UNIVERSITATEA ECOLOGIC DIN BUCURETI

FACULTATEA DE DREPT I TIINE ADMINISTRATIVE

CENTRUL BISTRIA

DELICVENA JUVENIL

Lect.univ.dr. Duu Adelina

 Student: Echim Romina
Termenul de delicventa juvenila nu este intalnit nici in legislatia
penala din tara
noastra, nici in legislatia altei tari. El este o creatie a doctrinei penale si a
teoriilor
criminologice sau sociologice, in incercarile lor de a grupa o serie de
infractiuni in
functie de criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat ca faptele
penale
prezinta o serie de particularitati determinate de nivelul de maturitate
biologica si cu
precadere mintala a subiectului activ al infractiunii.
Prin delincventa se intelege ca au loc o serie de fapte ilicite, indiferent
daca au sau nu
un caracter penal (fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de
la scoala,
abandonul scolar nemotivat de cauze obiective, precum si anumite fapte
imorale care
nu constituie infractiuni).
Este greu de presupus ca poti intalni copii sau adolescenti care sa nu
fi comis cel putin
o fapta nedorita. Intr-adevar nu toate faptele nedorite conduc neaparat la
delicventa
juvenila, dar ele sunt comise de majoritatea copiilor si a adolescentilor.
Factorii de
risc pentru comportamentul deviant al minorului sunt rezultatul influentei
factorilor
prenatali cat si a lucrurilor ce se petrec in viata minorului dupa nastere si
care pot
influenta intr-un mod nedorit comportamentul.
Copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina
delincventi. Aceste mame
au tendinta de a folosi metode de educatie neadecvate si insuficiente, iar
copiii lor,
deseori, lipsesc perioade mari de timp de la scoala si comit fapte ce
vizeaza
incalcarea legii.
Prezenta tatalui sau a unui model masculin are un efect de protectie
si diminueaza
mult faptele negative ale copiilor.Consumul de droguri, alcool si tigari pe
timpul
sarcinii vor avea o influenta negativa asupra dezvoltarii ulterioare a
copilului. Mama
care fumeaza in perioada celor 9 luni este supusa riscului de a da nastere
la copii cu
deficiente. Performantele scolare ale acestora fiind mult diminuate.
Consumul excesiv de alcool duce la nasterea unor copii care vor fi
predispusi la
hiperactivitate, cu inteligenta scazuta si cu o vorbire defectuoasa.
Hiperactivitatea incepe inainte de implinirea varstei de 5 ani, uneori chiar
inaintea
varstei de 2 ani, apoi va marca momente de progres in peperioada
copilariei, tinzand
sa persiste chiar si in anii adolescentei. Aceasta este asociata cu stari de
neliniste,
impulsivitate si atentie dificila, de aceea, momentul este consemnat ca
sindromul
hiperactivitate-impulsivitate-atentie dificila (HIA). Sindromul HIA
presupune ca cei
care il au este de asteptat ca pe viitor sa aiba comportamente care sa
cada sub
incidenta legii penale. Un grup de cercetatori suedezi a descoperit ca
hiperactivitatea
la 13 ani prezice infractiuni violente la 25 de ani, fapt confirmat si de alte
studii.
Inteligenta scazuta este un factor important care duce la comiterea de
delicate si
poate fi identificat foarte devreme in decursul vietii, castigand tot mai mult
teren
printre alte numeroase cauze care stau la baza comiterii de infractiuni.
Inteligenta scazuta la varsta de 3 ani ar putea sa reflecte predispozitia
pentru
comiterea de delicte in jurul varstei de 30 ani. Este destul de riscant sa te
raportezi
separat la deficitul cognitiv fara a lua in calcul si performantele scolare
destul de
slabe. Inteligenta verbala scazuta este asociata cu performantele scolare
slabe, toate
acestea avand valoare predictiva, ridicata asupra comportamentului
deviant al
minorului.
Delincventii obtin rezultate mai bune la testele de performanta non-
verbala, decat la
cele verbale, deoarece ei gasesc mai usor sensul obiectelor concrete decat
cel al
conceptelor abstracte.
Despre rolul pe care il are familia in educarea tinerilor s-a vorbit
destul de mult, iar
societatea romaneasca cei sapte ani de acasa a devenit un criteriu
unanim acceptat,
atunci cand in comportamentul unor indivizi se manifesta carente grave in
ceea ce
priveste educatia.
Supravegherea insuficienta a parintilor este principala cauza a
delictelor comise de
tinerele fete, iar pentru baieti a fost a doua cauza: severitatea parintilor
practicata
intr-un mod haotic a dus la cresterea numarului de infractiuni comise de
copiii in
cauza in loc sa conduca la o diminuare a ratei criminalitatii in randul
acestora. In
general, prezenta in educatia copiilor a unor factori care se adauga celor
parintesti
(gen anturaj dubios, prieteni nepotriviti, etc) dubleaza riscul de a comite
delicte mai
tarziu.
Comportamentul parintilor poate constitui unul dintre principalii
factori care duc la
comiterea delictelor. Este important sa se tina seama si de transmiterea
genetica a
comportamentului violent de la parinti la copii.
Problema de baza, care trebuie inteleasa la nivelul autoritatilor romanesti,
este aceea
de a nu se astepta pana cand comunitatea are probleme reale si copiii
ajung in strada,
ci sa faca tot posibilul ca acestia sa fie indrumati catre scoala. La noi in
tara, acest
demers intampina numeroase dificultati, existand serioase semne de
intrebare cu
privire la profesionalismul si chiar, bunacredinta a celor implicati in
sistemul de
protectie a copilului. De cele mai multe ori copii cad prada propriilor
prieteni care au
anturaje dubioase si care la randul lor au fost racolati sau au cazut in
capcana asa
zisilor prieteni.
In majoritatea tarilor unde economia nu merge, protectia copilului
este lasata la urma
listei de prioritati. Societatea nu poate schimba doar copilul, ci trebuie sa
lucreze la
fel de mult si cu familia.
Marea majoritate a copiilor strazii se prostitueaza pentru a
supravietui si refuza sa
vorbeasca despre abuzurile la care sunt supusi. In jur de 10% dintre fetele
care
traiesc pe strada se prostitueaza de la varste foarte fragede, noua-zece
ani.
Pedofilia este din ce in ce mai des intalnita in randul copiilor strazii.
Majoritatea
studiilor intreprinse in legatura cu influenta dezmembrarii familiilor si
separarii
cuplurilor asupra comportamentului deviant al minorului au fost focalizate
mai mult pe
pierderea tatalui, fiindca, pur si simplu, pierderea acestuia se intampla
mult mai des.
O familie dezmembrata, dar unde mama este afectuoasa nu reprezinta un
factor
criminologic mai important decat o familie cu conflicte intre parinti, dese
sau foarte
dese. Mai mult, o mama iubitoare poate fi capabila intr-un anumit sens de
a compensa
lipsa tatalui.
Copiii din familiile dezmembrate prin divort au un risc potential mult
mai crescut sa
inceapa sa comita infractiuni la varsta de 21 ani, in comparatie cu cei din
familiile
unite, iar in familiile care s-au destramat in timp ce copiii aveau 0-4 ani,
acestia erau
mult mai predispusi la delincventa fata de copiii carora, de exemplu, li se
dezmembrau
familiile la varsta de 11-15 ani.
Recasatoria este asociata cu un risc crescut de delincventa, fapt care
ar putea sugera
un posibil efect negativ al parintelui vitreg.
Copiii din clasele de jos traiesc sub cultura delincventei acestora,
deoarece, pentru ei
standardele clasei de mijloc sunt de neatins. De aceea, ei recurg la
incalcarea legii
doar pentru a ajunge la un nivel mai ridicat.
La nivelul societatii romanesti, unde saracia aproape ca s-a generalizat,
delincventa
juvenila nu este neaparat legata de prestigiul occupational si educativ al
parintilor.
Aici, problema pare a fi mult mai complicata deoarece parintii, multi cu
studii
superioare, au o instructie care ii determina sa-si supravegheze si sa-si
educe copiii
intr-un alt alineat decat cel al crimei. Privarea parintilor de un statut socio-
economic
adecvat este asociata deseori si cu o posibilitate largita, oferita copiilor de
a comite
infractiuni. Dupa ce copilul creste si se dezvolta, se mai poate inca
observa in
comportamentul sau, care este unul normal, obisnuit, privarea socio-
economica pe care
a avut-o in copilarie.
O mare parte din copiii observati, cu varste intre 15-18 ani, au
suferit condamnari
cand nu erau angajati si mult mai putin atunci cand aveau o slujba.
Comiterea de delicate variaza si in functie de scoala unde invata copilul.
Exista scoli
care au o ridicata rata a delincventei si unde se instaleaza un inalt nivel de
neincredere intre profesori si elevi.
Delicventa juvenila s-ar putea diminua considerabil daca atat parintii
cat si societatea
care ii formeaza pe tineri ar colabora si nu in ultimul rand daca noi toti am
comunica
deschis cu copii nostri, i-am asculta si indruma pe cele mai bune cai.