Dozimetrie

Efectul nociv al radiatiilor asupra organismului uman si, in general, asupra materiei vii este
datorata in primul rand proprietatii radiatiilor de a ioniza mediul prin care trece, ionizarea fiind
modul dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cand traverseaza mediul material.

Aceasta energie pierduta este cedata mediului in final sub forma de energie caloric si sub forma
modificarilor structural.

Materia vie este caracterizata prin existent unor molecule deosebit de mari ale caror propietati si
functionalitate biochimica sunt deosebit de sensibile la pozitia sferica si chimica a atomilor
constituienti si a invelisului electronic molecular. Un act de ionizare de trecere a unui electron
pe un alt nivel in acest ansamblu sau de smulgere a lui provoaca mari schimbari in
caracteristicile molecule respective, schimbari care accumulate la nivelul celulei se pot traduce
prin grave dereglari ale metabolismului, culminand cu moartea celulei sau cu erori de structura
si functionare a aparatului genetic celular de tip cancerigen sau mutagen.

La nivelul intregului organism, daca aceste efecte se acumuleaza peste o anumita limita apar
maladii generale sau ale unor organe separate, de la usoare tulburari pana la cazuri letale.

Efectul biologic al iradierii nu poate fi exprimat cantitativ, fiind definit prin schimbarile
organismului iradiat.

Doza de iradiere este cantitatea de energie cedata unitatii de masa :

= ; [] =


1 = 1 = 1 ; 1 = 102 /

Expunerea este definite ca sarcina electrica totala a ionilor de un semn produsa in urma
iradierii, in unitetea de masa.

Un rntgen fiin egal cu iradierea care produce intr-un centimetru cub de aer la NTP o unitate
electronica de sarcina:

104
1 = 2,58

Efectul biologic nu se identifica cu numarul de ionizari produs in mediu, respective cu energia

totala ceddata tesutului. Datorita regenerabilitatii tesutului viu si caracterului dynamic al
sistemului cellular, funtiunile celulei, respective ale tesutului nu sunt afectate, daca densitatea
proceselor de ionizare nu este peste un anumit prag.

Se defineste astfel marimea denumita echivalentul de doza:

= ; = ( )
Echivalentul de doza se exprima in Si(in Sievert), respective Rem (unitate tolerata). Un Sievert
este numeric egal cu doza absoluta intr-un tesut expus la o radiatie oarecare care produce
acelasi efect biologic cu doza absorbita 1J/kg determinate de raze X sau .

Debitul dozei: =

Debitul echivalentului de doza: = ( )

Calculul dozei de iradiere difera in functie de natura radiatiei (cu/fara parcurs) si de asezarea
sursei fata de obiectul iradiat (sursa externa/interna).

Calculul dozei implica doua etape distincte: Evaluarea fluxului de energie, si apoi evaluarea
energiei cedate mediului de fluxul incident.

Metodele de protective contra radiatiilor s-ar putea clasifica in 2 categorii: Metode Active
(cand sursa radioactive e inconjurata cu ecrane absorbante, care, reducand mult intensitatea de
radiatie emergenta, asigura securitatea celor ce se afla la limita exterioara a ecranelor) si
Metode Pasive (cand pentru a limita doza de iradiere a persoanelor care se afla intr-un camp
de radiatii li se fixeaza durate limitate de lucru in spatial respective, li se dau medicamente si
alimente antidot, mijloace de protective individuale etc).

h=3 m;l=5.6 m; L=10.24 m; V=172.032 m3;

HOL Electronic(Si/h) Cu ac indicator(Si/h)

Capat 0.07 0.07
Mijloc 0.08 0.1
Inceput 0.11 0.11

Locatie Electronic(Si/h) Cu ac indicator(Si/h)

Depozit 0.023 0.02
Atenuarea 0.044 0.042
Interactia cu materia 0.133 0.13
Atenuarea 0.962 0.96
Retroimprastierea 0.109 0.12
Distributii statice (Co) 0.112 0.13
Spectroscopia 0.0939 0.09
Sursa de Co 12.7 11
Plutoniu 5.04 5.02
Beriliu 1.58 3

Media:0.21 Si/h

Iradiere in 14 saptamani: 5.88 Si

Perioada in care iradierea incepe sa afecteze omul: ~4.5ani