GENUL STREPTOCOCCUS

Streptococii sunt coci sferici sau ovali, pretentiosi nutritiv, Gram-pozitivi, aerobi, care
formeaza perechi sau lanturi, imobili, nesporulati, unele specii au capsula, facultativ anaerobi.
Sunt catalazo-negativi, oxidazo-negativi; majoritatea sunt hemolitici.
CLASIFICARE
A. Dupa aspectul hemolizei:
1. streptococii -hemolitici coloniile sunt nconjurate de o zona bine delimitata
de hemoliza complet ; diametrul coloniilor, variabil n func tie de grupul
antigenic, este de 4-5 ori mai mic dect diametrul zonei de hemoliza gr. A, C,
G.
2. streptococii `- hemolitici coloniile sunt nconjurate de o hemoliz
incomplet , bordat de o zon ngust de -hemoliz gr. B.
3. streptococii - hemolitici - coloniile sunt nconjurate de o zona de nverzire a
mediului, prin hemoliza par ial a hematiilor asociat cu reducerea Hb.
eritrocitare - streptococii viridans i S. pneumoniae.
4. streptococii -hemolitici streptococii nehemolitici enterococii i unii
streptococi orali.
B. Pe baza prezentei sau absentei antigenului specific de grup (poliozidul C din peretele
celular, cu excep tia grupului D la care antigenul specific este acidul glicerol-teicoic)
streptococii se mpart n :
1. Streptococi grupabili Rebeca Lancefield : grupele AW, cu excep tia literelor
I si J.
2. Streptococi negrupabili lipsi ti de antigenul specific de grup.
C. Pe baza puterii patogene
1. Streptococii patogeni : predomina specii patogene pentru om si diferite
animale Au semnificatie clinica deosebita pentru om.
SGA , Str. pyogenes -hemolitic, patogen prin excelenta pentru om.
SGB, Str. agalactiae `-hemolitic, cu importanta deosebita n
patologia materno-fetala.
SGC, -hemolitic, determina infectii similare celor post S. pyogenes;
specia dysgalactiae cu subspeciile dysgalactiae si equisimilis (poate
avea antigen de gr A,C,G); specia equi cu subspeciile equi si
zooepidemicus, avnd ca habitat variate animale si omul.
SGG, Str. canis- -hemolitic, determina infectii similare celor post S.
pyogenes avnd ca habitat variate animale.
2. Streptococi comensali apartin florei normale a mucoaselor org. uman:
streptococii orali (comensali ai orofaringelui)
streptococii de grup D (comensali ai intestinului).
3. Acesti germeni comensali pot deveni, in anumite circumstante, patogeni
oportunisti, putand fi responsabili de infectii ca septicemii sau endocardite.

Habitat
Sunt larg raspanditi in natura. Unii fac parte din flora saprofita a tractului respirator,
digestive, genital; altii determina afectiuni umane importante datorate partial infectiei
streptococice si partial raspunsului imun al gazdei.

1
Caractere morfotinctoriale
Streptococii sunt coci Gram-pozitivi, sferici sau ovoidali, cu diametrul de circa 0,6 - 1
micron, asezati in lanturi de lungime variabila. Unii dintre ei au capsula. Sunt germeni
imobili. Sub actiunea antibioticelor pot suferi modificari morfologice si tinctoriale.

Caractere de cultura
Cei mai multi streptococi cresc pe medii solide si formeaza colonii mici, cu diametrul
de 1-2 mm.
Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A formeaza colonii punctiforme.
Streptococii beta-hemolitici de grup A,C,G au colonii mari de peste 0,5 mm si care
sunt in general transparente.
Streptococii de grup B formeaza colonii alb-cenusii cu o zona ingusta de alfa-
hemoliza.
Streptococii de grup D formeaza colonii alb-cenusii de cca 1mm, transparente,
nehemolitice sau alfa-hemolitice.
Streptococii viridans formeaza colonii mici (0,1-0,5mm), bombate, cenusii, uzual alfa-
hemolitice.

Caractere biochimice si de metabolism

Streptococii nu produc catalaza si oxidaza. Sunt germeni ce prezinta respiratie aeroba
sau aneroba, necesita pentru crestere surse de vitamine (B1, B2, B6), nu produc indol si nici
hidrogen sulfurat. Fermenteaza anumite glucide fara gaz; nu cresc pe medii cu bila.

Rezistenta fata de factorii fizici, chimici, biologici

Pot supravietui in secretii faringiene uscate, la temperatura camerei si intuneric timp
de cateva saptamani. Streptococul piogen este distrus in 30 min. la 56 gr. Celsius in caldura
umeda. Este sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale. Sunt distrusi de fenol 2-5%,
sublimat 0,1%, apa oxigenata, tinctura de iod.
Streptococii din grupul A sunt in mod constant sensibili la penicilina, pana in prezent
nesemnalandu-se tulpini rezistente la acest antibiotic. Sunt sensibili, de asemenea, la
bacitracina, acest caracter fiind folosit ca test de identificare rapida.

Structura antigenica si caracterele de patogenitate

Polizaharidul C sta la baza gruparilor serologice Lancefield. Induce aparitia
anticorpilor implicati in reactii imune incrucisate fata de tesut conjunctiv si
glicoproteine cardiace.
Proteina M este cel mai important factor antigenic si de patogenitate pentru
streptococul beta hemolitic de grup A. Este o proteina antifagocitara. Are specificitate
de tip (sunt aprox. 100 tipuri de protein M).
Se pare ca proteina M si probabil si alte antigene streptococice au un rol important in
patogeneza febrei reumatice (reumatismul articular acut).
- Proteina asociata proteinei M (MAP) este o proteina care are inrudiri imunologice cu tesutul
cardiac.
- Diferite toxine si enzyme: streptokinaza (fibrinolizina), streptodornaza, hialuronidaza, toxina
eritrogena solubila, hemolizine.
Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A elaboreaza doua hemolizine:
1. streptolizina O, o toxina citolitica de natura proteica, este antigenica, inactivata rapid in
prezenta oxigenului. Anticorpii care apar dupa infectie blocheaza hemoliza produsa de
streptolizina O in vitro. Acest fenomen este folosit pentru determinarea titrului ASLO

2
(antistreptolizina O). Valoarea considerata normala pentru titrul ASLO este 160-200 u. Daca
valoarea ASLO este mai mare se presupune fie o infectie recenta, fie un raspuns imun
exagerat la o expunere anterioara (cazul persoanelor hipersensibile).
2. streptolizina S, care nu este antigenica si este oxigen- stabila. Este responsabila de hemoliza
beta de pe geloza-sange.

PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes (streptococul beta-hemolitic de grup A) poate determina:
- erizipelul, cu poarta de intrare cutanata; este o dermo-epidermita edematoasa insotita de
febra si stare toxica, cu evolutie favorabila sub tratament cu penicilina
- febra puerperala care se dezvolta in cazul unei infectii streptococice intrauterine. Este o
infectie iatrogena cu evolutie grava, frecvent cu evolutie mortala a femeii.
- sepsisul streptococic
- faringita streptococica, cea mai obisnuita infectie datorata streptococilor beta-hemolitici.
Streptococii virulenti de grup A (cei care au proteina M) adera la epiteliul faringian.
Extinderea la nivel amigdalian si eventual la nivelul altor structuri, poarta numele de angina
streptococica. Boala se manifesta cu durere in gat, rinofaringita, amigdalita rosie si purulenta,
ganglioni limfatici cervicali mariti si durerosi, febra mare. Exista (in special la copii mici)
tendinta extinderii infectiei catre urechea mijlocie, mastoida si meninge. De mentionat ca 20%
din infectii sunt asimptomatice.
- scarlatina, produsa de unele tulpini care produc toxina eritrogena
- pneumonie
- impetigo streptococic, o infectie locala a straturilor superficiale ale pielii, in special la copii
(,,bube dulci)
- endocardita infectioasa acuta sau subacuta
- boli poststreptococice: RAA (reumatismul articular acut), glomerulonefrita acuta
poststreptococica (GNA), coreea Sydenham, eritem nodos, afectiuni care se datoreaza
sensibilizarii la antigene streptococice si aparitiei de autoanticorpi. Dupa o infectie acuta cu
streptococi beta-hemolitici de grup A urmeaza o perioada de latenta de circa 1-4 saptamani,
dupa care se pot dezvolta bolile poststreptococice.
RAA reprezinta cea mai serioasa sechela a infectiei streptococice deoarece duce la
afectarea valvelor si a muschiului cardiac. Apare dupa o infectie faringiana netratata, mai ales
la copii cu varste intre 6-15 ani. Se manifesta prin febra, poliartrita migratoie nesupurativa si
semne legate de inflamatia endocardului si miocardului.
GNA apare la cca. 3 saptamani dupa o faringita acuta sau dupa o infectie cutanata si se
manifesta prin hematurie, proteinurie, HTA, retentie de uree, edeme.
Streptococcus agalactiae (streptococ de grup B) poate determina infectii neonatale.
Infectiile nou-nascutului pot fi:
- precoce, cu aparitia in primele 5 zile de viata; contaminarea nou-nascutului are loc
intrauterin sau in timpul travaliului de la mame colonizate vaginal cu Streptococcus
agalactiae. Copilul prezinta infectie pulmonara grava, septicemie.
- tadive, cu aparitia la o saptamana pana la 3 luni de la nastere, transmise de personalul de
ingrijire sau de membrii familiei. Se manifesta ca meningita purulenta.

Aspecte clinice

Infectiile streptococice imbraca aspecte variate in functie de proprietatile biolgice ale

tulpinilor infectante si de reactivitatea organismului.
1. Infectiile supurative

3
Actiunea patogena a streptococilor de grup A este legata de produsele celulare si extracelulare
ale acestor germeni (abces amigdalian, parodontopatii, abces peritonsilar, abces dentar,
supuratii osoase).
2. Infectiile nesupurative
a) Complicatiile poststreptococice apar dupa infectii repetate streptococice, ce determina
hipersensibilitatea organismului la antigenele streptococice: glomerulonefrita, reumatismul
poliarticular acut, eritemul nodos si endocardita.
b) Infectii respiratorii
- Faringita si anginele localizate pot sa se complice cu flegmoane retroamigdaliene, otite,
sinuzite, mastoidite prin diseminarea streptococilor pe cale limfatica.
- Faringoamigdalitele streptococice pot apare cu caracter epidemic in colectivitatile de
adolescenti.
Din caile respiratorii superioare, germenii pot trece pe cale limfatica (bronhopneumonii,
pleurezii) si sanguina in arborele respirator (pot afecta meningele).
c) Infectii cutanate
Pot determina impetigo (buba dulce), angulus infectiosis oris (infectia comisurii bucale
-zabaluta), intertrigo (infectie interdigitala), pemfigusul nou nascutilor.
Erizipelul este o infectie a dermului, caracterizata printr-un placard eritematos, bine delimitat,
pe un fond edematos, dureros, cu tendinta la extindere.
d) Infectii genitale pot avea evolutie grava, septicemica post partum sau post abortum.
e) Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei care evolueaza cu
faringoamigdalita, febra, adenopatie latero-cervicala si aparitia unei eruptii caracteristice
(rash). Este produsa de anumite tipuri de streptococi de grup A, fiind conditionata de existenta
unei tulpini lizogene (tulpina scarlatinoasa) si de un organism susceptibil, cu imunitate
scazuta.
f) Septicemia streptococica este rara si apare dupa o infectie streptococica netratata, care se
generalizeaza.
1. Imunitatea umorala este complexa, de natura antitoxica si antimicrobiana.
a) Imunitatea antitoxica este durabila, motiv pentru care reimbolnavirile de scarlatina sunt
foarte rare. Un fost bolnav de scarlatina poate face o noua infectie streptococica, dar nu
scarlatina.
b) Imunitatea antibacteriana este specifica de tip (anticorpi anti-M). Acesti anticorpi pot
persista 3-30 ani. Antigenele extracelulare ce stimuleaza formarea anticorpilor sunt:
a) streptolizina O. Anticorpii antistreptolizina O cresc in cazurile RAA, GNA. O crestere de
peste 200 unitati ASLO/ml indica o infectie acuta. Cresterea acestor anticorpi incepe dupa a
opta zi, devine maxima intre a treia si a cincea saptamana, apoi are loc o scadere dupa doua
luni, pentru a se normaliza dupa un an de la infectie;
b) streptodornaza. Anticorpii antistreptodornaza prezinta o crestere tardiva, si anume intre a
patra si a sasea saptamana de la infectie, dar persista timp indelungat. Titrul normal este sub
160 unitati.
Alte categorii de anticorpi care apar sunt anticarbohidrat, antistreptokinaza si
antidezoxiribonucleaza, care se pot pune in evidenta prin reactii serologice specifice.
2. Imunitatea celulara
- autoanticorpii aparuti datorita inrudirii antigenice dintre streptococ si tesuturile organismului
sunt de tip IgG si IgM;
- interventia imunitatii celulare se poate evidentia prin teste specifice (transformare blastica
limfocitara, inhibitia migrarii macrofagelor, intradermoreactii).

TRATAMENT

4
 Tratamentul de electie este penicilina. Pentru persoanele alergice pot fi utilizate
eritromicina, claritromicina, azitromicina, cefalosporine.