|Caracterizarea lui Ilie Moromete

Romanul Morometii, scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra
lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din
satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica
destramare.

Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la tatal sau , Tudor Calarasu , modelul sau
literar : Scriind , totdeauna am admirat ceva , o creatie preexistenta , care mi-a fermecat nu numai copilaria , ci
maturitatea : eroul preferat , Moromete , care a existat in realitate , a fost tatal meu . Acest sentiment a ramas
stabil si profound pentru toata viata. 13989pmb16evn9u

Ilie Moromete esta un taran din Silistea-Gumesti, tatal a sase copii, Paraschiv, Nila, Achim, Tita, Ilinca si
Niculae, si sotul Catrinei. El este capul familiei, insa are probleme financiare. Este un om rational in ceea ce
priveste atitudinea lui fata de pamant . Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de
posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el
simbolul libertatii materiale si spirituale.In comparatie cu ceilalti tarani.Moromete nu are nimic de facut atunci
cand toti ceilalti vecini ai sai sunt in casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Se creaza astfel
taranul mijlocas : nu e atat de sarac incat sa fie tot timpul preocupat de problema supravietuirii, aceasta
neafectandu-i personalitatea, dar nu e nici foarea bogat incat sa fie dusmanit de vecinii sai mai saraci. De aceea
el are timp si disponibilitate catre comunicare. Are o foarte mare placere de a comunica, fiind intr-o contiuna
asteptare a altor persoane cu care sa vorbeasca Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se
vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva...

Cand chiar nu are cu cine sa vorbeasca sau cand ajunge la concluzia ca nimeni nu e demn sa vorbeasca cu
el, vorbeste singur. Gandurile sale sunt aparent un haos total, insa el face niste legaturi ce nu sunt accesibile
oricui, iar acesta legaturi nu sunt prezentate nici de fata cu celialti, lucru ce ii determina pe sateni sa il considere
un ciudat. Cand vrea sa para serios, Moromete este de fapt ironic, iar cand este foarte serios si traieste cu
intensitate,in exterior vrea sa para ca se amuza. El procedeaza astfel in scena taierii salcamului, dandu-i
raspunsuri ironice lui Nila desi era un moment foarte important.

Monologul personajului este aparent dezorganizat, insa exista conexiuni pe care cititorii nu la percep,
deoarece Moromete are un alt fel de a gandi, o viziune diferita asupra lumii decat restul oamenilor. Acest
monolog are o structura diferita: este fie interior, la persoana I, fie un monolog adresat simplu, fie un monolog
adresat prin dedublare, cand vorbeste cu el insusi ca si cum ar vorbii cu alta persoana.

Pozitia lui Moromete la masa este deasupre tuturor, el avand o pozitie privilegiata, pe prag. Statutul sau era
acela de cap al familiei, nimeni nu avea acest drept in afara de el, iar statutul sau era asumat prin traditie.Astfel
personajul nu se afla in nici o tabara, el asigurand echilibru si stabilitate in familie. Este intruchiparea autoritatii,
si este constient de statutul sau, acceptandu-l. mv989p3116evvn

Dialogul sau cu vecinul sau, Tudor Balosul, incepe cu o replica cu o functie fatica, insa aceasta discutie este
un pretext pentru a ajunge la un anumit subiect, Balosul vrand de fapt sa vorbeasca despre salcam. Pana in
momentul cand acest subiect ia viata, dialogul este unul normal, insa cand vine vorba de salcam, Moromete
abordeaza un alt subiect. Vecinul sau ia acest raspuns drept un refuz, si incearca in contiunuare sa il convinga sa
vanda. Moromete evita intrebarile incomode, iar conversatia pare a fi un dialog al surzilor.Insa in realitate, cei
doi se inteleg, personajele stiind sa citeasca in spatele cuvintelor, Moromete avand capacitatea de a vorbii cu
subanteles.

La fierarie, locul unde satenii se intalneau sa discute politica, Ilie Mormmete are un rol important, fiind
privilegiat. Cand ajunge la fierarie, el ii ignora pe tarani ce il asteptau cu nerabdare, si intra mai intai la frizerie,
tinandu-i astfel in suspans. Pentru a-si da o si mai mare importanta, in momentul cand intra in fierarie
personajul spune Ce e, ma, ce v-ati adunat aicea?! In momentul cand anunta ce o sa citeasca, se face liniste,
captand atentia. El citeste ca si cum ar fi tinut el un discurs, observandu-se aici un alt rol jucat de Moromete.
Personajul are o placere de a vorbii, iar in momentul cand citeste un discurs, isi schimba glasul, manipuland
astfel auditoriul. Dupa ce termina de citit, iar oamneii incep sa rada deoarece nu au inteles discursul, Moromete
le explca. Personajul sintetizeaza informatiile si la prezinta pe intelesul publicului, aratandu-si astfel capacitatea
de sinteza. In momentul cand Tugurlan, unul dintre taranii sataci ai satului se revolta si incepe sa tina un discurs,
Moromete pune capat intregii discutii, sintetizand problemele ridicate de Tugurlan, insa ii intoarce cuvintele,
aparent sustinandu-l, cand de fapt el ocoleste problema reala pusa de Tugurlan.

Cand se intoarce de la fierarie, personajul este constient ca il asteapta agentii ii vor cere plata foncirii, insa
Moromete intra in curte si incepe sa ii strige pe ceilalti membrii ai familiei, ignorandu-i pe agenti si astfel
enervendu-i. Mimeaza ca este un om foarte ocupat, iar cei doi agenti sunt nesemnificativi in comparatie cu
problemele sale Paraschive, tu unde esti, ma? Nu vezi ca furca ai sta acolo langa gard de cinci saptamani? Ia-o
de acolo si bag-o in sopron! Ar putea sa stea acolo pan-o rugini, pana te-ai intepa in ea si tot n-ai s-o ridici!...
Deodata, se intoarce spre agenti, luandu-i prin surprindere, intr-un moment nepregatit spunandu-le raspicat N-
am!. Aceasta reprezinta tehnica lui pentru a controla situatia, el incarcand astfel sa creeze un avantaj. Insa
agentii sunt invatati cu taranii, iar la inceput sunt destul de duri, dar pe drum ei se mai inmoaie, ajungand ca la
sfarsit sa inceapa sa faca unele compromisuri. Se creaza un contrast intre gravitatea situatiei si aparenta
indiferenta a lui Moromete, insa aceasta reprezinta tehnica lui de intimidare. Pana la urma plateste o mie de lei,
vrand astfel sa para ca face o favoare. Pentru ca perceptorul sa primeasca mai putini bani, Moromete trebuie sa
joace tot acest spectacol. Insa nu acesta este singurul scop, personajul avand o placere pentru a fraierii oamenii.
Dupa plecarea lui Jupuitu , Moromete este cuprins de o ciudata voiosie si-i marturiseste lui Balosu l-am
pacalit cu doua sute de lei (...) i-am dat numai o mie (...) . Balosu se uita la el cu o privire rece si buimaca . Nu
intelegea. Personajul reuseste astfel prin talentul disimularii sa iasa din incurcatura, depasind problemele cu
mai putina usurinta.

Moromete se arata pana acum precum un personaj inteligent, diferit, subtil, ce considera ca problemele din
familia lui sunt la fel de superficiale ca toate problemele din universul rural. El este ironic, foarte comunicativ,
insa isi creaza un univers paralel deoarece se simte incompatibil cu universul existent.

Are insa loc o trensformare a lui Moromete, transformare ce este avertizata in primul rand de taierea
salcamului, si vizibila in momentul cand Scamosul ii zice ce vor sa faca fii lui.

Acum, el nu mai stie ce sa faca, desi pana in momentul de fata tot timpul stia cum sa iasa din incurcatura.
Este un bun cunoscator al psihologiei umane, avand o anumita intuitie, si citind gandurile personajelor. Ii spune
lui Scamosul Acuma de ce-oi fi crezand tu ca nu se intoarce Achim cu oile de la Bucuresti! Crezi ca te mint?,
desi Scamosul nu pomenise nimic de acest lucru, insa Moromete ii citeste gandurile. Cand aude adevarul, prima
sa reactie este aceea de a respinge ideea, iar apoi intepeneste vazandu-se pe chipul sau panica. Ia aceasta veste
precum o lovitura ce il obilga sa se trezeasca la realitate. Pana acum, personajul reusea sa isi ascunde trairile
interioare dar acum nu mai poate, acesta fiind un prim semn al schimbarii sale. In momentul urmator,
constientizeaza, incearca sa aduca argumente si sa recupereze ce a pierdut. Isi da seama ca a fost orb ca nu a
vazut toate semnele; cand intelege, se schimba si fizic, nu numai in interior. Apoi urmeaza etepe in care se
dezvinovateste, gandind ca motivul plecarii fiilor sai nu este in nici un caz el. Ironia folosita Baietii mei,
Scamosule, sunt bolnavi..Sa fuga de acasa! De ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta
libertate le-am lasat! Parca daca veneau si-mi spuneau : Ma, noi vrem sa fugim de acasa, crezi ca i-as fi
impiedicat eu de, Scamosule!? De ce sa fugiti fratioare? le-as fi spus. Incet nu puteti sa mergeti?, vrea sa arate
ca ii lasa sa faca ce vor. Este o ironie cu umor negru ce duce spre sarcasm si lasa un gust amar. Personajul nu
mai simte placerea de a pacali deoarece se simte el pacalit acum.

Cand ajunge acasa, si baietii vor sa ia haine curate din lada, Moromete este la inceput calm fata de acestia.
Si are glasul calm si fata de fata sa si sotia, cu toate ca le bate. Mai face o ultima incercare de a mentine familia
unita, rugandu-se da baieti sa il ajute, cu un glas bland. Insa Mormmete nu mai are aceeasi forta interioare, si
pierde controlul, batandu-i pe baieti ca o pedeapsa. Isi da seama ca oricum nu mai are cum sa ii tina in familie,
iar batia este singurul lucru pe care il mai poate face.

Verbele ce il caracterizeaza cel mai bine pe Ilie Moromete sunt a face, datorita faptului ca baietii ii cer tot
timpul sa actioneze si a gandi deoarece el prefera sa gandeasca, sa reflecte, nu sa faca. Insa dupa aceasta
traire, schimbarea lui Moromete este radicala.

Schimbarile profunde produse asupra lui Moromete aveau sa se extinda in curand asupra intregului sat ,
trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial . Timpul nu mai avea rabdare.

Personajul principal al romanului Morometii de Marin Preda , Ilie Moromete este un contemplativ
inteligent , temperat , un <filozof> iubind <linistea> (fara de care nu se poate trai si nu se poate face nimic
durabil) si mai ales iubind libertatea , independenta de gandire si exprimare a opiniilor . (Ion Rotaru)

Unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra. Obiect al unei bogate literaturi critice, destinul
lui Ilie Moromete ilustreaza o "tema fundamentale", care l-a preocupat indelung pe prozator: disparitia clasei
taranesti. A interpreta evolutia sa din perspective "caracterului universal al experientei taranesti " inseamna al
situa intr-o tesatura mai complicate de determinari; categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala.

Caracter puteric, natura complexa, inteligenta iesita din comun, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor
Calausu, tatal autorului)"simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile". Comentatorii romanului au
remarcat spiritual independent al personajului, ironia, darul de a descoperi dimensiunile inedited ale lucrurilor.
Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu, Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile, sa-
si pastreza independenta materiala, dar si o alta lume, nevazuta, la care foarte putini au acces, in care darul sau
de povestitor, calmul, perspicacitatea, omenia, il situeaza in centrul tuturor. Timpul interior, masura unei ecuatii
alcatuite cu migala de Ilie Moromete, trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde, de aceea
desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un effect sarcastic necrutator), ca presiunea
evenimentelor sa nu-l tulbure. Contemplarea lumii, acceptarea ei, "lupta pentru apararea vechilro bucurii ",
aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile. Pana atunci descoperirea unui cod
existential care exedia intr-un plan second fapte posibil dominant, ca sa raman seninatatea si, prin ea, puterea.
Trama epica se axeaza, asadar, pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei, pregatirea
viitorului celor trei fii si a celor doua fiice, gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala. Pastrarea
neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi inseamna libertate, independenta de actiune, o conditie a
vechilor "bucurii": discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan, ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga
podisei, drumurile incarcate de mari sperante la munte, senzatia ca lumea-I nu poate determina in nici un fel
reactiile, discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila. Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei
(fuga lui Achim, Nica, Paraschiv cu caii si oile, neintelegerile cu Catrina, convingerea ca trebuie sa il trimita pe
Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu immense teritorii ale singuratatii, il izoleaza, fiindca jocul lui este
de neinteles. Catrina nu-I intelege suceala, calmul("Esti mort dupa sedere si tutun"), Guica il crede un spoliator,
iar la instigarea ei, cei trei baieti din prima casatorie, un tata nedrept. Darurile firii sale deosebite gasesc
apreciere in ochi prietenilor din fieraria lui Iocan, cu care discuta politica, dar si ai primarului Aristide, de la
care este nevoit sa se imprumute cu bani. Bucuria libertatii interioare, a spiritului insetat de contemplare, nu
trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea), Aristide sau Tudor Balosu, ci sa se reverse in spiritele
celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila, Tugurlan. Fata de primii, o permanenta circumspectie, pentru a evita
capcanele, ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii, un joc complicat pana la
epuizarea "victimei " in panza nuantelor, a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea, Tudor Balosu, cu
seful de post). Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut, subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a
nu-l jigni.
Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie, marturisita, o terapeutica de tip aparte, prin magia
cuvantului. Intors dintr-o calatorie la munte, unde fusese sa vanda porumb, povesteste, cu inflexiuni neobisnuite
si o regizare neasteptata a efectelor, ce s-a intamplat. Nu castigul il urmarea, ci altceva, un lucru neinteles de cei
trei fii care "au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana, si ca si-a batut joc de munca lor ". Si
cu acest prilej exista un limbaj aparte, un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni.
Interesanta asadar, opinia lui Eugen Simion, care vede in Ilie Moromete "un narrator simbolic". "Naratorul
simbolic" nu este altceva decat naratorul mitic. al carui ceremonie creeazao iluzie initiaticaa intamplarilor
initiatica a intamplarilor exemplare, care nu vin de oriunde si trec spre oriunde, ci ordoneaza lumea, ii dau
coerenta, o fac accesibila. Strategia oralitatii, de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu, accentueaza subtextul
presuasiunii.