalizare al
acestei proceduri reprezint o nclcare a dreptului privind respectarea bunurilor sale, n
sensul art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenie
Curtea reamintete c dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenie,
include printre altele dreptul prilor de a prezenta observaiile pe care le consider
pertinente pentru cauza lor. ntruct Convenia nu are drept scop garantarea unor drepturi
teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete i efective (Hotrrea Artico mpotriva Italiei), acest
drept nu poate fi considerat efectiv dect dac aceste observaii sunt n mod real "ascultate",
adic n mod corect examinate de ctre instana sesizat. Altfel spus, art. 6 implic mai ales n
sarcina "instanei" obligaia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor i
al elementelor de prob ale prilor, cel puin pentru a le aprecia pertinena [Hotrrea Perez
mpotriva Franei)
n spe, Curtea observ c n apel Tribunalul Brila a respins aciunea reclamantului,
motivnd c ntregul imobil pe care l motenise intrase n mod legal n patrimoniul statului,
fr ns s analizeze, spre deosebire de judectorie, probele depuse la dosar de ctre
reclamant sau s resping motivat, dac era cazul, pe cele pe care le-ar fi apreciat drept
nepertinente
Conform jurisprudenei Curii, noiunea de proces echitabil presupune ca o instan intern
care nu a motivat dect pe scurt hotrrea sa s fi examinat totui n mod real problemele
eseniale care i-au fost supuse, i nu doar s reia pur i simplu concluziile unei instane
inferioare (Hotrrea Helle mpotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997)
Instana de recurs - Curtea de Apel Galai - nu numai c a omis s rspund argumentelor
invocate de reclamant n recurs, dar nici nu a indicat c i-ar fi nsuit motivele prezentate de
ctre instanele inferioare
n lumina celor de mai sus, Curtea apreciaz c reclamantul este ndreptit s susin c
hotrrea Curii de Apel Galai nu era suficient motivat i c cererea sa, n procedura de
revendicare finalizat prin aceast hotrre, nu a fost examinat n mod echitabil.
n concluzie, art. 6.1 din Convenie a fost nclcat
Bacanu si SC "R" SA vs. Romania
In 2001 si 2002, jurnalistul Petre Mihai Bacanu a fost dat in judecata
de Nicolae Vacaroiu pentru calomnie. Jurnalistul a relatat intr-un
articol despre contractul pe care Vacaroiu l-a incheiat cu omul de
afaceri Sorin Ovidiu Vantu in vederea infiintarii Bancii pentru Investitii
si Dezvoltare, contract in temeiul caruia ar fi primit suma de 657.000
euro.
Reclamantii au invocat in plangerea adresata CEDO incalcarea
articolului 6, punctul 1(dreptul la un proces echitabil) si 3( dreptul la
martori) avand in vedere refuzul instantei din Romania de a examina
probele si, de asemenea, incalcarea dreptului la libera exprimare.
In cadrul procedurii de judecata, instanta din Romania i-a permis lui
Petre Mihai Bacanu sa aduca dovezi scrise in vederea apararii sale,
dar a refuzat sa examineze martorii propusi de acesta.In martie 2003,
Nicolae Vacaroiu a facut apel la hotararea prin care jurnalistul era
achitat, iar printr-o hotarare definitiva din luna septembrie a aceluiasi
an, instanta l-a obligat pe Mihai Bacanu sa-i plateasca lui Nicolae
Vacaroiu 50 de milioane de lei vechi, cu titlu de daune morale.
Prin hotararea pronuntata , CEDO a constatat ca statul roman a
incalcat articolele invocate de reclamanti si a decis despagubirea
acestora cu suma de 8150 euro cu titlu de daune morale si financiare.
CARACAS vs Romania
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat o hotarare in cauza Caracas
impotriva Romaniei, constatand incalcarea articolului 6 alin. 1 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului . La data de 17 mai 1999, reclamantii Eufrosina
Caracas, Dimitrie Caracas si Victoria Cristina Caracas au introdus o cerere la CEDO,
invocand incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie si a art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventie.
Reclamantii au aratat ca, in anul 1993, au introdus o actiune in revendicare
impotriva statului, privind un imobil situat in Bucuresti. Aceasta actiune a fost
admisa de instanta de fond si cea de apel, insa a fost respinsa ca inadmisibila, in
recurs, de Curtea de Apel Bucureti, printr-o hotarare din 14 octombrie 1996, cu
motivarea ca reclamantii trebuiau sa parcurga procedura administrativa prevazuta
de Legea nr. 112/1995 inainte de a introduce o actiune in revendicare.
Ulterior, in urma emiterii unui aviz negativ de catre Comisia locala de aplicare a
Legii nr. 112/1995, reclamatii au introdus o noua actiune in revendicare. Aceasta a
doua actiune a fost respinsa, pe motivul existentei autoritatii de lucru judecat a
hotararii Curtii de Apel Bucuresti din data de 14 octombrie 1996.
CEDO a considerat ca art. 6 alin. 1 din Conventie a fost incalcat prin respingerea
celei de-a doua actiuni in revendicare, in baza principiului autoritatii de lucru
judecat, in conditiile in care prima actiune in revendicare fusese declarata
inadmisibila, fara sa faca obiectul unei examinari pe fond. Reclamantilor li s-a
incalcat astfel dreptul de acces la o instanta care sa decida asupra cererii lor de
restituire a imobilului.
Cu privire la capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din primul Protocol aditional la
Conventie, Curtea a retinut pe de o parte, ca nu este competenta ratione temporis
sa se pronunte asupra circumstantelor nationalizarii imobilului, iar, pe de alta parte,
a retinut ca reclamantii nu aveau un bun, in sensul Conventiei, astfel ca nu a
existat o incalcare a articolului 1 din primul Protocol aditional la Conventie.

Reiner c. Romaniei
Reclamantii au denuntat respingerea de catre instante a cererilor lor repetate de audiere a
unor martori ale caror declaratii facute in cursul urmaririi penale au contribuit in mod hotarator
la condamnarea lor
Curtea reaminteste ca admisibilitatea probelor tine in primul rand de normele de drept intern si
ca, in principiu, este de competenta instantelor nationale sa aprecieze elementele adunate de
ele [Plissier si Sassi impotriva Frantei]. Misiunea incredintata Curtii prin Conventie nu consta
in a se pronunta asupra chestiunii daca declaratiile martorilor au fost pe buna dreptate admise
ca probe, ci in a cerceta daca procedura privita in ansamblul ei, inclusiv modul de prezentare a
mijloacelor de proba, a avut un caracter echitabil (a se vedea, printre altele, Van Mechelen si
altii).
Curtea constata ca, in cauza de fata, majoritatea martorilor ale caror declaratii au fost luate in
considerare de instantele nationale pentru a-si intemeia deciziile nu au fost niciodata audiati
de un judecator, cu exceptia lui V.V., audiat de Tribunalul Bucuresti. In fata acestei instante si
contrar declaratiei date in cursul urmaririi penale, acest martor a negat ca i-ar fi vazut pe
reclamanti agresand victima. Totusi, Curtea observa ca instantele nu au aratat motivele care
le-au determinat sa acorde intaietate marturiei facute de V.V. in cursul urmaririi penale mai
degraba decat declaratiei pe care acesta a facut-o in fata instantei
Pe de alta parte, Curtea constata ca, daca este adevarat ca instantele au statuat asupra
fondului cauzei dupa 10 ani de la comiterea faptelor, astfel incat localizarea martorilor
respectivi prezenta probabil o anumita dificultate [Scheper impotriva Olandei ], nu e mai putin
adevarat faptul ca aceasta dificultate nu poate fi imputata reclamantilor si ca aceasta motivare
nu a fost invocata de instantele nationale
Tinand cont de circumstantele spetei, Curtea considera ca drepturile de aparare au suferit o
limitare, astfel incat domnii Paisz, Reiner si Konrad nu au beneficiat de un proces echitabil.
Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 alin. 1 si 3 lit. d) din Conventie in ceea ce ii priveste pe
acesti reclamanti.
In ceea ce il priveste pe domnul Reiner, Curtea observa ca procedura a durat 3 ani si 4 luni
pentru acest reclamant, pentru 3 grade de jurisdictie. Pe de alta parte, ea nu constata nicio
perioada de inactivitate imputabila autoritatilor judiciare. Avand in vedere considerentele de
mai sus si analizand-o in ansamblu, Curtea nu considera durata procedurii ca fiind
nerezonabila.
Prin urmare, nu a avut loc incalcarea art. 6 alin. 1.
Articolul 8 . Dreptul la respectarea vieii
private i de familie
1. Orice persoan are dreptul la respectarea vieii
sale private i de familie,a domiciliului su i a
corespondenei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice
n exercitarea acestui drept dect n msura n
care acest amestec este prevzut de lege i dac
constituie o msur care, ntr-o societate
democratic, este necesar pentru securitatea
naional, sigurana public, bunstarea
economic a rii, aprarea ordinii i prevenirii
faptelor penale, protejarea sntii
Art 5 paragr 4
Orice persoan lipsit de libertatea sa prin
arestare sau deinere are dreptul s
introduc un recurs n faa unui tribunal,
pentru ca acesta s statueze ntr-un
termen scurt asupra legalitii deinerii
sale i s dispun eliberarea sa dac
deinerea este ilegal.
Toma vs. Romania,2009
Chemarea jurnalistilor de catre politisti pentru filmarea si difuzarea in mass-media a unor imagini cu reclamantul,
arestat, in timp ce acesta se afla la sediul politiei nu urmarea un scop legitim.
1. Situatia de fapt
La ora 1 in noaptea 9/10 septembrie reclamantul si o alta persoana au fost prinsi in Constanta, in flagrant delict, cu
800 g canabis pe care incercau sa le vanda. Pe 10 septembrie 2002 doi jurnalisti ai canalului local de televiziune
TV Neptun si ai ziarului Telegraf l-au filmat pe reclamant si i-au facut poze intr-un birou al politiei Constanta. Un
stop-cadru cu fata reclamantului care prezenta urme vizibile de agresiune a fost publicat pe 11 septembrie pe
prima pagina a ziarului. De asemenea, ulterior, au fost difuzate pe canalul de televiziune secvente cu reclamantul in
birourile politiei. La Curte, reclamantul se plangea, intre altele, de atingerea adusa vietii sale private aratand ca
jurnalistii fusesera chemati de politie si ca il filmasera si fotografiasera in starea in care se gasea, iar imaginile
fusesera difuzate in ziar si in mass media. Guvernul nu a furnizat observatii cu privire la aceste aspecte.
2. Principii generale
Notiunea de viata privata include elemente privind dreptul la imagine al unei persoane iar publicarea unei fotografii
cu o persoana tine de viata sa privata (Von Hannover c. Germaniei). Intr-o cauza anterioara, Curtea a constatat
incalcarea articolului 8 prin faptul ca autoritatile furnizasera presei o fotografie a reclamantei luata din dosarul de
urmarire penala; ingerinta respectiva distribuirea fotografiei de catre autoritati nu fusese prevazuta de lege
(Sciacca c. Italiei). Intr-o alta cauza, privind publicarea - fara acordul reclamantului - a unei fotografii a acestuia in
comisariatul de politie unde fusese adus pentru a da o depozitie, Curtea a concluzionat ca ingerinta fusese contrara
articolului 8 deoarece publicarea fotografiei nu putea sa contribuie la o dezbatere generala pentru societate
(Gourguenidze c. Georgiei).
3. Aplicarea la speta
1) Existenta unei ingerinte
Curtea a considerat ca speta de fata prezenta similaritati cu cele doua cauze mentionate anterior. La scurt timp dupa
arestarea in flagrant delict a reclamantului, jurnalistii au inregistrat imagini si l-au fotografiat pe reclamant in sediul
politiei. Guvernul nu dezmintise in nici un fel afirmatia acestuia ca jurnalistii fusesera chemati de politisti; in plus,
aceasta afirmatie era confirmata de elementele dosarului, avand in vedere circumstantele arestarii. In consecinta,
comportamentul agentilor de politie care i-au chemat ziaristi si i-au autorizat sa l filmeze pe reclamant fara acordul
acestuia, in vederea difuzarii imaginilor in mass-media, chiar in ziua arestarii si inainte de inceperea urmaririi penale
impotriva sa, constituia o ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private
2) Lipsa scopului legitim
Presupunand ca ar fi fost prevazuta de lege, ingerinta nu urmarea nici un scop legitim in sensul jurisprudentei
Curtii. La momentul faptelor, reclamantul nu era un fugar, ci se gasea in sediul politiei iar procesul penal indreptat
contra sa nu incepuse inca. Nu se poate asadar considera ca difuzarea imaginilor respective care, in sine, nu aveau
nicio valoare informativa, viza respectarea intereselor justitiei spre exemplu pentru a asigura prezentarea la
proces sau prevenirea infractiunilor penale, actul de acuzare nefiind inca redactat la acel moment. In lumina
circumstantelor cauzei, ingerinta respectiva nu urmarea un scop legitim astfel incat articolul 8 a fost incalcat.
Nota . Hotararea este interesanta si din punctul de vedere al articolului 5 para. 4, Curtea considerand ca o durata de
22 de zile incalca termenul scurt prevazut de dispozitia respectiva, chiar daca o intarziere de 4 zile ii era
imputabila reclamantului
Articolul 13 . Dreptul la un recurs
efectiv
Orice persoan, ale crei drepturi i
liberti recunoscute de prezenta
convenie au fost nclcate, are
dreptul s se adreseze efectiv unei
instane naionale, chiar i atunci cnd
nclcarea s-ar datora unor persoane
care au acionat n exercitarea
atribuiilor lor oficiale.
Abramiuc vs. Romania,2009
Inexistenta unui remediu efectiv prin care justitiabilii sa se poata
plange de durata excesiva a proceselor incalca articolul 13 al
Conventiei.

In mai multe procese purtate in paralel reclamantul a incercat sa obtina


despagubiri pentru incalcarea drepturilor sale de inventator. Unul dintre procese
a durat 5 ani si jumatate iar altul 7 ani si o luna. Dupa ce a constatat ca articolul
6 al Conventiei a fost incalcat din pricina duratei nerezonabile a celor doua
procese, Curtea a analizat respectarea prevederilor articolului 13 adica
existenta in sistemul roman a unei cai efective prin care reclamantul ar fi putut
sa se planga de durata excesiva a procedurilor.
Prima cale indicata de Guvern o plangere impotriva judecatorilor la Consiliul
Superior al Magistraturii a fost respinsa de Curte dat fiind faptul ca ar fi avut un
efect numai asupra situatiei personale a magistratilor respectivi, fara sa
priveasca direct problema lungimii proceselor.
Cea de-a doua cale indicata de Guvern era cea a unei actiuni directe impotriva
Statului in care reclamantul sa solicite despagubiri invocand articolul 13 al
Conventiei. Guvernul trimisese la dosarul cauzei o hotarare a Tribunalului Iasi
din 2007 prin care o asemenea actiune era admisa, instanta interna dand
prevalenta prevederilor Conventiei si constatand ca durata excesiva a unui
proces penal incalcase articolul 6. Curtea a luat nota cu satisfactie de
rationamentul Tribunalului Iasi, dar a observat ca hotararea era ulterioara
survenind la peste 5 ani de la momentul terminarea proceselor reclamantului
si a considerat ca, oricum, o singura hotarare nu este suficienta pentru a
demonstra existenta unei jurisprudente constante care sa dovedeasca
efectivitatea caii indicate de Guvern.
In consecinta, dat fiind faptul ca, in dreptul intern, nu exista nicio cale prin care
reclamantul sa se planga de durata proceselor, Curea a constatat incalcarea
articolului 13.