Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Tratatul Despre Preotie PDF

    Încărcat de

    Laurentiu Marian Dobre
    1K vizualizări128 pagini

    Titlu original

    tratatul despre preotie.pdf

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    1K vizualizări128 pagini

    Tratatul Despre Preotie PDF

    Încărcat de

    Laurentiu Marian Dobre

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 128
    ‘Sfantul loan Gura de Aur ‘Sfantul Grigore din Nazianz si ‘Sfantul Efrem Siral DESPRE PREOTIE (CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA ‘PREA FERICITULU PARINTE. TEOCTIST _PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE ‘Traducere,itrodacere si note ePr DUMITRU FECIORU ® ia ,VIATA IN HISTO! aapare din inifiativa $i cu purtarea de grijai a Prea Fericitului Pirinte Patriarh TEOCTIST. Viriunea graficd: Emil Bojin Iustratia copertei: Sf. Grigore din Nazianz, miniatura, sec. XU © 1998 [EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE {AL BISERICI ORTODOXE ROMANE ISBN: 973-9332-02-1 INTRODUCERE. Despre preotie s-a sors si s-a vorbit mult. Au scris si au vor- bit si sfinti si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica {ot mai mult spre culmile sfinjeniei pe slujitorii preotiei, pe preoti, Dar oricat s-ar scrie despre preotie si oricat s-ar vorbi, hiciodatd nu este de ajuns. Preotia are atitea inaltimi, atitea adaneimi, atatea taine, incdt cu foarte multi greutate poate fi cu- noscuti gi descris dupa cuviint. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si fnalfi cu maiestate varful spre ceruri, cu mult dincolo de nori. Alpinisti fl exploreaza, se cata pe el. Unit ajung de cunose vaile si adancimile de ta poalele lui; alti ajung pani la jumitate; alii se catdré pe indltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; alfii reusesc de a se urca pand unde fruntea muntelui se ingeaménd uneori cu nori, alii, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul din acesti alpinisti nu pot spune ci a stribitut toate ciririle muntelui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, ci i-a admirat indltimile, ci a ascultat muzica huturor i2voarelor lui, ci si-a desfitat privirile cu toatd bogitia forilor lui, Toft spun cé muntele e frumos, fiinded e frumos chiar si fn putinul ce I-au cunoscut; toti spun ci muntele e gran- dios, c& e maret, flinded e grandios, e miret chiar si la indtimea |i; care au ajuns. Dupai parerea mea si dupa credinta mea, cunose lun singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar cel om este un mare sfant, care, dupa mérturia altui sfaint, su- jeste acum chiar la treptele tronului Dumnezeiri; iar acel om teste autorul sfinteiliturghii, al sfintei liturghii care se sivarseste dle cele mai multe ori pe an. Acest om este sfantul Ioan Gura de ‘Aur. El singurul, dupa pirerea mea si dupa credinta mea, urcand ‘acest munte maiestuos al preotiel, I-a cunoscut fn intregime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele {in fntregime, iar cu ochi lui vulturesti, si din zbor si de pe pis- ‘cil cel mai fnalt al montelui, a vizut toatd frumusetea muntelui, foati maiestatea lui, A vazut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fe coroand muntelui celui mare; a vizut cele de jur-imprejurul lui; siea sealelat privirile welor lui, El singur, sfantul loan Guri de Aur, el singur a cunoseut, dupa pirerea ‘mea si dup credinta mea, toate inalfimile muntelui, toate adan- cimite Iu, toate tainele lui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar ica vizut si pripistiile si stramtorile si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut serie, a putut sine fase ghidul acestui ‘munte frumos, grandios $1 méret. De acolo de sus, de la acea indlyime ametitoare a muntelui, a scris povatuitorul, indrumato- rul acesta minunat: Despre preotie™, care a ajutat pe mulfi si turce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intra sfinti pirintele nostru Toan Gurai de Aur, au urcat pana in varful ‘muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maiestatea mun- telui. Dar nici unul, de la el si pan astizi, n-a putut si ne de- serie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici tainele muntelui, nici toate iniltimile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea faicu- 1 de ei au descris numai cararea ascensiunii, nummai cararea ur- ‘cusului lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit perspec tiva, le-au lips aripile si ochii de vultur ai sfantului Joan Gurd de Aur, Pentru ci a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fie~ care i a putut si ne dea ghidul acesta complet, ghidul acesta desavarsit, numit ,Despre preotie™. Acest indrumator ne descrie zrandiosul munte al preotici in toatd frumusetea lui. Sfantul Toan Gur de Aur ne ia de mana si ne duce spre piscul lui. Ne arati toate potecile care duc sus; ne indreapta privirile, in dru- mal spre inaltime, spre toate frumusetile lui. $i are muntele acesta al preotiei frumuseti chiar la poalele lui ! Ne arata frumu- setile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primejdiilor. Poteca tured, dar ¢ alunecoasi ! Trebuie si ne infigem bine piciorul in pamant; si ne uitim si in dreapta si in stanga. In dreapta, si nu cddem in pripastie; in stinga, sa nu ne vini cumva de sus © piatra sau o stdncX desprinsii din munte, S& nu fim nici totdeau- na cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare, Si asa, sfantul Joan Gur de Aur, de mana cu noi, ne arati toate tainele, toate indltimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricdt de sfinta i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugitor ar i, de-ar incerca si serie despre preotie, nu poate scrie niciodata complet si nici desivarsit. Lipsese arpile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a “nzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfinii Paring, dintre {oti scriitorit bisericesti, pe sfantul Loan Gurdi de Aur. Au scris dlespre preotie si ati inti Paring ca si amintesc de ei. A scris sfintul Grigore de Nazianz, a scris sfantul Efrem Sirul, a scris sfintul Ambrozie al Milanului, a seris sfantul Grigorie Dialo- sul. Da, dar nici unul din ei nu se urcé la inaltimea la care s-a reat sféntul Toan Gur de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toatii inaltimea ei, Tn toati intinderea ei, in toata ‘rumusejea ei. Fiecare priveste numai cite o laturi. Fiecare dleserie numai elrarea pe care au reusits& ajungi pani la virf jecare ne impartiseste numai experienta urcugului lui, a sscensiunii lui. Daci sfingiatat de mari, ca sfantul Grigore din Nazianaz, ca sfantul Efrem Sirul, ca sfantul Ambrozie al Milanului, ca sfén- (ul Grigore Dialogul, n-au putut serie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incere si seriu acum despre ace- lusi subiect, cand nu am nici talentul poetic al sfantului Grigore Jin Nazianz, nici viata de rugiciune si de ascezii a sfantului [rem Sirul, nici stinta sfantului Ambrozie si nici simtul prac- ‘ue al sfantului Grigore Dialogul 1-25 fi incercat niciodatd si vorbesc despre preotie sub toate aspectele ei, cici imi cunose puterile. De aceea mi voi margini i inftigez numai un aspect al preotii: sublimitatea ei. Voi in cerca adica si arit in ce e sublima preotia, ce o face si fie subli ima, Dar 51 aceasta nu 0 voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe sfntul Toan Gur de Aur; lui ma Sncredintez si eapat curaj. Ma predau lui. Imi pun mana mea in mana lui si-l rog si mi povatu- Jased, si ma conduca pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut it de bine de el; il rog si-mi arate c&rarea care duce la subli- ‘nul preotiei Dar ce este sublimul ? ‘Sublimul se manifesta sub dou forme: in spectacolul gran- dorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacotul puter, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. ‘Numim sublim marea linistiti, a citei intindere n-o poti cu- prinde cu ochii si al c&rei sfarsit nu-I poti sesiza cu simturile, ‘Numim sublim tntinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte seni de august, al crui spatiu astral privirea nu-l poate strabate. Numim sublim ticerea adancd a unei nop(i intunecoa- se, ale caret taine simturile nu le pot descifra ‘Si in marea linistita si in cenul instelat si in ticerea noptii, vem sublimul in spectacolul grandori, sub forma intinderi, a nemiirginitului. In fata acestui sublim, simtim nimicnicia noas- (4, simtim neputinga noastr, neputinga In faa tunor spectacole de sublim, cum este acela plin de tain si de necunoscut al tice- vil unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de neliniste, de team’. Sublimul fn spectacolul puter se manifest altfel. Nu mai e static, e dinamic si se manifesta sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lupta tor pentru credinta. Erau batuti loviti, sfasiati, tAiati in bucdti arun- ati fiarelor salbatice, intinsi pe roati, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rima- ‘eau in picioare, erau nedoborati, ca un stejar in lupta cu furtu- nna ~ alt spectacol de sublim din natura. Mucenicit erau sublimi in suferintele lor, in lupta lor, pentru c® erau constienti ci numai prin suferinta lor, prin singele varsat, prin carnea ce sfardie pe agritarele inrosite, prin catnea ce li se desprinde de trup, prin Viata ce lise pierde, capata o adiugire de vay, 0 alt viati, mai bung, mai frumoasa; pentru ca erau constienti ci se simt in siguranti, deoarece, prin mucenicia lor, slujeau tne puteri mari, Jui Dumnezeu. Caractetele sublimului ar fi deci: grandoarea si puterea, inso- tite de sentimentele respective; grandoarea insofita de sentimen- tl nimicniciei, al neputinei, al fricii si chiar al groazei; puterea {nsotit de constinta unui elan, a unui adaos de viata, a unei uteri personale dobandite prin sentimental siguranfei pe care-1 capeti prin prezenta unei puteri fn afara de tine, a lui Dumnezeu. ‘Are preotia caracterele acestea ale sublimului, ca si o putem ‘numi sublima, ca si putem vorbi de sublimitatea ei ? Vom gisi {in ea grandoarea, maretia? Vom gisi in preoti, si in care mo- ‘ment al ei, sentimentul acesta al nimicniciei preotului, al nepu- Lingei lui, al fricii, ba chiar al groazei in fata maretiei preotiei ? ‘Vom gisi in preot puterea ? Vom gasi in ea, in slujitorul ei, con- stiinga unui elan, a unui adaos de viati, a unei cresteri de viati ? Vom gisi in ea sentimentul sigurantei capatat de preot prin prezenta unei puteri in afara de el, prin prezenta lui Dumnezeu ? Este sublima preotia? Da, este sublima, imi rispunde povatuitorul meu, acela pe care Iam luat sii ma conduc prin maiestuosul munte al preo- tiei, acela care cunoaste toate iniltimile, toate adancimile, toate tainele preotiei. ,.Da', imi rispunde sfantul Ioan Guri de Aur, preotia este sublima, este o mare dregatorie, este o slujba nespus de insemnata (Despre preotie, Ill, 8; Ill, 1; Ill, 5). Din pricina acestei maretii a preotiei, din pricina inaltimii ei, sf€ntul Ioan Gur de Aur a fugit de ea cand era vanar. ,Din ziva accea fn care mi-ai impartsit banuiala, spune sfaintul oan Gur de Aur prietenului siu Vasile, 4 e vorba si fiu hirotonit, am fost adeseori in primejdie de a-mi amorti desavarsit trupul; atta fricd si atata tistefe mi-a cuprins sufletul. Cand mi gandeam la slava, Ia sfinfenia, la frumusetea aceea duhovniccasca, la inte- lepeiunea si bundi-cuviinta Miresei lui Hristos sim gindeam si la picatele mele, nu conteneam sa o pling pe ea, iar pe mine si mii nefericese, s& suspin neincetat si si-mi spun plin de nedu- merire asa: Al cui a fost, oare, gandul si ma hirotoneasc’ pe mine ? Cu ce a picatuit asa de greu Biserica lui Dumnezeu? Cu ce a maniat asa de cumplit pe Stipanul ei, si-mi fie dati mie, celui mai netrebnic dintre toti oamenii si si sufere o att de ma- re rusine? Aceste ganduri imi treceau adeseori prin minte; si nemaiputand suferi aducerea-aminte de 0 necuviintd atat de ‘mare, ziceam cu gura deschisi, ca paralizati, fird si pot vedea sau auzi ceva. Cand nepu asa de cunnplik ma Bisa — ‘cA uneori se departa —, urmaut lnerim si tisteye. Dupa ce ma si- ‘uram de Jacrimi, venea in lovul lor jarisi friea, care-mi tulbura, ‘mi zpiicea si-mi zguduia mintea. nu-o asa de mare tulburare: si framantare sufleteasca am trit de cand am auzit cd e vorba sa fiu hirotonit” (Ibidem VI, 12). De frica si de groaza acestei ma- refi a preotiei, continua a-mi grai sffntul Toan Gur de Aur, am primit hirotonia tocmai tarziu, si atunci cu greu, end eram tre- ccut de 40 de ani. Daca vrei si afli sublimitatea, n-o cliuta nici in deplina sini- tate a trupalui preotului, nici In prestanta Tui fizic&; n-o cauta nici in cultura lui, in pregitirea lui literard sau stimtified, in for- ‘matia lui intelectual’, Nu cuta sublimitatea preotiei nici in elo- cinta preotului, in talentul lui oratoric. Poate mult si cultura, si clocinta, dar nu sunt sublime, N-o ciuta nici chiar in viata asce- ticd a preotului, ci multi credinciosi, nu numai brbati, ba chiar si femei, pot posti, pot dormi pe plimantul gol, pot face prive- aheri prelungite (Ibidem Ti, 2), dar asta nu-i face sublimi. Nu cciuta-apoi sublimitatea pteotiei nici in virtutea preotului. Viewu- ‘eal pune pe calea sfintenici, dar nu-1inalté spre sublim. .Omul ccare di bani celor nevoiasi sau omul care ajuti in alt chip pe cei nedreptititi este si el cu ceva de ajutor celor din jurul lui, dar este cu mult inferior preotului; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare ct este si deosebirea dintre suflet si trup' (Ubidem I, 4). Toate acestea, si sindtatea trupului si cultura si formatia intelectuala a preotului si elocinta si asceza si virtutea sunt piscuri ale maretului munte al preotiei; dar aceste piscur ‘nu fac sublimul preotiei. Pentru a da de sublimul ei, trebuie si mergi mai sus, tocmai pe piscul cel mai mare al muntelui. Tre- buie sit lagi ta vale de tot acele piscuri pe care se poate urca| orice credincios si si te sui pe varful cel mai inalt al muntelui, ‘be Virful care trece dincolo de nori, pe varful care atinge cerul Aci preotia apare plini de miiretie, de putere, de frumusete. Aici fl gisim pe preot sublim. Coplesit de maretia preotiei, com plesit de puterea ei, preotul se simte mic, neputincios; se simte 10 stipanit de fied, iar uneori de groaz& chiar. O nimicnicie, 0 tints, o fried, © groaza cu alt continut decét continutul obi nuit al acestor cuvinte. Preotul, pe acest psc al sublimului preo- tie, se simte 0 nimica, se simte mic, dar e mare; se simte nepu- tincios, dar e puternic, tot atat de puteric ca si viata; se simte ccuprins de fri, de groaza, dar frica si groaza lui sunt pline de niidejdi; fi dau siguranta ci se giseste in mainile unui Stapén miret,Infricositor, dar iubitor, att de iubitor cum na mai ind nit pe nimeni pe pimant. Pe piscul acesta inalt, care trece dincolo de nori si atinge ce- sul, preotl este sublim in doud momente ~ fmi spune mai de- parte acela cruia iam pus mana mea ia mana lui, ca 88 ma ps vituiasca prin maiestuosul munte al preotii: este sublim scaunul duhovniciei si fn fata sfantuluijertfelnic. Jn scaunul duhovnicese, preotu are o putere »pe care Dum nezeu n-a dato nici ingerilo, nici arhanghelilor. Nu s-a spus in- verilor, ci oamenilor; ,Oriciite veri lega pe pamént vor fi legate Sin cer si oriedre vei lega pe pamant vor fi declegate si tn cer (Matei 18, 18), Au si stapanitorii pim@ntului puterea de a lega; dar leagi numai trupurile. Puterea de a lega a preotlorinsé lea. 2 sufletele si stribate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele fcute de preot jos pe pimnt; Stipanul intireste hoti- rirea dati de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preotilor decat puterea cereascd ? Domnul a spus: ,Carora vet ierta pacatele, se vor ierta si cétrora le veti tine, vor fi tinute* (loan 20, 23). Ce putere poste fi mai mare ca aceasta ? Domanul a spus iarasis Tard! a dat toad judecaza Fiudui™ (loan 5, 22). Vad insi ‘i toath aceasta putere a fost ineredintata de Fiul preotilor, Au fost inltati la slujba aceasta atat de mare, casi cum de pe acum ‘var i mulat in eerusi, ca si cum ar fi depisit firea omeneasca, ca $i. cum ar fi scpat de toate patimile omenesti" (Despre preo- fie, I, 5). fn fata preotului, in scaunut de duhovnicie, ingenun- chheaza si cel cu diadema pe cap, de care se tem tot, ingenun- ccheaza ins si sirmanul care nu are nici edmasi pe el. Urechiloe preotului li se destainuiese adancuri si noiane de pécate. inain- u tea lui curg siroaie de lacrimi, Aici, in acest scaun de duhov- nicie, preotul are putere cat Dumnezeu, Dumnezeu i-a dat-o. ‘Cand preotul rosteste deasupra capului celui ingenuncheat in fata sa: Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dati mie, te iert si te dezleg de toate paicatele tale” (Moli- felnic, Bucuresti, 1937, p. 65), iertare si dezlegare se da si sus, ‘in ceruri. Cand preotul, in scaunul de duhovnicie, iarta picatele, in acelasi timp, sus in ceruri, ingerié lui Dumnezeu sterg din cér- tile lor pacateleiertate de preot. ingeri, care slujese lui Dumne- zeu, asculté de porunca preotului, de glasul preotului. $i nu mi ‘inunez. atita c& cei mari ai pimantului se pleac’ si ingenun- cheaza in fata preotului, cat ma spiimantez ci fmparatul impi- ratilor, Domnul domnilor, se pleaca preotului s-i face voia hu Tati, dar, sublimitatea preotiei iat miretia si puterea preotu Jui! Este trup, este singe, carne si oase, dar are putere mai mare decat un arhanghel. in fafa mainii lui, cu degetele inchipuiind semnuil sfintei cruci si fcdnd seronul sfintei cruci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, Iacrimile se usted, sulle- tele se slobozesc si pleaci luminate, usurate, vesele,fericte Sublim este preotul in scaunul de duhovnic ~ fmi spune mai eparte sfaintul loan Guri de Aur, dar tot att de sublim, daci nu mai sublim ined, este th fata sfantului Altar, in fata sfamtului jertfelnic, Dac’ ai putea si te gindesti ce Iucru mare este ca, ‘om find si imbracat incé in trup gi sAnge, SH te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeiri, atunci ai putea inte- lege bine cu cata cinste a invrednicit pe preoti harul Sfantului Duh’ (Despre preotie, Ml, 5), atunci ai putea intelege mai bine sublimitatea preotiei. ,Preotia se sAvrseste pe pamant, dar are rinduiala cetelor ceresti $i pe bun’ dreptate, c& slujba aceasta nea rnduit-o un om sau un inger sau un arhanghel sau alti pu- tere creat de Dumnezeu, ci insusi Mangaietorul, Sfantul Duh a randuit ca preoti, inc& pe cand sunt in trup, sa aducd lui Dum- rnezeu aceeasi shui pe care © adue ingerii in ceruri* Ubidem, Il, 4). De fiecare data cand se sivarseste sfantaliturghie, preo- tul coboari cerul pe pliant. Cu mainile lui de tind si cu glasul 2 lui de om, aduce pe Dumnezen pe sfanta masi, de pe tronul slavei Sale din ceruri. Cand preotul rosteste: $i f adica painea aceasta, cinstt trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul aces- ta cinstit singele Hristosului Tau, prefficandu-le cu Dubul Tau cel Sfant* (Sfintele si dumnezeiestileliturghit, Bucuresti, 1937, p. 156), preotul are in fata sa infinitul, are in fata sa Dumnezei- rea; are in fafa sa pe Domnal Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, Care a dat lumina orbilor, a dat grai mutilor, a des- chis auzul surzilor, a inzdrvenit midularele slabiinogilor, a cu- iit trupurile leprositor, a slobozit pe cei indriciti de demoni, a timiiduit pe cei bolnavi, a inviat pe cei morti. Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care la Cina cea de Tain, la ultima cind cu ucenicii Sai, le-a spus: ,Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti din- tru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legit celei noi, care pentri voi $i pentru multi se varsd spre iertarea pécatelor* (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci in fata sa pe Domnul pi- ronit pe cruce, incununat cu cunund de spini, strpuns in coast cu sulita, Preotul are atunci in fata sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: , Sdvdrsitu-s-a!" (loan 19, 30). Mantuirea Jumii s-a facut ! Preotul are atunci fn fata sa dragostea nemir- sinita a tui Dumnezen faté de lume, .cici aide de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Siu cel Unul-Nascut La dat, ca tot cel ce va rede in El sit nu piard, ci sa aibé viatd vesnicat™ (loan 3, 16), Preotul are atunci in fata sa, pe sfintul Altar, dra- gostea lui Dumnezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Durmnezeu Insusi. Sentimentul nimicniciei preotului fn fata Dumnezeirit de pe antul altar, adusa de preot din ceruri cu puterea Sfantului Duh, il copleseste. Frica il zdrobeste, groaza fi taie risuflarea, .Mai socotesti, oare, cdi mai esti printre oameni si cd mai stai pe ant, cdind vezi cd Domnul sta jertfit pe sfanta masa, iar pe preot stand Langa jertfa rugindu-se ? Mai socotesti, oare, c& esti printre oameni si ci stai pe pimant ? Nu socotesti, oare, cd te-ai ‘mutat dintr-o dati in cer, c& ai scos din suflet orice génd trupesc sic privesti numai cu sufletul gol si cu mintea curatd cele din B cceruri 2 (Despre preotie, IML, 4). ,infricositoare si cu totul cu- tremuritoare erat si preotia si slujba adusé tui Durmnezeu in timpul Legii vechi, inainte de venirea harului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (es. 28, 3), haina lunga pang la ciletie (Tes. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintelor, ticerea adanea din léuntrul templului. Dar daca te uit fa preotia sila sujba adust Iai Dum- nezeu, acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricosito: si cele cu totul cutremuritoare ale Legii vechi sunt mici si c& in aceasta privinta sunt adevarate cele spuse de Pavel despre Legea veche (II Cor. 3, 10), c& «Legea veche, cu toatl stava ei, era fra slavi, fafé de Legea nous, din pricina slavei covarsitoare a aces- tei (Despre preote, II, 4). Vrei si-ti art si in alt chip — imi spune mai departe sfantul Joan Gura de Aur ~ c@t este de mare sfintenia preotiei, cat este de sublima preotia? ,Inchipuie-ti. spune sfantul Ioan Gur de ‘Aur, c& vezi pe proorocul Tlie si ci nenumrat popor sti in jurul luis jertfa este asezata pe pietre si toticeilaltistau Tinistiti, in ticere adnca, numai proorocul Tlie se roagis apoi dintr-o dati veri c& se pogoari din cer peste jertfa flacara (IM Regi 18, 18- 38), Minunate sunt acestea si pline de uimire. Dar muta-te acura cu mintea de la cele sivarsite de Ilie Ia cele ce se sivargese de preot pe sfainta masa. Vei vedea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul sti in fata sfintei mese; nu pogoari foe din cer, ci pe Duhul cel Sffnt; se roagit vreme ‘ndelungati, nu ca si pogoare o flaca de sus, spre a mistui cele ppuse inainte, ci ca s& se pogoare harul peste jeri, spre a aprin- de cu ea sufletele tuturora si ale face mai strilucitoare deca gintul inrosit in foc" (Despre preotie, Ill, 4). Cand preotul si seste sfanta jertfi, ,atunci si ingerit stau fmprejurul preotului ‘Tot altarul si locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ceresti in cinstea Celui ce se afla pe jertfelnic. Cele ce se sivar- sesc alunci pe sffintul Altar sunt indestulatoare sine tneredin- {eze de toate acestea, Am auzit pe cineva povestind c& un bi- “4 NTRODUCERE tran, barbat minunat, care avea adeseori descoperir, i-a spus ci a fost invrednicit odati de 0 vedenie ca aceasta: in timpul sivar- sirii sfintei jertfe a vizut dintr-o dati, att cat i-a fost cu putin ‘multime de ingeri, imbracati in vesminte stralucitoare, stand in jurul altarului, cu ochii plecati in jos, asa cum stau soldat cfind ‘impiratul este in fata lor. $i eu 0 cred. Un altul mi-a povestit 1-0 aflase de la altul, ciel insusi fusese invrednicit si vada gi si audi ~ c& dacd cei care pleaci de pe lumea aceasta s-au impar- Lisit cu Sfintele Taine cu constinta curati, efnd isi dau sufletul sunt fnsotii de aici de ingeri, din pricina Sfintei impartisanii pe care au luat-o" (Despre preotie, IV. 4). Mare si tnfricosatd taind ! Dumnezeu se lasi tinut de mainile ‘omenesti ale preotului. Preotal se apropie de Dumnezeire. Alti- data, pe timpul Legit vechi, cand Dumnezeu s-a pogorat pe Muntele Sinai spre a da lege poporului iudeu, s-a pogorat incon jurat de fulgere, de trdznete, de zgomot, de ceata, de intuneric, de groazi. Nimeni dintre iudei, afaré de Moise, nu s-a putut propia nici de munte, necum de Dummnezeu. Toti cei ce se apro- piau de poalele muntelui piereau (les. 19, 16-21). Acum, insi, se pogoari’ Dumnezeu pe altarele tuturor bisericilor crestine, la fiecare sfénti liturghie, de céte ori preotul isi fnalti mainile citre cer. $i Domnul din ceruri asculté glasul preotului $i vine pe sfiinta Mast si se sfarima si se imparte Miclul lui Dumne- eu, Cel ve se sfarima si nu se desparte, Cel ce se minanc’ pu rurea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impirtigese fi sfinteste™ (Sfintele si dumnezeiestle liturghii, Bucutesti, 193 P. 166). Nu se pogoari Domnal din ceruri cu fulgere, eu tr nete, cu intuneric si cu groaza; se pogoara linistit, dulce, cu ragoste; se pogoari cu harul Séu, nu cu mania Sa. .Oare nu sti = spuine sféntul loan Gur de Aur~ ci sufletul omenese n-ar pu- tea suporta focul acela al jertfei, ci toti am pieri pani la unul, ddacii n-ar sta fn ajutoral nostru din belsug harul lui Dumne- zeu (Despre preotie, Il, 4). La glasul preotului care se roag’ in timpul sfintei lturghii, Domnul se pogoara din ceruri spre a se da tuturor credinciosilor Is Pe DUMITRU FECIORY S8i, Mangaietorul, Sfantul Duh, a randuit slujba sfintt liturghit pentru ca Domnul si fie impart tuturor celor ce cred tn El. In clipa aceasta a impartisirii, .Fiul, Care sti sus cu Tatal, este {inut in clipa aceea in maini de toi si se da pe Sinesi tuturor ce- lor ce voiese si-L sérute si si-L primeasca. Toti fac aceasta cu ‘ochii credintei"(Despre preotie, III, 4) ‘Slujba sfinteiliturghit 0 sivarsesti imi grieste sfimtl Yoan ‘Gur de aur— ca si pogori pe Dumnezet din ceruri pentru sfin- {irea fa gi pentru sfintirea tuturor credinciosilor tai, ca toti ,s-L strangi in brate pe Domnul, ca (oti si se inroseasca cu sngele Lui, ,ea sufletele tuturora prin impartisire si se faci mai stri- lucitoare decat argintul Tnrosit in foc" (Despre preotie, Il, 4) ‘Acesta este rostul ti Pentru aceasta Duhul cel Sfnt a pus in rnduiala sfintei litarghii rugiciuni ca acestea: ,Di-le lor, Doamne, ca totdeauna si slujease’ Tie eu fricd i cu dragoste gi nevinovati si neosdnditi si se impartigeasca cu sfintele Tale taine si sa se invredniceasci de cereasca Ta impiirdtie" (Sfintele si dumneceiestileliturghii, Bucuresti, 1937, p. 138); si alta: .Tu, ‘dar, Stipane, pe cele puse fnainte, tuturora spre bine le tocmeste dup’ trebuinta deosebitd a fiecdruia: cu cei ce calatoresc pe seat, pe apa si fn, vizduh, impreund cilatoreste; pe cei bolnavi Ji imaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor 5i al trupurilor noastre" (/bidem, p. 165). lar inainte de a te imparts tu te rogi asa: ,$i ne invredniceste, prin mana Ta cea puternici, a ni se da noua prea curatul Taw trup si prea cinstitul Tau sdnge si prin noi a tot poporul Tau (Ibidem, p. 165); si dupa ce te-ai imprtiit tu, cu sfantul potir in maini, avand in el nepretuitele si nemu- ritoarele Taine ale lui Hristos, din mijlocul usilor impiratesti, chemi pe toti credinciosii cu cuvintele: ,Cu frici de Dumnezeu, cu credint& si cu dragoste si vi apropiati* (Ibidem, p. 174). fi chemi pe toti si se impirtéseasca; iar credinciosii, dupa ce s-at ipartsit, cnt’, aduedind Lauda lui Dummnezeu, asa: ,Sa se um- ple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca si Tad slava Ta, i ne-ai invrednicit pe noi si ne impirtisim cu sfintele, dumne- 16 nerRODUCERE zeiestile, nemuritoarele, prea curatele si de viat’ Picatoarele Tale Taine" (Ubidem, p. 175). Pentru aceasta, deci, sivarsesti sfanta liturghie. Pentru ca si aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca si te sfintesti tu sisi sfintesti Pe credinciosii ti. Dar teme-te, cutremuri-te cAnd faci aceasta; si cand sivargesti sffanta Taina a Euharistei si cind impartagesti ‘cu trupul si sdngele Domnului pe eredinciosii tai! Teme-te si te {nfricoseaza si pentru tine si pentru ei! Esti un nou Moise. Te apropii si tu de Dumnezeu. Esti un Moise al Legii celei noi. Nu mai este nevoie sa te sui, ca altidata Moise, pe Muntele Sinai, ca si-L vezi pe Dumnezeu, ca si te apropii de Dumnezeu. Nu ai este nevoie si te sui, dare nevoie sd fii tot atat de curat ca $i Moise. Tu esti pe piscul cel mai inalt al slujirii preojesti. Prin anu! Duhului Sfant, la rugdciunea ta se pogoari Dumnezeu pe sfineul Altar. Tu, 0 nimica, ai in fata ta nemarginirea, Tu, praf si pulbere, ai in fata ta Dumnezeirea. ,Spune-mi, te rog ~ intreabi sfineul [oan Gurai de aur ~ unde-I vom pune pe preot cind chea- Duhul cel Sfint, cénd savarseste prea infricositoarea jertfa si edind atinge necontenit pe Stépanul obstese al tuturor? Cat de tare curate, cat de mare evlavie fi vom cere ? Gandeste-te ce fel trebuie sa fie mainile acelea care slujesc, ce fel trebuie si fie limba aceea care rosteste acele cuvinte” (Despre preotie, LV, 4) rebuie si fie atét de curat ca si cum ar sta chiar in cer, im- preundi cu puterile cele ingeresti" (Despre preotie, Il, 4). ,Su- Nletul preotului trebuie si fie mai curat decat insesi razele Soa- ‘elui, pentru ca Duhul cel Sfint si nul pardiseasca niciodatd si a si poatt spune: lar de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos ieste in mine" Gal. 2, 20, Despre preotie, VI, 2). Sivarseste, preote, sfanta slujbit a sfintei liturghii cw toati ‘curitia trupeasca si sufleteascd. Fi-ti pravila ceruta de randu- ielile bisericest, citeste rugaciunile pentru sfanta impartisire. Nu le citi numai ca si le citesti, ci pentru ca si-tiinalti sufletul ciitre Dumnezeu, ca si te pocaiesti. impacd-te cu toati lumea: impacd-te cu cel cu care slujesti la acelusi altar. Mirturiseste du hovnicului picatele sivarsite. Nu savarsi picate de moarte. Nu uv fi trufas, nu fi iubitor de argint, nu curvi, nu te mania, nu fi 1a- com, nui pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre fapte bune. Feres- te-te de betie si de imbuibare. Posteste, roagé-te, f& milosteni Dar posteste, roagi-te si f& milostenii fra fatrie. ‘Asa curatit trupeste si sufleteste si impacat cu toata lumea, apropie-te de sfanta masé, pe piscul cel inalt al slujiri preotes pentru a primi in mainile tale trupul Dumnezeului Celi viu, ‘rupul Dumnezeului care tine universul in palma, ‘Acecasi purtare de grija trebuie sa ai si de curitia trupeasca si sufleteascai a credinciosilor tai, pe care-i tmpartisesti In tim- pul sivarsiriisfintei litarghii. 1a aminte, ,rtu da cele sfinte cdini- lor, nici nu arunca mdrgaritarele inaintea porcilor, ca nu cumva sil le cale i picioare si, intorcdndu-te, si te sfsie" (Matei 7,6). Ta aminte e& ,oricine va mdnca painea aceasta sau va bea pa- harul Domnutui cu nevrednicie, va fi vinovat fase de trupul si sdingele Domnului. Sa se cerceteze, insd, omul pe sine si asa sd ‘mandince din paine si si bea din pahar. Caci cel ce méandncd si bea cu nevrednicie, isi mandnca si isi bea ostndd, nesocotind ‘rupul Domnulut® (1 Cor. 11, 27-29). Dumnezeu it va osindi si pe credinciosul care s-a impartasit cu nevrednicie cu Sfintele Taine, dar te va osindi si pe tine, c& nu i-ai fost un bun invatitor, i nu |-ai povatuit cum trebuia, c& nu i-ai aritat ct de curattre- buie si fie pentru a putea primi sfantul trup si sange al Dom- nului spre fertarea pacatelor si méntuire, iar nu spre judecata si sind’. Ia aminte, dar! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe piscul cel ‘mai inalt al slujirii preotesti. Esti puternic. Poti lega si dezlega sufletele. Poti scoate din iad sufletele si le poti baga in rai. Aio putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghe- lilor. Tie fi-a dat, ct esti pe pmant, puterea aceasta de a ierta picatele credinciosilor tai. Esti puternic. Poti, cu farama ta de ‘up, in care pilpaie sufletul, poti pogori pe Dumnezeu din ce- uri, ca si te sfingeasca sisi te mantuie si casi ty la randul tau, si sfintesti si si mantut pe credinciosii ti. Sfinfeste-te, indum- nezeieste-te cu trupul lui Dumnezeu cat mai des. Sfineste si in- 18 dumnezeieste la fel si pe credinciosii tii. O, poti ! Toata puterea aceasta este in mana ta. Ti-a dat-o Dumnezeu. Dar, fereste-te ! Ia aminte 4 esti pe cel mai inalt pise. Ia aminte $i fereste-te ! Esti inconjurat de ispite, Te bat furtuni mari. Sti, doar, ci piscurile cele mai inalte sunt cele mai biin- tuite de furtuni, Acolo, pe piscul ametitor de inalt pe care te gi- sesti,sufla vantul cel mai puternic. Acolo, pe piscul acela ame: {itor de inalt, tunetele se slobozese chiar in preajma ta. Acolo, pe piscul acela ametitor de inal, este gheaté si zipadi, cdnd la poalele muntelui inflorese crini, inflorese trandafirii, Esti pe loc ‘nalt, sublim ! Dar tocmai de accea, ia aminte ! Fereste-te ! Pr D. FECIORU SFANTUL IOAN GURA DE AUR ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE st OMILIA ROSTITA CAND A FOST HIROTONIT PREOT TRATATUL DESPRE PREOTIE' CARTEA iNTAI CAPITOLUL 1 DOVADA DRAGOSTEI MARELUI VASILE FATA DE MINE, Am avut multi prieteni sinceri si adevarati?, care cunosteau si pzeau cu sfintenie legile prieteniei. Dar unul dintre acestia Ty Tratatul despre preofie” al sfintului foan Gurd de Aur a aparut int-o sig in colectia ,Sources chrétiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sa- erdoce (Dialogue et Homelie) Introduction, texte eritique, traduction et noies, nar Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire & l'Université de Lille III, Paris, 1980, Aceasta editia a fost folosita la traducerea de fat. Cu privire la tim: jul compunerit,.Tratatului despre preotie", au fost propuse mai multe date: unit Scot cd sf. Toan Gura de Aur Ia scris in timpul vietuiri sale in sihastria din viuntit de Linga Antiohia, adied inte anii 372 si 378; alut pun compunerea sa tn ‘uinpul diaconatului su, deci intre 381 si 386; Anne-Marie Malingrey, ulsimul ‘itor al textului grec, care foloseste pentru editia sa 86 de manuscrise, dintre ure dou sunt din secolul IX ~ Sinaiticus gr. 375 si Basileensis gr. 39 (B. Il 15) ~, accepta in parte ipoteza penultimulut editor J, A. Naim ~ Tlept tepactvs (De sacerdovio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam- budge, 1960 care propane 9 dat postenoar ant 386; nema pe text din Omitia V ia Osea (MG, 56, 131), in care sf. Ioan Gurd de Aur, vorbind clespre preotie, spune: ,.Dar despre preotie $i cit este de mireata vrednicia ei, vor vorbi in alt timp". $1 pe temetul acestei marturi, care nu ¢ concludenti [pentru o lucrare de proportile ,.Tratatului despre preotie", pune data compunerii [pe timpul rostirit cuvantarilor ta Osie, adiea in perioada 386-390, mai precis, pputin dupa 386 sau, mai probabil, in anul 387; Anne-Marie Malingrey, la rindul cat et Trataal despre prea este lcrare care presipune 0 expe ‘enta pastorald personali, schimbi data compunerii scriert sto situeazd in 390, ‘eclunoscdnd totusi ca, in ipsa unor repere sigure, data compunerit rimmne in domeniul ipotezelor. Socotese, ins, ci pentru a face dreptate si operei gt omu- 23 SFANTUL JOAN GURA DE AUR multi ii intrecea pe toti prin dragostea ce mi-o purta, Ambitiona sai lase in urma pe prietenii mei tot atit de mult pe cat acestia Iu, rcbuie oi plasim compunerea .Tratatului despre preotie" fn anit de sib tric, 372-378, daca ne pandim ci sf Toan Gurd de Aura fost un om exceptions, tun om de geniu~ iat la geni vatsta gi experienta personala rag putin in cummp na, cae pea vorbi fara expersente pastoral despre frumusehil, mireta,pr- inejdile st cdderile slant preotesti. Aceasta, mai ales daca citim eu luare tminte proprife sale cuvinte din ,Trataul despre preatie™ «Ca si nu se inti ple sich mine asta, spune sf, Toan Gura de Aur, Dumnezeu ma tinut in findal Eclor mai de jos mem as Biseric, prinire care i dint incepot am fost” (I, 10) Apor: .Nw te minuna, dar dragh pritene, cd n-am mult pardsi Nu ‘mul, pent cd am fugit de lume si de orice legtura cu oamenii, N-ar trebui si te minunezi nu pcatuiesc' Nu pacituiese, pentru ca dorm. Nu cad, petra ci fu lupt. Na sunt rani, pena ca nau parte fa uta. Spune-mi,terog. cine va putea gra impotriva mea si mi va descopen ticdlosia mea? Acoperisul acesta? Casuta aceasta” Dar cle nu pot slobozt alas. Poate mama, are sic mai bine deit tof viata mea? Dar ca, mai eu seama, mi se amtestecd in viata mea si ma nam cert vreodata cu ea. Dar chiar daca sar f intamplat asta, nick © mani nu este ati de lipsta de dragoste de fiul esi nu-st uraste att fil, inet, fra ‘reo pricina constrangitoare si fara so sileasca cineva, sel vorbeasca de Faust Sic biefeasca la tom pe cel pe care a purtat in piece, pe cate a erescut sta aliptat® (VI. 7). In start: “Sunt stipanit si acum de dragosten de slava desart deseon ma fre7ese simi dav Seama cd am fost stapanit,Uneon im si pedepsesc Sufletw-mi rob. Dorine pacatoase navalese si acum asupra mea, dar Macara pe cate ele'0 aprind e mai slaba, ca ochis mei pest ny pot gsi matere pentru foc, Am seapat cv totul de a mat vorbr de riu pe alta si de a auni pe tal vorbind de ran, 8 n-am cu eine sa Vorhese; idureacestea nu pot slobor gl. Dar na fost eu putinta st sap si de mane, dest mui nimeni eare s4 ma por rneasca spre mante, Imi adue aminte inva descor de oameni strcat side faptcle for: tr amintirea fr face s& mise rieriteasc&inima: dar mu pina la sfyt, 8 indat fi potolese aprinderen si o induplce sa se limisteasea, spundindl-i nu se Cale, ed-t cea mai mare ticalosie sa Iasi paeatee fale ssf tcodesti pe ale a tora. Dacé, inst, as veni pritre oameni $a fi prins de mit sh mi de ri si de necazuri, n-as mai putea sdi-mi dau aceste sfaturt si sd gasese giinduri care si-mi dea acestea indrumars.. Daci as intra in invalmasagal lum, tote acest fare Silbatie ~ lava desar,ingimifaea,inviia ubiea deargn(,desfdnarea ~s-a napusti eu furieasupra mica; mi-arSfisia sufleul, m-aringrori si mi-ar face si ‘mai erincen razboiul cu ele. Chiar asa, stind aici, cu mare grevtate le voi {nvinge; dar le voi invinge ca har [ui Dumnezev si for nile va mat rimane decituretu. De asta nu paisese cAsuta aceasta, nu ies nities, nu vorbese mu himeni,n-am miei © legtura cu mimeni si indir sa aud s1 alle nenumdrate ‘nui fel cu cele pe care Te-am mai auri= (VT, 12), Dar oricind arf fost seis ~ in singurtatea chili sain mijlocel Anto: hie =. Tratatul despre preote™ rimane o earte de gent, care $a rispandit Curind $i a eireutat stim Rasarit sin Apus. In 392, Fereitul Teronim i are in mmana si citeste (De viris llustribus, 129), iar in seeolul urmator este tradus in limba latina de Anienstraducerea lui este tparita nt mult dup descope- m4 TRATATUL, DESPRE PREOTIE Visau in urma simplele mele cunostinte. A fost langd mine tot timpul. Am urmat aceleasi studii si am avut aceiasi profesori’. ricea tiparutui, la Koln, in 1470 (A. M. Malingrey. op. cit. p. 40-41). Textal sree a fost publicat pentru prma data de Brasm, in'15925; apare apoi it nume. oase edit, fie in edifit separate, fie in ediile greco-latine ale marilor editor: Savitius, Fronton da Duc, Bernard de Montfaucon si, in sfarsit, Migne. In Pa- trologia greacd a Ii Migne, ..Tratatul despre preotic* este tipirit in vol. 48, 623-692. Tn limba romana, aceasta opera a sfintului foan Gura de Aur ~ pe care unit vor si 0 facd dependent de .Cuvantul de aparare pentru fuga in Pont’, al sfintului Grgore din Nazianz.~ a vazut lumina tiparului in 1820, in traducerea Tui Tosif, episcolul Argesulul: A celui intru sfonttparintelui nostru Joan Gurd de Aur, Cuvinte sase pentru preotie, Bucuresti, 1820. Numele tra lucdtorului nil dé Dionisic, ,arhiepiscop si mitropolit a toata Ungroviahia", in prefata lucrari,.Pentru aceasta dara nu numai Arhierei,ci si Preoti sunt dlatori ate ceti pre’aceastea minunate si de Dubul Sfant insuflate cuvinte, si ‘mai inainte de birotomie si dupa hirotonie, ca cunoscaind dintru aceastea dito- isle Preotest, si se sileasea ca obiceiurile ceale nepotrivite Preotici sa le pi seas, tar eeale cuviincioase si le imbratiseaze. Ca eu acest Scop s-aU stl mit prin osdrdia iubitoralui de Dummnezeu Episcop al Argesulu. iar al nos (rw intra Dom preaiubit frate Chir TOSIF, de unul din cei ce au talmacit si Theologhicon al Sfantului Toan Damaschin". ~ Romani de peste munti au im hogatit cu inca dowd noi traduceri ale acestei Iucrari literatura noastra biseri- ceased. Prima: Scrierea S. Toannu Guri de Aur Despre preotie. Tradysa In Himba romana de Tosifu Baracu, Parohu la Biserica Sfantului Nicolae in Braso- vu Sibiiu, in tipografia arhidiecesand, 1865. ,Precuvantarea™ traducerit daata a ianuarie 1865%, este seri de mitropolitul Andrei Saguna. Din cuvintele Imarelui mitropolit, a dort sa impartasese eiitorilor mai intai gandurile acestu, Aleosebit organizator bisericesc, cu mari initiative, despre Ierarea sfantului Joan Gurii de Aur: .Prin urmare din aciasti scriere a sfantalu Hriosostomu ‘yoru putea intelege toti crestinii nostrii in ce chipu si aleaga ci pre Preoti $i LEpiscopit sii... Sererea aceasta umple de binecuvantare pe Iumeanu ca si pe Preotu, pe junele, care se pregateste pentru Preotic, ca si pe Preotul incérunti tu in Preotie® (p. TIHIV); apoi despre geneza acestei waduceri: Astfeliy de carte ne-au lipsitu noai Romniloru de relegea ortodoes’ orientale; celu puta- nu, e0 nu stil serierea acrasta a Jui Joann Hrisostomu aru esista la no tra dias, De accea neajungandu-mi timpulu spre ao traduce singuru, am poftita pre Parohulu nostru din Brayovu Tosifu Baracu ca si o traduc&; ceea ce ay gi Ficutu si eu censurdndu-o si aflandu-o de bund m'amu otiritu a o da la lumi- nna, adeca a o da Preotiloru, Diaconiloru, cliriciloru si tuturoru edrturaritoru nostri, ca 0 ficlic Iuminatoate, spre a o intrebuinta de unu izvory nesicaty de invatitura Ia alogeri de fete bisericesti si ta implinirea grelei chiemii a Preo- tiloru si Episcopiloru’ (IV-V), A doua: Cartea santului loanu Chrisostomu, Despre Preutia, Tradusé de Janu P. Papiu, preutu gr. cat, {a Institutulu Corectoria din Gherla, cu tiparialy Fipografiei Diccesane, (869. in prefata sa, foan P. Papiu spune: .Dintry seri. sorile acestui Parente mi am fost propusu. inca de multisiony ca se traducu ccartea despre preutia... insé parte prin intervenirea impregiurariloru ne preve- 25 SPANTUL IOAN GURA DE AUR Una ne era si ravna $i sarguinta pentru studiile pe care le fa- ceam. La fel ne era si dorinta, nascuta din aceleasi nazuinte. Nu numai cind mergeam la das cand i-am diute, parte prin loviturile sorte’ indreptate de mana cea atotu poternica a inal- tului destinu Domnedicescu, a bene voitu Domnedicu a despune ca ceca ce mi-a fostu propusu se nu se impleneasca pana acuma' (p. IV-V). lar cu privire la traducerea insist zice: ,Ce se tiene de traducere m-am nesuitu dupa debil le-mi poteri a 0 pune in aintea P. Ven mieu cetitori in unu stilu pre catu se pote de usioru si la intielesu ~ ne urmandu orbisiu nect fitere’a originalulut srecescu: Toannis Chrysostomi De sacerdotio libri sexte ¢ recensione Io. Al: berti Bengelli, neci abatendume tare dupa alaturatele traduceri germana si ita Tiana, ce la avasem de indemana, ~ ci am edutatu mai multu la fea limbet ro- manesci si la esenti’a lucrului ~ avendu in aintea ochiloru acrescerea binelui sufletescu si marirea lui Dominedicu™ (p. VD), Dupi 13 ani, se tipareste 0 nous traducere: Tracrarulu sfantului Loanu Gura de Autu, Despre Preoti. tradusu de Pr. St. Calinescu, Profesora la Seminaruls Centralu din Bucuresci, Cu o disertaiune a raducatorului despre Sf. Toanu, Bu curesci, 1882. Preotul Brofesor St. Cilinescu dedici traducerea sa elevilor semi naristi: Junime studiosd a seminarelor ! Cartea, cet infatisezu in traductiune. este opera unuia din sufletele cele mai curate ce a creatu crestinismulu, este opera unui spiitu care a intelesu si practicatu principiele crestnismulut mat bine decit on-cine. Sufletulu teu inocentu si curatu este singurulu sanctuary, ci ria se pote incredinta ingrijirea si pistrarea acestui depositu santu yi inalienabi lu, Pentru acesta titi dedicu acesta lucrare,invitindu-te de a priimi, a. infele ge, a te pitrunde de valoarea tainei si a-{i conforma vieta $i activitatea pastorala u precepicle ce vet afla ae. Traducerea lui St. Célinescu a aparut mal int in revista ,Ortodoxul", 188} (2), 12-19, 32-35, 89-97, 153-158, 209-212, 220-223, 257-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 538-542, 567-581. 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St. Calinescu — carie I-VI ~ a fost publicata de profesorul Dr. D. G. Boroianu in: Dreptul Bisericesc, vo. 1 asi, 1899, 487-606, iar mai térziu de insusi traducdtorul in lucrarea sa. Povd' {uitor in actvitatea pastorald a preotului, Bucuresti, 1908, 123-267. Tn 1941, preotul Anstide N, Geamtinul tipireste la Craiova 0 nova tradu: cere; Sf. loan Hrisostom, Despre preotie. Traducere dupa textul grecesc tiparit de Joan Albertus Bengelus la Lipsca in 1866, iar in 1957, preotul D. Fecioru public a anul 75, paginile 928-1011, 0 alta tra- ucere a actleiasi opere. Si astfel, in decurs de 137 ani, opt oameni ai Biserien Romanesi,intre cafe un mitropolit si un episcop, si-au indreptat gandul si dra- gostea lor Spre geniala scriere a sfantului Toan Gurai de Aur st au pus-o la inde- ‘mana slujitorilor altarelor noastre. Nicio alt Iucrare patristica no s-a bucurat de © atat de mare pretuire. Este omagiul pe care Biserica Ortodoxa Romani il aduce scriert sfantului loan Gura de Aur. Dar literatura teologic’ romaneasca ‘mets mai departe: a publicat textul gree al jelaniei mames sfantului Toan Gura de Aur din ,Tratatul despre preojie: St. Toan Chrysostomul (Bucatialese). Text tee, publicat $1 adnotat de Tuliu Valaori, Bucuresti, 1904, p. 74-77 (Ministerul

    S-ar putea să vă placă și