La Iulia Alba

Ningea bogat, ningea duios

Cu fulgi mascati ca nalba,
Pe c�nd traiam un vis frumos
La Iulia Alba.

Un vis reunitor de neam

Ca din margele salba,
Ah, eu pe-un vis ma rastigneam
La Iulia Alba.

Mergeam tacut, cu pasul bl�nd

Prin dimineata, dalba,
Prima-n zapezi urme las�nd
La Iulia Alba.

Ploua

Da, ploua cum n-am mai vazut

Si grele talangi adormite,
Cum suna sub suri �nvechite!
Cum suna �n sufletu-mi mut!
Oh, pl�nsul si c�nd ploua!
Si ce enervare pe g�nd!
Ce zi primitiva de tina!
O bolnava fata vecina
Racneste la ploaie, r�z�nd..
Oh, pl�nsul si c�nd ploua!
Da, plouasi suna umil
Ca tot ce-i iubire si ura
Cu-o muzica trista, de gura,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, pl�nsul si c�nd ploua!
Ce basme si le spun!
Ce lume-asa goala de vise!
Si cum sa nu pl�ngi �n abise,
Da, cum sa nu mori si nebun?
Oh, pl�nsul si c�nd ploua!

Poem gnomic, �n mers

Copile, vei trai, c�nd voi fi dus,

de-al vietii t�lc, asculta ce-am de spus:
Nu-i nici noroc, nici chin si nu-i nici joc,
nu e nimic si-s toate la un loc.
�ntre tacere si tacere, pod;
se-nalta-un pom, ori cade fara rod.
Sub arc se scurge vesnicul a fi
ce chipu-ti efemer va oglindi.
Si cel mai pur extaz si �naltare
e sa te vezi �n unda trecatoare.