Cntecul lui Pan

Brae-n brae stau stejarii n pdurea secular.

Azi, fiind cu voie bun, vechiul cntec i-l cntar.

A-nceput departe-n margeni cel mai tnr s s-alinte

i un freamt i un clatin s-au pornit apoi-nainte:

Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri,

i vrtejul printre vrfuri se rostogoli pe dealuri.

Iar acum cnta-n coroane, uiera-n vzduh furtuna,

Pn-n rdcini de-a valma duduia trosnind ntr-una.

Cnd i cnd huia stejarul cel mai nalt din cretet, falnic
Codru-n cor ntreg pe urm rspundea vuind nvalnic!

Mndru joc era, asemeni unei mri cnd se revars,

Alb se btea-n sclipire frunza spre nord-est ntoars.

Tata Pan fcea doar nsui vechea ceter s sune,

nvnd copiii, codri, melodiile, strbune.