A c?ta oar??

A c?ta oar? via?a lui Cristos

a?terne iar??i flori ?n ramuri vechi
?i c?nt? r?ndunelele perechi?
Iar tu r?m?i tot mort, tot neguros.
A c?ta oar? slava lui Isus
aduce iar zambile ?i cicori,
un rai ce-mparte ve?nic iar fiori?
Iar tu r?m?i tot crunt, tot nesupus.
A c?ta oar? spunem: A-nviat!
?i Cel ce-i viu, ?n zbor de cioc?rlii,
te-a?teapt? iar ?ntre ai Lui s? vii?
Iar tu, tot sub povara de p?cat.
A c?ta oar?, ?n lumini de g?nd,
El vine iar, ca v?ntul printre brazi?
?i tu nu strigi: Rabuni! ?i nu cazi
ca s?-I cuprinzi picioarele pl?ng?nd.
A c?ta oar?, seara spre amurg,
tu vezi c?tre Emaus un str?in,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
?i tu ?tii pentru cine I se scurg.
A c?ta oar? ?n c?mara ta,
prin u?a ferecat? cu z?vor,
str?bate iar divinul Salvator?
?i tu m?car nici nu-L ?ntrebi ce vrea?
A c?ta oar?, ca s?-?i dea dovezi,
te-ndeamn? iar??i: Nu fi ne-n?elept,
ci pune?i m?na-n rana Mea ?n piept!...
Iar tu ?i-astupi ?i ochii s? nu vezi.
A c?ta oar? El te-a?teapt? bl?nd,
cu p?ini ?i pe?ti ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana ?i nu spui nimic.
C?t vrei s? te mai rabde? P?n? c?nd?
A c?ta oar?, ziua, spre Damasc,
se-arat? o lumin?-n jurul t?u?
Iar tu alergi mai cr?ncen ?i mai r?u
s?-i str?ngi ciorchinii ?i s?-i storci ?n teasc.
Nu ?n?elegi c?, totu?i, ?ntr-o zi,
?l vei vedea... c?nd va zbura spre Cer?
?i noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino ast?zi, nu mai z?bovi.