Motivatia

Caracterizare si definitie

Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucrari de arta, isi
agreseaza semenii, ii ajuta, etc. O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul
lor element cronologic.

A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce''
inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu
se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne;
ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare). Pentru unii
psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca
fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea. Componentele
sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii,
clasificarea si explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi accepta azi ca motivatia
umana include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.

Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore construite pe baza unor notiuni
imprumutate din fizica.

Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla atat subiectul cat si
obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit
conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici,
vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi
masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia,
aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau
respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele fizice, pot exista relatii
diverse, dar mult mai complexe.

Rolul motivatiei
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii:

- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei interna;

- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza scaderea procentului

de zahar din sanga sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de
sentimentul de singuratate);

- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le sustine energetic

(trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri);

- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor
insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei
lucrairi muzicale).

La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motive: cele
conforme orientarii ei generale sunt retinute, cele contrare sunt respinse