Tema: Riscurile comerului si modaliti de acoperire a

riscurilor
 Problema riscului a devenit n ultima vreme, una dintre cele mai importante teme din
viaa economic. Riscul este n mod clasic definit ca fiind evenimentul aleatoriu care poate
antrena pagube. Realizarea sa este generatoare de pierderi pentru ntreprindere.

Dicionarul explicativ al limbii romne ofer o definiie a riscului: riscul este

posibilitatea de a ajunge ntr-o primejdie, de a avea de nfruntat un necaz, sau de suportat o
pagub, pericol posibil. Noiunea de risc reprezint o combinaie ntre frecven, ans sau
probabilitate, i consecinele unui eveniment periculos specificat. Riscul este o component
inerent a tuturor activitilor de administrare, indiferent dac este vorba de o activitate mai
simpl sau mai complex, complexitatea unei activiti nefiind ntotdeauna o msur adecvat a
gradului de risc potenial

Riscul este prezent n toate activitile omului. Obiectivul gestionrii riscului este de a
ine sub control, de a preveni sau reducepierderile de viei, mbolnvirile sau accidentrile
persoanelor, daunele materiale i pierderi, ca i impactul asupra mediului ambiant.

Referindu-ne la comerul internaional trebuie s spunem c surprizele plcute se

concretizeaz cel mai adesa n reusitele aciunilor actorilor de pe piaa mondiala, pe cnd
riscurile determina apariia efectelor nedorite, a eecurilor.

n acest sens riscul economic este o alternativa, suma variabilelor care influeneaz
negativ o tranzacie comercial. La baza producerii evenimentelor determinate de riscuri stau o
serie larga de factori.

Clasificarea riscurilor

Riscurile internationale se pot produce atat pe planul rezultatelor operatiunilor de

comert international, cat si ca o consecinta a acestuia pe planul raspandirii persoanelor care au
conceput, decis si realizat operatiunea. Procesul decizional se realizeaza in acest domeniu in
conditii de risc si incertitudine. Riscurile reprezinta evenimente si fenomene implacabile
exterioare tranzactiei, neputandu-se imputa unui partener. Riscurile pot fi clasificate in:

neeconomice - embargouri, schimbari de regim politic si chiar razboaie;

economice - fluctuatii valutare ale contravalorii marfurilor;
privind negocierea neurmata de contract;
privind scumpirea brusca a unor materii prime;
privind modificarea conditiilor de executare a contractului:
valutar - consta in posibilitatea inregistrarii unor pierderi de fluctuatii valutare (este
unul din principalele motive de introducere a monedei EURO). El este in mare parte
inevitabil; marimea lui depinde de amploarea modificarilor cursului de schimb.
 Pentru exportator riscul valutar consta in cazul in care la data incasarii creantei
valutare in curs s-a efectuat afacerea comerciala, valuta respectiva are o putere de cumparare mai
mica decat in momentul incheierii contractului.

Diferena de curs nefavorabil

Riscul modificrii condiiilor de executare a contractului comercial international.

Partenerii au posibilitatea de a interveni pentru limitarea sau eliminarea eventualelor riscuri dupa
incheierea contractului comercial prin:

reducerea duratei de derulare a contractului;

utilizarea unor instrumente de plata negociabile;
actualizarea unui contract comercial pe termen lung;
modificarea termenelor de incasare sau plata.

Riscul de pre apare datorita neconcordantei de timp si pret intre momentul incheierii
contractului si momentul efectuarii si a platii lui;

Riscul ratei dobnzii - intre riscul de pret cel valutar sa a ratei dobanzii exista in
general o stransa legatura de interconditionare si intrepatrundere acest risc rezulta in cazul
acordarii unor credite cu dobanda variabila.

Riscuri naturale categorie din care putem mentiona: fenomene meteorologice,

eruptii vulcanice, cutremure etc. Efectele pot fi catastrofale sau nu n functie de amploarea
evenimentului produs (de la afectarea pe mici portiuni a recoltei agricole pna la calamitarea sa
integrala, de la umezirea unei cantitati mici de marfa perisabila n cazul unei ploi si pna la
pierderea totala a marfii sau ntrzierea livrarii ca urmare a unei inundatii etc.).

Riscurile politice reprezinta o alta categorie semnificativa cu efecte imprevizibile

asupra tranzactiilor internationale. Lovuturile de stat, schimbarea formei de guvernare, a
regimului politic al unei tari, toate acestea pot influenta nfavorabil activitatea economica
mondiala. Aceste influente pot avea rezultate pe termen scurt (embargouri limitate temporal) sau
pe termen lung daca rezultatul actiunilor politice se concretizeaza n nationalizari, repudieri ale
datoriei externe etc.

Riscurile contractuale au de regula doua extinderi, una se refera la erorile de

negociere a contractelor, cu implicatie directa asupra portofoliului de comenzi si asupra imaginii
n raport cu partenerii, iar cealalta deriva din nerespectarea clauzelor la care partea vinovata a
subscris la ncheierea contractului si aceasta avnd consecinte dintre cele mai grave asupra
imaginii percepute de terti si asupra rezultatelor financiare (de obicei o ncalcare a clauzelor
contractuale nu ramne nesanctionata sau nepenalizata).

Tehnici de limitare a riscului

n procesul de evitare a riscurilor sau de limitare a efectelor nefavorabile

determinate de acestea apar mai multe etape. Prima si cea mai esentiala este cea a identificarii
surselor de risc. Nu vom reusi niciodata pe de-a-ntregul sa izolam riscurile si sa actionam asupra
tuturor, dar trebuie sa ncercam acest lucru.

Dupa identificare, un pas important este cel al asigurarii mpotriva riscurilor. Exista
agenti economici al caror obiect de activitate este asumarea riscurilor altora contra unui pret
numit prima de asigurare. Dimensiunea acestui pret depinde direct proportional de o serie de
factori, dintre care cel mai important este probabilitatea ntmplarii evenimentului ce se doreste a
fi asigurat. Cum, de obicei, riscurile n comertul international sunt felurite si relativ probabile,
primele de asigurare pot atinge valori nsemnate ceea ce determina o crestere a costurilor cu
rezultat direct n diminuarea profitului.

Din acest motiv urmatoarea faza a procesului de evitare a riscurilor se axeaza pe

tehnicile mai putin costisitoare. n acest context dinstingem doua grupe de operatiuni: unele care
pot fi incluse n contract sub forma unor clauze, iar altele care se pot executa n afara
contractelor. n conditiile afacerilor derulate n mediul extern unul dintre cele mai prezente
riscuri este cel valutar.

Tehnici contractuale

Riscul valutar determina, n esenta, o pierdere pentru acea parte din contract care a
apreciat eronat evolutia cursului monedei de contract. Din perspectiva importatorului riscul
valutar se face simtit n momentul n care la scadenta contractului, valuta se situeaza pe un nivel
de curs superior celui dim momentul ncheierii tranzactiei, adica valuta se apreciaza. Pentru
exportator lucrurile stau pe dos, el pierde atunci cnd moneda aleasa n contract se depreciaza n
acel interval de timp.

Contractele internationale permit, prin constructia lor, includerea, cu acordul ambelor

parti, a mai multe clauze care sa le protejeze pe acestea de riscul valutar.

Clauzele valutare sunt cele mai prezente n textele contractelor internationale, si

reprezinta operatiunea de raportare a valutei de contract la un etalon ales prin consens
contractual. Acest etalon poate lua mai multe forme: o alta valuta, si atunci avem de-a face cu o
clauza valutara simpla, un cos de valute, clauza cos valutar simplu, un cos de valute ponderat,
clauza cos valutar ponderat sau o moneda internationala,clauza D.S.T. n momentul ncheierii
tranzactiei trebuie precizate urmatoarele elemente: cursul valutei de contract n raport cu
etalonul, scadenta platii si marja maxima n cadrul careia este admisa abaterea de curs. Esentiala
pentru alegerea etalonului este stabilitatea acestuia.

1.Clauza valutara simpl. Se determina coeficientul de fluctuatie pe baza formulei

prezentata ntr-un capitol anterior, iar apoi cu ajutorul acestui coeficient se afla suma finala de
plata la scadenta contractului.

2.Clauza co valutar simplu. Se situeaza pe o trepta superioara de protectie mpotriva

riscului valutar din cauza legarii monedei de contract de mai multe valute concomitent,
stabilitatea cosului fiind mai mare dect cea pe care o poate asigura o valuta. Valutele din cos au
ponderi egale astfel ca valoarea coeficientului de fluctuatie va fi, de data aceasta, o medie
aritmetica a tuturor coeficientilor de fluctuatie ai valutei de plata n raport cu cele din cos.

3.Clauza co valutar ponderat. Datorita gradului diferit de stabilitate nregistrat

de diferitele valute, pentru sporirea eficientei utilizarii acestor clauze (valutare) se introduce o
ponderare a participarii fiecarei valute n functie de gradul sau de stabilitate n evolutie.
Coeficientul de fluctuatie este, n acest caz, o medie ponderata a tuturor valorilor abaterilor
valutei de contract fata de valutele din cos.

4.Clauza moneda internaional. Nu difera foarte mult de clauza valutara simpla, dar
totusi are particularitatea ca valuta de contact este legata de o moneda internationala, de regula
D.S.T.

O alta tehnica contractuala folosita pentru evitarea riscurilor este alegerea monedei de
contract. Aceasta alegere trebuie facuta astfel nct sa existe o coincidenta ntre moneda de
contract si o moneda dintr-un alt contract cu scadenta apropiata de cea a primului. Aceasta
metoda este destul de greu de utilizat deoarece aici intervin cu deosebire interesele divergente ale
partilor.

Importatorul va dori sa fie mentionata n contract o moneda cu tendinte de depreciere, n

timp ce exportatorul va opta pentru contrar. De asemenea trebuie sa se tina cont de durata
contractului, de costurile conexe tranzactiei (costurile de conversie a monedei de contract n
moneda nationala).

O alta metoda frecvent utilizata este cea a includeri n pret a unui procent asigurator n caz de
risc. Exportatorii trebuie sa aiba permanent n atentie pretul pietei astfel ca odata cu includerea
cotei de asigurare, pretul practicat de ei sa nu-si piarda din competitivitate.
 n esenta trebuie avut n vedere ca orice activitate de natura a subntelege niste riscuri,
trebuie astfel conceputa nct sa se realizeze n conditii de informare ct mai apropiata de
perfectiune, negocierea sa se faca de persoane calificate, totul sa fie supus unei analize cost-
beneficii care sa ne fereasca de efectele nedorite.

Un alt risc major n contextul pietei mondiale este cel de pret. Miscarile de valori de pe
aceasta piata o fac extrem de riscanta pentru actorii sai. Din aceste motive acest risc este necesar
sa fie contracarat printr-o serie de masuri. Clauzele de indexare a pretului, hedging-ul cu marfuri,
clauzele marfa, toate au fost studiate n cadrul unor discipline anterioare astfel ca nu voi insista
asupra lor. Doar operatiunea de hedging, dar cu specificul sau valutar, va face obiectul unui
paragraf ulterior.

O clauz des folosit pentru evitarea riscului de pre este: clauza de actualizare a
pretului n contractele internationale este o prevedere care trebuie inclusa n textul contractelor
stipulnd recalcularea sumei de plata n functie de modificarea ratei dobnzii. Acest tip de clauza
se utilizeaza cu precadere n cazul contractelor al caror obiect necesita un timp mai ndelungat de
realizare sau n cazul carora plata se face esalonat (o speta a creditului comercial).

Tehnici extra-contractuale de prevenire a riscului valutar n tranzaciile

comerciale internaionale

Protectia mpotriva riscului valutar este necesara si n context extra-contractual. Cu toate

prevederile pe care o persoana este capabila sa si le asume, riscurile pot sa determine efecte
nefavorabile asupra derularii unui contract sau asupre activitatii firmei n ansamblu. Aceasta
protectie se poate realiza prin diferite metode. Dintre acestea: operatiunile pe piata valutara si
operatiuni cu alt specific.

Piata valutar i operatiunile sale obisnuite. Piata valutara este locul unde cei care
manifesta interes din punct de vedere valutar si pot ndeplini scopurile propuse. Disponibilul,
din perspectiva valutara, si afla debuseu n cererea de valuta. Valutele pot fi diverse, dar
operatiunile care sunt larg utilizate, pentru evitarea riscului valutar, n cadrula acestei piete sunt
urmatoarele: tranzactiile la vedere, tranzactiile la termen, hedging-ul valutar, precum si arbitrajul
de valute.

Operatiunile la vedere au, pe lnga rolul de protectie mpotriva riscului valutar,

urmatoarele scopuri: obtinerea de lichiditati valutare pentru efectuarea unor plati scadente,
modificarea structurii disponibilitatilor valutare, obtinerea de cstiguri viitoare prin temporizare.
n conditiile unei deprecieri a valutelor disponibile n raport cu moneda de contract, cu ajutorul
tranzactiilor la vedere subiectul contractului poate schimba n termen scurt valuta cu probleme
ntr-o alta aflata pe un curs ascendent sau macar stabil.

Operatiunile la termen sunt consacrat speculative, dar pe lnga prezumtivele cstiguri

se pot obtine efecte deosebite n protejarea fata de riscul valutar. O informare optima asupra
tendintelor valutei de contract coroborata cu sincronizarea unei tranzactii valutare la termen n
raport cu contractul de baza ofera un plus de siguranta n abordarea contractelor internationale.
Avnd n vedere cele afirmate putem clasifica tranzactiile la termen n doua categorii: simple si
complexe. Cele mai simple se refera la initierea unei tranzactii la termen printun ordin dat unui
interpus (de regula o banca, dar poate fi si un broker)de a cumpara cantitatea necesara de valuta
la un termen determinat, pe baza unui curs convenit, astfel ca la data scadentei contractului de
baza, valuta sa existe n cont, fara batai majore de cap si n conditii optime de cantitate si cost.
Operatiunile complexe sunt ilustrate n cele ce urmeaza. O firma are de efectuat o plta la vedere,
dar ntr-o valuta pe care n-o are n cont (euro), iar peste un anumit timp are de facut o plata, la
termen, de data aceasta, n valuta disponibila (dolari) la momentul platii la vedere, termen
sincronizat cu o ncasare ntr-o alta valuta (sa zicem euro). Firma va da ordin interpusului sa
vnda dolarii la vedere pe euro, sa achite datoria la vedere, iar apoi sa initieze o operatiune la
termen, pentru obtinere de dolari, pe baza cantitatii de euro pe care o avea de ncasat la termenul
determinat.

Hedging-ul cu valute reprezinta, la fel ca orice tip de hedging un transfer al riscului

valutar (n speta) de la hedger la speculator. Speculatorul poate fi orice operator pe piata valutara
care este dispus sa-si asume riscul tranzactiei. Speculatorul desfasoara operatiunea n numele
clientului (hedgerul), dar pe socoteala sa, angajndu-se sa obtina pentru client sumele convenite
la datele convenite, acesta din urma fiind linistit ca un specialist lucreaza pentru el n acele
momente.

Arbitrajul este n esenta speculativ, dar efectuat n conditii optime poate furniza o
protectie valutara. De retinut este faptul ca protectia se bucura de o pondere inferioara n raport
cu natura speculativa a operatiunilor de arbitraj.

Operatiuni cu alt specific.

n aceasta categorie intra toate celelate operatiuni de pe alte piete si care concura la
obtinerea unei protectii mpotriva riscului valutar.

Forfetarea reprezinta, n esenta, obtinerea de disponibilitati, n cazul nostru valutare,

naite de termen, prin transferul riscului de neplata sau al celui valutar, n schimbul unui
comision catre cel care este dispus la asa ceva. Trebuie sa reiteram faptul ca cel care este dispus
detine, de obicei, informatii suplimentare fata de cel care nu doreste sa-si asume riscul sau nu are
aceeasi apetenta pentru risc. Binenteles ca poate fi pur si simplu un jucator, dar asta conteaza
mai putin n raport cu rezultatul operatiunii.

Swap-ul este un contract prin care se poate schimba o valuta de pe o piata cu alta de pe
alta piata, de la un termen la altul. Fiind optim informat cu privire la tendintele diferitelor valute
pe diferite piete, la momente diferite, cal care doreste sa transfere de la sine riscul valutar poate
alege varianta de schimb care-i convine, cu risc minim si avantaje maxime.

Contractele de optiuni pe valute sunt un alt mijloc eficient de ndepartare a riscului

valutar. Prin plata unei sume denumite specific prima (pretul optiunii), cel care doreste protectia
valutara, poate obtine dreptul, dar nu si obligatia, de a executa un contract futures pe valute la o
scadenta determinata, n cazul n care varianta este optima din punctul sau de vedere. Avnd n
vedere specificul tranzactiilor cu optiuni, n conditiile n care cursul valutei-activ de baza n
optiune este favorabil se exercita optiunea se realizeaza contractul de baza si se obtin sumele
necesare de valuta. Daca nu avem de-a face cu un curs favorabil optiunea nu se exercita urmnd
sa se obtina cantitatea de valuta necesara de pe piata la vedere. Astfel, s-a pierdut doar suma
avansata drept prima a optiunii, limitndu-se pierderea.

Asigurarea n comerul internaional

Intr-o tranzactie internationala partile trebuie sa se protejeze impotriva pierderilor si

deteriorarilor, iar transportatorii trebuie sa se protejeze impotriva reclamatiilor de
responsabilitate.

Exista doua tipuri de asigurari de baza:

asigurarea incarcaturii;
asigurarea responsabilitatilor.

Proprietarii incarcaturii preiau asigurarea incarcaturii, iar transportatorii preiau

asigurarea responsabilitatilor. In practica internationala, asigurarile pot imbraca doua forme:

forma contractuala;
forma asigurarilor reciproce.

In prima forma se incheie un contract de asigurare (polita de asigurare) intre asigurator

si asigurat in baza caruia asiguratorul (societatea de asigurare) se obliga, in schimbul unei sume
de bani platita de asigurat (prima de asigurare ), ca in cazul producerii anumitor evenimente
(riscuri asigurate) care afecteaza marfa sau mijlocul de transport, sa acopere asiguratului paguba
suferita.

In cea dea doua forma un grup de asiguratori individuali se unesc in cadrul unei societati
in vederea crearii unui fond de asigurare care sa serveasca pentru acoperirea pagubelor suferite
de membri societatii respective.

Aceasta este cazul celei mai mari societati de asigurare din lume (Lloyd's - Marea
Britanie) societatea este o asociatie de agenti de asigurare care isi ofera mijloacele financiare si
isi impart riscurile si beneficiile.

Cronologic asigurarea in domeniul transporturilor maritime au aparut inaintea celor

legate de alte modalitati de transport. .Asigurarea poate fi a mijlocului de transport si se numeste
asigurare CASCO sau CARGO pentru asigurarea marfurilor. Asigurarea CARGO cuprinde
marfurile aflate in curs de transport international si se incheie pentru valoarea declarata a
acestora.

In relatiile comerciale internationale se asigura si creditele de export.