Din vrf de muni amurgul sufl

cu buze roii

n spuza unor nori

i-atta

jraticul ascuns

sub valul lor subire de cenu.

O raz

ce vine goan din apus

i-adun aripile i se las tremurnd

pe-o frunz:

dar prea e grea povara -

i frunza cade.

O, sufletul!

S mi-l ascund mai bine-n piept

i mai adnc,

s nu-l ajung nici o raz de lumin:

s-ar prbui.

E toamn.