4.

OPTIC ONDULATORIE

4.1. Teoria cmpului electromagnetic a lui Maxwell

4.1.1. Vectorii cmpului electromagnetic

Cmpul electromagnetic reprezint o form de existen a materiei r ntr-un domeniu

din spaiu caracterizat de patru vectori: intensitatea cmpului electric, E ( x, y , z , t ) , (unde
x, y, z reprezint coordonatele carteziene, iar t este timpul), inducia electric,
r r
D( x, y, z , t ) , intensitatea cmpului magnetic, H ( x, y, z , t ) i inducia magnetic,
r
B( x, y, z , t ) . Acesta este format, ca ansamblu indisolubil, din cmpul electric i cmpul
magnetic, poate exista att n interiorul corpurilor ct i n vid i poate fi generat att de
corpurile care se gsesc n anumite stri sau poate avea o existen independent. Vectorii
prezentai mai sus sunt continui n funcie de coordonatele carteziene i de timp n orice
punct al spaiului, iar derivatele acestora sunt de asemenea continue. Relaiile matematice
pe care le satisfac aceti vectori nu pot fi deduse, aceste trebuind s fie obinute din
r r
experien. Vectorii E ( x, y , z , t ) i B( x, y , z , t ) sunt considerai vectori de cmp
r r
fundamnetali, iar vectorii D( x, y, z , t ) i H ( x, y , z , t ) se pot obine din primii, mpreun
cu proprietile electrice i magnetice care caracterizeaz mediul n care se manifest
cmpul.
Relaiile fundamentale dintre vectorii de mai sus sunt reprezentate de ecuaiile
Maxwell i de legile de material.

4.1.2. Bazele experimentale ale teoriei cmpului electromagnetic

Din punct de vedere al teoriei macroscopice cmpul electromagnetic este generat

de o distribuie de sarcini i de cureni electrici.
n electromagnetism sarcina electric este o mrime fundamental la fel ca masa,
lungimea i timpul din mecanic. Sarcinile electrice aflate n repaus i (sau) n micare
exercit fore asupra altor sarcini electrice aflate n micare i (sau) repaus. Aceste fore se
numesc fore electromagnetice, iar cmpurile corespunztoare, cmpuri electromagnetice.
Din punct de vedere experimental se demonstreaz c: 1) exist dou tipuri de
sarcini electrice, (pozitive i negative), 2) orice sarcin este un multiplu ntreg al sarcinii
19
electrice elementare care are valoarea e = 1,602 10 C i 3) sarcina electric se
conserv i este un invariant scalar. Sarcina electricnet, q coninut ntr-un volum V
poate fi exprimat funcie de densitatea de sarcin volumic = ( x, y , z , t ) sub forma:
q = dV . (4.1)
V
Sarcinile electrice aflate n micare genereaz cureni electrici. Intensitatea
curentului electric reprezint cantitatea de sarcin net (pozitiv sau negativ) care
traverseaz o suprafa n unitatea de timp i este definit de relaia:
dq
I= . (4.2)
dt
 FIZIC

Intensitatea curentului electric poate fi exprimat funcie de densitatea de curent

electric, J (care specific n fiecare punct att intensitatea fluxului de sarcini prin
suprafaa S ct i direcia micrii acestora) sub forma:
r r
I = J u n dS . (4.3)
S
innd seama de teorema Gauss n cazul unei suprafee nchise care determin
un volum V , (curentul fiind un flux de sarcini care traverseaz suprafaa) din relaiile
(4.1) i (4.3), rezult:
r r d
undS = dt dV
J (4.4)
V
sau
r
div J + dV = 0 .
t
(4.5)
V
ntruct volumul V este arbitrar relaia
r
divJ + =0 (4.6)
t
reprezint ecuaie de continuitate pentru sarcina electric (conservarea sarcinii electrice
ntr-un punct al spaiului). Dac = const. , rezult:
r
divJ = 0 . (4.7)
La baza teoriei cmpului electromagnetic stau nou experiene care au fost
sintetizate de ctre James Clark Maxwell n 1873. n continuare sunt prezentate cele nou
experiene n ordine logic.

Experiena I (legea Coulomb). Din studiul experimental efectuat cu ajutorul unei balane
de torsiune Coulomb a stabilit c fora de interaciune dintre dou particule ncrcate
electric, F este direct proporional cu produsul sarcinilor electrice, q1, q2 cu care sunt
ncrcate corpurile (prima etap) i respectiv invers proporional cu ptratul distanei, r
dintre corpuri (etapa a doua). n vid expresia matematic a acestei legi este:
r r
qq r qq r
F0 = 1 2 2 = 1 23r (4.8)
40r r 40r
r
r
unde 0 =8,856 10 -12
F/m reprezint permitivitatea absolut a vidului, iar este un
r
vector cu modulul egal cu unitatea i se numete versor al direciei r.
Legea Coulomb (4.8) este valabil numai pentru corpuri a cror dimensiuni sunt
mici (neglijabile) n raport cu distana dintre acestea. Forele de interacie sunt orientate
dup direcia care unete cele dou corpuri, iar sensul acestora depinde de semnul ambelor
sarcini. Dac sarcinile particulelor au acelai semn (ambele pozitive sau ambele negative)
fora este de respingere (fig. 4. 1 a), iar dac au semne contrare, fora este de atracie (fig.
2. 1 b). n cazul cnd cele dou sarcini se afl ntr-un mediu omogen oarecare, legea
Coulomb n SI se scrie sub forma:
r r
qq r qq r
F = 1 22 = 1 23 r (4.9)
4r r 4r

145
 OPTIC ONDULATORIE

unde reprezint permitivitatea absolut a mediului. Fcnd raportul ntre modulele

forelor date de relaiile (4.8) i (4.9) se obine:
q1q2
F0 40 r 2
= = = r , (4.10)
F q1q2 0
4r 2
unde r este permitivitatea relativ a mediului, aceasta indicnd de cte ori fora de
interaciune dintre dou corpuri ncrcate electric este mai mare n vid dect ntr-un mediul
respectiv.

Fig. 4. 1 a), b). Orientarea forelor de interaciune electric.

Experiena II (lucrul mecanic al forelor electrice). Lucrul mecanic, L efectuat la

deplasarea unei sarcini de prob (mic), q ntre dou puncte P1 i P2 pe un drum finit
(C) n cmpul creat de sarcina Q (fig. 4. 2) este:
Q Q
L = q . (4.11)
4 r2 4 r1
Din relaia (4.11) rezult c lucrul mecanic al forelor electrice nu depinde dect de
poziiile iniial i final ntre care are loc deplasarea sarcinii de prob i nu depinde de
forma drumului.

Fig. 4. 2. Reprezentarea drumului (C) parcurs de sarcina de prob.

Dac sarcina de prob se ntoarce n punctul iniial (parcurgnd o curb nchis )

lucrul efectuat de sarcina mpotriva cmpului este recuperat prin ntoarcerea n punctul
iniial, iar

146
 FIZIC
r r
dr = 0 .
F (4.12)

innd seama c intensitatea cmpului electric este dat de relaia
r
r F
E= , (4.13)
q
rezult: r r
dr = 0 .
E (4.14)

Pe baza teoremei Stokes
r r r r
E dr = rot E u n dS , (4.15)
S
se obine r
rotE = 0 . (4.16)
Din relaia (4.16) rezult c n cazul unei sarcini punctiforme fixe cmpul
electrostatic este irotaional i poate fi scris
r sub forma:
E = gradV , (4.17)
r
unde scalarul V reprezint potenialul electric corespunztor cmpului electric E , care
este un cmp potenial.

Experiena III (fluxul intensitii cmpului electric printr-o suprafa nchis). Pe baza
acestei experiene s-a stabilit c sarcina electric total q coninut ntr-un volum V ,
nchis de suprafaa poate fi msurat, deci pe baza relaiilor de mai sus:
r r 1
un dS = dV .
E (4.18)
0V
innd seama de teorema Gauss, rezult:
r r r
E u n dS = div E dV , (4.19)
V
sau
r
divE = . (4.20)
0
Verificarea acestei experiene se face msurnd sarcinile electrice cu un cilindru
Faraday i cmpurile cu un corp de prob.

Experiena IV (inducia electric). Dac o sarcin electric q este nchis de o suprafa

care conine medii diferite, efectul substanelor dielectrice asupra cmpurilor electrostatice
poate fi exprimat cu ajutorul relaiei: r r
r D = E , (4.21)
unde D este inducia electric. Pe baza
r r celor prezentate mai sus, rezult:
D un dS = q = dV , (4.22)
V
de unde se obine:
r
divD = . (4.23)

147
 OPTIC ONDULATORIE

Experiena V (legea Ohm). Pentru o poriune de circuit cu rezistana R conectat la o

tensiune U , Ohm a demonstrat experimental c intensitatea curentului, I verific relaia:
U
I= . (4.24)
R
innd seama de expresia rezistenei electrice:
l l
R= = , (4.25)
S S
(unde l este lungimea conductorului, S este aria seciunii transversale a conductorului,
este rezistivitatea materialului, iar este conductivitatea), de relaia (4.3) i de faptul
c dU = E dr , legea Ohm mai poate fi scris sub forma:
r r
j = E . (4.26)

Experiena VI (legea Ampre). Studiind experimental interaciunea dintre un conductor cu

lungimea l parcurs de curentul cu intensitatea I situat ntr-un cmp magnetic cu inducia
r r
magnetic B , Ampre a stabilit c fora electromagnetic, F exercitat asupra
( )
r r r r
conductorului este: F = Il ul B . Considernd c v este viteza fiecrei sarcini care
trece prin conductor i innd seama de definiia intensitii curentului, relaia
( )
r r r
F = Il ul B mai poate fi scris i sub forma:
( )
r r r
F =q vB . (4.27)

Experiena VII (legea Faraday). n anul 1831 Faraday a stabilit o relaie ntre ntre
cmpul electric i magnetic:
r r d m
U em = Ein dr = , (4.28)
dt
unde U em este tensiunea electromotoare, iar
r r
m = B S (4.29)
este fluxul magnetic. n cazul unui circuit nchis
r r d m d r r
U em = E dr = = B u n dS , (4.30)
dt dt S

Aplicnd teorema Stokes (4.15) relaiei (4.30), rezult:
r
r B
rotE = . (4.31)
t

Experiena VIII. Utiliznd un fluxmetru pentru a suma inducia magnetic normal pe o

suprafa nchis se poate demonstra c suma rezultant este ntotdeauna nul de unde se
poate trage concluzia c liniile de flux magnetic nu au nceput i r sfrit, formnd curbe
r
nchise. Astfel, din punct de vedere matematic se poate scrie c B u n dS = 0 .

r r
Aplicnd teorema Gauss (4.19) relaiei B un dS = 0 se obine:
r
divB = 0 . (4.32)

148
 FIZIC

Relaia (4.32) evideniaz faptul c un cmp magnetostatic este un cmp fr surse

(fr divergen) sau solenoidal.

Experiena IX. Pe baza acestei experiene s-a stabilit o relaie ntre curent i cmpul de
inducie magnetic cruia aceasta i d rnatere sub rforma:
r r
H dr = J u n dS , (4.33)
S
unde
r 1 r
H= B (4.34)

reprezint intensitatea cmpului magnetic, iar
= 0 r (4.35)
7
este permeabilitatea magnetic absolut a mediului, 0 = 4 10 H/m fiind
permeabilitatea absolut a vidului, iar r , permeabilitatea magnetic relativ a mediului.
Aplicnd teorema Stokes (4.15) relaieir(4.34),
r rezult:
rotH = J . (4.36)

4.1.3. Ecuaiile Maxwell pentru cmpul electromagnetic

Teoria cmpului electromagnetic se bazeaz pe relaiile care se pot stabili ntre

r r r
cmpurile surs i J , pe de o parte i cmpurile, E ( x, y, z , t ) , D( x, y, z , t ) ,
r r
H ( x, y, z , t ) i B( x, y, z , t ) , pe de alt parte i a fost elaborat pentru prima dat de ctre
r
J. C. Maxwell. Maxwell a fcut urmtoarele ipoteze: a) inducia electric, D are
divergena proporional cu densitatea de sarcin i n rregim dinamic pe baza generalizrii
rezultatelor experienei IV, b) inducia magnetic, B are divergena nul i n regim
dinamic pe baza generalizrii rezultatelor experienei VIII, c) prin analogie cu legea
induciei electromagnetice unde variaia n timp a fluxului magnetic genereaz tensiunea
electromotoare
r indus, se consider c n cazul dinamic general i variaia induciei
electrice D genereaz un curent electric pe baza generalizrii rezultatelor experienei IX.

4.1.4. Forma integral a ecuaiilor Maxwell

Legea induciei electromagnetice (legea Faraday). Pe baza experienei II prima ecuaie

Maxwell poate fi scris sub form integral:
r r d r r
E dr =
dt S
B u n dS . (4.37)

Pe baza acestei legi tensiunea electromotoare instantanee de-a lungul oricrei
curbe nchise este egal cu viteza instantanee a fluxului magnetic care strbate orice
suprafa deschis S , limitat de curba , cu condiia ca n decursul timpului conturul
s rmn acelai i suprafaa S s fie simplu conex.
Legea circuitului magnetic sau legea curentului total (legea Ampre). innd seama de
experiena IX i de prima ecuaie Maxwell, rezult:

149
 OPTIC ONDULATORIE

r r r r d r r
dr =
H J u n dS +
dt S
D un dS . (4.38)
S
Pe baza ecuaiei (4.38) tensiunea magnetomotoare instantanee de-a lungul oricrei
curbe nchise este egal cu suma dintre intensitile instantanee ale curenilor de
conducie i de deplasare (hertzian) care trec prin orice suprafa S , limitat de curba
, cu condiia ca n decursul timpului conturul s rmn acelai i suprafaa S s fie
simplu conex.

Legea fluxului inducie magnetice (legea Gauss pentru cmpul magnetic). Generaliznd
rezultatul experienei VII i n cazul dinamic se poate scrie a treia ecuaie Maxwell sub
forma: r r
u n dS = 0 .
B (4.39)

Din relaia (4.39), rezult c fluxul magnetic instantaneu care trece prin orice
suprafa nchis este nul.

Legea fluxului inducie electrice (legea Gauss pentru cmpul electric). Considernd c
experienele III i IV sunt valabile i n cazul
r r dinamic se poate scrie c:
D undS = dV . (4.40)
V
Pe baza relaiei (4.40), rezult c fluxul induciei electrice instantaneu care trece
prin orice suprafa nchis este egal cu sarcina electric
r total aflat n interiorul
suprafeei . Dac sarcina electric q > 0 , fluxul lui D este spre exteriorul suprafeei
, iar dac q < 0 este spre interiorul suprafeei .

4.1.5. Forma diferenial a ecuaiilor Maxwell

Ecuaiile Maxwell pentru cmpul electromagnetic scrise sub form integral sunt
utile pentru a rezolva acele tipuri de probleme care cer o simetrie complet, cum ar fi
simetria sferic, cilindric i rectangular. Aceast limitare a ecuaiilor
electromagnetismului sub forma integral se datorete faptului c ele sunt legi care descriu
proprietile cmpului ntr-o regiune ntins a spaiului.
Pentru ca ecuaiile electromagnetismului s fie utile i n cazul general pentru
oricare tip de problem, este necesar s se stabileasc relaii ntre vectorii cmpului n
puncte arbitrare ale spaiului i la momente arbitrare de timp. Forma diferenial a
ecuaiilor lui Maxwell pentru cmpul electromagnetic se obine din forma integral a
acestora, (4.37)-(4.40), utiliznd teorema lui Stokes
(rot A) u n dS )
r r rr
dr =
A (4.41)
S
i teorema lui Gauss,
r r r
n
A u dS = dV .
div A (4.42)
V
Pe baza celor prezentate mai sus se obin ecuaiile:
r
r B
rot E = , (4.43)
t

150
 FIZIC

r
r r D
rot H = J + , (4.44)
t
r
div B = 0 , (4.45)
r
div D = . (4.46)
Pentru scrierea ecuaiilor cmpului electromagnetic sub form diferenial, este
necesar ca vectorii de cmp s fie funcii de poziie i timp, cu o singur valoare,
mrginite, continue i cu derivate continue. n general, vectorii cmpului electromagnetic
au aceste proprieti n tot spaiul, cu excepia punctelor n care exist schimbri brusce n
distribuiile de curent i/sau de sarcin. Relaiile ntre discontinuitile vectorilor de cmp
i variaiile abrupte n distribuia curenilor i/sau sarcinilor sunt cunoscute ca fiind condiii
la limit. Discontinuitile vectorilor de cmp apar la interfaa dintre medii cu proprieti
fizice diferite. n cazul unei anumite probleme de electromagnetism, soluia se obine
utiliznd legile sub forma diferenial i conduce la rezolvarea de sisteme de ecuaii
difereniale. Soluia general a fiecrei ecuaii difereniale conine termeni (constante sau
funcii) care pot fi evaluai numai din cunoaterea comportrii variabilelor la condiiile la
limit spaiale i/sau la condiiile iniiale.

Teorema de conservare a sarcinii electrice. n ecuaiile Maxwell teorema de conservare a

sarcinii electrice este coninut n mod implicit, aceasta rezultnd n urma aplicrii
divergenei ecuaiei (4.44) sub forma:
r
r r D
div rot H = div J + div (4.47)
t
sau
( )
r r
0 = div J + divD . (4.48)
t
innd seama de ecuaia (4.46), relaia (4.48) devine:
r
div J + =0, (4.49)
t
aceasta evideniind faptul c sarcina electrica i curentul electric nu pot fi specificate
independent unul de cellalt i exprim matematic conservarea sarcinii electrice n
vecintatea unui punct. n urma integrrii ecuaiei (4.49) pe un volum V , nchis de o
suprafa neted , rezult:
r
dV = t dV ,
J (4.50)
V V
sau
r r d
un dS = dt dV .
J (4.51)
V
Forma integral a ecuaiei de continuitate se obine innd seama de definiia
densitii de sarcin volumic (4.1) i de relaia (4.51):
r r d
u n dS = dt ,
J (4.52)

Considernd legea conservrii sarcinii exprimat prin (4.51), atunci din relaiile
(4.43) i (4.44) se obin ecuaiile (4.45) i (4.46). Astfel, aplicnd divergena ecuaiei
(4.43), rezult:

151
 OPTIC ONDULATORIE

r r
div rot E = div B = 0 , (4.53)
t
sau r
div B = const. = 0 (4.54)
r
ntruct cmpul magnetic de inducie B nu a fost niciodat nenul n trecut.
Aplicnd divergena ecuaiei (4.44)
r i integrnd, rezult:
div D = const. (4.55)
r
Considernd ca i n cazul precedent, c n trecut, cmpul electric de inducie B a
fost sau va fi nul la un moment oarecare, se obine ecuaia (4.46).
Pe baza celor prezentate mai sus ca legi generale ale cmpului electromagnetic pot
fi considerate fie ecuaiile (4.37)-(4.40) fie ecuaiile (4.43),(4.44) i (4.49).
r r
4.1.6. Definiia vectorilor fundamentali ai cmpului electromagnetic E i B .

Cuplajul dintre cmpul electromagnetic i lumea mecanic poate fi caracterizat de

legea forei Lorentz care se obine din prima exprerien i experiena a asea, presupunnd
c asupra unei sarcini n micare se exercit n acelai timp o for electric i o for
magnetic, adic:
r r r r r r
F = Fe + Fm = qE + I l ul B . (4.56)
ntruct intensitatea curentului electric I se datorete sarcinii electrice q care este
r r
n micare n direcia u l cu viteza v , se poate scrie:
r r
I l u l = qv , (4.57)
iar legea forei Lorentz are expresia:
( )
r r r r
F = q E+vB . (4.58)
Considernd c sarcina este distribuit ntr-un volum cu o densitate macroscopic
r
continu , E poate fi definit prin fora mecanic care acioneaz asupra unei sarcini,
adic:
r r
Fe = E dV , (4.59)
V
aceast for fiind distribuit cu densitatea volumic:
r r
f e = E . (4.60)
r
De asemenea, fora magnetic, Fm , se poate scrie sub forma:
( )
r r r
Fm = J B dV , (4.61)
V
aceast for fiind distribuit cu densitatea volumic:
r r r
fm = J B . (4.62)
Pe baza relaiilor (4.60) i (4.62), forma diferenial a legii forei Lorentz este:
r r r r r r
f = fe + fm = E + J B . (4.63)
innd seama de relaiile (4.1) i (4.58) forma diferenial a legii Lorentz se poate
exprima i prin relaia:
r
( )
r r r
f = E+vB . (4.64)

152
 FIZIC

r r
Pe baza celor prezentate mai sus rezult c definiia arbitrar a vectorilor E i B
prin relaiile (4.59) i (4.61) este inevital ntruct dac forele mutuale care se exercit
ntre sarcini sau ntre cureni sunt msurabile, vectorii cmpului nu sunt accesibili
observaiei directe.

4.1.7. Legile de material

r r r r
n spaiul vid. n spaiul vid, D nu difer de E , respectiv H de B , dect printr-un factor
constant, deci se poate scrie c:
r r
D = 0 E , (4.65)
respectiv,
r 1 r
H= B, (4.66)
0
valorile i dimensiunile constantelor 0 i 0 depinznd de sistemul de uniti adoptat.
r r
Considernd c E i B sunt vectorii principali ai cmpului electromagnetic,
ecuaiile Maxwell (4.43)-(4.46) n spaiul vid se scriu sub forma:
r
r B
rot E + = 0, (4.67)
t
r
r E r
rot B 0 0 = 0 J , (4.68)
t
r
div B = 0 , (4.69)
r 1
div E = . (4.70)
0

n substan. Starea electromagnetic a unui eantion de substan (un corp n cmpul

r r
electromagnetic) poate fi descri cu vectorii polarizaie electric, P i magnetizaie, M ,
definii prin ecuaiile:
r r r
P = D 0 E (4.71)
i respectiv
r 1 r r
M= BH . (4.72)
0
r
Pe baza celor prezentate mai sus se observ c definindu-i n acest mod, vectorii P
r
i M sunt legai de substan i se anuleaz n spaiul liber, conform relaiilor (4.65) i
r r r r r r
(4.66). Exprimnd vectorii D i H funcie de E i P , respectiv B i M , ecuaiile
Maxwell (4.43)-(4.46), n substan, devin:
r
r B
rot E + = 0, (4.73)
t
r r
r E r P r
rot B 0 0 = 0 J + + rot M , (4.74)
t t
r
div B = 0 , (4.75)

153
 OPTIC ONDULATORIE

( )
r 1 r
div E = div P . (4.76)
0
Pe baza ecuaiilor (4.73)-(4.76) rezult c prezena substanei ntr-un cmp
electromagnetic este echivalent cu o distribuie de sarcini electrice avnd densitatea
r
r P r
div P , plus o distribuie de cureni electrici avnd densitatea + rot M . Dac se
t
r r
cunosc vectorii P i M , se poate studia structura cmpului electromagnetic n prezena
r r r
substanei. Vectorii P i M , respectiv J , sunt exprimai prin legile de material: legea
polarizaiei electrice, legea magnetizaiei i legea conduciei electrice.

Legea polarizaiei electrice. Din teoria macroscopic rezult c se pot distinge dou tipuri
de polarizaie electric: polarizaie electric permanent, cnd un dielectric este polarizat
intrinsec, indiferent de plasarea sa n cmp electric i polarizaie electric temporar, cnd
dielectricul este polarizat sub efectul cmpului electric. Polarizaia electric permanent
este condiionat de cauze neelectrice, este msurabil direct i n cazul cmpului n
dielectrici, intervine ca o constant cunoscut a materialului n condiiile date. Polarizaia
electric temporar depinde de intensitatea cmpului electric. Pentru rezolvarea
problemelor de cmp n dielectrici, este necesar cunoaterea explicit a acestei
dependene.
Legea polarizaiei electrice temporare stabilete relaia de dependen dintre
polarizaia electric temporar i intensitatea cmpului electric:
( )
r r
Pt = Pt E (4.77)
Pe baza relaiei (4.77) se poate face o clasificare a dielectricilor.

a) Medii dielectrice liniare. Experimental, se poate arata c n cazul mediilor dielectrice

(medii care nu sunt parcurse de curent continuu), ntre polarizaia electric temporar i
intensitatea cmpului electric exist o relaie de proporionalitate:
( )
r r r
Pt = Pt E = 0 e E , (4.78)
unde e este susceptivitatea electric.

b) Medii dielectrice liniare i izotrope. n cazul mediilor dielectrice liniare i izotrope,

susceptivitatea electric este un scalar adimensional, caracteristic materialului considerat.
r
Vectorul polarizaie electric P este:
r r r
P = Pt + Pp , (4.79)
r
unde Pp este polarizaia electric permanent. Din relaiile (4.71) i (4.78), rezult:
r r r r r r r
D = 0 E + P = 0 (1 + e )E + Pp = 0 r E + Pp , (4.80)
unde r este permitivatea relativ a materialului considerat. innd seama c
r = 1 + e , (4.81)
se poate defini permitivitatea absolut a dielectricului
= 0 r , (4.82)
iar relaia (4.80) devine:
r r r
D = E + P p . (4.83)

154
94

CAPITOLUL 2

Unde electromagnetice

2.1 Unde electromagnetice plane

n prima parte a Cursului de Fizic a au fost prezentate unele propri-

etati gene-rale ale undelor, care nu depind de tipul de und a; cele mai
multe s-au referit la undele mecanice care au ca origine o perturbatie lo-
cala ntr-un mediu material si care se propag a n virtutea propriet atilor
elastice ale mediului sau, n cazul undelor de pe suprafata unui lichid, a
propriet atilor mecanice tipice ale mediului.
Existenta undelor electromagnetice a fost deja mentionat a, la fel ca
si unele propriet ati caracteristice acestora: proprietatea de a se propaga
n vid, caracterul transversal n anumite conditii precum si faptul c a
sunt produse de sarcini electrice n miscare cu acceleratie foarte mare;
de asemenea, undele electromagnetice pot puse n evidenta la distanta
mare de surs a, de exemplu analiznd interactia cmpului electric si al
cmpului magnetic ce compun undele, cu sarcini electrice libere prezente
ntr-un conductor.
n cele ce urmeaz a, ncerc
am sa demostram modul n care n ecuatiile
Maxwell sunt continute fenomene ondulatorii si s a denim undele elec-
tromagnetice n cazul cel mai simplu, acela al undei plane.
Consider am un mediu innit si omogen, de permitivitate dielectric a"
si permeabilitate magnetic a , n care nu se aa sarcini libere sau curenti
!
de conductie, adic a = 0 si j =0: n aceste ipoteze, ecuatiile Maxwell
au forma:
!
! !
r E =0 (a) r B =0 (b)
! ! (2.1)
! @B ! @E
r E= (c) r B =" (d)
@t @t
n loc de a c
auta solutia general a, ne vom limita la c
autarea unei solutii
! !
particulare n care cmpul electric E si cmpul magnetic B depind, ntr-
un sistem de referita cartezian, numai de timp si de coordonata x, avnd
 95

aceeasi valoare n punctele continute ntr-un plan perpendicular pe axa

x (solutia unda plana).
Tinnd
cont ca n ipoteza f
acut
a mai sus toate derivatele partiale n
raport cu y si z sunt nule, din (2.1) obtinem:
! @Ex @Ey @Ez @Ex
r E= + + = 0; =0
@x @y @z @x
! @Bx @By @Bz @Bx
r B= + + = 0; =0
@x @y @z @x
! @Ez @Ey @Bx @Bx
(r E )x = = ; =0
@y @z @t @t
! @Ex @Ez @By @By @Ez
(r E )y = = ; =
@z @x @t @t @x
! @Ey @Ex @Bz @Bz @Ey
(r E )z = = ; =
@x @y @t @t @x
! @Bz @By @Ex @Ex
(r B )x = =" ; =0
@y @z @t @t
! @Bx @Bz @Ey @Ey 1 @Bz
(r B )y = =" ; =
@z @x @t @t " @x
! @By @Bx @Ez @Ez 1 @By
(r B )z = =" ; = :
@x @y @t @t " @x
Relatiile @Ex =@x = 0 si @Ex =@t = 0 conduc la concluzia c a componenta
Ex (x; t) a cmpului electric este constant a. Un astfel de cmp poate
produs de o distributie static a de sarcini. Deoarece analiz am cmpurile
variabile n timp, vom exclude existenta unor surse de acest fel si, deci,
Ex (x; t) = 0. Similar, din relatiile @Bx =@x = 0 si @Bx =@t = 0; excluznd
curentii stationari, rezulta c
a Bx (x; t) = 0.
Acesta este un prim rezultat foarte important: dac a demonstram c
a
celelalte componente veric a ecuatia undelor n z si y, aceste unde sunt
transversale. Pentru demostratie folosim relatiile urm atoare:
@Ez @By @Ey @Bz
= (a) = (c)
@x @t @x @t (2.2)
@Ez 1 @By @Ey 1 @Bz
= (b) = (d)
@t " @x @t " @x
Aceste relatii stabilesc o leg
atur
a ntre Eysi Bz si ntre Ez si By , adic
a
ntre componente perpendiculare. Deriv am (2.2a) n raport cu x si (2.2b)
n raport cu t si obtinem:
@ 2 Ez @ 2 By @ 2 Ez 1 @ 2 By
= ; = :
@x2 @x@t @t2 " @t@x
96

Cele dou
a derivate mixte ale lui By sunt egale si rezult
a egalitatea
@ 2 Ez @ 2 Ez
= " :
@x2 @t2
Similar, dac a deriv
am (2.2a) n raport cu t si (2.2b) n raport cu x se
obtine relatia
@ 2 By @ 2 By
= " :
@x2 @t2
Din ecuatiile (2.2c) si (2.2d) rezult
a egalitatile
@ 2 Ey @ 2 Ey @ 2 Bz @ 2 Bz
= " ; = " :
@x2 @t2 @x2 @t2
!
Asadar, oricare dintre componentele cmpului electric E sau ale cmpu-
!
lui B verica ecuatia diferential
a a undelor plane
@2 1 @2 @2
= = " ; ( = Ey , Ez , By , Bz ) (2.3)
@x2 v2 @ 2t @t2
! !
Cmpurile E si B se propag a de-a lungul axei x sub forma unei unde
plane avnd viteza
1 1 1 c
v=p =p p =p ; (2.4)
" "0 0 "r r "r r

unde
1
c= p = 2:99792458 108 m=s (2.5)
"0 0

este viteza perturbatiei electromagnetice n vid ("r = 1).

Deci, ecuatiile Maxwell contin ca solutii particulare, cmpuri elec-
trice si magnetice care se propag a avnd caracteristicile undelor plane
transversale. Viteza de propagare are o valoare bine denit a n vid iar
ntr-un dielectric aceasta depinde de caracteristicile electrice si magnet-
ice ale mediului, avnd ntotdeauna o valoare mai mic a dect n vid.
Deoarece c coincide cu valoarea m asurat a a vitezei luminii n vid, Maxwell
a emis ipoteza c a lumina este ea ns
asi o und a compus a dintr-un cmp
electric si dintr-un cmp magnetic.
! !
S
a deducem acum relatiile care exist a ntre E si B n orice punct si
la orice moment de timp. Ne reamintim faptul c a, n ipoteza propag arii
perturbatiei n sensul pozitiv al axei x, solutiile ecuatiilor (2.3) sunt de
tipul

Ey = Ey (x vt), Ez = Ez (x vt), By = By (x vt), Bz = Bz (x vt),

 97

sau, sub form

a vectorial
a
! !
E = Ey (x vt)! u y + Ez (x vt)!
u z , B = By (x vt)!
u y + Bz (x vt)!
u z:

u = x vt este argumentul functiilor de mai sus, iar @u=@x = 1 si

@u=@t = v; din (2.2a) rezult
a
@By @Ez @Ez @u @Ez
= = = ;
@t @x @u @x @u
Z Z Z
@By @Ez 1 @Ez Ez
By = dt = dt = du = + const:
@t @u v @u v
Alegem constanta egal
a cu zero si obtinem
1
By (x vt) = Ez (x vt):
v
Proced
am analog pornind de la (2.2c) si rezult
a
1
Bz (x vt) = Ey (x vt):
v
!
Componentele cmpului B depind, asadar, de componentele cmpului
!
E iar cei doi vectori se pot scrie sub forma
!
E = Ey (x vt)! u y + Ez (x vt)!
u z,
(2.6)
! ! !
v B = Ez (x vt) u y + Ey (x vt) u z ,
! !
din care se pot deduce toate relatiile dintre E si B n unda electro-
magnetica plan
a:
Din cea de-a doua relatie (2.6) se obtine leg atura dintre modulele
cmpurilor, valabil
a n orice punct si la orice moment de timp:
1 2 E2
B 2 = By2 + Bz2 = (E + E 2
) =
v2 y z
v2
(2.7)
E E
)B= ; E = vB, = v:
v B
Din produsul scalar se obtine
!! 1
E B = Ey By + Ez Bz = ( Ey Ez + Ez Ey ) = 0
v
(2.8)
!!
) E B =0:
98

cei doi vectori sunt ntotdeauna perpendiculari ntre ei.

Produsul vectorial are valoarea
!ux ! uy !
uz
! !
E B = 0 E y E z = v1 (Ey2 + Ez2 )!
ux
Ez Ey (2.9)
0
v v
! ! E2 !
)E B = u x = vB 2 !
u x = EB ! u x;
v
acesta exprim a directia si sensul de propagare a undei, de-a lungul axei
x.

Fig.2.1
Sa rezum
am propriet atile g
asite pentru propagarea undei electromag-
netice plane, adica ale unui cmp electric si ale unui cmp magnetic ntr-
un mediu omogen si izotrop, f ara curenti si sarcini libere (la limit
a, n
vid):
! !
a) E si B se propag a cu aceeasi vitez a v, care are valoarea c =
p 8
1= "0 0 = 3 10 m=s , n vid;
b) modulele cmpurilor sunt legate prin relatia de proportionalitate
B = E=v (n vid, B = E=c);
! !
c) E si B sunt perpendiculari ntre ei si pe directia de propagare
(gura 2.1); n acest caz, undele electromagnetice sunt unde transversale
iar pentru acest tip de unde este important conceptul de polarizare;
! !
d) produsul vectorial E B deneste directia de propagare a undei,
! !
iar modulul sau este proportional cu produsul modulelor lui E si B .
Toate aceste propriet ati ale cmpurilor, chiar dac a au fost deduse
folosind un sistem de coordonate carteziene, r amn valabile n orice alt
sistem de coordonate.
 99

Subliniem faptul c a, ntr-un fenomen ca cel al propag arii undelor,

! !
cmpurile E si B nu pot separate: prezenta unuia comport a si prezenta
celuilalt. Aceasta este motivul pentru care nu se vorbeste de o und a de
cmp electric sau de o und a de cmp magnetic, ci de o und a electromag-
netic
a. n teoria lui Maxwell cele dou a cmpuri sunt unicate ntr-un
singur cmp, cmpul electromagnetic.
! !
n Fig.2.2 sunt reprezentate cmpurile E si B pentru unda armonic a;
maximele si minimele sunt n acealasi puncte, asa cum reiese din relatia
(2.6).

Fig.2.2

n cele mai multe dintre mediile obisnuite, susceptibilitatea magnetic

a
5
are o astfel de valoare nct j r 1j < 10 si deci, putem considera
r = 1; rela
tia (2.4) devine
c p
n= = "r (2.10)
v
si deneste raportul dintre viteza undei electromagnetice n vid si viteza
undei ntr-un mediu n care aceasta se poate propaga, adic a transparent
la undele electromagnetice. n studiul propag arii luminii, n este numit
indice de refractie absolut al mediului; acesta poate masurat indepen-
dent de relatia care l leag
a de "r .
Atunci cnd se poate scrie B = H, relatia (2.7) are forma
r
E
= v= = Z: (2.11)
H "
Marimea Z care are dimensiunile unei impedante, se numeste impedanta
caracteristica a mediului. n vid, impedanta caracteristic
a este
r
0
Z0 = = 377 : (2.12)
"0
100

n medii transparente cu r = 1 exist

a relatia
Z0 Z0
Z=p = ; (2.13)
"r n
care devine util a atunci cnd analizam energia asociat a cmpului elec-
tromagnetic.
nainte de a continua studiul undelor electromagnetice este important
s
a ne reamintim c a, n procedeul urmat pn a acum, un mediu dielectric
omogen a fost tratat ca si vidul, n afara nlocuirii lui "0 si 0 cu " si
. n realitate, ar necesar s
a se studieze caracteristicile mediului prin
! !
intermediul vectorului polarizatie P , s
a se stabileasc
a relatiile dintre P
!
si E si s
a se demonstreze existenta solutiei ondulatorii pentru ecuatiile
Maxwell ntr-un mediu material cu viteza undei dat a de (2.4). Cum
n majoritatea cazurilor de interes conditia este satisf acut a, n cele ce
urmeaz a vom considera ca general valabile relatiile (2.4) si (2.10)

2.2 Polarizarea undelor electromagnetice plane

Sursele electromagnetice de interes emit pachete de unde armonice

de durat a nita. Dac a durata t a pachetului este astfel nct banda de
frecvente = 1= t este foarte mic a fata de frecventa medie , putem
trata pachetul de unde ca o und a armonic a de lungime de und a si de
frecventa .
Pentru o und a electromagnetica plana, asa cum este cea descris
a n
paragraful 2.1, se poate deni fenomenul de polarizare; n acest scop este
!
sucient s a specicam comportamentul cmpului electric E din moment
! !
ce cmpul magnetic B este ntotdeauna perpendicular pe E : Vom de-
scrie, asadar, o und a armonica plan
a prin intermediul ecuatiilor:

Ey (x; t) = E0y sin(kx !t) , Ez (x; t) = E0z sin(kx !t + ) (2.14)

Sunt valabile si relatiile deja cunoscute

2
! = kv = 2 , = v, k = (2.15)

A. Polarizarea liniara, = 0; = (Fig.2.3)

Componentele cmpului electric au expresiile

Ey = E0y sin(kx !t) , Ez = E0z sin(kx !t) (2.16)

 101

iar raportul lor este constant

Ez E0z
= = tg
Ey E0y

Fig.2.3

!
Cmpul electric E se aa ntotdeauna n planul de polarizare care
trece prin axa x si face unghiul cu planul xy. n acest plan cmpul
oscileaz
a cu amplitudinea

q
2 2
E0 = E0y + E0z ) E0y = E0 cos ; E0z = E0 sin : (2.17)

B. Polarizarea eliptica, = =2, = 3 =2 (Fig.2.4)

Componentele cmpului electric sunt

Ey = E0y sin(kx !t), Ez = E0z cos(kx !t); (2.18)

p
modulul cmpului este E = Ey2 + Ez2 si variaz a ntre valorile E0y si E0z .
!
Directia lui E se schimb a de-a lungul axei x si descrie un cerc complet
!
pe distanta . n timp, n planul zy, vrful lui E descrie o elips a de
semiaxe E0y ; E0z . Dac a este constant dar are o valoare oarecare, elipsa
are axele nclinate fata de axele de coordonate.
102

Fig.2.4
C. Polarizarea circulara (Fig.2.5)
Componentele cmpului electric au expresiile

Ey = E0 sin(kx !t), Ez = E0 cos(kx !t): (2.19)

Cmpul electric are amplitudinea constant a E0 ; variatia lui n functie de

x si t este similar
a celei descris
a pentru polarizarea eliptic a, cu elipsa ce
degenereaz a ntr-un cerc.

Fig.2.5
D. Unda electromagnetica plana nepolarizata
Daca diferenta de faza variaz a n mod ntmpl ator, nu se poate
!
stabili o lege de variatie pentru E : starea de polarizare, chiar dac a se
poate deni n orice moment de timp si n orice pozitie, nu mai exist a
atunci cnd se efectueaz a media n timp. Deoarece, n general, m asurarea
st
arii de polarizare a undei ntr-o anumita pozitie, se face ntr-un interval
de timp care este mult mai mare dect timpul n care au loc variatiile lui
; rezultatul este c
a unda apare nepolarizat a.
 103

Fig.2.6

Undele electromagnetice nepolarizate sunt cele ce constituie radiatia

solar
a sau lumina emis a de o surs
a normala cu incandescenta. n aceste
!
cazuri, directia lui E este legata de mecanismele de emisie ale undelor.
n concluzie, putem spune c a polarizarea undelor electromagnetice
este creat
a prin suprapunerea a dou a unde coerente care se propag a n
doua plane ortogonale, dac a prin coerente ntelegem doua unde pentru
care diferenta de faza r
amne constant a n timp.

2.3 Energia undei electromagnetice plane. Vectorul

Poynting.

! !
Prezenta unui cmp electric E si a unui cmp magnetic B ntr-o
regiune din spatiu presupune si prezenta unei anumite energii distribuite
n spatiu cu densitatea u.
ntr-un mediu omogen, densit atile de energie ale cmpului electric,
respectiv cmpului magnetic sunt date de expresiile

1 B2
ue = "E 2 , um = ;
2 2
iar densitatea de energie electromagnetica este

1 B2
u = "E 2 + :
2 2

Pentru unda electromagnetic

a plan
a, tinnd cont de relatiile (2.7) si (2.4),
rezult
a c
a
B2 E2 1
um = = 2
= "E 2 = ue ;
2 2 v 2
adic
a
u = 2ue = "E 2 : (2.20)
104

Energia electromagnetic a este, asadar, datorit

a pe jum atate cmpului
electric si pe jumatate cmpului magnetic. Rezultatul este valabil, n
general, si pentru unde care nu sunt plane.
S
a consider am un element de suprafata d a c
arui normala!n formeaz
a
unghiul cu directia de propagare a undei denit !
a de v sau de vectorul
!
k:

Fig.2.7
n timpul dt prin d trece toat a energia continut
a n volumul prismei
elementare de baza d si de n
altime vdt; adica

dU = ud = ud cos vdt = "E 2 v cos d dt;

unde d reprezinta elementul de volum.

Puterea prin suprafata d este
dU
dP = = "E 2 v cos d :
dt
Aceast
a relatie permite denirea vectorului
!
S = "E 2 !
v; (2.21)

care are proprietatea c

a, uxul s au prin suprafata d exprim
a puterea
instantanee prin aceast
a suprafata
!
dP = S !
u n d = "E 2 v cos d = "E 2 vd 0 = Sd 0;

unde d 0 este suprafata innitezimal a pe !

a ortogonal v ; egal
a cu d cos :
Folosind relatia (2:9) ; se poate rescrie denitia (2.21) sub forma
! 1! !
S = E B; (2.22)

si, deci
1 ! ! !
dP = E B u nd :
 105

Prin integrarea pe o suprafata nit

a ; puterea instantanee prin aceast
a
!
suprafata este dat
a de uxul lui S
Z Z
!! 1 ! ! !
P = S u nd = E B u nd : (2.23)

!
Vectorul S denit n acest mod se numeste vector Poynting. Directia
si sensul lui coincid cu acelea ale vitezei de propagare, iar modulul s au
reprezinta energia electromagnetic a care, n unitatea de timp, traverseaza
unitatea de suprafata perpendicular a pe directia de propagare. S se
masoara n aceleasi unit
ati ca si intensitatea undei, adica W=m2 :
S
a aplicam aceste rezultate, valabile pentru orice und a electromagnet-
ic
a plana, undei plane armonice, polarizate liniar, reprezentat a n planul
de polarizare de
E = E0 sin (kx !t) :
Modulul vectorului Poynting este

S = "E 2 v = "vE02 sin2 (kx !t) :

n practica, xnd o suprafata ortogonal a pe x; este important sa cal-

cul
am nu att uxul instantaneu de energie, ct uxul mediu. Motivul l
constituie faptul c
a pulsatia undelor electromagnetice are, n general, o
valoare foarte mare (pentru radiatia luminoas a ! ' 1015 rad=s)
a vizibil
si instrumentele de m asur a nu pot determina dect valoarea medie a
energiei, neind sensibile la variatii att de rapide.
Valoarea medie a vectorului Poynting este
Zt
1 1
Sm = "v E 2 m
= "v E02 sin2 (kx !t) dt = "vE02 ;
t 2
0

unde timpul t corespunde unui num ar mare de perioade ale undei; rezul-
tatul nu depinde de valoarea unei eventuale faze initiale 0 care se adaug
a
valorii kx !t:
Asadar, intensitatea undei electromagnetice plane armonice polar-
izate liniar este
1
I = Sm = "v E 2 m
= "vE02 = "vEef
2
: (2.24)
2
Deoarece cmpul electric al undei plane polarizate poate privit, conform
relatiei (2:14) ; ca o sum
a vectorial
a de dou
a cmpuri defazate, ortogonale
106

ntre ele si pe directia de propagare, putem aplica (2:24) ec

areia dintre
componente
1 2 1 2
Iy = "vE0y , Iz = "vE0z :
2 2
Intensitatea total
a, egal
a cu suma intensit
atilor ec
arei componente,

1 2 2
I = Iy + Iz = "v E0y + E0z ; (2.25)
2

nu depinde de defazajul dintre componente si, deci, de starea de po-

larizare (liniar
a, eliptic
a sau circulara).
Daca unda nu este polarizat a, n medie, componentele Ey si Ez sunt
egale ntre ele; relatia (2:25) ramne valabil a numai dac
a se considera
valorile medii ale p atratelor amplitudinilor cmpului.
Din (2:11) ; (2:10), (2:4) obtinem
r
1 " 1 n
"v = " p = = = ;
" Z Z0

iar relatia (2:24) se poate scrie sub forma

1 n 2 n 2
I= E0 = E (2.26)
2 Z0 Z0 ef

si reprezint
a intensitatea undei plane polarizat
a liniar.

2.4 Unde electromagnetice plane, sferice si cilindrice.

Asa cum s-a v azut, o und a electromagnetic a plan

a armonic
a ce se
propaga ntr-o directie oarecare se poate scrie sub forma

!
E = E0 sin k !
r !t ;

!r este raza vectoare care uneste punctul O cu un punct P de pe frontul

!
de unda, k este vectorul de propagare, cu modul k = 2 = , iar directia
si sensul coincid cu acelea ale propag
arii undei (Fig.2.8).
 107

Fig.2.8
ntr-un sistem de referinta cartezian,
E (x; y; z; t) = E0 sin (kx x + ky y + kz z !t) ; (2.27)
q 2 !
k = kx2 + ky2 + kz2 = = : (2.28)
v
ntr-un mediu omogen si izotrop, ecuatiile Maxwell au ca solutii si
undele sferice de forma
E0
E= sin (kr !t) ; (2.29)
r
unde E0 este numeric egal cu amplitudinea cmpului electric pentru r = 1
m:
Cmpul electric si cmpul magnetic se propag
a cu viteza v de-a lungul
!
razelor vectoare r care ies din punctul O n care se aa sursa puncti-
forma.
108

Fig.2.9

S am un plan perpendicular pe raza vectoare !

a consider r , cmpurile
! !
E si B apartin acestui plan (unda este transversal
a) (Fig.2.9) si la orice
moment de timp sunt valabile relatiile

!! ! ! E2
E = Bv , E B =0 , E B = !u r:
v
Vectorul Poynting este ntotdeauna denit de relatia

! 1! !
S = E B;

iar intensitatea medie are forma

1 E2 n E02
I = "v 20 = ; (2.30)
2 r 2Z0 r2

invers proportionala cu p atratul distantei r pna la sursa.

O sursa liniar
a, lunga si subtire, poate genera o unda cilindrica pentru
care sunt valabile relatiile

E0 1 E02 n E02
E = p sin (kr !t) ; I = "v = ; (2.31)
r 2 r 2Z0 r

cu E0 amplitudinea cmpului electric pentru r = 1 m iar r distanta pn a

la axa pe care se aa sursa.
Subliniem faptul c a directiile de-a lungul c
arora se propag
a undele
sunt raze ortogonale n ecare punct al frontului de und a.

Aplicatii Fara problema 2.7

P.2.1. O und a electromagnetic a de frecventa = 7:5 1014 Hz

a plan
!
se propaga n vid de-a lungul axei x. Cmpul s au electric E formeaz
a
0 3
unghiul = 30 cu planul x; y si are amplitudinea E0 = 10 V =m: Scrieti
ecuatia acestei unde si calculati amplitudinea cmpului magnetic.

tie: Parametrii caracteristici undei sunt:

Solu

c 3 108 6 2
= = = 0:4 10 m; k= = 1:57 107 rad=m
7:5 1014
! = 2 = 4:71 1015 rad=s
 109

Amplitudinea componentelor cmpului electric sunt:

p
3 3
E0y = E0 cos = 10 V =m
2
1
E0z = E0 sin = 103 V =m
2
si, deci, p
3 3
E0y = 10 sin(1:57 107 x 4:71 1015 t) V =m
2
1 3
E0z = 10 sin(1:57 107 x 4:71 1015 t) V =m
2
Amplitudinile pe componente ale cmpului magnetic sunt:
E0z 6
B0y = = 1:67 10 T
c
E0y 6
B0z = = 2:89 10 T
c
6
iar B = 3:34 10 T:

P.2.2. O und a electromagnetic

a plan
a, polarizat
a eliptic
p ce se propag
a
n vid de-a
p lungul axei x, are semiaxele de valori E0y = 3E0 si respectiv
E0z = 2E0 ; cu E0 = 103 V =m: Frecventa este = 4:3 1014 Hz. Scrieti
ecuatia acestei unde si cmpul magnetic asociat acestei unde.

tie: Parametrii undei sunt:

Solu

= 0:7 10 6 m ; k = 0:9 107 rad=m ; ! = 2:7 1015 rad=s

p
Ey = 3E0 sin(kx !t) = 1:73 103 sin(0:9 107 x 2:7 1015 t) V =m
p
Ez = 2E0 cos(kx !t) = 1:41 103 cos(0:9 107 x 2:7 1015 t) V =m
Ecuatia elipsei este
2 2
Ey Ez
+ =1
1:75 103 1:41 103
Cmpul magnetic asociat undei este:
p
2E0
By = cos(kx !t) = 4:71 10 6 cos(kx !t) T
c
p
3E0
Bz = sin(kx !t) = 5:77 10 6 sin(kx !t) T
c
110

P.2.3. O und a luminoas a plan

a, armonic a, se propag
a de-a lungul
axei x; cu E = E0 cos(kx !t): In calea undei se interpune o lam a de
sticl
a de grosime x si indice de refractie n. Presupunem c a viteza de
faz
a a undei n sticl
a este v = c=n: Scrieti ecuatia undei la iesirea din
lama de sticl
a.

Solutie: Timpul necesar undei ca s

a strabat
a lama de stic
a cu grosimea
x este
x
t2 =
v
n timp ce n vid, timpul necesar ar
x
t1 =
c
La iesirea din lam
a, unda are ntrzierea

1 1 x
t = t2 t1 = x = (n 1)
v c c

fata de situatia n care s-ar propagat n vid.

Intr-un punct generic situat la iesirea din lam
a ecuatia undei este:
!
E = E0 cos[kx !(t + t)] = E0 cos[kx !t (n 1) x]
c
Not
am
! 2
= (n 1) x = (n 1) x
c
Dac
a este mic (n este putin diferit de 1) se poate scrie

E = E0 cos(kx !t ) = E0 cos(kx !t) cos +

+E0 sin(kx !t) sin '' E0 cos(kx !t) + E0 sin(kx !t) =

= E0 cos(kx !t) + E0 cos(kx !t ):

2

P.2.4. Deduceti expresiile intensit atilor undei plane polarizate liniar,

respectiv eliptic. G
asiti o expresie pentru intensitatea unei unde electro-
magnetice plane, polarizat a circular sau nepolarizat a.
! 1! !
tie: Vectorul S = E
Solu B se numeste vector Poynting. Di-
rectia si sensul lui coincid cu acelea ale vitezei de propagare, iar modulul
 111

s
au reprezint
a energia electromagnetic a care, n unitatea de timp, tra-
verseaz
a unitatea de suprafata, perpendicular a pe directia de propagare.
S se masoar
a n aceleasi unit
ati ca si intensitatea undei, adic a n W=m2 :
Modulul vectorului Poynting este

S = "E 2 v:

In practica, din cauza faptului c

a pulsatia u.e.m. are, n general, o val-
oare foarte mare (pentru radiatia luminoas a ! ' 1015 rad=s) si
a vizibil
instrumentele de m asur
a nu pot determina dect valoarea medie a en-
ergiei, este important sa calcul
am uxul mediu. Asadar, intensitatea
u.e.m. se scrie sub forma

I = Sm = "v(E 2 )m

a) unda e.m. plan

a polarizat
a liniar: = 0;
Componentele cmpului electric sunt

Ey = E0y sin(kx !t); Ez = E0z sin(kx !t)

E0y = E0 cos ; E0z = E0 sin

E02 = E0y
2 2
+ E0z

Zt
2 1 1
Sm = "v(E )m = "v E02 sin2 (kx !t)dt = "vE02
t 2
0

Intensitatea u.e.m. va
1
I = "v[(E0 cos )2 + (E0 sin )2 ] = Iy + Iz
2
sau
Iy = I cos2 ; Iz = I sin2 :
3
b) und
a e.m. plan
a polarizat
a eliptic, = ; =
2 2
Componentele cmpului electric se scriu sub forma

Ey = E0y sin(kx !t); Ez = E0z cos(kx !t);

p
modulul cmpului este E = Ey2 + Ez2 si variaz a ntre valorile E0y si
E0z : In timp, n planul xy, vrful lui E descrie o elips
a de semiaxe Eoy si
E0z .
112

Intensitatea undei este

I = Sm = "v(E 2 )m = "v(Ey2 + Ez2 )m =

2
= "v[E0y sin2 (kx 2
!t) + E0z cos2 (kx !t)]m

respectiv
1 2 1 2
I = Iy + Iz = "vE0y + "vE0z
2 2
c) u.e.m. plan
a polarizat
a circular;
Componentele cmpului electric au expresiile

Ey = E0 sin(kx !t); Ez = E0 cos(kx !t):

Cmpul electric are amplitudinea constanta E0 ; n timp, n planul xy,

vrful lui E descrie un cerc de raza E0 .

E0y = E0z = E0 =) I = "vE02

I 1
Iy = Iz = = "vE02 :
2 2
d) und a e.m. plan a nepolarizat
a;
Dac a diferenta de faz
a variaza n mod ntmpl ator, nu se poate
stabili o lege de variatie pentru E: starea de polarizare, chiar dac a se
poate deni n orice moment de timp si n orice pozitie, nu exist
a atunci
cnd se efectueaz a media n timp.
E 1
Ey = Ez = p =) (Ey2 )m = (Ez2 )m = (E 2 )m
2 2
Rezult
a
I "v(E 2 )m
Iy = Iz = = :
2 2

P.2.5. O unda electromagnetic a plan

a descris
a de relatia
!
E = (!u x + 0:7!u y + 3!
u z ) exp i[( 0:6x + 0:8y) !t] (V =m)

se propaga n vid. Sa se determine intensitatea cmpului magnetic H

si energia transferat
a de unda printr-o suprafata circular
a de raz
ar =
50cm, n timp de o secund a.

Solutie: Expresia general

a a unei unde electromagnetice plane este
! ! !! !
E = E 0 exp i[( k r !t]: Scriem produsul scalar k !r pe componente:
! !
k r = kx x + k y y + kz z
 113

de unde rezult
a c
a:

kx = 0:6; ky = 0:8; kz = 0:
!
Modulul vectorului k este
! q
j k j= kx2 + ky2 + kz2 =1

Intensitatea cmpului magnetic o determinam folosind relatia de legatur

a
! ! !
dintre vectorii H ; E si k :
r ! !
! "0 k E
H = ! :
0 j k j

! !
Calcul
am produsul vectorial k E0 :
!
ux !uy !uz
! !
k E0 = 0:6 0:8 0 = 2:4!
u x + 1:8!
uy 1:22!
uz
1 0:7 3
de unde rezulta c
a
r
! "0
H = (2:4!u x + 1:8!
uy 1:22!
u z ) exp i[( 0:6x + 0:8y) !t] :
0

Energia transferat a printr-o suprafata de arie r2 , n timp de

a de und
t = 1s este
W = r2 It
unde I este intensitatea undei electromagnetice si care se calculeaza cu
formula
r r
2 1 2 " 2 "0 2
I = "vE0 = " p E0 = E0 =) pentru vid I = E0 :
" 0

nlocuind pe I n expresia energiei W obtinem

r
2 "0 2 1
W = r t E0 = r2 tE02 ' 1:09 10 2 J
0 Z 0
r
0
unde Z0 = = 377 reprezint a impedanta vidului.
"0
!
P.2.6. Fie dou a unde electromagnetice E 1 = E01 !
u y exp i(kx !t)
! !
si E 2 = E02 u z exp i(kx !t + '), unde E01 si E02 sunt marimi reale.
 114

a) Care este gradul de polarizare a celor dou a unde.

b) Sa se stabileasc a polarizarea undei rezultate prin suprapunerea
celor doua unde dac a:
(1). E01 6= E02 si ' = 0; (2). E01 = E02 si ' = =2; (3). E01 6= E02 si
' = =2;
Solu tie:
!
a) Unda electromagnetic a E 1 = E01 ! u y exp i(kx !t) se propag a
!
n directia x si cmpul electric E 1 se aa ntotdeauna n planul de
polarizare care coincide cu planul xy: Rezult a c
a unda este polarizat a
liniar. Acelasi rationament se poate face si pentru unda electromagnet-
!
a E 2 = E02 !
ic u z exp i(kx !t + ') cu deosebirea c a planul de polarizare
coincide cu planul zx:
b) Dac a:
(1). E01 6= E02 si ' = 0, unda rezultant a este polarizata liniar si
!
cmpul electric rezultant E se aa n planul de polarizare care trece prin
axa x si face unghiul cu planul xy: In acest plan, cmpul oscileaz a cu
amplitudinea
q
2 2
E0 = E01 + E02 =) E01 = E0 cos ; E02 = E0 sin :

(2). E01 = E02 = E0 si ' = =2, unda rezultant

a este polarizat
a
circular si componentele cmpului vor
! !
E y = E0 !
u y exp i(kx !t) si E z = E0 !
u z exp i(kx !t + =2):

Cmpului electric are amplitudinea constant a E0 : n timp, n planul yz,

!
vrful lui E descrie un cerc de raza E0 :
(3). E01 6= E02 si ' = =2;n acest caz, unda rezultanta este polarizat
a
eliptic. Componentele cmpului sunt
! !
E y = E01 !
u y exp i(kx !t) si E z = E02 !
u z exp i(kx !t + =2);
p
modulul cmpului rezultant este E = Ey2 + Ez2 si variaz a ntre valorile
!
E01 si E02 : Directia lui E se schimb
a de-a lungul axei x si descrie un cerc
!
complet pe distanta : n timp, n planul yz, vrful lui E descrie o elips a
de semiaxe E01 ; E02 .
NU P.2.7. Sa se calculeze densitatea volumic a de energie w n cazul unei
unde electromagnetice plane care se propag a cu viteza v, n directia !
n,
ntr-un mediu anizotrop. S a se arate c
a w este proportional
a cu patratul
indicelui de refractie absolut al mediului.
 115

Solutie:
Scriem ecuatiile lui Maxwell pentru un mediu anizotrop:
! !
! @D ! @H
r H = ; r E = 0 : (1)
@t @t
Dac a admitem c a propagarea cmpului se face sub form a de unde armon-
! ! !
ice, vectorii E ; D si H sunt toti proportionali cu factorul exp[i!(t
!!
k n p
v
)], unde v = " este viteza de propagare n directia considerat a.
Datorit
a acestei dependente speciale, ecuatiile lui Maxwell capat
ao
form a simpl
a provenind formal din nlocuirile
@ !
n
> i!; r > i!
@t v
Ecuatiile (1) conduc la
! ! ! !
r H = i! D ; r E = i! 0H

i! ! ! ! i! ! ! !
n H = i! D ; n E = i! 0H :
v v
respectiv,
! ! ! ! ! !
H n = vD ; E n = 0v H
!
si eliminnd pe H se obtine
! 1 ! !
D= 2
n (!
n E ):
0v

Pentru densitatea volumic

a de energie electric
a avem expresia:
1! ! 1 !
we = E D= [E 2 (!
n E )2 ]
2 2 0v2
Pentru densitatea de energie magnetic
a wm rezult
a folosind relatia (1)
1! ! 1 2 1 ! !
wm = B H = 0H = (E n )2 ]
2 2 2 0 v2
si tinnd seama de identitatea
!2 !
(!
a b ) = a2 b 2 (!
a b )2

obtinem
1 !
wm = [E 2 (!
n E )2 ]
2 0 v2
116

adic
a o valoare egal
a cu densitatea electric
a. Densitatea volumic
a total
a
w = we + wm este
1 !
w= 2
[E 2 (!
n E )2 ]:
0v
Deoarece indicele de refractie n este invers proportional cu viteza v, este
evident ca densitatea de energie este direct proportional a cu patratul
indicelui de refractie.
 117

CAPITOLUL 3

Reexia si refractia undelor

3.1 Introducere

Viteza de propagare a undelor depinde de propriet atile zice ale medi-

ului n care acesta se propag a. Ne astept am ca la trecerea unei unde
dintr-un mediu n altul viteza sa de propagare s a se schimbe. Astfel,
odata cu viteza se schimb a directia de propagare a undei (fenomenul de
refractie) si, mpreun
a cu refractia, se veric
a fenomenul de reexie a
undei electromagnetice.
La incidenta unei unde pe suprafata de separare dintre doua medii se
creeaz
a o und a refractat
a care se va propaga n cel de-al doilea mediu.
Acesta unda se mai numeste unda transmis
a din primul n cel de-al doilea
mediu.
Relatiile care leag
a directiile undei reectate, respectiv a celei trans-
mise de directia undei incidente vor descrise n paragraful 3.3 si rezult
a
independente de natura undei. n schimb, relatiile care leag a ampli-
tudinea undei incidente i de amplitudinea undei reectate r , respectiv
de amplitudinea undei transmise t , depind de natura undei; acestea vor
descrise n paragraful 3.4.
Reexia si refractia undelor se pun n evidenta pentru toate tipurile
de unde. Noi ne vom ocupa ns a de cazul undelor electromagnetice lu-
minoase unde reexia si refractia luminii stau la baza opticii geometrice.
Aceasta reprezinta ramura zicii ce se ocup a de propagarea luminii n
medii transparente precum si de propriet atile instrumentelor optice.
n paragraful urm ator vom enunta, f ar
a demonstratie, teorema lui
Kirchho, care contine formularea matematic a a unui postulat introdus
de Huygens si modicat de Fresnel. Aceast a teorem
a poate consider-
ata ca baz a a tuturor fenomenelor care se ntlnesc n cazul propag arii
undelor, fenomene care nu sunt reprezentate doar de reexie si refractie,
ci si de interferenta si difractia undelor.
118

3.2 Teorema lui Kirchho. Principiul Huygens-Fresnel

Teorema lui Kirchho arm a ca perturbatia p (t) produs a de mai

multe surse ntr-un punct P din spatiu se poate calcula, neglijnd dis-
tributia spatial
a a surselor, atunci cnd, ind data o suprafata nchis
a ;
arbitrara care contine sursele, se cunosc valorile lui si ale derivatei sale
normale @ =@n n toate punctele suprafetei (prin derivat a normal a se
ntelege variatia lui pentru o deplasare normal a la suprafata).

Fig.3.1

Sa consider am situatia prezentat

a n Fig.3.1. n O se aa o surs
a
punctiform a care produce ntr-un punct oarecare Q de pe suprafata
care l contine pe O perturbatia:

0 0 q
(q; t) = cos(kq !t) = cos !( t);
q q v

unde q reprezint
a distanta de la Q la O. n punctul P aat la distanta r
de O; respectiv la distanta s de Q, teorema lui Kirchho ne conduce la
urmatoarea expresie pentru perturbatie:
I
0 1
P (r; t) = (cos 0 + cos ) cos[k(q + s) !t ]d (3.1)
2 qs 2

n relatia (3.1) d reprezint

a elementul de suprafata situat n jurul punc-
tului Q, 0 si sunt unghiurile pe care OQ si QP le formeaz a cu ver-
!
sorul u n normal la d si orientat spre exteriorul suprafetei iar este
lungimea de und a.
 119

Fig.3.2
Utilitatea calcului integralei din relatia (3.1) se observ a foarte bine n
cazurile de interes practic. De exemplu, s a presupunem c a suprafata
coincide cu o suprafata de und a sferic
a de raz a q emis a de sursa punc-
tiforma aat a n punctul O (deci, n centrul lui - Fig.3.2); n aceast a
ipoteza 0 = 0 si relatia (3.1) devine:
I
A
P (r; t) = f ( ) cos[k(q + s) !t ]d
s 2
unde
1 + cos
A= 0 si f( ) = :
q 2
M arimea
A
d P = f ( )d cos[k(q + s) !t ] (3.2)
s 2
reprezinta unda sferic a innitezimal a prin care se ntelege unda emis a de
elementul innitezimal de suprafata d si avnd amplitudinea innitez-
imala
A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ; (3.3)
s qs
cu dependenta de forma 1=s; specic a undelor sferice.
n expresia undei innitezimale, care are structura general a a unei
unde, termenul spatial k(q + s) corespunde unei propag ari de la O la Q,
respectiv de la Q la P ; este de asemenea prezent un defazaj x de
2
nainte fata de unda primar a emis a de sursa.
Functia f ( ), numit a factor de oblicitate sau de nclinare, contine
dependenta amplitudinii undei innitezimale de directia de emisie. Am-
plitudinea are valoarea maxim a Ad =s pentru = 0 si scade monoton
cu cresterea unghiului , anulndu-se pentru = .
120

Rezultatele prezentate mai sus permit formularea principiului Huygens-

Fresnel: orice element d al unei suprafete de und a poate consid-
erat formal ca o surs a de unde sferice secundare a c aror amplitudine,
proportional
a cu amplitudinea undei primare si cu aria d , variaz a cu
unghiul conform functiei f ( ). Perturbatia produs a ntr-un punct P se
poate ntotdeauna obtine ca o suprapunere a tuturor undelor sferice ele-
mentare care ajung n punctul P .
Acest enunt reprezinta formularea modern a a principiului Huygens-
Fresnel, introdus empiric pentru interpretarea fenomenelor observate n
cazul propag arii undelor elastice; justicarea formal a precum si forma
analitic
a sunt date de teorema lui Kirchho.
Principiul Huygens-Fresnel este deosebit de util: el permite deter-
minarea unui nou front de und a la un moment de timp t pornind de la
un front anterior, atunci cnd unda se propag a liber sau este limitat
a de
un obstacol impenetrabil.

Fig.3.3

Atunci cnd unda se propag a ntr-un spatiu liber, cunoscndu-se la

mometul t frontul de und a , plan sau sferic (Fig. 3.3 si 3.4) pentru a
0
constitui frontul de und a la momentul t0 > t se consider a punctele
suprafetei ca surse de unde sferice secundare, emise toate n acelasi
moment de timp. Pentru ecare astfel de punct se traseaz a o semicir-
0
cumferinta de raz
a v(t t) = v t si rezult a noul front de und a 0 , locul
geometric al punctelor cu aceeasi diferenta de faz a fata de punctele de
pe suprafata . Cu ajutorul unei astfel de constructii se reg aseste rezul-
tatul conform c aruia perturbatia se propag
a dup a raze rectilinii, normale
la frontul de und a.
 121

Fig.3.4

n cazul n care unda ntlneste un obstacol impenetrabil dar n care

exist
a o apertura se poate calcula frontul de und a dincolo de apertur a
prin eliminarea surselor care se aa n acea parte a frontului de und a
care nu coincide cu apertura, ca n Fig.3.5. Dac a apertura are l argimea
d mult mai mare dect lungimea de und a , unda care trece dincolo de
apertura p
astreaza forma frontului de unda incident si se poate spune c
a
propagarea este rectilinie.

Dac a ns a l
argimea d a aperturii este de ordinul , unda care trece
dincolo de apertur a tinde s
a se propage n toate directiile. Se spune ca
unda a fost difractat a de apertura si, n acest caz, nu se poate vorbi de
propagare rectilinie. Fenomenul de difractie va tratat ntr-un paragraf
viitor si se va vedea cum teorema lui Kirchho permite calcularea am-
plitudinii undei difractate n functie de directia de propagare (dincolo de
apertur a) si de raportul d= .
122

Fig.3.5

Atunci cnd de-a lungul directiei de propagare a unei unde se aa

un ecran cu n aperturi, avnd toate aceeasi arie , se obtine, conform
teoremei Kirchho, un sistem de n surse S1 ; :::Sn de unde sferice, ecare
avnd amplitudinea dat a de relatia 3.3. Considernd un punct P aat
la distanta si de sursa Si , respectiv sj de Sj , diferenta de faza a undelor
emise de Si si Sj calculat a n P este

i;j = [k(q + si ) !t ] [k(q + sj ) !t ] = k(si sj ):

2 2

Se observ a c
a aceast
a diferenta de faz
a este constant
a n timp; ration-
amentul este valabil pentru oricare dou a surse. Deoarece undele a c aror
diferenta de faz
a n P este constant a n timp se numesc unde coerente,
cele n aperturi vor constitui un sistem de surse coerente.

3.3 Legile reexiei si refractiei

Atunci cnd o und a traverseaza suprafata de separare dintre dou a

medii, viteza sa de propagare se modic a. Daca unda este armonica, car-
acterizat a de frecventa ; pulsatia !, lungimea de und a si de num arul
de und a k, prin traversarea suprafetei de separare dintre dou
a medii pul-
satia si frecventa nu variaz
a, modicndu-se numai si k:
 123

Daca v1 si v2 sunt vitezele de propagare ale undei n cele dou

a medii,
atunci putem scrie relatiile:

!=2 ; 1 = v1 ; 2 = v2
! 2 ! 2
k1 = = ; k2 = = (3.4)
v1 1 v2 2

1 v1 k1 v2
=) = ; = (3.5)
2 v2 k2 v1
n cazul n care v1 este mai mare ca v2 atunci 1 > 2 .
Pentru unda armonic a care se propaga din vid (v1 = c; 1 = 0 ;
k1 = k0 ) ntr-un mediu transparent (v2 = c=n; 2 = ; k2 = k), sunt
valabile relatiile:

0 2 2
= ; k= = n = k0 n; (3.6)
n 0

unde n este indicele de refractie al mediului. Deci, lungimea de und

a ntr-
un anumit mediu este ntotdeauna mai mic a dect lungimea de und a n
vid.
Consider am acum unda plan a, reprezentat
a de relatia
!
i = 0i sin( k i !
r !t);
!
incident
a de-a lungul directiei vectorului k i pe suprafata de separare
dintre dou
a medii n care vitezele de propagare sunt v1 respectiv v2 .
Unda reectata este de forma
! !
r = 0r sin( k r r !t);
!
propagndu-se n primul mediu de-a lungul directiei k r cu viteza v1 , iar
unda refractat
a
! !
t = 0t sin( k t r !t);
propagndu-se n cel de-al doilea mediu cu viteza v2 de-a lungul directiei
!
k t.
Pe suprafata de separare a celor dou
a medii, fazele celor trei unde
trebuie sa e egale n orice moment de timp,
! ! ! !
ki r !t = k r !
r !t = k t !
r !t

si, deci,
! ! ! !
ki r = kr !
r = kt !
r (3.7)
124

Relatia (3.7) stabileste o leg

atura ntre unda incidenta, unda reec-
tat
a si cea transmisa, n orice moment de timp.
S
a presupunem c a suprafata de separare dintre cele dou a medii co-
incide cu planul xy, de ecuatie z = 0, punctul P (x; y) este punctul de
!
incidenta iar vectorul k i apartine planului yz . n aceste conditii, se pot
scrie relatiile:
! !
r = x!u + y!
x u ; y k =k !
i u +k !
iy y u ;
iz z

! !
k r = krx !
u x + kry !
u y + krz !
u z; k t = ktx !
u x + kty !
u y + ktz !
uz
si, folosind (3.7), rezult
a c
a
kiy y = krx x + kry y = ktx x + kty y:
Relatiile de mai sus trebuie s
a e valabile pentru orice valori x; y, adic
a
oricare ar pozitia punctului P n planul de incidenta, adic
a
krx = ktx = 0 (3.8)
kiy = kry = kty (3.9)
Deoarece am denit ca plan de incidenta planul perpendicular pe suprafata
!
de sepa-rare a celor dou a medii, adica paralel cu yz ( k i si ! u z sunt
! !
continute n acest plan), din relatia (3.9) rezult
a c
a si vectorii k r si k t
se aa n planul de incidenta. Asadar, se poate formula prima lege a
reexiei si a refractiei:
1) directiile de propagare ale undei incidente, undei reectate, respec-
tiv undei refractate se aa n planul de incidenta, denit de directia de
incidenta si de normala la suprafata de separare a mediilor construit a n
punctul de incidenta.
 125

Fig.3.6

n Fig. 3.6 sunt denite unghiurile de incidenta i , de reexie r si de

transmisie t , formati de vectorii de propagare cu normala la suprafata
de separare. Se observ a c
a aceste unghiuri sunt ntotdeauna mai mici
dect =2. Din relatia (3.4):
! ! !
kiy = ki sin i = sin i ; kry = sin r; kty = sin t :
v1 v1 v2

Introducnd expresiile de mai sus n (3.9) se obtine:

1 1
sin i = sin r; sin i = sin t :
v1 v2

Cum unghiurile sunt mai mici dect =2 , rezult

a c
a

i = r; (3.10)

sin i v1
= ; (3.11)
sin t v2
relatii care constituie a doua si a treia lege a reexiei si a refractiei:
2) unghiul de reexie este egal cu unghiul de incidenta;
3) raportul dintre sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului
de refractiei este constat si egal cu raportul dintre vitezele de propagare.
Aceste trei legi, deduse din continuitatea fazei undei incidente, un-
dei reectate, respectiv celei transmise, sunt valabile pentru orice tip de
und a. Dac a suprafata de separare este curbilinie, constructia geometric a
este aceeasi considerndu-se ca plan xy planul tangent la suprafata n
punctul de incidenta.
Considernd o suprafata de separare plan a si o und
a incident a plan
a
a carei propagare o putem reprezenta prin raze paralele, razele reec-
tate sunt si ele paralele ntre ele, la fel si razele refractate. n con-
cluzie, fronturile de und a reectate si refractate sunt paralele. Mentinerea
formei frontului de und a nu se veric a n cazul undei sferice incidente
pe o suprafata plan a; unda refractat a nu r
amne o und a sferica. Daca
suprafata de separare dintre medii nu este plan a, forma undei incidente
n general se modic a, att n reexie ct si n transmisie.
Pentru o und a luminoas a plana care traverseaz a suprafata de separare
dintre dou a medii transparente cu indicii de refractie n1 si n2 (3.11) se
poate scrie
sin i v1 c n2 n2
= = = :
sin t v2 n1 c n1
126

Notnd 1 = i si 2 = t, rezult
a c
a
sin 1 n2
= = n21 sau n1 sin 1 = n2 sin 2 (3.12)
sin 2 n1
Raportul n21 = n2 =n1 se numeste indice de refractie relativ al mediului
al doilea fata de primul mediu. Legea de refractie a luminii exprimat a n
relatia (2.12) este cunoscut
a ca legea lui Snell si se enunta astfel: raportul
dintre sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului de refractie este
constant si egal cu indicele de refractie relativ al celor dou a medii.

3.3.1 Reexia total

a

Atunci cnd o und a luminoas

a plana se propaga dintr-un mediu cu
indicele de refractie n1 ntr-un mediu cu indice de refractie n2 > n1 , din
relatia (3.12) rezult
a:
n1
sin 2 = sin 1 =) 2 < 1 dac a n2 > n 1 : (3.13)
n2
Prin traversarea suprafetei de separare dintre medii, directia de propagare
a undei plane transmise se apropie de normala la suprafata (Fig.3.7,
mediile sunt aerul n1 = 1, respectiv sticla n2 = n).

Fig.3.7
n cazul n care unda trece dintr-un mediu cu indice de refractie n1
ntr-un mediu cu indice de refractie n2 < n1 ,
n1
sin 2 = sin 1 =) 2 > 1 dac a n2 < n 1 :
n2
 127

Directia de propagare a undei transmise se ndep

arteaz
a de normala la
suprafata de separare a mediilor (Fig.3.8).

Fig.3.8

Cea de-a doua situatie ( 2 > 1 ) prezint a un caz limita, ilustrat n

Fig.3.9; la cresterea unghiului de incidenta 1 , unghiul de transmisie 2
(care creste mai rapid) va avea la un moment dat valoarea =2. Dac a
pentru valoarea =2 a unghiului de transmisie unghiul de incidenta este
0 , rezult
a c
a

n2
sin 0 = : (3.14)
n1

Pentru valori 1 mai mari dect 0 , 2 nu poate avea valori reale, adic
a
unda refractat
a nu se mai poate forma sau unda incident a se reecta
total n primul mediu. Fenomenul se numeste reexie totala iar 0 se
numeste unghi limita
128

Fig.3.9
Fenomenul de reexie total a se utilizeza n transportul unui fascicul
luminos cu ajutorul ghidurilor de und a. Acestea sunt constituite, de ex-
emplu, dintr-un cilindru plin de sticl a sau de material plastic transparent
introdus ntr-un mediu cu indice de refractie mai mic. Lumina care intr a
n cilindru, la incidenta pe peretii laterali ai acestuia formeaz a un unghi
mai mare dect unghiul limit a si se va reecta total de multe ori, far
a
pierderi mari, pn a la iesirea din ghidul de und a.

3.3.2 Dispersia luminii ntr-un mediu transparent

n enuntul legii refractiei am subliniat faptul ca raportul sin i = sin t
este o m arime constant a; acesta este un rezultat riguros valabil numai
daca lumina incident a are o singura lungime de und a, adica este monocro-
matic a. Atunci cnd n fasciculul incident sunt continute mai multe
lungimi de und a, membrul al doilea al relatiei (3.12) poate lua valori
diferite pentru ecare lungime de und a: unui anumit unghi de incidenta
i corespund mai multe unghiuri de refractie.
Dac a un fascicul ngust de lumin a alb
a, care contine toate lungimile
de und a din domeniul vizibil, cade pe o plac a de sticl
a, atunci lumina
reectat a r
amne alb a n timp ce fasciculul transmis prin sticl a contine
mai multe raze de culori diferite, ecare avnd un unghi de refractie
diferit. Indicele de refractie al luminii variaz a cu lungimea de und a;
aceasta scade cu cresterea lungimii de unda. Acest fenomen este cunoscut sub numele de dispersie a
luminii.
 FARA acest paragraf. 137

Fig.3.14

Coecientii de reexie si de transmisie n conditiile incidentei normale

sunt:
2
Wr Ir n1 n2
R = = = r2 = ;
Wi Ii n1 + n2
Wt It n2 4n1 n2
T = = = t2 = : (3.25)
Wi Ii n1 (n1 + n2 )2

Se poate verica imediat c

a
2
n1 n2 4n1 n2
+ = R + T = 1:
n1 + n2 (n1 + n2 )2

Formulele (3.25) conduc la acelasi rezultat att n cazul propag arii

undei din mediul n1 ct si n situatia invers
a, din n2 n n1 ; procentele de
energie reectat
a, respectiv transmis a sunt aceleasi n cele doua cazuri,
nu depind de diferenta de faza dintre cmpuri. Aceast a simetrie nu mai
este valabil
a dac
a i 6= 0; rezultatul este n concordanta cu relatiile lui
Stokes discutate mai nainte.
paragraful 3.5 nu este pentru examen
3.5 Propagarea undei electromagnetice plane ntr-un
mediu anizotrop. Birefringenta.

Dielectricii liniari, cei pentru care exist a o relatie de proportionalitate

ntre vectorii polarizare si cmp electric, prezint a simetrie spatiala, adic a
sunt izotropi: oricare ar directia cmpului electric aplicat, propriet atile
electrice nu se modic a.
Exista si substante ale caror propriet ati electrice depind de directia
!
lui E : printre acestea se aa cea mai mare parte dintre cristale si un-
ele materiale plastice articiale, constituite din molecule lungi care au
o orientare preferential a dup a o anumit a directie. n ceea ce priveste
! !
cristalele care sunt dielectrici anizotropi naturali, vectorii ! p ; E si D nu
sunt paraleli iar susceptibilitatea nu este un num ar, ci un tensor si-
metric cu sase componente; acelasi lucru este valabil si pentru constanta
dielectric
a relativa "r = 1 + :
n orice cristal exist a trei directii ortogonale, numite axe cristalo-
grace sau axa optic a ale cristalului. Dac a aceste axe sunt chiar axele de
138

!
coordonate (x; y; z), tensorii si "r sunt diagonali iar relatia dintre D si
!
E este
Dx = "0 "r1 Ex ; Dy = "0 "r2 Ey ; Dz = "0 "r3 Ez :
Cele trei constante dielectrice relative caracteristice axelor optice se numesc
constante dielectrice relative principale.
Se deneste, n sistemul de referinta al axelor optice, elipsoidul indi-
p
cilor de refractie ai materialului: cele trei semiaxe vor n1 = "r1 ; n2 =
p p
"r2 ; n3 = "r3 iar ecuatia elipsoidului este

x2 y 2 z2
+ + =1 (3.26)
n21 n22 n23
Not am faptul c a axele optice nu sunt localizate ntr-o anumit a parte a
cristalului; xnd un punct al cristalului, acesta poate considerat ca
centru al elipsoidului indicilor de refractie.
Fresnel a demonstrat, nainte de formularea ecuatiilor lui Maxwell
ale teoriei electromagnetice a luminii, faptul c a proprietatile optice ale
cristalelor anizotrope se pot descrie cu ajutorul elipsoidului indicilor de
refractie.
Referindu-se la acest elipsoid, cristalele existente se pot mp arti n
trei categorii:
1) substante cu n1 = n2 = n3 = n : elipsoidul indicilor de refractie
este o sfer a de raza n. Pentru aceste substante nu se pot deni axele
optice. Intersectia frontului de und a cu sfera este ntotdeauna o circum-
ferinta de raz
a n si nu pot individualizate axe particulare. Viteza de
propagare a undei electromagnetice n cristal este v = c=n si nu exist a
birefringenta. Fac parte din aceast a categorie de cristale cele din sistemul
cubic si se comport a, practic, ca substante izotrope (ex: diamantul)
2) substante cu n1 6= n2 = n3 : elipsoidul indicilor de refractie este
un elipsoid de rotatie n jurul axei principale caracterizate de indicele de
refractie n1 . Aceast a axa se numeste ax a optic
a a cristalului si este o
axa de simetrie a acestuia. Cristalele avnd astfel de propriet ati, numite
uniaxe, fac parte din sistemele romboedric, hexagonal, tetragonal (ex:
cuartul, spatul de Islanda).
3) substantele cu n1 6= n2 6= n3 : elipsoidul indicilor de refractie nu are
o simetrie particular a. Din aceasta categorie fac parte cristalele rombice,
monoclinice, triclinice (ex: topazul).
n cele ce urmeaz a vom analiza numai cristalele uniaxe care au apli-
catiile cele mai interesante. Pentru astfel de cristale, indicele de refractie
n1 relativ la axa optic a se numeste indice de refractie extraordinar, ne ;
indicele de refractie n2 relativ la oricare ax a ortogonal a pe axa optic a se
 139

numeste indice de refractie ordinar, no . Folosind aceste notatii, ecuatia

elipsoidului indicilor de refractie devine:
x2 y 2 + z 2
+ =1 (3.27)
n2e n2o
x ind directia axei optice.
Se disting dou a tipuri de cristale uniaxe:
a) cristale pozitive pentru care ne > no ; elipsoidul este alungit pe
directia axei optice;
b) cristale negative pentru care ne < no ; elipsoidul este turtit pe
directia axei optice.
S
a analizam acum ecuatia elipsoidului (3.27). Construim frontul de
unda al unei unde plane care se propag a n cristalul uniax astfel nct
acesta sa treac
a prin centrul elipsoidului; intersectia lor va o elips
a de
axe AA si BB (Fig.3.15) iar valorile corespunz atoare semiaxelor sunt nl
respectiv no .

Fig.3.15
140

O semiax a este ntotdeauna egala cu no , independent de orientarea

frontului de und a, n timp ce lungimea nl a celeilalte semiaxe depinde de
directia versorului ! u n normal la frontul de unda si variaz
a ntre valorile
no si ne . Se poate demonstra c a pot avea un astfel de front de und a doua
!
unde polarizate rectiliniu cu vectorul D oscilnd de-a lungul directiei
! !
AA ( D e ) sau de-a lungul directiei BB ( D o ); nl si no sunt indicii de
refractie pentru aceste dou a unde care se propag a n cristal cu vitezele
vl = c=nl si v0 = c=no .

Unda asociata indicelui de refractie no se numeste unda ordinar

a iar
viteza sa de propagare n cristal este ntotdeauna vo = c=no , oricare ar
orientarea versorului !u n . Polarizarea este ortogonal a pe axa optica,
! !
cmpurile E o si D o sunt paralele si se aa n planul frontului de unda
care este perpendicular pe directia de propagare.

Unda asociat a indicelui de refractie nl se numeste und a extraordinar a

iar viteza sa de propagare vl = c=nl depinde de orientarea lui ! u n , variind
! !
ntre vo si ve = c=ne . Cmpul electric E e nu este paralel cu D e care se
!
aa n planul frontului de und a. E e este ns a ntotdeauna ortogonal
pe directia de propagare iar frontul de und a si directia de propagare nu
sunt ortogonale ntre ele. n particular, atunci cnd ! u n este paralel cu
axa optic a intersectia eliptic
a degenereaz a ntr-un cerc de raz a no (nl este
egal cu no ). Atunci cnd ! u n este perpendicular pe axa optic a intersectia
frontului de und a cu elipsoidul este o elips a care coincide cu sectiunea
maxim a (semiaxele sunt no si ne ) (Fig.3.16).
 141

Fig.3.16

Pentru un unghi oarecare dintre ! u n si axa optic

a (axa x) punctul
P al elipsoidului aat la distanta nl de centru va avea coordonatele astfel
nct x2 = (nl sin )2 si y 2 + z 2 = (nl cos )2 iar (3.27) devine:

n2l sin2 n2l cos2 sin2 cos2 1

+ =1) + = ;
n2e n2o n2e n2o n2l

relatie care permite calcularea lui nl n functie de . Introducnd n

expresia de mai sus m arimile ve ; vo si vl se obtine relatia echivalent
a

vl2 = ve2 sin2 + vo2 cos2 (3.28)

Deci, oricare ar orientarea frontului de und a fata de axa optica a

cristalului, se pot determina indicele de refractie si viteza de propagare
att pentru unda polarizat a ortogonal pe axa optic a (und a ordinar
a, in-
dice de refractie x no ) ct si pentru unda polarizat a perpendicular pe
aceasta, adic a polarizata n planul ce contine axa optic a (unda extraor-
dinara, indice de refractie variabil).
ntreaga analiz a de mai sus ne permite descrierea fenomenului de
birefringenta. S
a consideram un cristal uniax t aiat sub forma unei pl aci
142

cu fetele plane paralele si o und

a luminoas
a plan
a nepolarizat
a incident
a
pe una dintre fetele cristalului.

S-a observat c a, n general, din cristal ies dou a unde polarizate liniar
de-a lungul a dou a directii perpendiculare ntre ele. Asadar, n interiorul
cristalului unda incident a se scindeaz a n dou a unde care se propag a n
cristal cu viteze diferite si n directii diferite. O unda numit a ordinara va
verica n orice situatie legea lui Snell (3.12) cu valoarea no a indicelui
de refractie si va polarizat a perpendicular pe axa optic a a cristalului.
Cealalt a und a, ns
a, numit a unda extraordinar a, nu veric
a legea lui Snell
iar indicele de refractie variaz a cu directia de propagare ntre limitele no
si ne ; unda extraordinar a este polarizat a perpendicular pe cea ordinar a.

S
a determin am, acum, directiile de propagare ale undelor ordinar a,
respectiv extraordinara, n interiorul cristalului. n acest scop, folosim
principiul Huygens-Fresnel considernd c a orice punct de pe suprafata
cristalului pe care a c
azut unda plan a incidenta devine o surs
a de dou
a
unde elementare, una ordinar a si alta extraordinara.

Unda ordinar a emis a ntr-un punct O oarecare are frontul de und a

sferic iar viteza de propagare este aceeasi n toate directiile (pentru unda
ordinar a, cristalul este izotrop). Considernd t = 0 momentul incidentei
undei, la t punctele de faze egale se g asesc pe o suprafata sferic
a de raz
a
OP = vo t = ct=no , cu ecuatia:

x2 + y 2 + z 2 = vo2 t2 :
 143

Fig.3.17

Acest rationament nu se poate face si n cazul undei extraordinare

emise n puctul O: la t, spatiul parcurs este OQ si difer a n functie de di-
rectia considerat
a, viteza de propagare neind izotrop a. Se demonstreaz a
c
a punctele Q se g asesc pe o suprafata a c
arei ecuatie este

x2 y 2 + z 2
+ = t2 (3.29)
vo2 ve2

Este vorba, deci, de un elipsoid de rotatie n jurul axei optice (de fapt,
de-a lungul oricarei directii ortogonale pe axa optic
a viteza undei extra-
ordinare este ntotdeauna ve = c=ne ). Frontul undei extraordinare este,
asadar, un elipsoid. Cum de-a lungul directiei axei optice unda extraor-
dinara are aceeasi vitez
a cu unda ordinar a, suprafata de und
a sferic
a si
144

cea elipsoidal
a sunt tangente n punctele de pe axa optic a. n Fig.3.17
sunt reprezentate cazurile n care ne > no si ne < no . n sectiunea
maxim a ce contine axa optic a a cristalului se pot observa unda ordinar a
sub forma circulara si cea extraordinara sub form a eliptic
a; n sectiunea
perpendiculara pe axa optic a ambele unde au form a circulara.

3.5.1 Aplicatii ale birefringentei. Cristale dicroice. Polaroizi

si analizori.

S
a consider am un cristal uniax (lam a cu fete plan-paralele) si o und a
plan a nepolarizat a incidenta normal pe o fata a cristalului. n lam a apar
o und a ordinar a polarizata ortogonal pe axa optic a, respectiv o und a
extraordinar a polarizat a paralel cu axa optic a (Fig.3.18). Ambele unde
!
se vor propaga n directia u n a undei incidente, cu viteze diferite; ecare
va avea jum atate din intensitatea undei incidente.
n cele mai multe cristale, atenuarea undei este neglijabil a. Exist a,
ns
a, substante care absorb n proportii diferite cele dou a tipuri de unde,
ordinar a si extraordinar a. Absorbtia n astfel de cristale depinde de
unghiul pe care l face directia de oscilatie a cmpului electric cu o di-
rectie particular a, specica substantei. Acest fenomen se poate explica
astfel: dac a moleculele care alc atuiesc cristalul au o form a alungit a, va
!
exista o absorbtie mai mare atunci cnd cmpul electric E al undei este
!
paralel cu axa lung a a moleculelor si o absorbtie mai mica atunci cnd E
este perpendicular pe aceast a ax
a. Una dintre unde este absorbit a pro-
gresiv si, daca grosimea cristalului este sucient de mare, unda dispare.
Fenomenul se numeste dicroism iar substantele cu astfel de propriet ati
se numesc dicroice.

Fig.3.18
 145

Un cristal dicroic este o substanta care creeaza o unda polarizat

a de-a
lungul unei directii care se numeste axa optic a a cristalului. n general,
substantele care creeaza o unda polarizata liniar se numesc polarizori. n
cele ce urmeaz a vom presupune c a ntr-un polarizor unda emergent a nu
este atenuata.
S
a ne imagin am acum c a unda incident
a normala pe polarizor este
!
liniar polarizat a iar cmpul electric E face unghiul cu axa optic a a po-
larizorului (ca n Fig.3.19, unde unda care se propag a de-a lungul axei x
este ndreptat a spre cititor). Descompunem unda incident a dupa directi-
ile y si z; componenta E0y = E0 cos , care are cmpul electric paralel
cu axa optic a a polarizorului (P2 ) se propag
a f
ar
a a absorbit
a, n timp
ce componenta E0z = E0 sin care are cmpul electric perpendicular pe
axa optic a este complet absorbit a.

Fig.3.19

Daca I0 este intensitatea undei incidente, polarizate, proportional

a cu
E02 ,
intensitatea I1 a undei emergente, polarizat a de-a lungul axei optice
a cu E02 cos2 si putem scrie relatia
a polarizorului, este proportional

I1 = I0 cos2 (3.30)

care reprezinta legea lui Malus: intensitatea undei care iese dintr-un po-
larizor pe care a fost trimis
a o und
a liniar polarizat
a variaz
a proportional
cu patratul cosinusului unghiului dintre directia de polarizare incident a
si axa optic
a a polarizorului.
146

Fig.3.20
S
a analizam n continuare schema din Fig.3.19 : o und a nepolarizat
a
este incidenta normal pe polarizorul P1 , unda polarizat a iese din P1 si
cade normal pe un al doilea polarizor P2 , numit analizor. Rotind axa
analizorului astfel nct unghiul dintre axele optice ale lui P1 , respectiv
P2 sa varieze de la 0 la 2 , intensitatea transmis a va maxim a pentru
3
= 0 si = , si nul a pentru = si = . Asadar, atunci cnd
2 2
axele optice ale polarizorului si analizorului sunt paralele, transmisia este
maxim a; pentru axele optice perpendiculare transmisia este nul a.
n Fig.3.20 sunt prezentate rezultatele care descriu, din punctul de
vedere al intensitatilor undei, diverse stari de polarizare ale unei unde
 147

plane incidente si intensit

atile undei transmise de un analizor. I este
intensitatea undei incidente, propagarea undei se face de-a lungul axei x
si este unghiul dintre axa optic a a analizorului si axa y.

Aplicatii
P.3.1. Folosind legile reexiei si refractiei undelor electromagnetice,
!
deduceti relatiile dintre modulele vectorilor k si dintre componentele lor
de-a lungul axei z:

Solu
tie:
Presupunem c a suprafata de separare dintre cele doua medii coincide
cu planul xy, de ecuatie z = 0: Daca v1 si v2 sunt vitezele de propagare
ale undei n cele dou
a medii, atunci putem scrie relatiile
! ! !
ki = ; kr = ; kt = :
v1 v1 v2
Modulele ki si kr pentru unda incidenta si respectiv, pentru unda re-
ectat
a sunt egale iar componentele lor de-a lungul directiei axei z sunt
krz = kiz : Pentru unda transmisa vom avea:
ki v2
k i v 1 = kt v 2 =) ... =
kt v1
Proiectiile pe directia axei Oz ale modulelor ki si kt sunt

kiz = ki cos i ; ktz = kt cos t

Folosind relatiile scrise mai sus si legea a treia a reexiei si refractiei,

v2 sin i = v1 sin t ; obtinem:
kiz ki cos i v2 cos i sin t cos i tan t
= = = = :
ktz kt cos t v1 cos t sin i cos t tan i

P.3.2. Un fascicol ngust luminos, momocromatic, de lungime de und a

0
0 = 0:598 m cade sub un unghi de inciden
ta 1 = 30 pe o plac
a de
stic
a cu grosimea h = 2cm si n = 1:66. Determinati pozitia fascicolului
de lumina la iesirea din sticl
a.

Solutie:
Aplic
am legea lui Snell:
sin 1 n2 sin 1
= =n =) sin 2 =
sin 2 n1 n
 148

sin 2 n1 1
= = =) sin 3 = n sin 2 =) 3 = 1
sin 3 n2 n
Sticla nu modica directia de propagare a fascicolului incident dar pro-
duce o deplasare lateral
a d a acestuia
h h
cos 2 = =) AC =
AC cos 2

d h sin( 1 2)
sin( 1 2) = d = AC sin( 1 2) = :
AC cos 2
Cum sin( 1 2 ) = sin 1 cos 2 cos 1 sin 2si sin 2 = sin 1 =n; rezult
a:
!
cos l1
d == h sin 1 1 p :
n2 sin2 1

NU P.3.3. O und a plan

a, incidenta sub un unghi i si refractata sub un
unghi t fata de normala la suprafata plan a de separatie a dou a medii,
este polarizata, vectorul electric n unda incident a f
acnd un unghi i
cu planul de incidenta. S a se gaseasc
a unghiurile formate de vectorul
electric cu planul de incidenta n una reectat
a si n cea refractat
a. S
a
se arate ca, nu are loc o schimbare a acestui unghi fata de situatia din
unda incident a daca i = 0 sau =2:

Solutie:
Vectorul electric poate descompus, att n unda incident a ct si n
undele reectat
a si refractat
a, dup
a o directie paralel
a si una perpendic-
ular
a pe planul de incidenta
E?i E?r E?t
tan i = ; tan r = , tan t = :
Eqi Eqr Eqt
Pe de alt
a parte, conform formulelor lui Fresnel
E?r sin( i t) Eqr tan( i t)
= ; =
E?i sin( i + t) Eqi tan( i + t)

de unde prin mp
artire rezult
a
E?r Eqi cos( i t)
=
E?i Eqr cos( i + t)

adic
a
cos( i t)
tan r = tan i
cos( i + t)
 157

CAPITOLUL 4

Interferenta si difractia undelor

electromagnetice
4.1 Fenomenul de interferenta. Surse coerente si
necoerente

n descrierea propriet atilor undelor am ntlnit diverse situatii n care

doua sau mai multe unde de aceeasi natur a se suprapun ntr-o anumit a
regiune din spatiu sau, n particular, ntr-un punct. Conform principiului
superpozitiei, bazat pe proprietatea de liniaritate a ecuatiei diferentiale a
undelor, perturbatia produs a de mai multe surse la un moment dat ntr-
un anumit punct din spatiu este suma perturbatiilor produse de ecare
sursa n parte; pentru ca acest rezultat s a e adev arat este necesar ca
prezenta simultan a a mai multor surse s a nu modice comportamentul
ecarei surse n parte.
Un exemplu de superpozitie este acela descris de fenomenul de batai:
doua unde plane armonice cu frecvente diferite, ambele propagndu-se n
lungul axei Ox, produc ntr-un punct din spatiu o oscilatie nearmonic a
care se propag a n lungul axei Ox cu o vitez a diferit
a de cea a undelor
componente. n cazul suprapunerii mai multor unde rezult a un pachet
de unde: diferenta de faz a dintre unde, chiar dac a nu este constanta,
verica o anumit a lege.
n acest capitol vom descrie fenomenele care se produc atunci cnd
mai multe unde de aceeasi natur a se suprapun ntr-un punct P din spatiu.
Presupunnd c a undele sunt armonice si au toate aceeasi frecventa, se
va constata c a proprietatile ce rezult a prin suprapunerea n P depind de
directia de propagare, directia de vibratie si de diferenta de faz a dintre
diferitele unde.
Diferenta de faza dintre dou a unde n punctul P contine, n general,
doi termeni: o diferenta de faz a intrinseca dintre sursele care produc
undele si o diferenta de faz a legat a de diferenta de drum parcurs de
ecare und a de la sursa pn a n punctul P , diferenta care poate numai
geometric a sau poate sa depind a si de natura zic a a mediului traversat.
Atunci cnd diferenta de faz a dintre dou a unde ntr-un punct oarecare
din spatiu este constant a n timp, sursele celor dou a unde se numesc
158

coerente. Dac a, ns
a, aceast a proprietate nu se veric a (sau se verica
pentru timpi foarte scurti fata de posibilit atile de masurare), sursele se
numesc necoerente.
Fenomenul de interferenta se refer a la acele fenomene de superpozitie
obtinute cu unde emise de dou a sau mai multe surse coerente. Posibili-
tatea de a se produce interferenta este o caracteristic a generala a marim-
ilor care se propag a sub forma undelor; interferenta este proprie undelor
astfel nct observarea acestui fenomen constitue o dovad a a naturii on-
dulatorii a unei m arimi. Ideea c a lumina se propag a sub forma unei unde
a fost acceptat a numai dup a experienta de interferenta f acut
a de Young
n 1801.
Tratarea analitica a fenomenului de interferenta se bazeaz a pe oper-
atia de sumare a dou a m
arimi care variaz a sinusolidal de-a lungul aceleiasi
axe, avnd aceeasi pulsatie si diferenta de faz a constanta, adic
a coerente.
n cele ce urmeaz a vom prezenta dou a metode de sumare.
Prima metod a se numeste metoda vectoriala sau a vectorilor rotitori
sau a fazelor. S a presupunem c a undele se propag a de-a lungul axei Ox,
vibreaz a de-a lungul aceleiasi directii iar punctul P se aa la distanta x1
de sursa primei unde, respectiv la distanta x2 de sursa celei de-a doua
unde; expresiile celor dou a unde n P sunt:

1 = A1 cos(kx1 !t + '1 ) = A1 cos(!t kx1 '1 ) = A1 cos(!t + 1)

2 = A2 cos(kx2 !t + '2 ) = A2 cos(!t kx2 '2 ) = A2 cos(!t + 2 ):

Constantele '1 si '2 depind numai de surse, n timp ce constantele 1 si

2 contin si diferenta de drum dintre cele dou a unde. Fiecare oscilatie
n P este reprezentat a ca proiectia pe axa orizontal
a a unui vector care
se roteste cu viteza unghiular a ! iar suma vectorilor se calculeaz a ca
proiectia pe aceeasi ax a a rezultantei celor doi vectori (Fig.4.1). Aceasta
va avea expresia
= 1 + 2 = A cos(!t + );

iar modulul lui A si faza sunt date de

q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos , = 1 2 = '2 '1 +k(x2 x2 ) (4.1)

A1 sin 1 + A2 cos 2
tg = (4.2)
A1 cos 1 + A2 cos 2
 159

Fig.4.1
Cum intensitatea este proportional
a cu patratul amplitudinii, intensi-
tatea m
asurat
a n P este
p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos : (4.3)

Not am faptul c
a A si I nu depind de semnul lui . n cazul particular n
care amplitudinile celor dou a unde sunt egale, A1 = A2 = A0 , se obtin
relatiile q
A= 2A20 (1 + cos ) = 2A0 cos (4.4)
2

1+ 2
sin 1 + sin 2 sin 2
cos 1
2
2
+ 2 1 + 2 1
tg = = 1+
= tg ) =
cos 1 + cos 2 cos 2 2
2
cos 1 2
2 2
(4.5)
Folosind relatiile de mai sus, unda rezultant
a n P va avea expresia

1 + 2
= A cos(!t + ) = 2A0 cos cos !t + = (4.6)
2 2

'2 '1 k(x2 x1 ) '1 + '2 k(x2 + x1 )

= 2A0 cos + cos + !t ;
2 2 2 2
iar intensitatea ei, cu I1 = I2 = I0 devine

I = 2I0 (1 + cos ) = 4I0 cos2 : (4.7)

2
Deci, rezultatul important care se obtine este c
a amplitudinea undei
rezultante depinde de diferenta de faz
a : valoarea maxima se obtine
160

atunci cnd cele dou a unde sunt n faz

a iar cea minima pentru undele n
opozitie de faz
a.
p
max = 0; 2 ; 4 ; ::: A = A1 + A2 I = I1 + I2 + 2 I1 I2
amplitudini egale A = 2A0 I = 4I0

p
min = ; 3 ; 5 ; ::: A = jA1 A2 j I = I1 + I2 2 I1 I2
amplitudini egale A = 0 I=0
Ce-a de-a doua metod a de sumare a undelor n P se numeste metoda sim-
bolica, utilizeaz
a numerele complexe dar, n esenta, este similar
a metodei
vectoriale. Folosind aceleasi simboluri ca n metoda de mai sus, se obtine

1 = A1 ei(!t+ 1 ) = A1 cos(!t + 1 ) + iA1 sin(!t + 1 );

2 = A2 ei(!t+ 2 ) = A2 cos(!t + 2 ) + iA2 sin(!t + 2 );
= 1 + 2 = (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t = [A1 cos 1 + A2 cos 2 +
+i(A1 sin 1 + A2 sin 2 )]ei!t :

P
atratul modulului lui se obtine nmultim cu complexul lui conjugat
:

= (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t (A1 e i 1 + A2 e i 2

)e i!t
=
= A21 + A22 + A1 A2 ei( 1 2 ) + e i( 1 2)
=
= A21 + A22 + 2A1 A2 cos( 1 2 ):

Se observ a c
a rezultatul este identic cu cel obtinut prin prima metod a de
sumare; acelasi lucru este valabil si pentru faza undei rezultante.
Att metoda vectorial a ct si cea simbolic a pot folosite pentru
sumarea unui num ar mai mare de unde emise de surse coerente. Sub-
liniem faptul c a ambele metode se aplic a oscilatiilor cu faze diferite, dar
care se propag a de-a lungul aceleiasi axe. Asadar, dac a undele sunt lon-
gitudinale, directiile lor de propagare trebuie s a coincid a; dac a undele
sunt transversale, ele trebuie s a oscileze pe aceeasi directie.
Observ am, n ne, c a maximul sau minimul de interferenta (sau ori-
care valoare intermediar a) obtinute ntr-un punct din spatiu se mentin
atta timp ct diferenta de faz a r
amne constant a: oscilatia rezultant
a
are ntotdeauna aceeasi amplitudine si aceeasi faz a iar intensitatea rezul-
tata ca o medie pe mai multe perioade, este constant a. Interferenta,
asadar, este un fenomen stationar, o functie de pozitia punctului P n
spatiu, dar nu de timp.
 161

4.2 Interferenta a dou

a unde luminoase. Experienta
lui Young

n cazul undelor luminoase, pentru producerea surselor coerente tre-

buie s a se tin a cont de natura acestor tipuri de unde. Sursele de lumin a
obisnuita, soarele sau l ampile cu incandescenta, sunt alc atuite dintr-
un num ar foarte mare de atomi care, oscilnd cu frecvente de ordinul
14
0 = 5 10 Hz, emit unde luminoase; pentru un singur atom, emisia
se face n timpul t = 10 8 s si nu poate monocromatic a. Se poate
vorbi, mai curnd, de un pachet de unde cu lungimea c t ' 3m. Cum
nsa raportul dintre intervalul de frecvente = ( t) 1 ale pachetului
de unde si frecventa 0 este = 0 ' 10 7 , acesta nu poate perceput
cu instrumente normale de m asura. Vom scrie, asadar, unda sub forma
!
E = E0 cos(! 0 t + '); n intervalul t, directia lui E si faza ' r amn
constante. Un alt atom se dezexcit a, independent de primul, emitnd
un pachet de unde cu aceiasi E0 si ! 0 , dar cu planul de polarizare si
faza ' diferite. Acest lucru este valabil pentru oricare doi atomi care se
dezexcit a.
Unda emis a de o surs
a obisnuita este, deci, rezultanta pachetelor el-
ementare emise de atomi.
Asadar, att undele care provin din dou a puncte ale acelorasi surse
ct si undele care provin de la dou a surse diferite nu sunt coerente si
nu produc fenomene de interferenta. Intensitatea total a produsa ntr-un
punct Q de N surse de lumin a obisnuit
a se poate calcula folosind relatia
PN
IR = Ii , sumnd intensit atile produse n Q de ecare surs a n parte.
i=1
Observ am c a ntr-un interval de timp de ordinul a 10 8 s, timp n
care unda emis a de sursa elementar a efectueaz a 106 oscilatii, doua unde
emise de doi atomi diferiti sunt coerente, cu o diferenta de faz a '2 '1
constant a n timp. Acestea pot, asadar, interfera, iar variatiile corespun-
z
atoare de intensitate se pot m asura numai dac a exista instrumente care
au posibilitatea de a m asura intensit ati luminoase n timpi foarte scurti.
Un experiment de acest fel a fost efectuat n 1956 de Hanbury Brown
si de Twiss, obtinndu-se rezultatul asteptat. Dac a, nsa, instrumentele
cu care se m asoara intensitatea luminoas a nu au o rezolutie temporal a
foarte bun a, trebuie s
a se astepte un timp mult mai mare dect t pentru
obtinerea rezultatului. Astfel, timpul ind lung, se va suprapune inter-
ferenta a dou a pachete de unde cu o anumit a diferenta de faza ' cu
aceea a altor dou a pachete avnd o alt a ', si asa mai departe: poziti-
162

ile ce corespund unui maxim ntr-un anumit caz pot pozitii de minim
ntr-un alt caz si, n nal, se observa numai o intensitate constant a.
O metod a de a obtine dou a sau mai multe surse coerente de lumin a
consta n introducerea n calea fasciculului de lumin a a unui ecran opac
n care sunt facute N oricii: unda emis a de aceste oricii are diferenta
de faza constant a. De fapt, cu acest procedeu un singur pachet de und a
genereaz a N pachete, toate avnd aceleasi caracteristici; procedeul se
numeste divizarea frontului de unda. Sursele secundare au aceeasi faz a
si aceeasi polarizare; orice variatie de faz
a a sursei primare se transmite
surselor secundare si produce o variatie a planului de polarizare. Cele N
oricii devin N surse coerente de lumin a obisnuit
a.
Principiul Huygens-Fresnel d a o descriere calitativa complet
a n cazul
undelor emise de surse secundare; n particular, amplitudinea este dat a
de relatia
A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ;
s qs

reprezentat
a schematic n Fig.4.2

Fig.4.2

4.2.1 Experienta lui Young

n 1801, Young a obtinut pentru prima dat

a n laborator interferenta
a dou
a unde luminoase folosind dispozitivul din gura 4.3.
 163

Fig.4.3

Fig.4.4

Un fascicul de lumina monocromatic a este incident pe o placa pe care

exist
a un oriciu S0 ; acesta va reprezenta unda primar a n experiment.
Unda care iese prin acest oriciu cade pe un ecran opac cu dou a de-
schideri foarte nguste S1 si S2 , paralel
a cu S1 si la egala distanta fata
de axa dispozitivului (axa z); cele dou a deschideri S1 si S2 , reprezint a,
practic, doua surse coerente. Lumina emis a de S1 si S2 , produce pe un
164

ecran C aat la distanta L de surse (L d, unde d este distanta dintre

surse) o gur a vizibil a, numit a gur
a de interferenta. Aceasta const a
ntr-o serie de benzi luminoase si ntunecate, paralele cu oriciile, nu-
mite franje de interferenta. Franjele luminoase corespund maximului de
intensitate (interferenta constructiv a) si sunt obtinute n puncte n care
undele sosesc n faz a, n timp ce franjele ntunecoase corespund minimu-
lui de intensitate (interferenta distructiv a) si sunt obtinute n punctele n
care undele sosesc n opozitie de faz a. La intersectia axei dispozitivului
cu ecranul se observ a o franj
a luminoas a. n gura 4.4 sunt reprezentate
franjele de interferenta.
S
a aplic am acum rezultatele obtinute n paragraful precedent pen-
tru a calcula pozitiile maximelor si minimelor de interferenta precum si
variatiile intensit
atii luminoase pe ecran n functie de distanta x fata de
centrul imaginii (gura 4.5)

Fig.4.5
n ipoteza L d, se poate scrie sin ' tg ' = x=L si, deci,
dnx
I(x) = 4I1 cos2 (4.8)
0L

0 0L
max =m ; x=m ; m = 0; 1; 2; :::
nd nd
0 0L
min = (2m0 + 1) x = (2m0 + 1) m0 = 0; 1; 2; ::
2nd 2nd
(4.9)
n aceste relatii, 0 este lungimea de und a n vid si = 0 =n este
lungimea de und a n mediul cu indicele de refractie n n care se face
experienta.
n dispozitivele interferentiale se cheam a franja centrala franja core-
spunz
atoare unei diferente de faz a nula; celelalte franje luminoase sunt
numerotate ncepnd de la franja central a: m = 1 se refer a la franjele
 165

situate de-o parte si de alta a franjei centrale, si asa mai departe. n

dispozitivul Young franja central a se aa pe axa sistemului.
Deoarece d (d este de ordinul milimetrilor iar de ordinul
6
10 m), maximele si minimele de interferenta se succed cu o frecventa
foarte mare. Distanta dintre dou a maxime succesive este x = 0 L=d;
cunoscndu-se d si L si m asurnd x se poate determina 0 . Young a
fost cel care a determinat pentru prima dat a lungimea de und a a unei
radiatii luminoase.
Intensitatea maxim a Imax = 4I1 este constant a pentru diverse franje
luminoase dac a intensitatea I1 a ec arei surse nu depinde de : n re-
alitate, stim c
a n expresia intensitatii I1 apare patratul factorului de
nclinare
2
1 + cos
f 2( ) = :
2
a, nu este foarte puternic: pentru = 300 ; f 2 ( ) = 0:87:
Efectul, ns
Un efect cantitativ mult mai pronuntat provine din l argimea nit a a
deschiderilor S1 si S2 , care produce o sc adere evident a a intensitatii la
cresterea lui . Din acest motiv, gura de interferenta care se observ a va
avea un num ar limitat de franje de-o parte si de alta a franjei centrale.
Datorita naturii undelor electromagnetice care interfer a, sunt nece-
sare dou a consideratii. Prima se refer a la conditia d L, esential
a pen-
tru observarea franjelor de interferenta atunci cnd experienta se face cu
lumin a obisnuit
a, nepolarizata. S a ne amintim c a o und a nepolarizat a,
asa cum sunt cele emise de S1 si S2 , se poate descompune n dou a unde
de egala intensitate, polarizate dup a directii perpendiculare ntre ele si
pe directia de propagare; s a alegem aceste directii, una perpendicular a
pe planul desenului si alta n planul desenului (gura 4.6).
! !
Pentru a se forma gura de interferenta este necesar ca E 1 si E 2 ale
celor dou a unde s a e polarizati dupa aceeasi directie; acest lucru este
! !
ntotdeauna adev arat pentru componentele E 1 si E 2 perpendiculare pe
planul gurii, dar este si pentru componentele din planul gurii numai
dac ad L.
A doua consideratie deriv a din faptul c a undele emise de S1 si S2 nu
sunt unde armonice. Presupunnd c a sursa este alcatuita dintr-un singur
atom, acesta este un emitator de impulsuri de durat a t ' 10 8 s si de
lungime x ' 3m. Pentru a putea observa interferenta ntr-un anumit
punct al ecranului este necesar ca n acel punct s a se suprapun a aproape
complet cele dou a pachete de unde provenite de la S1si S2 , si date initial
de acelasi pachet provenind de la S0 ; numai n acest mod diferenta de faz a
si planul de polarizare al celor dou a cmpuri electrice r amn constante
166

pe toat a durata propag

arii. Aceast
a conditie este vericat
a pna cnd
diferenta de drum dintre doua unde este mult mai mic a dect lungimea
x.

Fig.4.6
Ratinamentul r amne valabil si pentru o surs a alcatuit
a dintr-un
num ar foarte mare de atomi din moment ce gura de interferenta este
rezultatul a numeroase procese elementare, n oricare dintre ele are loc
interferenta a dou a pachete de unde obtinute dintr-un singur proces de
emisie atomic a. Din acest motiv t si x sunt numite timp si lungime
de coerenta.
n experienta lui Young diferentele de drum sunt egale cu cel mult
cteva zecimi de lungime de und a astfel nct consideratia de mai sus nu
este esentiala; aceasta este nsa important a in acele dispozitive n care
diferentele de drum pot ajunge de ordinul metrului. Experientele de
interferenta cu diferente foarte mari de drum ntre unde se realizeaz a cu
3
lumina laser care are timpi de coerenta de 10 s si lungimi de coerenta
de ordinul sutelor de kilometri.

4.2.2 Aplicatii ale metodei Young

Metoda dezvoltat a de Young pentru realizarea a dou a surse coerente

de unde luminoase ce const a n folosirea unei singure surse primare si
n divizarea frontului s au de und
a, a fost utilizat
a sub mai multe forme.
Far
a a intra n detalii analitice, vom prezenta la nceput dou a dispozi-
tive construite de Fresnel. Sursele secumdare sunt obtinute prin reexie
sau prin refractie, si nu prin difractie ca n cazul dispozitivului Young;
se obtine o gura de interferenta si aceasta demonstrez a ca fenomenul
depinde de coerenta surselor si nu de modalitatea n care acestea sunt
obtinute.
 167

1. Oglinzile lui Fresnel(Fig. 4.7)

Lumina emis a de o surs a punctiforma S0 cade pe dou a oglinzi plane

care formeaz a ntre ele un unghi foarte mic. Exemplul particular n
care doua raze ce sosesc n punctul Q arat a cum se genereaz a diferenta
de drum si, deci, diferenta de faza. Este ca si cum lumina ar proveni de
la dou
a imagini virtuale ale lui S0 date de oglinzi, care ndeplinesc rolul
de surse coerente de egal a intensitate ce interfera n regiunea comun a n
care se propaga undele reectate.
De exemplu, dac a lumina este monocromatic a, gura de interferenta
formata din franje luminoase si ntunecoase se observa pe un ecran C aat
la distanta L de planul n care sunt S1si S2 ; L este mare n comparatie
cu distanta d dintre sursele S1 si S2 :

Fig.4.7

2. Biprisma Fresnel (Fig.4.8)

Dou a pl
aci de sticl
a de sectiune triunghiular
a (prisme) sunt alipite
de-a lungul bazelor.
168

Fig.4.8

Sursa S0 trimite lumina spre ecranul C si datorit a refractiei n prisme,

lumina pare c a provine din sursele S1 si S2 care sunt sursele virtuale
ale sistemului. Att unghiul dintre vrfurile prismelor ct si apertura
fasciculului luminos emis de S0 sunt mici. Ecranul este asezat la o dis-
tanta mare fata de distanta dintre surse. Franjele observate sunt similare
acelora obtinute cu oglinzile lui Fresnel.

4.3 Interferenta produs

a de N surse coerente

Consider am N surse egale de unde sferice, coerente, asezate de-a lun-

gul unei drepte; sursele se aa la aceeasi distanta d una de alta. Vom
studia interferenta lor la o distanta foarte mare fata de dimensiunea
(N 1)d a sistemului de surse. Fie unghiul dintre directia de obser-
vatie si normala la dreapta ce contine sursele (Fig.4.9); diferenta de faz
a
dintre dou a unde emise de dou a surse al
aturate este

2
= d sin

n ipoteza n care diferenta de faz

a intrinsec
a dintre surse se anuleaz
a.
 169

Fig.4.9
ntr-un punct oarecare Q, amplitudinile 1 ale undelor singulare sferice
sunt egale deoarece Q se aa la distanta foarte mare fata de sistemul de
surse; nu vor avea ns
a aceleasi faze datorit
a diferentei de drum. Pentru
a calcula amplitudinea R vom folosi metoda vectorilor rotitori.

Fig.4.10
Asa cum se observ a n Fig.3.10, amplitudinile singulare sunt dispuse ca
laturile unui poligon regulat ce poate nscris ntr-un cerc cu centrul n
O si de raz
a ; unghiul la centru care subntinde un singur vector este
iar acela care subntinde ntreg poligonul cu N laturi este N . Rezult a
c
a
N
1 = 2 sin , R = 2 sin
2 2
170

si, combinnd aceste relatii se obtine valoarea amplitudinii rezultante n

functie de amplitudinea 1 a ec arei surse si de defazajul dintre dou a
unde emise de surse alaturate:
sin N2
R = 1 (4.10)
sin 2
Intensitatea undei rezultante n punctul Q este proportional
a cu p
atratul
lui R :
!2 !2
sin N2 sin N d sin
IR ( ) = I1 = I1 (4.11)
sin 2 sin d sin
I1 este intensitatea pe care o und a singular
a o produce n punctul Q.
Intensitatea (4.11) variaz a n functie de unghiul de observatie . Dac a
= 0, directie de-a lungul careia toate undele sunt n faz
a, intensitatea
este maxim a cu Imax = N 2 I1 :
a si egal
sin N x N cos N x
lim = lim =N ) R = N 1 , IR = N 2 I1 :
x!0 sin x x!0 cos x
Aceeasi situatie se repet
a ori de cte ori d sin = = ; 2 ; 3 ; ::: si
putem trage concluzia c a intensitatea IR are n intervalul 0 =2
un anumit num ar de maxime principale, caracterizate de proprietatea
d sin
= m ) d sin = m , sin = m ; m = 0; 1; 2; ::: (4.12)
d
Imax = N 2 I1 ; max = N 1:
n afara valorilor sin date de relatia (4.12), numitorul din (4.11) nu
se mai poate anula. ns a, num
ar
atorul se anuleaz
a si atunci cnd sunt
satisf
acute conditiile:
N d sin
= m0 ) d sin = m0 ; sin = m0 (4.13)
N Nd
m0 = 1; 2; :::N 1; N + 1; :::2N 1; 2N + 1; ::;
ind excluse valorile 0; N; 2N; ::: pentru care se obtin maximele princi-
pale. ntre dou
a maxime principale se g asesc N 1 minime n care I = 0.
Deoarece intensitatea este o functie pozitiva de , ntre dou a minime
va exi-sta un maxim, numit maxim secundar; n consecinta, ntre dou a
maxime principale sunt N 2 maxime secundare. Pozitiile maximelor
secundare se obtin atunci cnd num ar
atorul din relatia (4.11) este 1 sau
atunci cnd
N d sin
= (2m00 + 1) ) d sin = (2m00 + 1)
2 2N
 171

sin = (2m00 +1) ; m00 = 1; 2; ::N 2; N +1; :::2N 2; 2N +1 (4.14)

2N d
Valoarea intensit
atii maximelor secundare este
I1 Imax
Im = 00 2 = 2 (4.15)
2m + 1 2m00 + 1
sin N2 sin
2N 2N

n Fig.4.11 este reprezentata intensitatea rezultat

a prin interferenta a 2,
4, 8 sau a mai multor surse; distanta d dintre dou a surse consecutive si
lungimea de und a sunt ntotdeauna aceleasi. Figura este simetric a fata
de = 0.

Fig.4.11

Sa recapitulam principalele caracteristici ale fenomenului descris n

acest paragraf.
1. Pozitia maximelor principale, n care este concentrat
a cea mai mare
parte a puterii emise, este determinata de raportul =d si nu depinde de
numarul N de surse. Num arul de maxime se obtine din relatia (4.12);
acesta este dat de valoarea cea mai mare a lui m pentru care sin = m =d
nu este mai mare dect 1 si nu depinde de N .
172

2. Intensitatea maximelor principale depinde de num arul N de surse

2
si creste cu acesta conform relatiei Imax = N I1 .
3. Amplitudinea unghiular a a maximelor principale scade cu cresterea
lui N , proprietate evidentiata n gura 4.11. Largimea unghiulara a unui
maxim principal se poate deni ca distanta dintre dou a minime al aturate
maximului; din relatia (4.13) se observ a c
a aceast
a denitie corespunde
unei cresteri cu dou ati a lui m0 si, deci,
a unit

2
(sin ) = (4.16)
Nd
4. Cele N 1 minime si cele N 2 maxime secundare cuprinse ntre
doua maxime principale sunt echidistante n variabila sin ; intervalul
dintre un minim si un maxim secundar este =2N d, intervalul dintre
doua extreme consecutive de acelasi fel este =N d (Fig.4.12).

Fig.4.12

Intensitatea maximelor secundare descreste ca 1=N 2 la cresterea lui

N ; n practic
a, pentru N mare, se obtine o anumit a intensitate numai
pentru maximele principale.
Analiznd fenomenul de interferenta este posibil, n functie de ct
de mare este num arul N de surse, s a obtinem o anumit a intensitate
numai n unele directii, modicnd distanta d dintre surse; este vorba,
asadar, de emisie directional
a. Interferenta a dou
a unde produse de surse
coerente conduce la o redistribuire a energiei care este concentrat a n
 173

zonele corespunz atoare maximelor principale; puterea este ntotdeauna

N P1 , e c
a sursele sunt sau nu coerente.

Relatia (4.16), care are semnicatia ngust

arii maximelor principale
la cresterea num arului N de surse, este fundamental a pentru cresterea
sensibilit
atii m
asur
atorilor efectuate prin metode interferentiale.

4.4 Interferomentul Michelson

Interferometrul Michelson este alc atuit din dou a oglinzi M1 (mobil a)

si M2 (xa), o lama de sticl
a M cu o suprafata semireect atoare si dintr-o
a doua lam a de sticl
a G, de aceeasi grosime cu M . Un fascicul de lumin a
provenind de la o surs a ndepartata S traverseaz a lama M si cade pe
suprafata semireect atoare a acesteia; o parte a fascicului este reectat
spre oglinda M1 iar o alt a parte, egala, este transmis a spre oglinda M2 la
care ajunge dup a ce str
abate lama G. Fasciculele reectate de oglinzi se
ntlnesc spre fata semireect atoare a lui M ; fasciculul de la M1 , partial
transmis si fasciculul de la M2 , partial reectat, ajung printr-un telescop
la observator, unde interfer a. Cele dou a fascicule sunt coerente deoarece
sunt obtinute de la aceeasi sursa prin divizarea amplitudinii. (Fig.4.13)

Lama G, numit a lama de compensare, face ca ambele raze ce interfer a

s
a traverseze aceeasi grosime de sticla, eliminnd astfel efectele de disper-
sie; de fapt, dac
a nu ar fost G, diferenta de faz a dintre cele doua raze
ce ar strabate grosimi diferite de sticla ar depinde de lungimea de und a
deoarece indicele de refractie depinde de ; n lumin a monocromatic a nu
ar indispensabila, ns
a este folositor ca G sa e prezenta deoarece astfel
diferenta de drum optic dintre raze depinde numai de d1 d2 , adic a egal
a
cu diferenta dintre brateleinterferometrului.
174

Fig.4.13

Dac a cele dou a oglinzi sunt perpendiculare una pe cealalt a, efectul

observat este echivalent cu acela al unei lame de aer de grosime d =
d1 d2 : lumina provenind de la M1 joac a rolul luminii reectate pe
suprafata inferioar
a a lamei iar cea provenind de la M2 a luminii reectate
pe fata superioara a lamei. n gura 4.13., lama de aer echivalent a este
cea de la M1 la linia principal a.
n aceast a situatie se vor observa franje circulare de egala nclinare,
cu centrul luminos, deoarece nu exist a defazaj ntre dou
a raze. Diferenta
de drum r este dat a de relatia:

r = 2d cos i = 2(d1 d2 ) cos i ;

unde i este unghiul de incidenta al razelor provenite de la surs

a.

max: 2d cos i = m ; cos i = m 2d

min: 2d cos i = (2m0 + 1) 2 cos i (2m0 + 1) 4d

Pentru o anumit a valoare d, se observ a pozitia unei franje luminoase

Fm caracterizat
a de o valoare i si de num arul m; dac a ndep artam M1
mentinnd-o ns
a paralel
a cu pozitia sa initial
a, d creste si pozitia franjei
Fm este nlocuit
a de o alta franja Fm0 , cu m0 > m, n timp ce franja
 175

Fm se deplaseaz a spre exterior ntr-o pozitie caracterizata de o valoare

mai mic a a lui cos i . Astfel, prin cresterea lui d se pot numara franjele
luminoase care trec printr-o anumit a pozitie xat
a. Num arul franjelor se
traduce ntr-o m asuratoare a lungimii deoarece variatia lui d este practic
egal
a cu =2, ind lungimea de und a a luminii monocromatice utilizate.
Eroarea absolut a care se produce prin m asurare este de ordinul jumat
atii
distantei care conduce la deplasarea franjei, adic a de ordinul =4.

Michelson a folosit aceast a metoda pentru a compara lungimea metru-

lui etalon cu lungimea de und a a unei linii rosii emis
a de cadmiu ( =
643:8nm); el a obtinut c a metrul este egal cu 1:5531635 106 , cu o
7
eroare relativ
a de ~3 10 . n acest mod, Michelson a pus bazele denitiei
optice a unitatii de lungime, adoptat a denitiv n 1960.

n masuratorile efectuate, Michelson nu a putut s

a fac
a o comparatie
direct
a cu metrul etalon; n afara faptului c
a trebuiau m asurate cam trei
milioane de franje, distanta d = 1m este aproximativ egal a cu lungimea
de coerenta a lungimii normale emise de atomi si nu se poate p astra
gura de interferenta pentru aceast
a lungime. ns
a, Michelson a m asurat
o lungime mult mai mic a pe care a raportat-o f
ar
a a m ari eroarea, la
lungimea metrului etalon.

Un alt rezultat important obtinut cu interferometrul Michelson este

vericarea faptului c a viteza luminii nu depinde de sistemul de refer-
inta (experientele Michelson si Morley, 1887). Presupunem c a drumul
M M2 este paralel vitezei p amntului (si, deci, M M1 este perpendicular
pe aceast a viteza). Pentru o anumit a lungime geome-tric a a acestor dru-
muri se calculeaz a care trebuie sa e gura de interferenta tinnd cont de
faptul ca viteza c a luminii trebuie s a se compun a cu viteza v a p amntu-
lui rezultnd, de exemplu, c v pentru M M2 , respectiv c+v pentru M2 M ;
defazajul dintre undele care interfer a este determinat introducnd valo-
rile vitezei de propagare a luminii calculate prin compunerea galilean a
a vitezelor, n ambele brate ale interferometrului. Dac a interferometrul
este rotit cu 900 , se va schimba rolul celor dou a drumuri M M2 este M M1
si se va observa o deplasare a franjelor, ind modicat defazajul dintre
undele care interfer a. Deplasarea asteptata a franjelor era de aproxima-
tiv jum atate de franj a, dar autorii nu au reusit s a observe nici un fel
de deplasare. Experienta a fost repetat a n diferite conditii, ntotdeauna
obtinndu-se acelasi rezultat. Concluzia, formulat a de Einstein ca baz aa
teoriei relativitatii restrnse, a fost c
a viteza luminii este aceeasi n orice
sistem de referinta inertial.
176

4.5 Difractia undelor electromagnetice

Difractia este un fenomen particular de interferenta care se veric a
atunci cnd o und a ntlneste n drumul s au un obstacol sau o apertur a.
De exemplu, apertura poate constituit a dintr-un oriciu circular sau
dreptunghiular practicate ntr-un ecran opac, un obstacol de forma unui
r, etc. Dincolo de obstacole sau de aperturi, undele se propag a n spatiu
de-a lungul unor directii diferite fata de cea de incident a si vor aparea
diferente de drum ntre undele care se suprapun ntr-un anumit punct;
asadar, se pot produce fenomene de interferenta cu o distribuire a energiei
n punctele din spatiu, din care rezulta caracteristicile gurii de difractie.
Fenomenele de difractie se pot verica pentru toate tipurile de unde;
acestea se pot observa cu usurinta n cazul undelor pe suprafata unui
lichid sau pentru undele sonore, acestea avnd lungimile de und a apropi-
ate dimensiunilor obstacolelor sau aperturilor. Mai dicil a este obser-
varea acestui fenomen n cazul undelor luminoase din cauza lungimilor
mici de und a ( = 0:4 0:7 m); ns a fenomenele si aplicatiile acestora
sunt foarte interesante, motiv pentru care ne vom ocupa ndeosebi de
difractia luminii. Argumentele generale r amn valabile pentru orice tip
de unde.

Fig.4.14
Difractia a fost observat
a pentru prima dat a de Grimaldi, n a doua
jum atate a secolului al XVII-lea, ntr-o epoc a dominata de teoria lui
Newton. Ipoteza ondulatorie a luminii a fost conrmat a numai dup ao
alt
a suta de ani, n urma experientelor efectuate de Young si de Fresnel.
n Fig.4.14 este reprezentat a o situatie comuna n care se observa
difractia: o und a cade pe un ecran opac pe care se aa un oriciu de
 177

dimensiuni comparabile cu lungimea de unda a radiatiei incidente; pe un

ecran C se poate observa lumina dup
a ce a trecut prin oriciu.
Pentru calculul amplitudinii luminoase n punctul P al ecranului se
foloseste principiul Huygens-Fresnel -Kirchho. Suprafata aperturii este
mpartit
a n elemente innitezimale de arie d , ecare dintre ele consti-
tuid o surs a elementar
a de unde, cu amplitudinea cmpului electric data
de expresia:

Af ( )d 1 + cos
dE = , f( ) = : (4.17)
s 2

Amplitudinea rezultant a n P se obtine prin sumarea vectorial

a a tuturor
contributiilor dE provenite de la toate sursele care alc atuiesc oriciul
luminos, surse care sunt coerente si n faz a dac
a suprafata oriciului
coincide cu suprafata frontului de und a incident (sau cu diferenta de
faz
a constant a n alte cazuri).
Daca unda este incidenta pe un obstacol opac, de exemplu pe un disc,
pentru calculul amplitudinii undei ntr-un punct P dincolo de obstacol
se procedeaza n acelasi mod, considernd suprafata frontului de unda
din afara obstacolului.
Dintre modalitatile n care se realizeaz
a si se observ
a difractia produs
a
de aperturi sau de obstacole iluminate, ne vom referi n cele ce urmeaz a
numai la doua dintre ele, studiate de Fraunhofer, respectiv de Fresnel.

4.5.1 Difractia Fraunhofer

Sursa de lumin a S si ecranul C se aa la distanta mare de surs a si

apertura. Fronturile de und a care ajung pe aceasta sunt plane, la fel sunt
si fronturile de und
a care ajung n P (Fig.4.15).
Aceasta reprezentare, care este cea mai simpl a de tratat analitic, se
realizeaz
a n laborator cu ajutorul a dou a lentile: prima lentil
a L1 trans-
forma unda sferic
a provenit
a de la S ntr-o unda plana cu apertura contin-
ut
a n frontul de unda; cea de-a doua lentila L2 focalizeaza n punctul P
razele provenite de la apertura.
178

Fig.4.15

4.5.2 Difractia Fresnel

Sursa S si ecranul C sunt la distanta nit

a de apertur
a, fronturile de
unda nu sunt plane iar razele care sosesc n P nu sunt paralele; aceeasi
situatie poate exista si n cazul unui obstacol oarecare (Fig.4.16).

n cele ce urmeaza vom analiza mai nti fenomenele Fraunhofer care,

printre altele, sunt interesante pentru construirea instrumetelor optice.
Vom studia apoi si difractia Fresnel n cazuri matematice simple, dar
semnicative.
 179

Fig.4.16

4.6 Difractia pe o deschidere dreptunghiular

a ngust
a

Analiz am difractia Fraunhofer considernd un oriciu dreptunghiular

ngust practicat pe un ecran opac, de largimea AB = a si lungime L a
(Fig.4.17)

Fig.4.17

Pe deschiderea dreptunghiular a este incident

a o unda plana cu lungimea
de und a si cu frontul de und a paralel cu planul care contine deschiderea.
Diviz am aceast a deschidere n N fsii paralele de l argime y. Fiecare
fsie va o sursa de unde secundare si va contribui cu amplitudinea E
la cmpul electric rezultant ER ntr-un punct P al ecranului. Contributi-
ile E legate de dou a fsii al
aturate au diferenta de faz a n punctul P
egal a cu
2
'= y sin :
180

Pentru a calcula ER se procedeaz a ca si n cazul a N surse coerente,

folosind constructia poligonului celor N vectori rotitori reprezentnd un-
dele care se suprapun. Acum, ns a, N trebuie s a tinda la innit (sau
y sa tind
a la zero) iar poligonul devine un arc de cerc cu raza si cu
unghiul la centru
2
= a sin (4.18)
egal cu diferenta de faz
a dintre dou
a unde emise de punctele extreme A
si B ale deschiderii. Din Fig.4.18 rezult
a c
a

ER = 2 sin :
2

Fig.4.18
Lungimea arcului de cerc este Emax = si corespunde amplitudinii
maxime care se observ a n centrul ecranului, atunci cnd = 0 si toate
undele emise de fsii singulare sunt n faz
a. Asadar,
sin =2
ER = f ( )Emax ;
=2
expresie n care apare factorul de nclinatie f ( ) deoarece toate amplitu-
dinile emise sub un unghi 6= 0 trebuie multiplicate cu f ( ).
Intensitatea este proportional
a cu p
atratul amplitudinii; folosind re-
latia (4.18) obtinem:
0 12 0 12
a sin
sin sin
I( ) = Imax f 2 ( ) @ 2 A = I f 2( ) B
@
C
A (4.19)
max
a sin
2

Functia I( ) este reprezentat

a n Fig.4.19 pentru valorile a = 10 ; a =
5 ;a = :
 181

Fig.4.19
Intensitatea transmis a de deschidere se anuleaz
a obtinndu-se minime
de difractie atunci cnd
a sin
= m , sin = m , m = 1; 2; 3; :: (4.20)
a
Primele minime, la stnga si la dreapta maximului central se obtin pentru
sin = =a iar marimea
2
(sin ) =
a
se numeste largimea unghiulara a maximului central de difractie. Se ob-
serva ca pentru a maximul este foarte ngust si efectul difractiei
este aproape neglijabil, dar maximul se l argeste dac
a a scade, tinznd la
. Dac a a = , primul si unicul minim se formeaz a la = 900 iar dac a
a < intensitatea nu se anuleaz a niciodat
a; pentru a tot spatiul de
dincolo de deschidere este iluminat.
ntre dou a minime de intensitate exist a un maxim secundar, a c arui
pozitie se calculeaza cautnd maximele functiei sin2 = 2 aat a n expre-
sia intensitatii. Se obtine conditia tg = , ecuatie transcendent a care se
poate rezolva prin metoda grac a (n afar
a de cazul = 0). Aproximatia
182

prin care se consider a atunci cnd sin2 ( a sin = )

a intensitatea maxim
este unu, sau cnd

a sin
= (2m0 + 1) , sin = (2m0 + 1) ; m0 = 1; 2; 3; :::
2 2a

Intensitatea maximelor secundare, neglijnd factorul de nclinare rezult

a
de forma
Im0 1 0:4
=h i2 ' :
Imax (2m0 + 1)2
(2m0 + 1)
2

Pentru primul maxim m0 = 1 si I1 =Imax = 0:045, adic a intensitatea este

mult mai mic a fata de maximul central; pentru m0 = 2, raportulI2 =Imax
este 0:016, pentru m0 = 3 este 0:008 si asa mai departe. Valoarea
rapoartelor este si mai sc
azut a se introduce factorul f 2 ( ). Maximele
a dac
secundare nu sunt, asadar, bine observate; dac a nu este mult diferit a
de a, acestea sunt destul de separate de maximul central; dac a a
maximele secundare sunt foarte aproape de directia = 0 si sunt, practic,
invizibile.

4.7 Reteaua de difractie

n paragraful precedent am analizat difractia Fraunhofer produs a de o

des-chidere dreptunghiular a ngusta. n cazul n care dispozitivul contine
N deschideri dreptunghiulare, ecare de l argime a, se realizeaz a un sistem
de N surse a c aror interferenta am analizat-o n paragraful 4.3; acum
trebuie s
a introducem faptul c a datorita difractiei, intensitatea emis a de
ecare sursa are dependenta decrisa n 4.6.
Dispozitivul, numit retea de difractie, se poate realiza trasnd linii
paralele foarte subtiri pe o plac
a de sticl
a; spatiul care r
amne ntre dou
a
linii al
aturate constituie o deschidere. Distanta d dintre dou a deschideri
se numeste pasul retelei iar lungimea total a a acesteia este N d:
n Fig.4.20 o und a plan
a de lungime de und a este incident a normal
pe o retea de difractie; dup
a retea se aseaz
a o lentil
a convergent
a si se
observ
a gura de interferenta n planul focal al lentilei.
 183

Fig.4.20

Intensitatea ntr-un punct P de pe ecran se poate calcula din relatia

(4.11) n care intensitatea I1 ( ) a unei singure deschideri este dat
a de
(4.19), adic
a

!2
a sin
sin
I1 ( ) = I0 a sin
;

I0 este intensitatea la = 0 si a fost neglijat

a contributia factorului de
nclinare f ( ) care nu este important
a pentru analiza pe care o vom face.
Asadar, intensitatea n P este

!2 !2
a sin
sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin
(4.21)
sin d sin

Aceasta functie este reprezentat

a n Fig.4.21, cu N = 8; n mod uzual,
rezultatele sunt sintetizate spunnd ca intensiatea gurii de interferenta
este modulata de difractie.
184

Fig.4.21

Caracteristicile intensit
atii transmise de o retea de difractie sunt:
a) Maximele principale se aa de-a lungul directiilor

sin m =m , m = 0; 1; 2; ::: (4.22)

d
b) Distanta unghiulara dintre un maxim principal si minimul al aturat
acestuia este
(sin ) = = :
Nd L
Se poate scrie si relatia (sin ) = cos , deoarece L si, deci,
variatia este mic
a. Asadar, largimea unghiulara a unui maxim principal
este
2 2
m = 2 = = (4.23)
L cos m N d cos m
Din relatia (4.23) se observ a c
a pentru un N din ce n ce mai mare,
franjele produse sunt din ce n ce mai nguste.
c) Intensitatea franjei centrale (m = 0) creste proportional cu N 2 ;
intensitatea altor maxime este ns a micsorat
a din cauza difractiei. Intro-
ducnd (4.22) n (4.21) rezult a c
a, pentru o valoare m 6= 0,
a 2
Imax (m) sin m d
Rm = = (4.24)
Imax (m = 0) m ad
 185

Raportul Rm depinde de raportul dintre l argimea a a deschiderii si de

pasul retelei d. n particular, atunci cnd un minim de difractie coincide
cu un maxim de interferenta, adic a atunci cnd pentru aceeasi valoare
sunt satisfacute conditiile

d sin = m , a sin = ma ;

raportul a=d este egal cu ma =m si Rm este zero: nu se obtine maximul

de ordinul m = ma (d=a). n Fig.4.21 conditia de disparitie a unui franje
este realizat
a cu o bun a aproximatie pentru m = 4, ma = 2 si, deci, n
reteaua la care se refer
a gura a ' d=2. Subliniem faptul c a gura 4.21,
pentru simplicarea explicatiilor, este la o scal
a arbitrar
a: stim, de fapt,
c
a intensitatea primului maxim secundar de difractie este circa 4% din
intensitatea franjei centrale (n desen este de circa 10%).
Reteaua descris
a mai sus functioneaz
a n transmisie; dac
a tr
as
aturile
se fac pe o suprafata reect
atoare, obtinem o retea ce functioneaz
a n
reexie; pentru aceasta din urm a, analiza este similara cu cea pentru
reteaua n transmisie.

4.8 Difractia Fresnel

Fenomenele de difractie Fresnel se produc atunci cnd sursa sau punc-

tul de observatie, sau amndou a, sunt la distanta nit
a fata de deschidere
sau fata de obstacolul care perturba frontul de und a.
Deoarece tratarea analitic a este destul de complicata, ne vom limita
la analiza cazurilor n care unda plan a este incidenta pe o deschidere
practicat a pe un ecran opac sau pe un obstacol iar observarea fenomenu-
lui se face la o distanta nit
a de acesta, dar ntotdeauna mai mare dect
lungimea de und a a radiatiei incidente. Pentru calcul efectiv folosim o
metod a eleborata chiar de Fresnel care const a n divizarea frontului de
und a incident n zone oportun denite, ecare dintre ele ind v azuta n
punctul P n care calcul am efectele de difractie ca o surs
a secundara de
surse sferice. Este vorba, asadar, de o aplicatie particulara a principiului
Huygens-Fresnel adaptat a problemei pe care o vom rezolva.
Consider
am un front de und a plan
a care se propaga nspre P si not
am
cu r0 = OP distanta de la P la frontul de unda (Fig.4.22)
186

Fig.4.22

Diviz
am frontul de und a n zone inelare concentrice, cu centrul n O,
denite de conditia ca distantele la P de la marginea interna, respectiv
de la marginea extern a a ec
arei zone s
a difere cu =2:

r1 = r0 + 2
r2 = r 1 + 2
= r0 +
..
.
rn = rn 1 + 2
= r0 + n 2 ; n = 1; 2; 3; ::

Razele circumferintelor care delimiteaz

a zonele Fresnel sunt date de
2
Rn2 = rn2 r02 = (r0 + n )2 r02 = nr0 + n2 ' nr0 ; (4.25)
2 4
unde aproximatia este consistent
a cu ipoteza r0 :
Cmpul electric n P se obtine ca surs a a cmpurilor electrice En
provenite de la ecare zon
a. Ariile zonelor Fresnel,

n = (Rn2 Rn2 1 ) = [nr0 (n 1)r0 ] = r0 ;

sunt toate egale ntre ele, nu depind de n. Asadar, amplitudinile un-

delor emise de diferite zone sunt diferite n P numai datorit a prezentei
factorului de nclinare f ( ) si de distanta, sc
aznd la cresterea lui n.
Evaluarea cmpului electric rezultant ER se face aplicnd metoda
vectorilor rotitori. Fiecare zona nit
a este considerat a la rndul sau
ca ind format a dintr-un numar innit de suprafete elementare n care
ecare dintre ele emite o unda de amplitudine innitezimal a. Diferenta
de faz
a dintre undele emise de marginile interne si externe ale ec arei
zone este
2 2
= (rn rn 1 ) = = :
2
 187

Acest rezultat semnica faptul c

a, desennd vectorii innitezimali relativi
la prima zon
a Fresnel obtinem o semicircumferenta al c
arui diametru OA
reprezint
a cmpul electric E1 al undei emise de prima zon a (Fig.4.23).

Fig.4.23

Pentru cea de-a doua zon a Fresnel, pornind din A obtinem din nou o
semicircumferinta al c
arui diametru AB reprezinta cmpul E2 ; punctul
B nu coincide cu O si E1 > E2 . Continund cu aceast a constructie se
0
poate intui c
a punctul nal este O , mijlocul segmentului OA, astfel nct
1 1
EP = E1 IP = I1
2 4
Intensitatea luminoas a n P produs a de frontul de und a mai sus denit
este egal
a cu un sfert din intensitatea produs a de prima zon a Fresnel;
sc
aderea este legat a de interferenta distructiv a dintre diferite zone.
Acelasi rezultat se obtine si scriind n felul urmator:
1 1
EP = E1 E2 + E3 E4 + ::: = E1 + (E1 2E2 + E3 )+
2 2
1 1
+ (E3 2E4 + E5 ) + ::: = E1 :
2 2
Alternarea semnelor plus si minus provine de la diferentele de faz a
succesive iar termenii din paranteze sunt nuli dac a se admite c
a, prin
efectul de interferenta, contributia ec
arei zone Fresnel cu n par este
compensat a de contributiile a dou a zone impare al
aturate.
188

4.9 Difractia pe un oriciu circular

Ratinamentul prezentat pn a acum pare pur formal; ns

a, se poate
vedea utilitatea acestui rationament atunci cnd se interpune pe frontul
de und a, la distanta r0 de P , un ecran opac pe care exist
a un oriciu
circular de raz a R. Dac a R variaza continuu de la zero la innit se
obtine pentru IP dependenta din Fig.4.24.

Fig.4.24
Datorit a interferentei dintre diferite zone ale frontului de und a, inten-
sitatea depinde mult de raza oriciului. Punctele de maxim a intensitate
se obtin atunci cnd oriciul cuprinde exactp un num a
pr impar de zone
p Fres-
nel, adica pentru raze R egale cu R1 = r0 , R3 = 3R1 , R5 = p 5R1 ,..;
punctele de minim p a intensitate se observ a pentru raze R2 = 2R1 ,
R4 = 2R1 , R6 = 6R1 ; ::; adic a atunci cnd oriciul cuprinde exact un
num ar par de zone Fresnel. Linia punctat a din gur a reprezinta intensi-
tatea n absenta ecranului cu oriciu. Valorile maximelor de intensitate
sunt descresc atoare iar acelea ale minimelor cresc deoarece amplitudinile
cmpurilor descresc cu cresterea lui R :
E1 > E1 E2 + E3 > E1 E2 + E3 E4 + E5 > :::
:::; E1 E2 < E1 E2 + E3 E4 < :::
Subliniem faptul c
a intreaga analiz
a de mai sus este valabil
a atunci cnd
P este pe axa oriciului. Pentru a determina intensitatea ntr-un punct
 189

Q care nu se aa pe axa OP trebuie s a tinem cont c a sistemul de zone

Fresnel este caracteristic punctului de observatie; prin deplasarea din
P n Q paralel cu planul oriciului, zonele Fresnel se deplaseaz a cu Q.
ntr-o pozitie oarecare Q, amplitudinea EQ rezult a prin suprapunerea
cmpurilor provenite din portiunile de zone intersectate de oriciu. Chiar
si atunci cnd punctul Q se aa n zona de umbr a geometrica se observ
a
o intensitate nenul a.
Figura de difractie observat a pe un ecran aat la distanta r0 de ori-
ciu consta ntr-o serie de coroane circulare luminoase si ntunecate,
cu centrul luminos dac a R = R1 ; R3 ; R5 ; :: si cu centrul ntunecos daca
R = R2 ; R4 ; R6 ; ::: n Fig.4.25 sunt prezentate dou a exemple.

Fig.4.25
Daca modic am distanta r0 mentinnd constant a lungimea de und a
si raza R a oriciului, ec
arei valori r0 i este asociat un sistem de zone
Fresnel deoarece razele zonelor depind de r0 conform relatiei 4.25. Exist a
valori r0 pentru care oriciul cuprinde un num ar impar de zone, si valori
r0 pentru care zonele cuprinse n oriciu sunt n num ar par; primele valori
le corespund maxime de intensitate pe ax a, valorilor secunde le corespund
minime de intensitate.

4.10 Difractia de raze X

Razele X ocup a banda de radiatii electromagnetice cu lungimi de

unda mai mici de 10 9 m; acestea sunt produse prin frnarea ntr-un
material greu a electronilor accelerati la diferente de potential de zeci
de mii de volti sau atunci cnd un electron sufera o tranzitie ntre dou
a
nivele energetice ale unui atom.
ntr-o retea de difractie normal
a razele X nu sunt difractate; de ex-
emplu, pentru = 10 10 m si d = 10 6 m maximul de ordinul nti
190

se formeaz a la unghiul = =d = 10 4 rad = 5:7 10 3 grade, mult

prea aproape de maximul de ordin zero ca s a poat a e observat. ns a,
o retea spatial
a naturala care poate produce difractia razelor X este o
retea cristalin
a, n care atomii sunt dispusi dup a reguli structurale, cu
distantele dintre ei foarte mici.
ntr-un cristal perfect de sare, ionii de N a+ si Cl formeaz a o retea
3
cubic a de latura a iar volumul unei celule elementare este a . Un mol
de N aCl are masa A = 58:45K g_ si contine 2NA = 2 6:022 1026
ioni, ocupnd, deci, un volum V = 2NA a3 . densitatea s arii este =
2:17 103 Kg=m3 si rezult a c
a
1=3
3 A 10
A = 2NA a ; a = = 2:82 10 m = 0:282nm:
2NA
Distanta a se numeste constanta retelei iar valoarea ei reprezinta distanta
dintre atomii cristalului.
Atunci cnd un fascicul de raze X de lungime de und a este incident
pe aceasta structur a cristalin
a, electronii care se aa n jurul ec arui
nucleu se comport a ca dipoli oscilanti, emitnd radiatie electromagnet-
ic
a cu lungimea de und a n toate directiile. Cristalul se comport a ca
un sistem tridimensional de surse coerente si n spatiul nconjur ator se
observa interfereta undelor emise de aceste surse.
Consideram o serie de plane paralele numite plane reticulare, care
trec prin pozitiile atomilor; ca n Fig.4.26.

Fig.4.26

Distanta d dintre dou

a plane reticulare este n general mai mic a dect
constanta retelei a; numai pentru planele reticulare care sunt orizontale
si verticale d = a.
O und a plan
a incident
a sub un unghi (unghi razant) fata de planele
reticulare aate la distanta d unul fata de altul, vede atomii cristalului,
 191

cte unul pe un plan reticular, care apartin unei retele ortogonale pe

planele reticulare, ca o retea unidimensional
a. Daca ne situ
am pe directia
de observare ce formeaz a unghiul fata de planele reticulare, diferentele
de drum

BB 0 B 00 , CC 0 C 00 BB 0 B 00 ; DD0 D00 CC 0 C 00

dintre undele emise de dou aturate cum sunt A si B 0 , B 0 si C 00 ,

a surse al
00 0
C si D sunt egale cu 2d sin (Fig.4.27).

Fig.4.27

Se obtine interferenta constructiv

a atunci cnd

m
2d sin = m , sau sin = , m = 1; 2; 3; :: (4.26)
2d

relatie numit a legea lui Bragg. Pentru unghiuri diferite, fasciculul este
atenuat sau de-a dreptul suprimat din cauza interferentei distructive, la
fel ca si n cazul retelei optice.
Un dispozitiv pentru observarea difratiei de raze X este spectrograful
cu cristal, conceput de Bragg. Variindu-se unghiul si m asurnd unghi-
urile corespunz atoare maximelor de difractie, din relatia (4.26) se poate
deduce spectrul lungimilor de und a ale fasciculului de raze X. Se veri-
ca, astfel, existenta componentei continue a radiatiei de frnare peste
care se suprapune componenta de linii caracteristic a structurii atomice
a materialului emitator. n Fig.4.28 este reprezentat unul dintre primele
spectre obtinute de Bragg n 1913: sunt vizibile spectrele de ordinul nti,
respectriv de ordiul doi, ecare avnd trei linii.
192

Fig.4.28

Daca se utilizeaz
a un fascicul monocromatic de raze X se pot deter-
mina distantele d, obtinndu-se informatii despre structura cristalin aa
materialului folosit ca tinta n spectrograf.
n cazul n care fasciculul incident poate ntlni n cristal diverse
familii de plane reticulare, aspectul gurii de difractie este mult diferit.
Prima evidenta a naturii ondulatorii a razelor X a fost obtinut a de
von Laue n 1912. Un fascicul ngust de raze X este incident pe un
cristal subtire de suur a de zinc; gura de interferenta obtinut a este
observat a pe o plac a fotograca. Aceasta const a din puncte dispuse n
mod regulat n jurul fascicului central transmis; ecare punct reprezint a
urma unei directii de-a lungul c areia s-a obtinut un maxim de difractie.
De fapt, pentru o lungime de und a incident a exist a cuplul de valori
di si i pentru care este vericat a relatia (4.26) cu o valoare ntreag a
pozitiv a mi : aceasta nseamn a c
a directia de incidenta formeaz a unghiul
razant i cu o familie de plane reticulare avnd distanta di ntre ele si c a
2di sin i = mi . Raza difractat a impresioneaz a placa fotograc a ntr-o
zon a restrnsa, aproape punctiform a.
Relatia (4.26) poate vericat a si pentru alt grup de valori d; ; m
diferite. De asemenea, experienta poate repetat a si pentru alte lungimi
de und a incidenta. Se constituie, asadar, spectrograma de puncte a lui
von Laue n care ec arui punct i este asociat a o familie de plane retic-
ulare. Acest lucru este caracteristic structurii cristaline iluminat a cu un
fascicul de raze X.
S
a presupunem acum c a materialul pe care se difract a fasciculul de
raze X este alc atuit dintr-o pulbere ce contine un mare num ar de micro-
cristale, orientate la ntmplare. Dac a relatia (4.26) este vericat a pentru
o familie de plane reticulare ale unui monocristal, aceasta este vericat a
de multe alte monocristale si, n locul unui punct, pe placa fotograc a
 193

se obtine o circumferinta. Este ca si cum s-ar considera o situatie par-

ticulara realizat
a cu metoda von Laue si s-ar roti cristalul n jurul axei
fasciculului; de fapt, n pulberea cristalin a se g asesc toate directiile ce
corespund diverselor rotiri ale cristalului. Spectrograma, numit a Debye-
Scherrer, contine o serie de circumferinte; ecare generat a de o familie
de plane reticulare.
Difractia razelor X, n afara de spectroscopia propriu zis a cu raze X si
de studiul structurii cristaline, este utilizat
a si pentru analiza structurilor
microscopice cum ar moleculele biologice complexe de tip ADN

Aplicatii
P.4.1. Intr-un dispozitiv Young se observ
a c
a distanta dintre dou
a
franje de ordin superior m = 5 si m = 5 este x1 = 12mm atunci
cnd lungimea de und a este 1 = 600nm, respectiv x2 = 8mm pentru
lungimea de und a 2 : Calculati 2:
Solu tie:
Pozitia maximului de ordin m fata de axa Ox este dat
a de relatia
L
x=m
d
unde d este distanta dintre cele dou a fante ale dispozitivului; L este
distanta de la fante la ecranul de observatie a franjelor de interferenta.

5 1L
m = 5 =) x(m = 5) =
d
5 1L
m= 5 =) x(m = 5) =
d
10 1 L
x1 = pentru 1
d
10 2 L
x2 = pentru 2
d
x1 10 1 L d 1 x2
= = =) 2 = 1 = 400nm:
x2 d 10 2 L 2 x1

P.4.2. Intr-o experienta Young cu lumin a monocromatic a de lungime

de unda se aseaz a n fata ec
arei fante un polarizor. Dac a este
unghiul dintre axele polarizoarelor si I1 este intensitatea transmisa de o
194

singura fant a, s
a se g
aseasc
a modul n care variaz
a intensitatea pe ecran
n functie de : In particular, pentru = 0 si = =2 g asiti valorile
Imax si Imin :
Solu
tie:
Fie E1 = E0 cos !t si E2 = E0 cos(!t + ) valorile cmpurilor electrice
! !
ntr-un punct al ecranului; unghiul dintre vectorii E 1 si E 2 este iar
cmpul rezultant este

E 2 = E02 cos2 !t + E02 cos2 (!t + ) + 2E02 cos !t cos(!t + ) cos :

Ultimul termen al relatiei de mai sus se poate scrie

2E02 cos !t cos (cos !t cos sin !t sin ) = 2E02 (cos2 !t cos cos

sin !t cos !t cos sin )

1 1
(E 2 )m = E02 ( + + cos cos ) = E02 (1 + cos cos )
2 2
I = "v(E )m = "vE02 (1 + cos cos ) = 2I1 (1 + cos cos )
2

1
I1 = "vE02
2

a) = 0; axele polarizorilor sunt paralele

I = 2I1 (1 + cos ) = 4I1 cos2

2
Imax = 4I1 ; Imin = 0; interferenta este complet
a.
b) = =2; axele polarizorilor sunt ortogonale
I = 2I1 ; intensitatea este constant
a, oricare ar ; nu exist
a inter-
ferenta.
c) pentru un unghi oarecare, I = 2I1 (1 + cos cos ) si depinde de
diferenta de faz
a : In functie de pozitia punctului pe ecran, intensitatea
variaza ntre valorile:

Imax = 2I1 (1 + cos ); Imin = 2I1 (1 cos )

Valoarea I = 0 nu se poate obtine si interferenta este partial

a.

P.4.3. O und a luminoasa plana de lungime de und

a = 590nm
se propag
a printr-o apertur
a de l
atime a: L
argimea imaginii aperturii,
 195

observat
a n planul focal al unei lentile cu distanta focal
a f = 60cm este
x = 7:5mm: Calculati valoarea a:
Solu
tie:
x
f tan = => tan = 6:25mm
2
tan sin = 6:25 10 3 rad = 0:360 :
Maximele secundare se obtin cnd
a sin
= (2m + 1) =) sin = (2m + 1)
2 2a
3
a= = 0:141mm
2
P.4.4. O apertur a de largime a = 5 10 2 mm este iluminat a cu
lumina alba n care sunt prezente, cu aceeasi intensitate, toate lungimile
de unda de la rosu R = 700nm la violet V = 400nm: Figura de difractie
se formeaz a pe un ecran asezat n planul focal al unei lentile cu f = 50cm:
Descrieti imaginea aperturii.
Solu tie:
Centrul imaginii este alb (maximul de interferenta nu depinde de ).
Variatia intensit
atii pe ecran precum si pozitiile minimelor, respectiv
maximelor secundare depind de :
Cum << a; sin ' tan '
rezulta
f =x
unde x este pozitia de pe ecran corespunz
atoare unghiului :
a sin a ax 4 x
' = = 10
f
" 4
#2
I sin 10 x
= 10 4 x
Imax

V = 400nm =) primul minim se obtine pentru xv = 4mm

R = 700nm =) primul minim se obtine pentru xR = 7mm:

P.4.5. Cele dou a fante ale unui dispozitiv Young, distantate la d =

30 m au l argimea a = 3 m. Determinati num arul de franje ce se pot
vizualiza n ipoteza c
a se pot observa numai intensit ati luminoase mai
mari de 5% din intensitatea franjei de ordin zero.
196

Solutie:
Fie o unda plana de lungime de und a care este incident a normal
pe o retea de difractie; dup
a retea se aseaza o lentil
a convergent a si se
observa gura de interferenta n planul focal al lentilei. Intensitatea I( )
ntr-un punct P este
!2 !2
sin a sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin
(1)
sin d sin

unde N reprezint
a nr de fante.
Pentru un dispozitiv Young N = 2 si relatia devine
!2 !2
sin a sin sin 2 d sin
I( ) = I0 a sin
=)
sin d sin
!2
a sin
sin d sin
) I( ) = 4I0 a sin
cos2

Maximele principale se aa de-a lungul directiilor

sin m = m ; m = 0; 1; 2; :::
d
Raportul dintre intensitatea maximului de ordin m si cel de ordin
zero, m = 0 este
2
Imax (m) sin m da
Rm = = :
Imax (m = 0) m da
!2
a sin
sin d sin
Dac
a a << =) lim a sin
= 1 =) I( ) = 4I0 cos2 :
a= >0

Pentru Rm > 0:05

R8 = 0:055
R9 = 0:012; rezult
a c
a se observ
a franja central
a plus 8 2 franje
laterale.
Observatie: Atunci cnd un minim de difractie coincide cu un maxim
de interferenta, adic
a atunci cnd pentru aceeasi valoare sunt satisf
a-
cute conditiile
d sin = m ; a sin = ma
raportul a=d este egal cu m=ma si Rm este zero: nu se obtine maximul
de ordinul m = ma (d=a):
 197

P.4.6. O und a plan

a monocromatic a de lungime de und
a = 0:685 m
cade pe o deschidere circular
a de raz
a R = 2mm: Determinati pozitiile
maximelor si minimelor de intensitate.

Solutie:
Alegem un punct P la distanta r0 pe axa oriciului circular. Dac
a
2
r0 este astfel nct R = r0 , n P va rezulta un maxim de intensitate
(prima zon a Fresnel).
R2
r0 = = 5:84 m
Daca r0 creste, razele Fresnel cresc; pentru r0 mai mare ca 5:84; oriciul
circular coincide cu o parte intern a a primei zone Fresnel. Intensitatea
scade monoton f ar
a a prezenta maxime sau minime.
Daca r0 scade sub 5:84 m obtinem maxime de intensitate n P ori de
cte ori R2 = nr0 ; cu n impar:
R2
r0 = , n = 3; 5; 7; :::
n
R2
Se obtin minime de intensitate dac
ar0 = n
, n = 2; 4; 6:::

P.4.7. Se deosebeste spectrul dat de o retea de difractie de spectrul

dat de o prism
a, dac
a ambele primesc lumin a de la aceeasi sursa?

Solu tie:
Reteaua de difractie d a dou
a rnduri de spectre dispuse simetric fata
de normala la retea si ecran. n aceste spectre, undele luminoase cu
mai mic a ( radiatia de culoare violet a) sunt deviate cel mai putin, iar
d sin '
cele rosii cel mai mult, deoarece pentru reteaua de difratie = ,
n
unde n este ordinul spectrului.
Prisma d a un singur spectru, spectrul de dispersie n care, contrar
spectrelor date de retea, deviatia cea mai mare o au razele violete si cea
mai mic a razele rosii (deoarece indicele de refractie pentru radiatia rosie
este mai mic dect pentru radiatia violet a).
Spectrele date de retea sunt spectre care se ntind uniform la toate
lungimile de und a n timp ce, asa cum se stie, n spectrul dat de prism a
portiunea dinspre rosu este mult mai restrns a dect cea dinspre vio-
let. Uniformitatea spectrelor retelei rezult a pentru unghiuri ' mici din
relatiile, n = d sin ' ' d'; adic an = d ' deci s ':

P.4.8. O und a monocromatica este incident

a normal pe o retea de
difractie cu perioada a = 2:10 5 m. Sa se calculeze lungimea de und a
198

dac
a unghiul dintre spectrele de ordinul doi si trei este = 20 300 :
Unghiurile de difractie sunt mici.

Solutie:
Din conditia de obtinere a maximelor de difractie pentru cele dou
a
ordine se obtine:

a sin 2 = 2
a sin 3 = 3

de unde
2 + 3 3 2 3 2
= a sin 3 a sin 2 = 2a cos sin ' 2a =
2 2 2
6
a = 0:86:10 m = 860nm: